474 matches
-
avea ca țintă mai curând un public alcătuit din mediile în care se iau decizii politice, și nu un public din lumea academică. Totuși, chiar și cititorii cu cunoștințe teoretice superficiale vor recunoaște imediat că analiza lui Kagan corespunde predicțiilor neorealiste. Asemenea neorealiștilor, Kagan recunoaște faptul că unipolaritatea generează conflicte structurale de interese între SUA și alte state importante. Astfel, în prezent circulă o evaluare neorealistă a naturii ordinii emergente post-Război Rece, ca o consecință a principalelor evoluții apărute în sistemul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
țintă mai curând un public alcătuit din mediile în care se iau decizii politice, și nu un public din lumea academică. Totuși, chiar și cititorii cu cunoștințe teoretice superficiale vor recunoaște imediat că analiza lui Kagan corespunde predicțiilor neorealiste. Asemenea neorealiștilor, Kagan recunoaște faptul că unipolaritatea generează conflicte structurale de interese între SUA și alte state importante. Astfel, în prezent circulă o evaluare neorealistă a naturii ordinii emergente post-Război Rece, ca o consecință a principalelor evoluții apărute în sistemul internațional după
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și cititorii cu cunoștințe teoretice superficiale vor recunoaște imediat că analiza lui Kagan corespunde predicțiilor neorealiste. Asemenea neorealiștilor, Kagan recunoaște faptul că unipolaritatea generează conflicte structurale de interese între SUA și alte state importante. Astfel, în prezent circulă o evaluare neorealistă a naturii ordinii emergente post-Război Rece, ca o consecință a principalelor evoluții apărute în sistemul internațional după 1999. Dacă alinierea la hegemon se dovedește a nu fi durabilă, teoria instituționalistă ar putea oferi un scenariu alternativ și mai optimist pentru
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ajunge să se bazeze pe dominația materială, și nu pe părerea bună a celorlalți despre puterea americană. Dacă această strategie are succes, atunci probabil că poziția teoretică adoptată de Wohlforth se va dovedi solidă. În mod alternativ, se poate ca neorealiștii să fi avut dreptate când au făcut predicții pesimiste referitoare la viitorul sistemului internațional, la începutul perioadei ce a urmat euforiei de după căderea Zidului Berlinului. Dată fiind natura totalmente conflictuală a istoriei internaționale și tendința demonstrată a sistemului westfalic modern
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
perioadei ce a urmat euforiei de după căderea Zidului Berlinului. Dată fiind natura totalmente conflictuală a istoriei internaționale și tendința demonstrată a sistemului westfalic modern de a se prăbuși într-o multipolaritate instabilă și o balansare a marilor puteri în stil neorealist, cu siguranță că acest viitor sumbru pentru politica mondială nu va fi în totalitate surprinzător. Totuși, este posibil și ca dispariția alinierii la hegemon să indice pur și simplu faptul că trăsăturile cel mai puțin stabile ale sistemului internațional după
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
coord.) Japan's Asian Policy: Revival and Response, Palgrave, Basingstoke, pp. 55-80. Duffield, J. (1999) World Power Forsaken: Political Culture, International Institutions, and German Security Policy After Unification, University Press, Stanford CA. Elman, C. (1996a) "Horses for Courses: Why Not Neorealist Theories of Foreign Policy?" Security Studies 6, 7-53. Elman, C. (1996B) "Cause, Effect, and Consistency: A Response to Kenneth Waltz", Security Studies 6, 58-61. Er, L.P. (1996) "Japan and the Spratly's Dispute: Aspirations and Limitations", Asian Survey 36, 995-1010
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
G. (2002) "Russia's Calculus and Japan's Foreign Policy in Pacific Asia" în T. Inoguchi (coord.) Japan's Asian Policy: Revival and Response, Palgrave, Basingstoke, pp. 167-192. Ruggie, J.G. (1986) "Continuity and Transformation in the World Polity: Towards a Neorealist Synthesis" în R.O. Keohane (coord.) Neorealism and Its Critics, Columbia University Press, New York, pp. 131-157. Russett B. și H. Starr (2000) "From Democratic Peace to Kantian Peace: Democracy and Conflict in the International System" în Manus I. Midlarsky (coord
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
instituționalismul / 49, 51 socializare / 36, 38, 42, 44, 46-48, 53, 64, 66, 70, 73, 137, 148, 151, 164 teorii și predicții / 27, 29-30, 40-42, 45, 47-49, 51-52, 56, 61, 73, 112, 118, 136, 152, 158, 161 vezi și socializare Modelul neorealist al sistemului internațional / 30, 32-33, 48, 50-51, 56-59, 64, 71, 99, 108, 112, 121, 127, 145-147, 159 11 septembrie 2001 / 52, 169-174, 178-180 activitatea instituționalizată / 84 ajustări ale politicii externe / 49, 159 ambiguitate / 59 cadrul teoretic; teorii și predicții / 30
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
68, 75-76, 102, 121, 123, 143 sinteza cu instituționalismul și liberalismul / 49, 51, 55, 68, 75, 147 terorismul internațional / 170, 173 unipolaritate / 32, 173 variabila cheie / 57, 64, 67 Zidul Berlinului / 180 Modelul realist structural al sistemului internațional vezi modelul neorealist Mongolia Interioară / 132 Moore, T. G. / 130, 138 Moravcsik, A. / 36-37, 39, 63-64, 66, 148 Mukae, R. / 118 Mulgan, A. G. / 104 Muller, H. / 78-79, 81, 84-85 Multipolaritate vezi polaritate Munro, R. H. / 122-123 N New York / 169 norme (cascada normei) / 42
