2,353 matches
-
mi se mai Înfiorase și nici nu reacționase În vreun fel - și abia atunci se destrămă și cadrul. Stând lângă ușă, cu o mână răsucită la spate, Dora mă aștepta să mă pregătesc de plecare. Apoi Îmi spuse simplu, aproape nepăsătoare: — Era chestia aia cu emanciparea, nu-i așa? Și după câteva zile am devenit niște persoane cu trecut comun. Ne-am Întâlnit la Barul Paris, un restaurant franțuzesc nu departe de locul unde locuia Dora, după cum am aflat mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spre rafturi. Dacă nu mă credeți, răsfoiți oricare dintre aceste cărți. Slabe șanse să vedeți lucrurile dintr-o perspectivă corectă. Dintr-o perspectivă corectă? Am aruncat o privire spre Dora, dar ea Își ridică doar o sprânceană și mă privi nepăsătoare - de parcă ar fi vrut să-l ascult pe Karp, și abia după aceea să mă decid dacă era sau nu ironic. Ghidului nostru Îi luă ceva timp să găsească o lucrare potrivită, pentru că acum Își plimba degetul de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a timpului. Camera pâlpâia În lumina verzuie, pereții absorbeau orice sunet. Izolat de tot ce cunoșteam, mă simțeam de parcă aș fi fost transferat Într-o dimensiune care, deși partea a lumii acesteia, aparținea doar suprafeței ei - capricioasă, periculoasă, cu totul nepăsătoare la grijile mele. Astfel că Îmi era greu să spun cât timp trecuse până să aud pe cineva apropiindu-se. O oră? Un an lumină? Dar Între timp mi se făcuse o greață Încât era bucuros pentru orice fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu chirie era la câteva sute de metri de gară, ascunsă Între două clădiri, chiar În spatele scuarului. Nu mai era ora prânzului, dar oamenii Încă mâncau la restaurantele În aer liber. Se duceau pahare la gură, furculițe și cuțite străluceau nepăsătoare În soare. La o masă stătea un bărbat Între două vârste cu o expresie placidă, cu capul dat pe spate și cu ochii Închiși. Își odihnea picioarele goale pe pantofi. Fața, gâtul și ce mai vedeam prin cămașa descheiată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
umbră decât formă - se așeză confortabil pe bancă. — O fi fost a treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze de soare. Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi, În sfârșit, m-am tras capul Înapoi, mi-am scos stiloul și m-am Întors la această relatare. Când m-am trezit mai devreme, am hotărât să-mi notez tot ce se Întâmplase. Și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cea pe care am construit-o până acum! O fi fost a treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze de soare. Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi, În sfârșit, m-am tras capul Înapoi, mi-am scos stiloul și m-am Întors la această relatare. Când m-am trezit mai devreme, am hotărât să-mi notez tot ce se Întâmplase. Și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
descoperind că pescarul se Îndrepta spre Torpedo-ul negru srpijinit de fațadă, colegul său Îi puse repede mâna pe umăr. Pe când eu mi-am fixat teancul de hârtii pe spatele bicicletei. Trecu un minut, apoi roțile negre, puncționate trecură zornăind nepăsător printre case, pe pietrele cubice, dispărură după colț, În direcția Bursei și a scuarului mare. Strada Dorei era pustie când am ajuns peste jumătate de oră, zornăind și uruind. Ca drumul să fie mai ușor, am legat pernele pe șa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar fi „lucrușorul meu“, ei bine, șlongul lui îmi amintește de furtunurile de incendiu strânse colac în hidranții de pe coridoarele școlii. Șlong: cuvântul, într-un fel, surprinde exact animalitatea, carnalitatea pe care o admir eu atât de mult, bălăngăneala absolut nepăsătoare, masivă, inconștientă a acestui furtun însuflețit, prin care pompează jeturi de apă groase și tari ca odgoanele, pe când eu elimin firicele gălbui, eufemistic botezate de mama „pișu“. Pișu, îmi zic eu, e ceea ce, fără doar și poate, o fi făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-i vacs, doamnă. — Ah, te rog, las-o jos, că... — Pipăie-mi pana. — Aaah, făcu ea cu respirația tăiată când i-am pus-o în palmă. Un lebădoi-evreu! Hei, strigă ea și, cu cealaltă mână, mă înhăță de nas. Plisc nepăsător, ai? Se cheamă c-am mai înțeles ceva din poezie... Nu? — Iisuse, ești o fată minunată! Cu asta am făcut-o praf. — Ooo, chiar sunt? — Da! — Chiar sunt? — Da, da, da! Și-acum, îmi dai voie să te fut? — Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
