348 matches
-
știe de șagă. Își umflă cazanul cu aburi de dă pe dinafară și își ia tălpășița... Și vorba ceea: după tren și după muiere, să nu alergi niciodată, căăă... ― Vine altul... ― Ce ți-a mai scris nevasta? - a întrebat pe nepusă masă Dumitru. ― Păi, ce să-mi scrie? Că totul îi bine și că cea mică îi seamănă ei din ce în ce mai mult. Îi ruptă bucățică! „Bine că îi seamănă ei și nuuu” - l-a fulgerat gândul pe Dumitru. Noroc că și-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care se pomenise fără voia lui, nu prea știa ce să facă, cum să acționeze. Era la discreția a două personaje enigmatice, a unei entități malefice prin esență și a unor zei, care priveau indiferenți. Unde mai pui că, pe nepusă masă, aceste ființe supreme, în măsura în care chiar existau cu adevărat, se hotărâseră subit să renunțe la contemplație și să intervină direct. Dacă acum, bunele intenții ale Ilenei nu le mai punea la îndoială, în privința paznicului Calistrat nu putea să bage mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vreo importanță? Crezi că patronul trebuie să justifice în vreun fel pe cine angajează ori dă afară? Nu, dar mi se pare destul de ciudat să îți concediezi contabilul șef ori directorul economic, cum s-o mai fi numind, așa, pe nepusă masă. Trebuie să mai știi ceva: omul era la pensie demult. Lucra numai ca să-și mai rotunjească veniturile. Aha, deci nu a fost o măsură chiar atât de neașteptată. Spune-mi, te rog, mai ai hârtiile acelea? I le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
reticențe feminine. La cei 20 de ani ai ei avea, după cum am mai spus, un cimitir de iubiți. ― Monstrule, când ne mai vedem? Câteodată îmi lipsești mult. Știi, mi-e dor de un chef la cataramă... ― Uite, acum. Așa, pe nepusă masă. ― Acum nu pot. Mă așteaptă idiotul meu. ― Atunci, miine. Vino la mine, pe la cinci după-amiază. Până una alta, am renunțat la ideea de a face curte fetei proprietarului cu toate că era mai indicată decât Dolly. Însă cu Dolly mergea repede
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de spaimă, podidind-o și pe ea plânsul. Iartă-mă! Am să fiu bună cu tine, așa cum nici nu te aștepți. Am tresărit ca în fața unui fenomen supranatural: ― Adevărat, Mihaela, adevărat? Kepetam mereu adevărat, dar îndărătul acestor cuvinte stăruia întrebarea nepusă: va să zică și tu mă iubești? Mihaela plângea cutremurător și n-auzea. O scuturam, îi luam capul în mâini, o întrebam mereu: ― Adevărat? Adevărat? Nu-mi răspundea cu vorbe, dar plânsul ei nu era răspunsul cel' mai bun? Și dîndu-ini seama
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai am nimic de spus? Tot ce am avut de spus i-am comunicat la timp. Din clipa aceea se născu în mine gândul despărțirii. Era absurd un astfel de gând, dacă nu chiar monstruos. Să te desparți așa pe nepusă masă, de o fată cucerită atât de greu, care ți-a jertfit fecioria și a cărei densă conviețuire ți-a lăsat în suflet urme adânci ca pașii uriașilor pe zăpada pură și proaspătă. De ce mă frământa acest gînd? De ce părăsisem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Long Island cu Juanita del Pablo și Diana Proletaria, dar eu nu am nevoie de asemenea tentații formale. Totul se întâmplă oricum. N-o să-ți vină să crezi. E cea mai a dracului chestie. Mi se pare mie, așa pe nepusă masă, că jumătate din fetele din New York vor să-mi intre în chiloți - da, în chiloții mei cu șliț, lăbărțați și cu elasticul slăbit. Să fie vorba de succes? Să fie vorba de bani? Să fie progresul, lumina pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un metru cincizeci și ceva, o față de broscoi exoftalmic, slab... ba nu, putred, copt... știi tu. Poate ar trebui să te duci să-i ceri scuze, doar n-ai vrut să-l umilești În public, ți-a ieșit așa, pe nepusă masă. — Da? Și cum să justific faptul că aveam ziarul la mine? — Da’ ce, crezi că se Întreabă el așa ceva? Îl crezi prea deștept. E doar un câine hăituit. — Nu merge. Mi-e frică să nu mă Întâlnesc cu cine știe ce
