321 matches
-
30. Ne vor întreba de ce am așteptat atât. Valerica Scurtu tresări. Privea constant într-un singur punct, evitând trupul lui Panaitescu. Îngăimă: ― Miliția?! ― Așa se obișnuiește când oamenii își dau duhul din senin, explică sardonic Matei. Grigore Popa cu bărbia nerasă prinsă între degete se interesă ironic: ― Te-ai gândit cumva ce o să le povestești? ― Las chestia asta pe seama dumitale. Fiecare autor își explică opera. ― Hm, învață să-ți ascuți mai bine săgețile când le slobozi din arc. Altfel ricoșează. Ricoșează
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cărțulii despre personalitate și arta de a fi fericit. Trecea cu succes testele ("hm, alt termen inventat după război") întocmite de autori și asta-i umplea de satisfacție. Se simțea bine, puternic, deasupra celorlalți. Se uită cu dispreț la sculptor, neras, jigărit, cu fața trasă și cu ochii ca două făclii. " Va ceda repede, ca și nenorocita astalaltă. Nu și bătrîna..." O privi pe furiș încercînd să descifreze ce se întîmplă dincolo de expresia senină. Femeia îl nedumerea, de fapt nu putea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
toate culorile de trandafiri pictate corect și în mod evident de aceeași mână. Pe bufet, strălucea stins, plin de praf, un Cupidon mare, din porțelan, călare pe un melc cu cochilia de aur. Marin Vâlcu apăru în halat. Avea barba nerasă și o expresie arogantă a gurii. Ochii însă priveau blând, fără ostilitate, poate puțin surprinși. ― În ce chestiune... Cristescu îi arătă legitimația. Celălalt se uită superficial și îi împinse un scaun. Se așeză și el trecîndu-și mâna peste obraz. ― Vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să fim doar atenți, să nu ne pierdem cumpătul. Grigore Popa își înghiți saliva. ― Nu-mi place maiorul! Scotocește, mereu scotocește... Nu înțelegeți? E un război al nervilor. Tremura sub pledul gros din care îi ieșea doar capul. Din cauza obrazului neras, părea bolnav. Sculptorul se uită la ei și începu să râdă. Un chicotit nervos la început, apoi hohote isterice care-i alterau trăsăturile. ― Domnule Matei, șopti bătrâna înspăimîntată, domnule Matei! Tânărul părea incapabil să se stăpânească. ― E caraghios! articulă printre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în ultimele zile. Sunt sigură că era el, am simțit că-i el, am știut că-i el, de parcă l-aș fi cunoscut dinainte. Era jos, în birou la domnul Peppin Mirto. Era slab și am văzut că avea obrazul neras, înnegrit de-o umbră de barbă, altceva nimic. Am încetinit cât am putut pasul, dar n-am prins decât zvon de voci, nimic deslușit. S-a uitat și el la mine, când treceam, nu mai mult de două secunde, și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca vai de lume, fiindcă eu, una, cred că haina face pe om, deși părinții m-au învățat că nu-i așa, să nu judec lumea după haine... M-a derutat și fața lui fără barbă propriu zisă, deși era neras. Părul e lucios și tuns scurt. Mai târziu m-am mai liniștit și eu, și-atunci am început să i pot citi emoțiile pe față, de câte ori se punea vreo întrebare. La un moment dat mama, care mi se pare că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
timp ce un pasager urcat, probabil, la ultima stație, care deși prefera să călătorească în picioare își ceru voie să-și depună rucsacul său nu prea mare pe raftul de bagaje în parte neocupat; în compartiment intră un tip înalt, neras, îmbrăcat neglijent și sărăcăcios. Tot în acel moment se auzi și o melodie plăcută, discretă, mult așteptată, ce sensibiliză urechile lui Bidaru și îl făcu se le ciulească involuntar. Melodia mult dorită venea dinspre geanta Danei. Precis erau vești de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
