751 matches
-
dă frâu liber obsesiilor ce-l macină. Capitolul poate fi citit și ca o cartografiere psihologică a umanității postbelice, a unui Los Angeles prins necruțător în gheara mașinismului și a tehnologiei, un Los Angeles ce se zbate în nimicnicia luminii neoanelor și în veselia deșucheată a umanității reduse la o existență larvar-instinctuală: Am apucat-o la dreapta, pe bulevardul Sunset, dar nu spre casă. La Brea am cotit-o spre nord, am trecut peste Highland, dincolo de Cahuenga Pass, până am ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
spre nord și apus, spre casa lor și spre masa de seară, o seară petrecută în compania paginii de sport a ziarelor, a urletelor radioului, a scâncetelor copiilor răsfățați și a trăncănelii nevestelor idioate. Am trecut de reclamele stridente de neon și de falsele fațade din dosul lor, de localurile împuțite unde se servesc hamburgeri și care seamănă, sub avalanșa de culori, cu niște palate, am trecut de restaurantele în aer liber, de formă circulară, vesele ca niște circuri, cu chelnerițe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu doar în raport cu sine, ci și cu înfrângerile în serie, Marlowe devine o ipostază a mortului-viu, a individului golit de atributele normalității. Melancolia severă a detectivului se manifestă întotdeauna în legătură cu lumea înconjurătoare, cu spațiul nevrotic al deșertului californian populat de neoane, suferință, violență, lăcomie, ură, singurătate, peste care se întinde umbra feroce a morții. Goliciunea funerară a orașului depersonalizat coboară, prin vasele comunicante ale disperării, în adâncimile ființei lui Marlowe, pentru a-și stabili acolo o redută sortită să reziste până la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
În West Grand Boulevard. Casa Zebrei de la suprafață era un bar-restaurant, așezat În mijlocul unei zone comerciale prospere. În copilăria mea magazinele de alături mai erau Încă acolo. Mi le amintesc vag: magazinul opticianului A.A. Laurie, cu firmă luminoasă, de neon, În formă de ochelari; Haine de la New York, În vitrina căruia am văzut primele manechine dezbrăcate dansând un tango ucigaș. Și mare era Carne Calitatea Întâi, Pește Proaspăt de la Hagermoser și Frizeria Artă și Precizie. Pe colț era localul nostru, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tango ucigaș. Și mare era Carne Calitatea Întâi, Pește Proaspăt de la Hagermoser și Frizeria Artă și Precizie. Pe colț era localul nostru, o clădire Îngustă, cu un singur nivel, cu un cap de zebră din lemn suspendat deasupra trotuarului. Noaptea neoanele roșii care clipeau Îi scoteau În evidență botul, gâtul și urechile. Clientela era formată În mare parte din muncitori de la uzina de automobile. Veneau destul de des Înainte să intre În tură. Lefty deschidea barul la ora opt dimineața și până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-ți pregătească prânzul. Lefty făcu așa cum i se spuse. Dar În mașină, mergând pe West Grand Boulevard, cu cu senzația acută că e de prisos, trecu pe lângă farmacia Rubsamen - un spațiu cu geamuri murdare și cu o firmă de neon care pâlpâia până și ziua - și simți cum Îl Împung vechile ispite. În următoarea zi de luni Milton deschise noul bufet. Îl deschise la ora șase dimineața, cu un personal nou, format din doi angajați: Eleni Papanikolas, Îmbrăcată cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ia de la doctor; chipul triumfal al mamei mele, mare cât Muntele Rushmore, privindu-mă pe când mă Îndreptam spre prima mea baie. (Am spus că e imposibil și totuși Îmi amintesc.) De asemenea, alte lucruri, materiale și imateriale: strălucirea neînduplecată a neoanelor din sala de operație; pantofi albi scârțâind pe pardoseala albă; o muscă infectând tifonul; și, pretutindeni În jurul meu, pe culoarele Spitalului de Femei, drame personale În plină desfășurare. Percepeam fericirea cuplurilor care-și țineau În brațe primul copil și tăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Twelfth Street. Curățătoria aflată cu un cvartal mai Încolo fusese tâlhărită, iar proprietarul alb bătut zdravăn. A.A. Laurie, opticianul care avea magazinul de ochelari de alături, Își dădu jos de pe perete graficul pentru dioptrii, iar muncitorii scoaseră ochelarii de neon de la stradă. Se muta Într-o altă zonă, În Southfield. Tatăl meu se gândise să facă și el la fel. ― Tot cartierul se duce pe apa sâmbetei, le spusese Într-o duminică după masă Jimmy Fioretos. Plecați până nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
