546 matches
-
începutul, nici sfîrșitul: numai tăind aśvattha din puternicele-i rădăcini cu-acea secure tare ce este renunțarea, poți atinge țelul și înapoi nu te mai întorci: scaunul primordialului Purusa, din care a izvorît străvechiul imbold spre faptă. Către cel Nepieritor se înalță acela ce învins nu e de vreo greșeală oarecare, și liber de frămîntări și de orgoliu, orice plăcere el disprețuiește; acela, în sine însuși cugetînd mereu, poftele și le înfrînează, de patimi dezrobit, de bucurie și de opusa
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Sovietică? Ce caută, pe această scenă improvizată, marele Menuhin, felicitat cu insolența băgăcioasă a prezidentului ce vine din tagma celor care l-au surghiunit pe Enescu? Ce frumos ar fi sunat, iarăși, sferele muzicii nobile în Ateneul Român, întrupat în nepieritoarele Rapsodii! Ce caută Enescu în... Casa Poporului? Dureroasa întrebare își găsește tristul răspuns doar în portretul-emblemă, semnat de Corneliu Baba și cocoțat de noii mandarini criptocomuniști pe fundalul stigmatizatei săli: rictusul blasfemiator care se învecinează perfect cu fața-blestem a geniului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Am ciocnit cu pesimistul poet și i-am șoptit la rîndu-mi: nu te pripi, pînă la toamnă încă e; pegra are, și ea, tresăriri neașteptate. Tîrziu, în zori, spre Copou, am tăiat-o amîndoi prin Florilor și am fredonat stenic nepieritorul "Trăiască Regele!" Nu cumva îl auzirăm cîndva pe dl. ing. Cunescu, republican pur-sînge, ironizînd ideea monarhică? Mirare că partidul onorat acum, la domiciliu, de domnia sa, fuzionează cu partidul proletarilor cu ochi albaștri? Nu, nici o mirare: oricum, printre inițialele firmei d-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
provocator. Mulți au Învățat de la el „moda de a-și zbârli părul, de a-și Înnoda legătura de la gât sau de a-și lăsa descheiat gulerul cămășii; cât de puțini i-au simțit Însă profunda influență vitală, influența splendidei și nepieritoarei desăvârșiri de sinceritate și putere”1. Îl mai apropie de câțiva dandy celebri (Baudelaire, cu precădere) spaima de a se lăsa prins În imaginea idilică a unui mariaj, de a fi răspunzător pentru progenituri. Copiii? O oroare! Simplă mască sau
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aș fi avut măcar această bucurie, dragul meu Daly, de a putea să-ți spun că - pentru tine - sunt neschimbat, același ca acum atâția ani și că, totul În cartea asta fiind trufie, mă trufesc și eu cu sentimentele mele nepieritoare. Paris, 29 septembrie 1861 J.-A. Barbey d’Aurevilly Prefață la a doua ediție Mi-e mai greu de făcut o a doua ediție decât cartea Însăși. Trasă În doar câteva exemplare, ea a fost dată acum câțiva ani, din
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și stilul curtezan) În saloanele Angliei, Brummell a trebuit să se preocupe de formă, sub toate aspectele. Costumul - o știa prea bine - avea o influență latentă, dar pozitivă asupra bărbaților, care Îl disprețuiau cel mai mult, de la Înălțimea spiritului lor nepieritor. Dar mai târziu, cum spune Lister, s-a detașat de această preocupare din tinerețe, fără să o Înlăture cu totul, mai ales În ceea ce ținea de experiență și de observație. Era Îmbrăcat În mod ireproșabil: atenua Însă culorile veșmintelor, le
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