careu cu cuvinte încrucișate, apăruse și o caricatură de care colegii lui, făceau haz. În fața Ceasului care arăta ora cinci și un sfert, văzut din față, conturul unui tânăr îmbrăcat asemănător cu cel descris mai sus, cu jumătatea de mustață nerasă țepoasă și rebelă ca o perie de ghete abia scoasă din cutia cu cremă, cu un buchet de flori cam cât sacul lui Moș Crăciun încărcat cu daruri, aștepta nemișcat, iar dedesubt, cu caractere ceva mai mari, scria: "Aștept până la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cere un pic de abstractizare. Mă legănam lehămețit de banalitatea subiectului și încercam să-mi inhib centrele nervoase care l-au generat și să mi-l imaginez pe amicul meu,demnitarul, fără buzunare . Tocmai atunci apare moș Pantalon, bine dispus, neras și pus pe taclale. Dormi? Se vede că ți s-a dus agerimea... Ceea ce nu-i cazul la tine. Ești deja matrofolit? Lasă, dă berea aia încoace. Ia-ți-o singur, că nu ești olog! Se vede că ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cutremură. O să devin o curvă. Săracu' Gavril, se va răsuci în mormînt! Interiorizată complet, Aneta nu observă că cineva s-a oprit la fîntînă. Era un bărbat în pantaloni scurți, cu un rucsac în spate, cu o șepcuță ponosită și neras cam de multișor. Am văzut că plîngeți și m-am oprit, se scuză el stîngaci. Aneta vine spre fîntînă și cu vocea ei blîndă îl întreabă: Doriți ceva? Nu, nu ceva anume, dar v-am auzit plîngînd și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ușoară, victoria asupra mea o făcea să se căiască. Cuibărită într o fostă casă boierească, aspectul monumental al secției de învățămînt era în perfect contrast cu furnicarul omenesc ce-i asalta ușile. În dosul acestora, inspectorii ședeau bine ascunși. Murdari, nerași, mulți dintre ei băuți, solicitanții pîndeau cu îngrijorare pe coridor. Surtuce ponosite, ghete pline de noroi, mutre neroade și figuri viclene exprimînd orice afară de preocupări intelectuale, dădeau secției culoarea sordidă a sălilor de tribunal. Agățîndu-și speranțele de ceva mai puțin
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dăduse jos de pe el tot timpul ce-l stătuse În Închisoare, și-o bluză ruptă-n spate, iar părul Încîlcit și răvășit, ca un cuib de pasăre, Îi cădea În ochi, iar barba care-i crescuse pe față era probabil nerasă de șase săptămîni... ce mai, arăta ca și cum nu se mai bărbierise și nu se tunsese de cînd intrase-n pușcărie, toată Înfățișarea lui ar fi băgat În sperieți și-un urs. Cum Îi spuneam lui taică-tu mai tîrziu, ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nouă descălecă în fața porții. Poarta scârțâie parola de întâmpinare. Aleea îngustă șerpuie printre daliile unse de soarele roșu. Cel de la capătul uliței. Lângă zid, sub fereastra scundă străjuie trandafirii. Cu securea în mâna e sclipitor. Fără ea rămâne maroniu-roșcat și neras. Fără pușca de lemn, crăpată și lucioasă de mângâieri, e un lăcătuș oarecare, gîrbov și deșirat. Cu ea însă făptura îi miroase a iscusință și strategie. Coiful briceagului de vânătoare și binoclul. Cadența nocturnă îl strecoară nebănuit până la poartă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se și cunoscuseră părinții lor. Popescu nu și-i văzuse niciodată pe ai săi, iar Grințu se despărțise de mama lui când avea 13 ani. La moartea ei, cineva, un unchi, Îl dusese să stea de vorbă cu un bărbat neras și prost Îmbrăcat care Începuse să plângă imediat ce a dat cu ochii de el. Își amintește că l-a scuipat și a fugit. Omul acela Îi era tată? Peste numai o săptămână unchiul Vergu Îl instala pe Grințu la Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Coceni și bețe de răsărită... Și astea au foc uite, păcătos, imediat o dai În foc și curge roșu pe partea ailaltă!“ Omul spune că nu avea atunci decât cincisprezece ani și, calculând, inventând (o vârstă aproximativă pentru mutra lui nerasă), comparând, tragi concluzia că putea să se Întâmple acest lucru o dată cu Anschluss-ul. Desigur că puțin Îi păsa băiatului de 15 ani de atunci de ce se Întâmpla cu Austria și probabil că nici soarta de acum a țărilor din Orientul Apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se pregătea să-l Întrebe ceva (ceva gen „matale ai fost la război, bre, până unde ai fost?“) pentru a-i oferi acest stimul, vocea cuiva, o voce subțire deși bărbătească, vocea unui om Încă tânăr, unul cu bască și neras, așezat pe jos chiar lângă groapa În care stătea cofa de lemn de dud și se umplea Încet Încet cu alcool de fructe din ce În ce mai slab, vocea acestuia deci sparse tăcerea și dovedi că cealaltă poveste nu era pentru toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe respectivul nebun Îl și cunoscuse. În orice caz, mai auzise câte ceva despre el. Iată cum, un singur element era suficient pentru ca ascultătorul să fie captat de o altă poveste decât cea de care interesul său este legat direct. Tânărul neras și cu bască simți că i-a surprins pe ceilalți și se grăbi să continue. „Când eram pă Salvare, l-am adus io de câteva ori la Spital și parcă știu că tot Bălan Îl chema pă buletin.“ O poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