s are boltele aurii? spuse el. Noi o să avem Coloanele lui Hercule. Dacă ați mers vreodată pe autostrăzile albastre, oriunde din Michigan până În Florida, oricând din 1971 până În 1978, se prea poate să fi văzut coloanele albe și strălucitoare, de neon, care flancau lanțul de restaurante de crenvurști ale tatălui meu. Coloanele combinau moștenirea lui grecească și arhitectura colonială a mult iubitei sale țări natale. Coloanele lui Milton erau Parthenonul și clădirea Curții Supreme; erau Heracle al miturilor, dar și Hercule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tinerică, scrie o ecuație pe tablă. În spatele ei, În băncile de lemn, elevii Îi urmăresc calculele, moțăie sau Își trag șuturi de la spate. O zi cenușie de iarnă În Michigan. Iarba de afară avea culoarea cositorului. Deasupra capetelor, lămpile de neon Încearcă să Împrăștie Întunecimea anotimpului. O poză a marelui matematician Ramanujan (despre care noi, fetele, am crezut la Început că este iubitul străin al domnișoarei Grotowski) atârnă pe perete. Aerul e Îmbâcsit, așa de Îmbâcsit cum numai aerul din școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
felul lor. Nu-mi amintesc numele nici uneia dintre ele. Trecând de Brățările cu Talismane și printre Acele de Kilt, Calliope se duse, șchiopătând, și mai adânc În vestiare. Acolo unde gresia de pe jos era crăpată și tencuiala era Îngălbenită, sub neoanele care pâlpâiau, aproape de țâșnitoarea cu bucata de gumă preistorică În grătarul de scurgere, acolo m-am grăbit eu, acolo unde Îmi era locul, În nișa mea din habitatul local. Nu eram singura din acel an a cărei situație se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
table și citeau ziarele grecești. Când bătrânii aceștia au murit, cafenelele au Început s-o ducă greu și până la urmă au fost Închise. Încetul cu Încetul, au Început să sufere și restaurantele din cvartal: li s-au jerpelit umbrarele, imensele neoane galbene de pe marchiza Laikon s-au ars, brutăria grecească de pe colț a fost preluată de yemeniții din Dearborn. Dar toate acestea Încă nu se Întâmplaseră. Pe strada Monroe am trecut pe lângă Grecian Gardens, unde ținuserăm makaria lui Lefty. ― Facem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zise ea cu părere de rău. Se întoarse și plecă spre scările dintre corpurile D și E. Se auzeau ciocănituri din curtea interioară. Coborând spre etajul doi, lumina gălbuie și caldă mă învăluia încet. S-a dat drumul la curent. Neoanele și becurile erau aprinse, poate pentru prima oară de când au fost instalate, și inundau holurile într-o lumină aurie, plăcută. Grupuri de elevi, mai mari sau mai mici, treceau pe lângă mine pe scările dintre etajele unu și doi, nebăgând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tot aici se afla. Urmele vechilor temple erau umbrite de un amestec fad de hoteluri Înalte, magazine cu un singur etaj și străzi lărgite și modernizate atât de rapid Încât pământul din jur fusese despuiat de orice fel de vegetație. Neoanele Înlocuiseră apusurile. Cu autocarul, prietenii mei trecură pe lângă clădiri joase cu verande lungi unde bărbați, femei și copii stăteau așezați pe scaune joase. O cățea pechineză gravidă stătea Întinsă pe un scaun verde de plastic. Comercianții Îi invitau pe trecători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pipi. —Harry! strigă Moff. Harry, mișelule, mișcă-ți fundu-ncoa’! Cu toții se uitară În jur, așteptându-se să-l vadă sărind din tufișuri. Undeva la stânga lor scria cu litere gigantice, luminoase: pensiunea Țara Aurului. Iar dedesubt mai era un semn din neon: o menora 1. Prietenii mei erau atât de slăbiți de boală și de drum, Încât nici nu observară acest element decorativ bizar. Pensiunea era o clădire colonială cu două etaje care probabil adăpostise musafiri de vază În vremurile ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
citise cuvintele din partea de jos, nici măcar Pată Neagră, care mai distingea una-două litere cu mari eforturi. Cuvintele englezești se derulaseră la fel de repede cum fuge un cărăbuș când Îi strici casa. Banda apăru din nou, ondulându-se ca un șarpe de neon: „Grupaj de știri special: vești noi despre misterioasa dispariție a celor unsprezece turiști În Myanmar“. Lui Bennie i se tăie răsuflarea. —Hei, toată lumea! strigă el. Veniți Încoace, repede! O să apărem la televizor! — Ce i s-o mai năzări de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era nimic. "Și a zis dumnezeu: «Să fie lumină!» Și s-a făcut lumină" (Facerea, I, 3). Nu se precizează dacă era lumină naturală sau lumină de la „lampa lui Ilici” adică de la becul cu energie electrică, cu incadescență sau cu neon, ci ni se spune doar atât: „și a văzut dumnezeu că lumina este bună”. De unde se vede cât de strașnic a fost de încântat moșul de realizarea lui și țopăind de bucurie, fără să servească măcar o cupă de ambrozie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