simplul motiv că nu se prea dedica lucrurilor Îndeobște atribuite inteligenței? Era, În felul său, un mare artist; doar că arta sa nu putea fi clasificată și nu se exersa Într-un timp anume. Era chiar propria-i viață, sclipirea nepieritoare a Înzestrărilor hărăzite spre a se dezvolta doar printre semeni. Fascina prin Însăși persoana sa, așa cum alții fascinează prin operă. Valoarea Îi era instantanee. El scotea din torpoare - greu lucru - o societate teribil de blazată, savantă, pradă oboselii, asemenea tuturor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
căutată Întreaga afectare a dandysmului. De fapt, el nu ar fi decât grația care se falsifică pentru a fi mai bine percepută Într-o societate falsă 1 și, În acest sens, naturalețea ar fi, ce-i drept, mult compromisă, dar nepieritoare. Am spus la Începutul cărții acesteia: În ziua În care societatea care a produs dandysmul se va transforma, nu va mai exista dandysm. Deja, În ciuda atașamentului său pentru vechile moravuri, asemănător unei fatale sclavii, aristocratica și protestanta Anglie s-a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
maximă În această privință, consacrată de asentimentul de care s-a bucurat În Anglia: XLIX Dacă oamenii de rând te privesc cu atenție, nu ești Îmbrăcat bine: ești Îmbrăcat prea bine, cu prea multă pretenție sau căutare. Dând ascultare acestui nepieritor precept, orice pedestraș trebuie să treacă neobservat. Triumful lui vine din aceea că este deopotrivă banal și distins, recunoscut de ai săi și neobservat de mulțime. Dacă Murat a fost supranumit Regele Franconi, ne putem Închipui asprimea cu care lumea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mentalitatea primitivă este sentimentul ei general al vieții și nu logica ei (...) Dar în concepția lui despre natură și viață, toate aceste diferențe sunt anulate de un sentiment mai puternic:convingere profundă că există o solidaritate a vieții fundamentală și nepieritoare, care se află deasupra multiplicității și varietății formelor ei singulare. El nu-și atribuie un loc unic și privilegiat pe scara naturii. Înrudirea tuturor formelor de viață pare să fie o presupunere generală a gândirii mitice", Ernst Cassier,, Eseu despre
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
D. I. Fonvizin, Neisprăvitul, Chișinău, 1953; Jules Verne, Copiii căpitanului Grant, Chișinău, 1956; W. Shakespeare, Romeo și Julieta, Chișinău, 1958; A. Mickiewicz, Opere alese, pref. M. Râlski, Chișinău, 1958, Grazyna, Chișinău, 1976; M. Macrici, Aurora boreală, Chișinău, 1959; Liu Bai-Jui, Flacăra nepieritoare, Chișinău, 1961; M. Ibraghimov, Frăția apelor, Chișinău, 1961; M. Stelmah, Prețul sângelui, Chișinău, 1961; N. Leskov, Povestiri, Chișinău, 1961; V. Lugovskoi, Versuri, Chișinău, 1963; N. Tihonov, Versuri, Chișinău, 1967; K. Kuliev, Versuri alese, Chișinău, 1968 (în colaborare cu A. Roșca
BELISTOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285691_a_287020]
-
se-ntind mii de mile și ici se-nșiră de-a lungul liniei țărmurilor, dincolo formează brâul unor insule izolate, înfruntînd talazurile cât de înviforate; generație după generație murind, ele lasă în păturile pietroase de var de mărgean (Korallenkalk) monumente nepieritoare a neîncetatei lor munci. Aceste stanuri de stâncă consistă 2/5 a greutății lor din acid carbonic, care-n aparență e prins pentru vecie în ele. Acest acid carbonic s-au sustras direct sau indirect atmosferei, deci marea trebuie să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chiar noi. Bătrânul Kasser e cel mai bun dintre politicienii Imperiului. Are o mulțime de soluții. Îl poate face pe Xtyn al vostru să creadă că el își dorește de fapt să atace psiacul, îi poate promite că va rămâne nepieritor în amintirea alor săi sau îl poate pur și simplu neutraliza... - Adică să-l ucidă? - În nici un caz. Această metodă barbară nu