388 matches
-
câine bătut. Scena trebuia să fie un avertisment. Un avertisment? Greșise cu ceva? Da, greșise, îndoindu-se chiar și pentru o clipă, de dreapta lor judecată. Mai asistase odată la această coaliție a tăcerii. Tocmai picase un musafir, pare-se nepoftit, un coleg de-al Ninei, profesor de sport, fost handbalist. Își făcuse bietul om intrarea foarte jovial, fusese primit călduros. Bine ai venit, scumpete, îl întâmpină Nina și-l instalase pe un colț al canapelei. Salut, spartane, îi spuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un zid înalt, necruțător, opac. De pe scaunul ei, Carmina își fixase privirea pe cotorul unei cărți: Gândirea feniciană în texte, silabisea Gân-di-rea fe-ni-ci-a-nă în tex-te. Intuise că era vorba de un procedeu simplu, avantajos, de a scăpa de un nepoftit. Era mai bine atunci când se afla de cealaltă parte a baricadei. Era chiar instructiv. Profesorul de sport își mută un picior peste altul. Ați văzut ce ceață s-a lăsat ieri? întrebă. Era de-a dreptul jenant să recurgă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Când, În sfârșit, m-am descotorosit de insectă, i-am amintit din nou portarului de camera 202. Se pare că se afla cu două nivele mai sus, la stânga. Am părăsit recepția chiar când l-a plesnit cu ziarul pe musafirul nepoftit, care se fâțâia pe calendarul de pe perete. (Viespea a decedat abia luni, 23 august - trei zile mai târziu decât În realitate. ) Pulsul Începu să-mi bată din nou. Când În sfârșit m-am trezit În fața ușii la care visasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vis și de confuzie s-au evaporat când mi-am băgat capul sub apa de la robinetul din bucătărie. Când m-am șters, apa pentru cafea fierbea deja. Din păcate nu mai aveam nici zahăr, nici lapte. Mi-am Întrebat oaspetele nepoftit dacă Îi place cafeaua fără zahăr, dar Începu doar să bată În Încuietoarea servietei sale; manechiura Îi strălucea În soarele puternic de dimineață. M-am dus să iau un scaun din bucătărie și mi-am dat seama că un alibi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În proiector. Era doar o chestiune de secunde Înainte ca lumina becului să pătrundă prin celuloid. Am Închis proiectorul din instinct. Abia după ce scoase un oftat scârbit de ușurare, am realizat că spectatorii Își dăduseră seama de prezența unui oaspete nepoftit În camera de proiecție. Stegemann cel puțin părea s-o fi făcut pentru că, brusc, se auzi un scaun de lemn lovindu-se de un spate și cineva Înaintă rapid printre rânduri. Chiar Înainte ca luminile să se aprindă În sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prețioasă cu care Îi binecuvântase Allah Între cele patru fiice. Rezultatul obsesiei lui Levent Kazanci de-a avea un fiu care să-i poarte numele a fost acela că cele patru surori Kazanci crescuseră cu sentimentul că erau niște musafiri nepoftiți. Primii trei copii fuseseră toți fete. Banu, Cevriye și Feride avuseseră Întotdeauna senzația că fuseseră o introducere la adevărata creație, un preludiu accidental În viața sexuală a părinților, cu atâta hotărâre se concentraseră pe conceperea unui băiat. Cât despre cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și a început să-l conducă încetișor către fereastră. "Acum vrea să-i strecoare chestia cu participarea la înconjurul lumii", își zise Bîlbîie și nu mai făcu nici un pas, dîndu-și seama că Pangratty s-ar supăra foc dacă ar intra nepoftit în conversație. Așa că rămase în preajma lui Corvino și a ministrului Popa. Poate era chiar mai cu folos pentru misiunea sa, își zise, mai mult spre a-și găsi un alibi. Din spate își făcu apariția Basarab Cantacuzino, era transpirat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lor sumbră fu întreruptă de sosirea lui Mike Wooley, care o anunță pe Fran că o căuta cineva jos de urgență. Pentru prima oară, Fran își dori să-și fi putut permite o secretară care să ducă cu vorba musafirii nepoftiți ca acesta, dar la Citizen nu se punea problema unui asemenea lux și nu putea să-l țină pe Mike din articolul la care lucra ca să afle ce dorea oaspetele. Fără nici o tragere de inimă, coborî cele două rânduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Mai poți obser-va ceva, foarte interesant: un fel de balconașe, care aveau un rol special: ele erau veceurile. - Bine, dar unde se duceau toate cele pe care le slobozea omul? îl întreb pe... ghiduș. - Jos. Mai ales în capul oaspeților nepoftiți - râde cu poftă omul. Deasupra porții de intrare în fortăreață se află o ferestruică în formă de cruce. Șugubățul ghid ne explică: - La această cruce nu se închina nimeni, prin ea se trăgea asu- pra invadatorilor. Interiorul, compartimentat, masiv și
