468 matches
-
Mihăiță dă colțul, în fine (deși, la cum joacă, e mort din prima scenă), personajul lui George Alexandru se pierde printre morminte, iar scenariul îl lasă acolo. Acest film înduioșător de stângaci, incoerent și previzibil conține totuși un mister de nepătruns : în închisorile comuniste, numărătoarea la ruletă să făcea crescător : 1, 2, 3, poc ! 20 de ani mai târziu, în cazinou, se făcea ca un countdown : 3, 2, 1, poc ! Sens ascuns sau scăpare ? Aceasta-i întrebarea. Capitalism/comunism (azi/ieri
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
irațional care face dinamismul posibil. Acest principiu este, ontologic vorbind, condiția sine qua non a libertății [...] Procesul istoric constă în conflictul și interacțiunea între Dumnezeu și om, între Providență, fatalitate divină și necesitate, pe de o parte, și misterul de nepătruns al libertății umane, pe de altă parte. Aceste două principii sunt ireconciliabile. Ele formează o antinomie, o antiteză"95. Dialectică divino-umană nu este de tip hegelian, ci mai degrabă o sinergie, o cooperare tainică și liberă între harul lui Dumnezeu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
este totuna cu eliberarea completă de atacurile acestora. Ca odinioară cu Iov, Dumnezeu permite Răului să-l ispitească pe credincios din dorința de a-l ajuta să se cunoască și să se desăvârșească pe sine, sau pur și simplu pentru că "nepătrunse sunt căile Sale". S-a spus că marele merit al creștinismului, din punctul de vedere al vechii morale mediteraneene, a fost să valorizarea suferinței: transformarea durererii dintr-o stare negativă într-o experiență cu un conținut spiritual pozitiv 40. Am
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
din jertfă un destin, Și că via asurzând de struguri, Va trăi definitiv în vin. Ce frumoasă ești în primăvară, Cea mai minunată-ntre femei, Iezii pasc năframa ta ușoară, Tu, cu muguri, bluza ți-o închei. Sigilat de taine nepătrunse Cerul bate drumul tău îngust, Trupul tău de muguri și de frunze De la cine să învăț să-l gust? Amintirile sunt tare frumoase și nu le pot uita, așa cum nu pot uita nici amintirile cu dumneavoastră, cu grupul de la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Deci, jos cu plăcerile trecătoare și cizmulițele roșii (ca ale lui Gheorghe Cozorici în ștefan cel Mare), sus cu privirea tragică și broboada neagră ! Cărmăzan trage mult enorm ! de înmormîntare (și de praznic, unde primarul dezbate cu preotul misterul de nepătruns al alegerii unui cuvînt de gen feminin, sulă, pentru a desemna un organ masculin sula) și trebuie să spun că insistența lui m-a mișcat ; sigur că n-aș mai vrea să văd în viața mea un film de-al
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
zice, înmărmurit, privind imensitatea zdrobitoare ce se desfășura dinaintea mea. De unde și până unde, îmi ziceam în gândul meu, atâta amar de apă care înfășură pământul de jur împrejur? Ce lumi, ce prăpăstii, ce taine or fi în adâncimile ei nepătrunse, în vecinicul ei întuneric? Toate aceste întrebări fără răspunsuri se înfățoșau minții mele speriate care nici prin vis nu visase așa ceva. Stam în fiecare zi ceasuri întregi în fața pustiului de apă, fără nici un gând, ascultând glasul ritmic al valului care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dulci, mai prietinoși, mai primavaratici; sunt plini de taine, plini de legende, plini de doine. Ei îmi povestesc multe de toate din trecutul, din prezentul țărei aceștia și îmi vorbesc profetic și despre viitor. În codrii lor ca niște cetăți nepătrunse s-au adăpostit odinioară vechii noștri luptători, care ne-au pastrat neatinse numele, limba, credința și datinele strămoșești. Tot ei vor priveghea și în viitor asupra destinelor neamului nostru ca niște străjeri neadormiți a căror brațe s-întind departe ș-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să fie și mai mare. A.B.Se spune că scriitorii nu pot trăi singuri, dar, scriu singuri. Dacă ar fi să mulțumiți cuiva pentru ceea ce sunteți, cui ar trebui să mulțumiți? Mulțumesc Universului că e atît de mare, de nepătruns, inepuizabil ... Dacă ar fi fost epuizabil, azi am fi fost niște ființe tare încîlcite, frustrate, sufocate, captive în propriile limite. Așa, însă, avem destul loc să ne desfășurăm imaginația, să ne descărcăm nebunia individuală. În una din cărțile mele mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în considerare a ceea ce Giuseppe Ungaretti înțelegea prin Sentimentul timpului. În materie de eternism, Blaga e mult mai apropiat de mai vârstnicul Sadoveanu decât de alții din propria-i generație; reperele psihosenzoriale ale lui Blaga lumina, stihialul, zariștea cosmică, misterul nepătruns, orizontul abisal și întoarcerea spre sine coincid surprinzător cu cele sadoveniene. De o parte, muntele sacru sadovenian și "țara de dincolo de negură"; de alta, la Blaga, muntele mitic, nu mai puțin impregnat de taine. La capătul vederii muntele era pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