triști și ca și cum ar fi fost bolnavi. Ce s-au gândit ei: Ia uite la oamenii ăștia care trec pe subt, toți sunt plini de culori și mai ales au culoarea portocalie. Și toti stâlpii de pe stradă, cu neoanele lor, s-au gândit ei ce s-au gândit și au făcut o meșcherie de au reușit să fure culoarea portocalie de la oamenii care treceau pe stradă. Și uite așa a dispărut culoarea portocalie din obraji la oameni și la
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
se culce, iar becurile de pe stradă își încep treaba lor, ele puteau să ia culoarea portocalie înapoi de la oameni. Așa puteau și ele să fie vesele toată noaptea. Și a doua zi, la fel, așa încât și oamenii și stâlpii cu neoane de pe stradă să se bucure de culoarea portocalie. Aceasta a fost ideea băiețelului Dragoș și toată lumea a fost mulțumită. Dar voi să aveți grijă să nu vă pierdeți culoarea portocalie! 5 ani și 8 luni Capătul Lumii și Sfârșitul Lumii
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
capătul lor, o porțiune numai cu baruri și cafenele și o singură farmacie. Am mai traversat o stradă principală și aceasta plină de baruri, cabarete și dughene cu băuturi. Coama clădirilor părea proiectată pe cerul Întunecat, luminată de tunelul de. neon din spatele nostru, dar acolo unde ne aflam noi era tare Întuneric și grupurile de oameni hoinărind agale umpleau strada. Treptat, contururile lor au Început să se evapore. Mai Încolo, din nou un mănunchi de neon strălucitor ce-și arunca lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Întunecat, luminată de tunelul de. neon din spatele nostru, dar acolo unde ne aflam noi era tare Întuneric și grupurile de oameni hoinărind agale umpleau strada. Treptat, contururile lor au Început să se evapore. Mai Încolo, din nou un mănunchi de neon strălucitor ce-și arunca lumina asupra grupului de băi turcești și bordeie. În fața lor am luat-o la stînga și am intrat pe o alee liniștită, ce se afla În spatele unui cinematograf dărăpănat. — Dacă te gîndești bine, cei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
transforma Într-un zgomot ciudat, cenușiu și lipsit de contur, Într-o gîngăveală asemănătoare unei halucinații auditive. Propriile mele simțuri, care se dizolvau Încet În Întuneric, continuau să se risipească și ele. Mi-am grăbit pașii Înspre zona luminată de neon. Încercam să imit și eu mersul trecătorilor ce se Îndreptau spre propriile lor ținte... Și eu cît mergeam mai repede, cu atît Îmi dădeam seama că altcineva, În urma mea, nu se lăsa cu nimic mai prejos, urmărindu-și ținta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-mi Înapoiați fotografiile... N-au nici o legătură cu domnul Nemuro, sînt doar niște fleacuri care mă fac să mă simt și mai rușinat. Nu i-am răspuns. VÎrtejurile de oameni erau Îmboldite de ținte nevăzute sub cerul Întunecat, În noapte... neonul prinse să ofteze... o sărbătoare a Întunericului pentru fugari prefăcuți care, oricît și-ar calcula viteza, tot n-ar reuși să se Îndepărteze cu mai mult de trei metri de străinii pe care nu-i cunosc... exerciții simulate pentru festivalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a pornit În căutarea festivalului anunțat... mergea spre o sărbătoare eternă ce s-ar fi sfîrșit doar prin moarte, una care se deosebea precum cerul de pămînt de pseudosărbătorile din fiecare noapte și pe care doar Întunericul și luminile de neon o puteau adăposti. Dacă Întunericul este indispensabil ritualurilor, atunci urma să fie o lume a unei nopți perpetue... S-a alăturat probabil valsului neîntrerupt, fără nici o legătură cu bucățelele de hîrtie purtate pe aripile vîntului, cu tristețea și oboseala ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
unele care arătau ca niște nimburi - le agăți pe oglindă, și reflecția ta arată ca icoana unui sfânt; aripi pe care le pui în spatele canapelei, pentru a arăta ca un înger dacă te așezi unde trebuie sau unele roșii de neon pe care scrie „Alegeți barul“, în caz că îți doreai să locuiești în Williamsburg 2. Taxiul m-a lăsat de cealaltă parte a străzii și, în timp ce așteptam la trecerea de pietoni, am văzut un bărbat pe care-l cunoșteam și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]