casă modestă, construită din bârne, care nu mai există. Ultima fotografie a tatei mi-l arată lângă ea. E cu căciula pe cap, dar fără suman. Va fi fost prin aprilie? Tata ține un ciocan în mâna dreaptă și e neras. Probabil, repara ceva când l-am întrerupt și l-am fotografiat. Acea casă am fost pe punctul s-o incendiez, într-un elan demiurgic, când aveam trei sau aproape patru ani, ceea ce m-a costat o fobie (ignifobie) de care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
era meloman ― povesteau că se ducea să asculte muzică în smoking. Și tot singur. Singurătatea lui devenise o legendă. Intra în clasă întotdeauna absent, cu un aer suferind, pe care-l accentua pielea, de un galben nesănătos, de pe obrazul său neras și îmbătrînit prematur. Domnul Iftodiu m-a scos la lecție după primele ore de franceză. Căpătasem între timp uniformă și nu mai eram îmbrăcat ca în Lisa. Și cum domnul Iftodiu se uita la oameni fără să-i vadă, neapărat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a peticit-o apoi, iar pe deasupra era îmbrăcat cu un suman vechi de pe timpu’ lui Pasvanti Chioru. Sumanul rupt și peticit de-i curgeau flendurile, pantalonii rupți ca vai de ei, iar în picioare era încălțat cu opinci de porc nerase, cu părul înainte făcute expres, cu niște sfori din tei de pădure și cu o sumedenie de noduri. Dar la vorbă era rar și așezat, vorbea puțin și cu judecată. Gospodarul din Tungujei nu s-a uitat la Dumitru și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
fugări pe vitellieni. În cele din urmă, ajunse victorios sub zidurile Cremonei. Soarele asfințea. — Luna... Antonius abia își mișca buzele arse de febră. — Luna a fost de partea noastră. — Antonius... Titus ridică lampa ca să vadă mai bine chipul generalului. Barba nerasă îi întuneca obrajii supți. Ochii sticloși din cauza febrei priveau câmpul de bătălie de lângă Cremona, acoperit de cadavre sub cerul de octombrie. În lumina blândă a asfințitului văzu cu ușurare armata flaviană care se apropia. Galopă spre legații săi, convocă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nu. Foarte bine. Pentru spiritul dumneavoastră de prevedere veți beneficia de reducerea primei rate a asigurării cu condiția să scoateți perdelele care sunt, desigur, inflamabile. Le scoateți? O să se vadă totul de la vecini. Nu-i nimic. Sunteți foarte telegenic așa, neras și cu galbenul acesta alămâi care vă prinde extraordinar. Aveți icter? Nu cred. Cred c-ar fi bine să consultați un medic. De altfel, pentru o asigurare pe viață, consultul este obligatoriu. La noi, dacă veți beneficia de un deces
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
spulberat osul și a apărut o infecție; așa că i-au amputat mîna. CÎțiva soldați dădură din cap. Hai, spune-i și restul, zise unul dintre ei. — Poate-i mai bine să nu vorbim despre asta, spuse soldatul tuns periuță și neras care susținea că e comandant. — E de datoria mea să vorbesc, spuse extremadurianul. Comandantul dădu din umeri: — Nici mie nu mi-a plăcut treaba aia. Bine, povestește. Da’ nici s-o aud nu-mi place. — BĂiatu’ Ăsta a rămas În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asupra verandei, iar la umbră era răcoare. Într-o colivie de răchită agățată În colțul verandei era o mierlă care acum nu cînta, nici măcar nu ciripea, pentru că un tînĂr la vreo douășopt de ani, brunet, slăbuț, cu cearcăne vineții și neras, tocmai Își scosese de pe el un pulver și-l Întinsese peste colivie. Și acum tînĂrul stătea În picioare, ascultînd cu gura Întredeschisă. Cineva tot Încerca ușa din față, care era Încuiată cu cheia și avea și zăvorul tras. Cum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
localnici. Prin centru defilau tancuri rusești, și câțiva oameni cu steaguri roșii îi aplaudau pe eliberatori, cu un entuziasm de paradă. El, ofițer în armata regală română, fu nevoit să le facă loc, trecând pe cealaltă parte a străzii, obosit, neras, cu hainele șifonate. Intrigat la culme de rapiditatea suspectă cu care manifestanții făcuseră rost de steaguri, îi privea stupefiat. În fața primăriei, un om înarmat cu o pușcă Z.B. din dotarea armatei române, o făcea pe-a santinela. Firesc, trecerea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]