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
exemplu, unde relațiile internaționale constituie și astăzi o parte covîrșitoare a domeniului științelor politice, legătura apare datorită concepției dominante asupra puterii. Realismul a devenit o reformulare americană modernă a tradiționalei "Realpolitik" germane, datorată emigranților germani. Cel puțin așa pretinde Școala neorealistă de la München (Kindermann 1986). Pe de altă parte, una dintre asumpțiile realismului a oferit noii discipline o delimitare foarte convenabilă față de celelalte științe, delimitare pe care și-o dorea de multă vreme. Pe lîngă asumpția că statul este cel mai
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
există o unică logică ideală a acțiunii, o unică rațiune ideală de stat. Atît omul de stat, care acționează, cît și istoricul, care meditează, încearcă mereu să înțeleagă acest lucru." (Meinecke 1965 [1924]: 1). Kindermann, o personalitate importantă a școlii neorealiste din München (a nu se confunda cu abordarea ulterioară a lui Waltz), descrie noțiunea obiectivă de interes a lui Morgenthau, recunoscută explicit de acesta: "Văzut în mod obiectiv, ca o realitate independentă de reflecție, interesul național poate fi înțeles ca
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
aproape de practica diplomatică, cum ar fi Aron, Hoffmann și Kissinger, propria sa perspectivă științifică, definită de el însuși, nu reușește să depășească dificultățile de care s-a lovit Kissinger. Ambiția sa era de a înlocui gîndirea realistă cu o teorie neorealistă (Waltz 1990). Cu toate acestea, nici conceptul său de putere, nici concepția sa asupra politicii nu pot rezolva, așa cum se va arăta în acest capitol, problema de bază a realismului ca teorie explicativă. A TREIA IMAGINE ȘTIINȚIFICĂ Este ușor de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de situație îi va aduce beneficii. Această apreciere este influențată de schimbările intervenite în transporturi și comunicații, în tehnologia militară și de factorii demografici și economici care diferențiază perioada actuală de cea premercantilistă (vezi Gilpin 1981: 55-84). Astfel, deși teoria neorealistă s-ar putea referi la eterna reîntoarcere a politicii puterii, abordarea mercantilistă "necesară" a lui Gilpin introduce ca factori endogeni multe trăsături altminteri neglijate. Lanțul cauzal al argumentării sale începe de la schimbarea tehnologică și economică (organizațională și tehnică), produsă în
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
comportamentul lor extern. Dar probabil că ceea ce duce la un comportament asemănător nu este doar configurația socială industrială similară, ci inserția ei într-un sistem comun al pieței internaționale, care generează presiuni în sensul unui comportament similar. Dacă pentru un neorealist waltzian statele dintr-un sistem de auto-ajutorare se comportă la fel, indiferent de sistemul lor politic, neomercantilismul redefinește atît nivelul unității și cel al sistemului, cît și efectele lor asupra comportamentului statelor. Tranziția istorică înspre statul bunăstării implică o redefinire
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
mondiale, și resursele de bază, cum ar fi hrana și apa de băut, sînt inegal împărțite și distribuite. Dacă neorealismul voia să delimiteze în mod clar relațiile internaționale de alte discipline, atunci economia politică internațională realistă amenință din nou demarcația neorealistă. Waltz se întoarce la problema inițială a identificării realismului cu granițele disciplinei, distanțînd discursul academic al realismului de continua restructurare a politicii internaționale. Gilpin și Strange se luptă pentru recîștigarea unității pierdute a realismului cu arta posibilului, redefinind atît conceptul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
grăbit să sublinieze neoinstitu-ționaliștii, anarhia singură nu confirmă în mod necesar materialismul lui Waltz: anarhia nu hotărăște dacă va surveni cooperarea sau conflictul (Axelrod și Keohane 1986; Milner 1992). Asumîndu-și aceleași premise teoretice ca și Waltz, ei conchid că așteptările neorealiste nu sînt nici corecte, nici eronate: ele sînt un caz particular, un fragment dintr-un tablou mai vast ce poate fi înțeles mai bine în cadrul diverselor tipologii instituționaliste. Unii realiști cred că, de această dată, prețul plătit de realism pentru
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
internaționale, ci din mijloacele neopozitiviste folosite pentru atingerea acestui scop. În cadrul acestui curent, neorealismul a fost din ce în ce mai mult prins în dezbateri care nu reflectau decît o palidă umbră a fostei sale identități. În versiunea sa cea mai restrînsă, principala contribuție neorealistă la dezbatere era acum rezervată pentru susținerea ideii că, în condiții de anarhie, statele nu urmăresc cîștiguri absolute, ci relative, ca de exemplu îmbunătățirea poziției lor relațive de putere în comparație cu ceilalți actori (Grieco 1988, 1993). Keohane (1993), oponentul neoinstituțio-nalist, ține