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
un atac fulger. Un fir cald îmi îmbibă jeanșii cu cea mai sinceră târșală. Șezi blând. Eroina mea intervine salvator, altfel mă găsea sfâșiat de fiare. Nici după ce intru în casă nu contenesc să mă prigonească ca pe un musafir nepoftit. Latră, mârâie, horcăie, mă înjură pe limba lor de mâțe supradimensionate. Eu îi respect pentru că își iubesc teri bil de mult stăpâna. Sau doar pentru că le știu de frică. Oricum le recunosc tot spectrul sentimentelor uma ne. Ură. Invidie. Revoltă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
n-aveam cum s-ajung mai departe de geamul tău. Un milion de gânduri care-au stat la coadă până acum dau, pur și simplu, năvală în mintea mea. Era curat în mintea mea și acum, dintr odată, atâția musafiri nepoftiți. Și încălțați, pe deasupra. Încerc să respir mai adânc, închid ochii cât pot de strâns - nu se schimbă nimic, tu nu ești și nici nu știu dacă aș mai vrea să fii. Pășim în fiecare zi, amândoi, pe aceleași urme, nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ochi, niște pantaloni ce-i cădeau ca două burlane negre, groase și crețe și o pereche de papuci înflorați. - Cred că ai mai auzit de mine, începu el. - Vorbește te rog scurt și la chestie, făcui plictisit de flecăreala musafirului nepoftit. - Firește că ai mai auzit, vorbindu-se, continuă dânsul netulburat, despre dibăcia cu care mânuiesc frigarea la scoaterea caielelor desprinse din potcoavele cailor și înfipte în asfalt. Uite așa! Și scoțându-și cu mișcări de scamator de bâlci frigarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acasă seara și a doua zi. Era ca un vechi prieten sau ca o rudă îndepărtată care avusese ghinion, pe care o primești în casă cu cele mai bune intenții, dar care ajunge să te deranjeze. Și, ca un musafir nepoftit, mă urmărea peste tot, cerșind atenție, tânjind după o confirmare, căutând ceva cu disperare, dar nu puteam spune ce anume. Mă supraveghea în acea duminică după-amiază când Madeleine m-a lăsat singur cu fetele ca să se ducă să cumpere un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
arunc la gunoi. Asta făcuseră ei cu noi. Luni dimineața, am luat-o de pe raft și am dus-o cu mine în mașină. Nu îmi plăcea să conduc cu ea alături, pe scaunul din față, un pasager neinvitat, trecutul meu nepoftit, dar trebuia până la urmă să fac ceva cu ea. Era tot acolo când am ieșit de la birou în seara aceea. Ochii mari și negri mă priveau fix. Am întors cartea cu fața în jos. Ultima copertă era acoperită cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
spune și cântecul, ești sau nu ești? Nu îi spusesem soției mele, nici măcar surorii ei sau partenerului meu. N-aveam să le spun niciodată copiilor mei. O făcusem în parte pentru ei. Așa că de ce să îi spun acestui străin, acestui nepoftit care se ținea de mine ca scaiul? Sunt. Dădu din cap. Dar nu sunt credincios. Își depărtă buzele într-un zâmbet sinistru. — Nu am întrebat dacă sunteți credincios. Se apropie mai mult. Am simțit din nou mirosul de naftalină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ferma, încă nimeni nu fusese împușcat, deși în fiecare sezon șirurile de porumb erau bântuite de hoți, și în fiecare noapte Jonas ieșea cu pușca. Nu făcea decât să strige sau să tragă în aer ca să-i înspăimânte pe musafirii nepoftiți. Numai când se iveau zorile trăgea în ceea ce putea vedea. Totul era o cacialma. Amenințarea poate că speria și alunga pe câțiva dintre cei mai timizi; dar, ca de obicei, ambele părți știau prea bine că era o cacialma. Știuleții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
că se alătură imensei oștiri otomane, Moldova avea la vest un vecin care se pregătea de agresiune. Erau de așteptat scurte incursiuni de pradă sau de recunoaștere. Mici grupuri de călăreți moldoveni erau pregătiți, În păduri, să taie calea oricăror nepoftiți. Tânărul mai sesiză și trunchiurile groase de stejar, gata să Închidă trecătoarea. Erau, poate, ultimii călători care soseau din Apus. Granițele Moldovei se Închideau. - Pietro... spuse Alexandru, dacă ai ști cât am așteptat clipa asta... cât m-am gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