polițiștii lui, un slujbaș plătit, un complice. Iartă-mă, dar trebuie să-ți spun adevărul: tu ai impresia că slujești justiția dar, de fapt, ești un lacheu al burgheziei. Sistemul vostru e intrinsec exploatator și nedrept, intrinsec inuman și crud, nepăsător față de valorile umane, iar sarcina ta e să dai o aparență de legitimitate și moralitate acestui sistem, creând lumii impresia că în societatea voastră se poate vorbi cu adevărat despre justiție, despre drepturile omului și demnitatea umană - când, evident, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
două secunde. Dar mai bine nu. Se Încurajă singur cu prudentul motto al celor de profesia lui, spiritul de pocherist menit să țină mândria În frâu: — Nu se știe niciodată. Își trecu degetul roată pe după guler, pe dinăuntru, și spuse nepăsător: — A trebuit s-o fac. A fost o chestiune de onoare. Ezitarea lui fusese infinitezimală: — Tipul a lăsat-o pe fiica mea - cum spuneți voi? - cu burta la gură. Își Înăbuși cu greu râsul când se gândi la Herr Kolber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
liniștită, ca oglinda mării în zori, la schimbarea sensului brizei. Cînd a aruncat ochii spre recepție, îi înflorise în ochi teama și-n colțul gurii un zîmbet de neliniște. Apoi, odată văzută cu revista în mînă, a luat un aer nepăsător pentru cei din jur, un surîs pervers, preocupată intens de ce scrie în paginile răsfoite, așa cum numai debutanții mai răsfoiesc presa literară, în speranța că-și vor găsi numele undeva, pe vreuna din pagini. Ca, pînă la urmă, revista să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
peste rafturile cu borcane de dulceață, un crîmpei de cap blond se zărește cînd și cînd. Mihai ia un coș, în care pune revista scoasă din buzunar, ocolește rafturile și ajunge lîngă doamna blondă, uitîndu-se la aceleași borcane pe care, nepăsătoare la tot ce-i în jurul său, femeia le cercetează cu o privire indiferentă și un zîmbet superior, de o bănuită satisfacție interioară. "Ar fi putut fi revista Teatrul, în care să mi se fi publicat, în sfîrșit, piesa propusă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vino sus puțin; soțiile s-au îmbătat și dorm. Nu. Toată-s vînătă, abia mă mișc. V-arăt eu vouă! Du-te... înjură Ovidiu și-i aruncă fișicul cu bani, apoi se întoarce spre dormitoare, urcînd furios treptele de scîndură, nepăsător că face zgomot. În camera vecină, obsedată de gîndul cu care s-a culcat, Sultana tresare, privește buimacă în întuneric, stă mult timp nemișcată, caută cu palma sub pat bucata de lemn pregătită anume, apoi, numai în capot, desculță să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care dreptate?, că dreptatea supremă este triumful vieții trăită demn, nu? Ar fi trebuit să schimbi două vorbe cu cel care stătea cu fundul pe zăpada de pe trepte, și pentru care, cîndva, ai avut un oarecare sentiment..., nu să treci nepăsătoare pe lîngă el, flancată de procuror și de milițian... Dacă aș fi un fanatic, i-aș spune de ce a murit nevastă-sa iar el te-ar ucide acum. Vom asista la un șir nesfîrșit de atrocități. Ce zici? Întrebarea cinică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui Dan. Seara era din ce în ce mai cețoasă și mai aproape. Carol începuse cu gin, dar, simțindu-și capul greu, trecuse la bere. La un moment dat, neprecizat, dar crucial, trezindu-se că se holba năucă la primul vers din Desiderata („Treci nepăsător prin asta și cealaltă...“), Carol și-a dat seama că starea de amețeală se transformase într-o beție zdravănă. Băieții de la design se sprijineau unii pe umerii celorlalți. „Vino odată, Eileen!“ zbierau cu un fals accent de Geordie. Își pregătiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și pe gulerul bluzonului de piele. Îi părea rău după cerealele Alpen pe care le vărsase. Colțurile gurii deveniseră acum adevărate șanțuri, tocmai potrivite pentru șuvoiul sărat cu gust de müsli. Fără a fi impresionată, Carol nu era cu totul nepăsătoare. Își acoperi mai bine umerii delicați cu halatul de baie, observând că meteorologul de la TV-AM, un omuleț șters, care lipsise de pe micul ecran în ultimele două luni, apărea acum la BBC Breakfast Time, îmbrăcat în costum. Dan bolborosea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de când n-a mai venit tânărul acela, designerul. (Întotdeauna i se adresa lui Ted Wiggins cu apelativul „tată“, deși, în realitate, singura ființă de care avuseseră grijă vreodată era un terrier Yorkshire, care le pângărea deseori linoleumul impecabil.) Wiggins mormăi nepăsător. Asemenea colegilor săi purtători de cardigan, Ted Wiggins nu dădea doi bani pe Dan, dar ar fi dat tot mărunțișul disponibil pentru a i-o trage nevestei tinere și suple a acestuia. Carol reușea să stârnească astfel de pasiuni. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Covaci, note de Lia-Maria Pop, ediție îngrijită de Dan Grigorescu și Lia-Maria Pop, Editura Univers, București, 1987. Desiderata (1927) - poezie aparținându-i scriitorului și avocatului american Max Ehrmann (1872-1945). Citatul exact este: Go placidly amid the noise and haste... („Treci nepăsător prin zgomot și prin grabă...“). (n.r.) Încălzitorul de iarnă (n.t.). Aluzie la poemul lui Samuel Taylor Coleridge, The Time of the Ancient Mariner (1797-1799), în care personajul omonim este condamnat să rătăcească prin lume, spunându-le celor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
creștin cu story-ul biblic al lui Iisus? Religia Al-Qaida nu e Islamul. „A pătruns astfel în această țară, parcă scurs din cablurile televizoarelor pe care se rostogolesc imaginile Euronews și CNN, un rău care nu-i de aici, rece și nepăsător ca ochiul de reptilă, zămislit de religia ce începe să le copleșească pe toate celelalte în acest sfârșit de mileniu: Religia Morții.” Scriam aceste rânduri pe 2 aprilie 1995, pornind de la o premisă greșită - un atentat terorist în cazul prăbușirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
aventura e totdeauna ca În cărți, că În viață finalurile nu sînt totdeauna fericite. De asemenea, simți dureroasa Împunsătură a milei, care-i spunea că trebuie să intervină, că nu putea lăsa lucrurile așa, că nu avea dreptul să asiste nepăsător la agonia cumplită și inutilă a unui inocent. — O, cum aș vrea!... O, cum aș vrea! se pomeni el șoptind și avu senzația că-l Învăluie o undă de cruzime, vechea și Încercata tovarășă de drum a milei. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Căutând prin fotografiile din apartamentul său, se întorcea pe jumătate spre mine, așa încât prohabul său masiv mă reducea la tăcere cu profilul unui penis aproape erect. Știa că, atâta vreme cât mă provoca ajutîndu-se de propriu-i sex, pe care-l folosea nepăsător de parcă l-ar fi putut înlătura pe veci în orice clipă, nu-l voi părăsi niciodată. Acum zece zile, când mi-a furat mașina din garajul blocului în care locuiesc, Vaughan urcase în trombă rampa de ciment, o mașină urâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
realitatea acelui accident. Am încercat să mă ridic în șezut pe targă și să-mi scot picioarele de sub pătură. Tânărul doctor m-a împins înapoi, lovindu-mă cu palma peste piept. Surprins de iritarea din ochii săi, m-am întins nepăsător pe spate. Trupul înfășurat al mortului era ridicat de pe capota mașinii mele. Așezată ca o madonă dementă între portierele celei de-a doua ambulanțe, soția lui se uita în gol la traficul de seară. Rana din obrazul ei drept îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ajung la erecție, iar Helen, devenind polemică și distantă, vorbea la infinit despre aspectele cele mai plictisitoare ale meseriei sale. Odată ajunși în mașină, cu benzile aglomerate de trafic pe care le urmaserăm și noi formând un public invizibil și nepăsător, eram capabili să ne excităm reciproc. De fiecare dată Helen manifesta o tandrețe crescândă față de mine și de corpul meu, încercând chiar să-mi potolească preocuparea pentru ea. În fiecare act sexual recapitulam moartea soțului ei, reinseminându-i în vagin imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lăsa în urmă; la semafor, se uită la mine în oglinda retrovizoare când i-am ajuns în spate, apoi țâșni puternic din loc pe galben. Pe pasajul superior din Northolt continuă să conducă cu mult peste limita de viteză, trecând nepăsător pe lângă o mașină de poliție care patrula din celălalt sens. Șoferul acesteia îi făcu semn cu farurile, ezitând doar când văzu cârpa roșie, ca pătată de sânge, din părul lui Seagrave și clipitul insistent al farurilor mele venind din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]