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
-o. Keohane, adresîndu-se Asociației Americane de Studii Internaționale în 1988, ca președinte al ei, a încercat să ofere o descriere comprehensivă, corectă și inovatoare a disciplinei. El s-a referit la două arii principale. Prima este cea raționalistă a dezbaterii neorealiste și neoinstituțio-naliste; pe cealaltă o numește reflectivism. Și există două mari neajunsuri în această împărțire. Prima problemă cu această distincție este natura reziduală a categoriei de reflectivism. Nu pare de prea mare folos să pui în aceeași categorie o varietate
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fi ilustrată dacă privim mai atent definiția politicii internaționale. Așa cum am spus mai devreme (vezi Partea a II-a), unele extensii realiste în economia politică internațională nu au pus în cauză importanța politicii în afacerile mondiale, ci definiția ei restrînsă, neorealistă. Această semnificație, deși nu atît de puternică, poate fi aplicată și realismului clasic, așa cum este el reprezentat de școala engleză. Mai ales două dintre conceptele sale de bază au nevoie de o redefinire: statul și diplomația. Statul nu mai este
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
trăsăturile waltziene nu mai sînt neapărat valabile; diferențierea funcțională survine mai ușor. Prin urmare, cele trei niveluri - structura, capacitatea de interacțiune și nivelul unităților - nu au același potențial cauzal: capacitatea de interacțiune are întîietate logică față de celelalte. Faptul că teoreticienii neorealiști care doresc să înțeleagă schimbarea conferă un loc primordial, deși nu exclusiv, schimbării tehnologice, presupusă a fi mai impor-tantă decît capacitățile societale (Buzan ș.a. 1993: 71), nu este de mirare: cu siguranță nu e nimic nou față de "procesul economic", propus
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
realism pentru a distinge relațiile internaționale de politica internă, nu se referă la un fapt natural sau necesar. Dimpotrivă, aceste concepte au sens în cadrul lumii de semnificații a unei comunități internaționale a oamenilor politici. La rîndul ei, comunitatea academică a neorealiștilor ia în mod greșit practica socială drept realitate obiectivă, independentă de gîndire. Cu alte cuvinte, politica internațională nu este determinată de materialismul puterii, reductibil la un model mecanicist. Ci ea este o construcție socială a instituțiilor care evoluează istoric și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în particular, a realității sociale - este o dimensiune importantă a puterii politice" (Bourdieu 1977: 165). Orientarea epistemologică a ultimului deceniu este deopotrivă un semn al crizei disciplinei și o încercare a unora de a demasca puterea epistemologică tacită a discursului neorealist (Ashley 1986 [1984], 1988; Runyan și Peterson 1991: 75-6, 97-8). Societatea internațională luată în serios: construcția socială a politicii puterii Odată ce comunitatea internațională a acestei construcții a fost identificată, iar puterea discursurilor acceptată, devine posibil să efectuăm o analiză a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Revue Francaise de Science Politique 44, 6 (décembre), pp. 979-1013. -(1994b) Power Analysis as a Critique of Power Politics: Understanding Power and Governance in the Second Gulf War, Florence: European University Institute, PhD thesis. -(1993) 'Structural power: the limits of neorealist power analysis', International Organization 47, 3 (Summer), pp. 443-78. -(1988) T.S. Kuhn and International Relations: International Political Economy and the Inter-Paradigm Debate, London School of Economics and Political Science, MSc(Econ) Thesis. Guzzini, Stefano, Anna Leander, Jochen Lorentzen and Roger
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
of the Realist Theory of International Relations, London, New York: Verso. Ruggie, John Gerard (1993) 'Territoriality and beyond: problematizing modernity in International Relations', International Organization 47, 1 (Winter), pp. 139-74. -(1986 [1983]) 'Continuity and Transformation in the World Polity: Toward a Neorealist Synthesis', in Robert O. Keohane (ed.) Neorealism and its Critics, New York: Columbia University Press, pp. 131-57. -(1982) 'International Regimes, Transactions, and Change: Embedded Liberalism in the Postwar Economic Order', International Organization 36, 2 (Spring), pp. 379-415. Runyan, Anne Sisson and
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
1987) 'The steps to war: toward a scientific explanation of correlates of war findings', World Politics 40 (October), pp. 108-45. -(1983) The Power of Power Politics: A Critique, London: Frances Pinter. Verbeek, Bertjan (1992) Anglo-American Relations 1945-56: A comparison of neorealist and cognitive approaches to the study of international relations, Firenze: European University Institute, PhD thesis. Vincent, John (1986) Human and International Relations, Cambridge: Cambridge University Press. -(1981) 'The Hobbesian Tradition in Twentieth-Century International Thought', Millennium: Journal of International Studies 10
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]