mai este demult folosită. Îl poate pune în incapacitatea de a conduce sau vă poate inocula vouă ideea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ele prin o uniformitate de manifestări externe" (Rădulescu-Motru, 1998: 592). Această "comunitate de suflete" identificată ca etnic poate fi restrânsă (la sat) sau extinsă (la națiune). Exemplificarea cea mai bună a etnicului rămâne însă cea prin sat, acesta fiind "celula nepieritoare care întreține continuitatea etnicului". În ecuația etnicului a comunității de fapt, dacă privim etnicul restrâns intră practicile, ritualurile, limba. Din punct de vedere științific, studierea satului, a comunităților sătești era obiectul mai multor discipline, etnopsihologia având menirea să cerceteze condițiile
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
dedicându-se în exclusivitate poeziei. Creația sa poetică va fi întreruptă timpuriu de tuberculoză. A fost un poet liric, versurile sale fiind animate de marile idealuri ale umanității. Versurile sale descriu frumosul cu viziunea unui pictor: "Pământrul e un poem nepieritor Pământul e un poem de-a pururi viu". A. P. CEHOV (1860 -1904) În scurta sa existență, Cehov, prin personalitatea sa a determinat rostirea unor elogii emoționante: "ce fericire că printre noi a trăit un om ca Cehov" (Katherine Mansfield). Viața
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
versetele 55, 26-27: kullu mân ‘alayh" f"n wa-yabq" wamhu rabbika :ó al-mal"l wa al-’ikr"m: „Totul de pe pământ este pieritor, numai față Domnului tău dăinuie în mărire și în cinstire.” (GG) Semnificații de bază: cel care dăinuie, nepieritor. 2.1.3.3. al-W"rit: SOI, ASM, GG „Moștenitorul”; Marr „haereditantes”; RB „l’Héritier”; DM „l’Héritier Suprême”; YA, Arb „the inheritors”. Figurează în toate listele tradiționale. Contexte: ‘Inn" la-na≤nu nu≤y wa-numț wa-na≤nu al-W"riÖ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
yym/ ’Elaha ƒ"yya (3.1.3.2.), respectiv ho zÄÎn/theòs ho zÄÎn (3.2.1.3.1. și 3.2.2.6.8.) Cele două semnificații ale lui al-′ayy - „Cel care posedă plinătatea existenței” și „viu, nepieritor” - sunt prezente în toate echivalentele lui biblice. După cum am văzut, traducerea cu „Cel Viu”/„Dumnezeul cel viu” este suficientă pentru a transfera, în contextele respective, întregul conținut semantic al acestor nume. 4.1.3. al-’Awwal wa al-’!ƒir (2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Lorca, Buero Vallejo, Ben Jonson, Marivaux, Bernard Shaw, Dickens, Conan Doyle ș.a. Cărțile sale pentru cei mici - Pățania pițigoiului (1954), Corabia tainelor (1963) ș.a. - se adaugă unei susținute activități publicistice. SCRIERI: Pățania pițigoiului, București, 1954; Basmele isteților, București, 1957; Zidul nepieritor al lui Ticatlún, București, 1962; Corabia tainelor, București, 1963; Mocasinii fermecați, București, 1968; Legendele munților, București, 1980. Traduceri: Hans Fallada, Banii nu fac nici două parale, București, 1942 (în colaborare cu Paul B. Marian); Gian Dauli, Căruțe în noapte, București
MARIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288019_a_289348]
-