omori ca să mă Înveselești. Ștefănel nu răspunse. Într-un fel, fratele său avea dreptate. Arta citirii gândurilor nu trebuia folosită decât În situații de primejdie, și atunci În cazul dușmanilor. Încălcase una din regulile Ninja. - N-a să mai intru nepoftit În mintea ta... spuse, aproape sfios, Ștefănel. Iartă-mă. - N-ai intrat nepoftit. - Nu Înțeleg. - Voiai să recuperezi optsprezece ani din viață. Voiai să afli ce mă frământă. Și eu aș fi făcut la fel. - Serios? Ai fi făcut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dreptate. Arta citirii gândurilor nu trebuia folosită decât În situații de primejdie, și atunci În cazul dușmanilor. Încălcase una din regulile Ninja. - N-a să mai intru nepoftit În mintea ta... spuse, aproape sfios, Ștefănel. Iartă-mă. - N-ai intrat nepoftit. - Nu Înțeleg. - Voiai să recuperezi optsprezece ani din viață. Voiai să afli ce mă frământă. Și eu aș fi făcut la fel. - Serios? Ai fi făcut la fel? - Asta Încerc și acuma. Dar nu-mi reușește. La ce naiba te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
duduitul Îndepărtat al motorului unui șlep. Adam s-a așezat lângă un perete scund, alături de o femeie oarbă, și și-a adunat genunchii sub bărbie. Mai târziu, pe jumătate adormit, orașul imaginar s-a Întors la el, de astă dată nepoftit. Îi părea rău că-l născocise și voia să dis pară. Ar fi vrut să-l lase-n pace În seara aceea și-n toate nopțile următoare, pe tot restul vieții. Dar imaginile acelea, totodată sclipitoare și cețoase, Îi umpleau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bănuială. Vous-êtes seule, madame? a Întrebat-o cel care păzea intrarea. Nu i-a plăcut deloc felul În care bărbatul rostise madame, cu o apăsare aproape imperceptibilă a primei silabe. Excesul de politețe o făcea să se simtă bătrână și nepoftită. Nu-i plăcea să i se spună madame. N-avea decât douăzeci și șapte de ani, era Încă destul de mademoiselle. A stat cu lista de bucate În fața ochilor ca să o ascundă de privirile bărbaților respectabili din jur. I se părea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vechi, lacrima îmbătrânită,ce se agățase de genele roase. Apoi dispare ca o arătare palidă, în zarea însângerată și proaspătă și se topește în lumea adormită a copilăriei mele. Îmi apăs ochiul stâng până simt durerea cum pătrunde ca o nepoftită. Îl îndemn pe celălalt să se zbată, așa ca peștele în apa răcoroasă a muntelui. Dar ce spun eu, toate au un scop în viață, chiar și-n lumea... din oglindă.Îmi pipăi ochii și simt că ochiul meu stâng
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
stinghereala continuă pricinuită de acești curioși, stăpânul calului a lipit pe poarta de la intrarea în bătătură un anunț cu litere de-o șchioapă: Percepem taxe separate pentru ghidaj, deranj și ovăz! Numai așa a reușit să se descotorosească de vizitatorii nepoftiți, care de-acum făceau cale întoarsă chiar de la poartă, că oamenii de prin părțile noastre sunt cam strânși la pungă, în timp ce ironiile cu sau fără perdea le servesc râzând mânzește. S-a debarasat și de bășcălioșii care cercau să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Se vorbește că Pantelimon, când a aflat de venirea aistui domn Cotescu la Oprișeni, și-a slobozit ciobăneștii în voie în toată ograda. Numai ce a pătruns în interior, că dulăii au și tăbărât asupra lui... și au măturat cu nepoftitul întreaga bătătură, timp în care i-au cercat și grumazul. Într-un târziu a apărut Pantelimon care l-a salvat pe oaspetele nepoftit, apoi a fixat plăcuța Câine rău pe stâlpul porții, și-a pus pușca în spinare și, Pantelimon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Numai ce a pătruns în interior, că dulăii au și tăbărât asupra lui... și au măturat cu nepoftitul întreaga bătătură, timp în care i-au cercat și grumazul. Într-un târziu a apărut Pantelimon care l-a salvat pe oaspetele nepoftit, apoi a fixat plăcuța Câine rău pe stâlpul porții, și-a pus pușca în spinare și, Pantelimon mă cheamă... către codru des. Rămasă de una singură, cu domn' Cipi aproape de comă și însângerat ca un porc înjunghiat în urma numeroaselor compostări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]