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să ajungă să bea până la inconștiență? Ce anume Îl Îngrozea? Un om simplu, ca acest Căreală, se gândea Vasile, nu cade niciodată pradă delirului, iar dacă nebunia se declanșează În mintea lui, În general lucrul acesta se Întâmplă fie pe nepusă masă, ca o revelație inversă, fie În urma pierderii cuiva foarte drag. Niciodată nu vei vedea un mitocan Înnebunind de prea multă nuanță. Orice jigodie care dă În patima băuturii se joacă, până la urmă; cum ai putea crede că Își asumă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să Îl Întreb pe Vasile de ce a făcut nemer nicia asta și de ce a gândit cu atâta aroganță În privința fetei ăleia, Violeta, și când s-a Întâmplat asta. Că să nu-mi spună el mie că i-a venit pe nepusă masă, din ceruri, ideea să scrie o astfel de poveste. — Vasile, tovarășul Rogoz ți-a pus o Întrebare. Răs punde, l-a interpelat, după un moment de tăcere, Puiu Nistea. — Păi, tovarășul Rogoz mi s-a părut că ar vrea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
lovesc toate puterile pământului spre a constitui organismul de legi, sistema* cosmică. Fără acest punt comun de atac (Angriffspunkt im Kraeftenparalelogram) lumea* neapărat că era un caos de materii, inertă și fără putere căci o materie nici nu are putere nepusă într-un raport propriu de a trezi această putere. Două atome se pot atrage singure fiind, dar, atrase în toate părțile de altele asemenea lor nedominate de acel centru, de o putere comună ele rămân în suspensiune în punctul în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a fost mirarea susnumiților că sunt obligați să discute despre ceea ce nu aveau de gând să discute, dar în plină ședință politică pe geamul deschis a fâlfâit ceva și de pe o mătură nou nouță, cu însemnele prezidențiale, a aterizat pe nepusă masă direct la masa prezidiului președintele „jucător”. Discursul său, a fost cică plin de miez și demn de luat în seamă, dacă nu voiai să vezi pe naiba cu o falcă-n cer și una-n pământ venind dinspre DNA
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și așa a devenit model, adică învăța toate lecțiile, chestie de opțiune! În timp ce întâmplarea i-a cauzat Găbiței dragostea specială pentru latină, băieților ca Stani, în amestecata lor psihologie le provoca numai bucurie când scăpau neascultați chiar și cu nota nepusă la ora de latină. Își amânau verdictul! În clasa 9-a a venit la muzică un alt profesor; l-a chemat să cânte la clarinet într-o trupă. Îi plăcea acest instrument cum suna, avea degetele subțiri adecvate și Kemy
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
unchiule, îl asigură băiatul. Nando îi spuse că era în regulă și intrară în curtea casei. Mafalda își vedea prin casă de treburile ei de gospodină și rămase înmărmurită de uimire și de bucurie, când își văzu fratele intrând pe nepusă masă pe ușă. Trecuse parcă o veșnicie de când îl văzuse ieșind pe aceeași ușă, ridicat de Securitate și cu țeava revolverului între coaste, ca un condamnat la moarte. Copleșită de o adâncă emoție, ea își făcu de trei ori cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe la noi, să ne mai vadă, îl informă Mariana, mai înainte de-a apuca el să spună ceva. Virgil dădu din cap și schiță un zâmbet de curtoazie, mascându-și astfel o anumită neplăcere. Faptul că socrul îi pica pe nepusă masă pe cap n-avea de ce să-l umple de entuziasm, mai ales acum, la sfârșit de an, când avea atât de mult de lucru la serviciu. Fără să arate că ar fi băgat de seamă această nemulțumire, Grigore se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în trup, va mai putea face față confruntărilor viitoare? O veste ca un trăsnet veni să-l scuture cînd se aștepta mai puțin. Lupul mutilat? Da, a locuit pe-aici pînă nu demult. A plecat? Da: într-o dimineața, pe nepusă masă, a sărit în picioare urlînd atît de tare, încît i-a speriat pe toți, apoi, cuprins de-o agitație pe care nu i-o mai văzuseră pînă atunci, le mulțumise pentru ospitalitate și, îndrugînd ceva despre cît fusese de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de teamă pe care le zărea În preajmă, nu era nici urmă de el. Ajuns În prag, Îl salută pe neașteptate pe Bargello, lăsându-l interzis În mijlocul oamenilor săi. Oare imbecilul acela se aștepta să Îi arate vinovatul așa, pe nepusă masă? Privirea sa dezamăgită lăsa să se creadă că era chiar așa. O tresărire de orgoliu Îl zgudui pe Dante. În fond, nenorocitul acela nu se Îndepărtase prea mult de adevăr. Dacă mintea i-ar fi fost mai puțin tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tavernei lui messer Baldo, Îl lămuri