acesta declara în fața Marelui Colegiu Electoral: „Obiectivul misiunii Bisericii este omul - temelia Patriei și societății. Înălțarea omului condiționează îmbunătățirea tuturor celorlalte realități ale vieții omenești. Formarea unui om nou, a unui om conștient de rosturile lui pe pământ, pătruns de nepieritoarele adevăruri ale dreptății și păcii, - iată o vastă lucrare la săvârșirea căreia este chemată să contribuie și Biserica“32. Noua orientare a Bisericii trebuia să fie de fapt reîntoarcerea la „adevăratul apostolat“, deoarece clerul Bisericii fusese pregătit „în mentalitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru Sever, descendenții lui Adam se nasc muritori, dar nu și păcătoși; însă natura lor compozită le conferă în mod firesc un caracter perisabil. Din aceste premise opuse iau naștere în mod inevitabil cristologii antitetice. Pentru Sever, Logosul indestructibil și nepieritor, întrupându-se, devine în mod firesc alterabil și muritor; pentru Iulian, această condiție fiind consecința păcatului și nu a naturii umane ca atare, Logosul a devenit într-adevăr om, însă, fiind născut în afara păcatului, este indestructibil. Fiind Logos incapabil de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o singură ipostază în Cristos întrupat. Viziunea Sfântului Diadoh este un schimb de întrebări și răspunsuri; cel întrebat e aici Ioan Botezătorul care vorbește despre botezul lui Isus, despre ființele umane care îl vor vedea pe Dumnezeu când vor fi nepieritoare și, în sfârșit, despre natura îngerilor. O Cateheză ce apare în unele manuscrise sub numele lui Diadoh, însă în cele mai multe sub cel al lui Simeon Teologul, a fost atribuită de cercetători mai degrabă acestuia sau unui elev al său; sub
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin împlinirea ursitei lui Bogdan, cel plecat în căutarea Cosânzenei. Bogdan este fiul lui Ciubăr-Vodă, simbol, după Vasile Lovinescu, al Monarhului ascuns, un restaurator mundi, iar Ileana este văzută - ca în poema eminesciană Miron și frumoasa fără corp - drept latura nepieritoare, sacră, pe care omul este chemat să o descopere în sine. Amănuntul pitoresc sau burlesc, ineditul unor imagini, de viziune terifiantă, inițiatică ori arătând deșertăciunea lumii („stahia” la pod, „genia”, farmecele țigăncii, dracul Benga, șirul de călăreți mistuiți de nisip
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
descendenții lui Adam se nasc muritori, dar nu și păcătoși; natura lor compozită îi face însă, în mod firesc, să aibă un caracter perisabil. Din aceste premise opuse iau naștere, în mod inevitabil, cristologii antitetice. După Sever, Logosul indestructibil și nepieritor, întrupîndu-se, devine în mod firesc alterabil și muritor; după Iulian, deoarece ultima condiție este consecința păcatului și nu a naturii umane ca atare, Logosul a devenit într-adevăr om, însă, fiind născut în afara păcatului, este indestructibil. Fiind Logos incapabil de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
într-un singur ipostas în Cristos întrupat. Viziunea Sfîntului Diadoh este un schimb de întrebări și răspunsuri; cel întrebat e Ioan Botezătorul, care vorbește despre botezul lui Isus, despre ființele umane care îl vor vedea pe Dumnezeu cînd vor fi nepieritoare și, în sfîrșit, despre natura îngerilor. O Cateheză ce apare în unele manuscrise sub numele lui Diadoh, însă în cele mai multe sub cel al lui Simion Teologul, a fost atribuită de cei mai mulți cercetători acestuia din urmă sau unui elev al său
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ținut și scris acolo în registrul cel mare (...) să rămînă mărturie în veacuri" (p. 155) și încă: "asta era nemurirea lor și așa-și trăiseră ei clipă de clipă viața (...) cu conștiința că trecător este numai trupul acesta neînsemnat, dar nepieritoare sînt neamul, familia, casa, registrul cel mare în care totul rămîne, totul rămîne..." (p. 156). Subțierea zidurilor lumii pe care părinții au clădit-o cu încetul pentru a o proteja înseamnă, pentru adolescenta din Sieglinde, intrarea în alta în care
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]