într-un TGV pentru a te considera un spirit itinerant. Trenulețul ne poartă printre vile cochete, acoperite cu olane, printre grădini frumos aranjate și pâlcuri de palmieri înalți, spre punctul de destinație, cunoscut doar gazdelor noastre portugheze. Gândurile lor sunt nepătrunse (numai dacă nu-ți propui să le penetrezi telepatic), și în loc să mergem spre o zonă culturală a orașului, cum ne-am fi așteptat, facem o escală la țărmul Oceanului, într-un loc numit, foarte plastic, Boca del Inferno (Gura Infernului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am stat mai mult timp pe punte, sub umbrele, cu ochii ațintiți la splendoarea de castel care-și scălda zidurile în apă. O imagine în oglindă a măreței reședințe a cruciaților, trecând prin fața noastră, îndepărtându-se cu toate enigmele sale nepătrunse. Prindem ocazia pentru a face fotografii cu Felicitas Hoppe, cu VITALIE CIOBANU și cu Andrei Bodiu pe punte, având drept fundal turnurile medievale. Admirăm malurile verzi ale râului, cu sălcii pletoase și stuf - o vegetație foarte bogată, un verde pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lacului din pădure, unde-și făcea colibă de trestii, mitutică -/ În ea un pat de scânduri; pe el un pui de-odor/ Să doarmă 46. În realitatea poetică eminesciană, casa apare cinematografic, iar realitatea ipoteșteană nu o dezminte: În pădurea nepătrunsă/ O căscioră e ascunsă,/ Nu-i aproape sat nici drum,/ Singurică, nu știi cum/ Doar din horn îi iese fum47. Zăpada care cade și-o să cadă/ Tot grămadă pe grămadă,/ De-ntrece gardu-n ogradă/ Pîn' la streașin-o s-ajungă/ De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
proaspătă a zilei, de mirosul câmpiilor, de gurele înmiite ale naturei, încît pare că-mi vine să spun și eu naturei ceea ce gândesc, ce simt, ce trăiește în mine. Lumea mea este o vale, încunjurată din toate părțile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel încît suflet de om nu poate ști acest rai pământesc unde, trăiesc eu. Un singur loc de intrare este - o stâncă mișcătoare ce acoperă măiestru gura unei peștere care duce pîn-înlăuntrul insulei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și sunt atât de plin de mirosul câmpiilor, de gurele înmiite ale naturei, încît pare că-mi vine să spun și eu naturei ceea ce gândesc, ce trăiește în mine. Lumea mea este o vale, incunjurată din toate părțile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel încît suflet de om nu poate ști acest rai pământesc unde trăiesc. Un singur loc de intrare este - o stâncă mișcătoare ce acoperă măiestru gura unei peștere care duce pîn-înlăuntrul insulei. Altfel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
proaspătă a zilei, de mirosul câmpiilor, de gurele înmiite ale naturei, încît pare că-mi vine să spun și eu naturei ceea ce gândesc, ce simt, ce trăiește în mine. Lumea mea este o vale, încunjurată din toate părțile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel încît suflet de om nu poate ști acest rai pământesc unde trăiesc eu. Un singur loc de intrare este - o stâncă mișcătoare ce acopere măiestru gura unei peștere care duce pîn-înlăuntrul insulei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de stâlpul unui fel de șură, s-apropie de casă și merse-n față-i cu pași lini și abia auziți. Era liniște ca-n mormânt. El se uita pin fereștile de jos, dar își fixa ochii într-un întuneric nepătruns și nu putu cunoaște nimica. După un scurt monolog merse la poartă, de-a cărei ușcior era atârnat, de-un lanț, un ciocan greu. El îl ridică, se răzgândi, apoi bătu o dată tare. Toată vizuina răsună a deșert, apoi iar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lichefiată, intermediară, dintre tine și alt tine, chiar cu prețul golului acela În stomac, al golului care apare când te lași să aluneci pe panta spre o altă consistență a lumii ? De câte ori ai Închis cu spaimă sau cu timiditate ungherele nepătrunse ale tainei celei mai mari de pe lumea asta - sufletul tău ? oare unde ai fi acum dacă În loc să alegi anii de uitare pe care i-ai ales, ai fi trăit În curaj și forță ? Și acum, știind toate acestea, mergi Înainte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Înseamnă legea umană, până la urmă ? CĂci oriunde În lume legea umană devine insignifiantă În fața unor legi mai presus de Înțelegerea omenească, parte dintr-o logică supraumană, care Îi folosesc pe bieții nebuni ca instrumente pentru a-și duce la Îndeplinire nepătrunsele planuri. iar nebunul meu s-o mai fi plimbând nestingherit cu cuțitul În buzunar prin centrul Bucureștiului și azi. Însă eu sper că Într-o zi vom fi suficient de puternici și de drepți la suflet ca să-l oprim. 123