spițerul, cuprins și el de o bruscă surescitare. Poetul privi În jur. Care va să zică, spelunca aceea era renumită până la Roma? În ce se transforma orașul lui? Nu Florența lui, ci orașul celălalt, necunoscut, ivit pe nepusă masă În afara centurii vechilor ziduri, un nou Babilon, lipsit de măreția celui din vechime. Cu idolii lui noi... precum acea dansatoare, venită cine știe de unde, o vagaboandă cu ochii vopsiți. — Antilia? Un nume curios, nu e cuprins În canonul sfinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu cei ce nu sunt Înscriși În ea. Oricum, atâta timp cât am Împărțit șantierul la Roma, am fost adesea vecini. Dar nu eram prieteni, dacă asta vrei să afli. Și apoi, n-a durat mult. Într-o zi a plecat pe nepusă masă, Întrerupându-și lucrul. Nu mă așteptam să Îl regăsesc aici, la Florența. Dante Îl fixă. Ce părere ai despre iscusința lui, maestre Iacopo? Era cu adevărat cel dintâi mozaicar din Italia? Celălalt lăsă să se scurgă câteva momente Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
printre podgorii pentru a găzdui gloata forfotitoare a orășenizaților veniți de la țară În căutarea norocului. O crăpătură ascunsă precum fisura nevăzută din bronzul unui clopot, pe care numai o ureche exersată o poate percepe Înainte ca acesta să crape pe nepusă masă. Iar urechea poetului, rafinat de muze și de obișnuința cu glasul anticilor, percepea În mod limpede acea disonanță, ca zgomotul unei cascade din depărtare. — Oraș de tâlhari, repetă el plecând de la fereastră. În sfârșit, un slujbaș, Îmbrăcat În uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trântite pe jos, apoi, cu penelul în mână, asculta fermecat vocea nepotolită și răsunătoare a fiului său. Tot în acea vreme succesul îi adusese lui Jonas nenumărați prieteni. Aceștia își arătau bunele sentimente la telefon sau prin vizite făcute pe nepusă masă. Telefonul, care, după adâncă chibzuință, fusese așezat în atelier, suna adesea, trezindu-l întotdeauna din somn pe copil, ale cărui țipete se împleteau cu țârâitul poruncitor al aparatului. Dacă se întâmpla ca, în acea clipă, Louise să poarte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
spus tot?", duduia Dorina își ia pisica de coadă și se insinuează către chichineața preferatului său. Îi va arăta ea lui ce însemnează aia cafea. Până atunci, cât preferatul încă lipsește, îi va arăta propriului tiv două ace. Scosese, pe nepusă masă, de la croitoreasă o rochie nouă - cafelele bune se prepară în rochii noi - se fâstâcise, și acum, inspectîndu-se, își dădu seama că uitase de tivul necusut. "Ti voglio bene", susură pe coridor un post de radio, interferat de corzile vocale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar fi fost exact al dânsei, uimire, chiar de coadă! Îl sprijină, cu nonșalanță, pe grătarul circular al spirtierei. Zăngăne zaharnița. Pipăie, la baza turnului de farfurioare, după un scăpărici. - "Eram să te-aștept prin parc", îi spuse atunci, pe nepusă masă, uriașa. - Nu m-am gândit niciodată c-aș putea să vă expun... unor asemenea probleme. M-ați luat pe nepregătite. Mă simt deosebit de flatat și de îndatorat. Vă mulțumesc mult. 348 DANIEL BĂNULESCU - Sinistrate, să nu-mi faci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce-și înghesuia seara găinile în coteț. Sau, cel puțin, uneori, în mintea ta de Sinistrat așa ți se năzărea. Puteai zbura nestingherit de unde până unde pofteai, fără a te mai expune riscului ca umerii obrajilor să se întîlnească, pe nepusă masă, cu răceala bulbucăturii de sticlă a unui termometru flotabil ori prezența să-ți fie semnalată pe harta izobară, înjghebată de zelul cine știe cărui nepricopsit cercetător al zburdălniciilor climatice. Zburai și gata. Iar Doru Sinistratul exact cu asta se îndeletnicea, zbura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ceva să îmi spui despre ce-a fost în port? îl întrebase atunci, după ce copilul plecase. Omar se trezise făcând pe prostul: — Despre ce-a fost în port? Care port? Despre ce port vorbim? Faptul că își amintise așa, pe nepusă masă, despre Ghazal, cu amanta de față, îl derutase. Care din ele două îi era umbra și care perechea? Rămăseseră în casă toată după-amiaza aceea, se iubiseră și metresa lui se copilărise cum rar o făcea, lăsându-l să creadă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]