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
părea că multe lucruri Începeau să-și schimbe Înțelesul. Știam că acestă nouă Înțelegere e tem- porară, că În zilele următoare și aceasta se va schimba. lumea devenise deodată polifonică și toate Înțelesurile revelate se deschideau În noi Înțelesuri, Încă nepătrunse, ca niște reverbe- rații, ca tonurile de albastru ale munților din depărtare. Toate Încercările mele de a găsi o formulă magică a lumii, o ecuație unică, Îmi păreau acum un joc copilăresc. Îmi venea mai ușor decât Danei, care locuia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
jur apoi sucindu-l/ Prin vastul și întunecat adînc,/ Rostind:/ "Te-ntinde pîn-aici, o, Lume!/ Aici oprească-se hotarul tău/ Și-n veci circumferință asta fie-ți!"/ Așa creat-a Cerul Dumnezeu,/ Și-așa Pămîntul, dintru netocmire/ Și gol; o nepătrunsă-ntunecime/ Acoperea abisul însă peste/ Oglindă apelor nemișcătoare/ Fecundele-i arípi le-ntinse Duhul/ Lui Dumnezeu, în masă cea fluida/ Vărsînd vîrtuți vitale și căldura/ Dar zgură neagră, rece, infernala,/ Tartareeană și opusă vieții-n/ Străfundul hăurilor azvîrlind-o;/ Apoi topi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iii c. 10 v". Blake menționează Efeseni, cap. 3, versetul 10, dar se referă probabil la contextul versetelor 8-11: "8. Da, mie, care sînt cel mai neînsemnat dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Hristos, / 9. și să pun în lumina înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile; / 10. pentruca domniile și stăpînirile din locurile cerești să cunoască azi, prin Biserică, înțelepciunea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la nivel teoretic". Pentru Schrag, ideea antinomiei transfigurate așează confruntarea dintre teoriile conflictuale într-o "perspectivă a complementarității, articulată prin intermediul unei noi logici a opoziției", una care evită atât "ireconciliabilitatea teoriilor conflictuale, cât și sublimarea lor hegeliană într-o de nepătruns unitate de sinteză superioară"830. Schrag vede în metoda blagiană a antinomiei transfigurate un instrument care, împreună cu noțiunea propusă de el, ar putea contribui la depășirea crizei în care se află filosofia la sfârșitul secolului al XX-lea, confruntată cu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ivirii lui Unu în noi. Atunci vom putea contempla ceea-ce-este etern. A contempla (theoria) e tot un mod de a cunoaște, extatic, în lumina neînserată a virtuții supreme. După Goethe, suprema sarcină a omului e "de a adora în liniște nepătrunsul", iar pentru Schopenhauer, scopul adevărat al lumii și al omului îl constituie nimicul. Dar, indiferent cum îl numim, haos, vid, eter, nimic, sau pur și simplu nepătruns, acesta nu e anarhic sau entropic, ci un cîmp foarte bine structurat, plin
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
supreme. După Goethe, suprema sarcină a omului e "de a adora în liniște nepătrunsul", iar pentru Schopenhauer, scopul adevărat al lumii și al omului îl constituie nimicul. Dar, indiferent cum îl numim, haos, vid, eter, nimic, sau pur și simplu nepătruns, acesta nu e anarhic sau entropic, ci un cîmp foarte bine structurat, plin cum spun orientalii, din care totul devine, o matrice de potențialități guvernată, adică ordonată de Conștiință. Vorba poetului : "Din haos toate s-au născut și s-or
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
duritate; Egiptul antic; execuție; fier; fortificație; garaj; gelozie; de gheață; ghinion; greutate; harnic; hop; hotar; impas; impediment; infinit; interzicere; împietrit; încăpere; încredere; înfundătura; întunecos; întuneric; lemn; limite; liniște; locuință; lume; lung; Marele Zid Chinezesc; mărime; mătușa; melancolie; meșter; monument; necunoscut; nepătruns; neplăcere; de netrecut; între oameni; ocrotit; ogradă; opoziție; opri; oprit; paravan; părete; părinți; perete alb; perimetru; peste; piatra; pink floyd; placaj; plasă; de poliție; nu pot trece; prag; pripas; probă; proteja; pumn; pușcărie; rece și înalt; restrîns; rezistent; rezistență; rigid
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]