910 matches
-
versuri, Editura Menora, Ierusalim 1977 - „Cu mâna pe inimă”, Colecția Asociației Scriitorilor, Editura Izvoare, Tel Aviv 1981 - „Războiul sărmanilor”, Proză și versuri, Colecția A.S., Editura Izvoare, Tel Aviv 1984 - „Târziu”, Colecția Asociației Scriitorilor, Editura Izvoare, Tel Aviv 1989 - „Poezii de nerostit”, Colecția Asociației Scriitorilor, Editura Izvoare, Tel Aviv 1990 - „Din coastă de vis”, Volum apărut în limba ebraică, (traducerea Lioara Geshem), Editura Hakibutz Hameiuhad, Tel Aviv 1993 - „Fuga din rai” - Colecția Asociației Scriitorilor, Editura Izvoare, Tel Aviv 1993 - „Rugăciune cu flori
SHAUL CARMEL, FERICITUL CARE PLEACĂ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348165_a_349494]
-
dealurile și câmpiile, munții și izvoarele, doinele și baladele, cerul și pământul, soarele și stelele, luceafărul și dragobetele. În Dorul fiecărei Mame se întrupează Cuvântul lui Dumnezeu, se oglindește frumusețea Fecioarei Maria, se cuminecă Sfinții Neamului, se înfașă toate graiurile nerostite, se rostesc toate legănările din vis, gânguresc toate gândurile serafic-înmugurite, chicotesc toate cuvintele slăvit-înflorite, dănțuiesc toate visele îmbobocite, tresaltă toate alinările ce suspină, se cuprind toate legănările, se îmbrățișează toate năzuințele, se înfiripă toate căutările, se țes toate așteptările, se
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PĂCAT Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Păcat Spui să ud florile de jar; Ispite-n jurul lor răsar, Cuvinte nerostite-n crug, Cu lacrimile din amurg, Pe pagini fără de alint; Cuvinte care dor și mint, Ce ne-amintesc de un păcat, Din care ne-am cuminecat. Referință Bibliografică: Păcat / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1125, Anul IV
PĂCAT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347729_a_349058]
-
cel așteptat. Eu nu știu aceasta. Știu însă că ceea ce am văzut este adevărul adevărat pentru că oricât ar încerca cineva, adevărul nu poate fi ascuns, nu poate fi șters, nu poate fi ucis, nu poate fi îndepărtat, nu poate rămâne nerostit! El iese la iveală pentru că este singurul nostru prieten adevărat fără de care nu putem trăi în liniște! Omer tăcu și își încrucișă mâinile așteptând replica arhiereului care nu avea să întârzie. -Iată! spuse arhiereul Caiafa arătându-l cu degetul în fața
AL OPTULEA FRAGMENT.(CONTINUARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349977_a_351306]
-
asta era sigur! Se întoarse pe o parte, cu fața spre el. Soțul ei zâmbea. Un zâmbet intens, cald, care îi modifica în întregime trăsăturile sălbatice. Fiecare trup își are propria muzică. Atunci când vibrațiile se întrepătrund și armoniile răspund chemărilor nerostite, întreg universul tace și ascultă. Tăcerea se lăsă și în casa din zăvoi. Pelicanul se foi agitat în jurul casei o perioadă, după care, hotărând că avea destul timp la dispoziție să scape de intrusă, își ascunse capul sub aripă și
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
dorul mai departe literele dintr-o carte -------------------------- Luncă despletindu-se molcum Arii verzi și lung aliniate Huruit de care dinspre sate După care liniștea, oricum Slută pe un dâmb, o buturugă Peste care un blestem opac Spânzură de fiece copac Nerostite spaime dintr-o rugă Clipocește apa de subțire Ocolind cu teamă o pădure Peste care cade o secure Și retează nevăzute fire Păsări călătoare vin și trec Orizonturile care mint Țărmurile unui vechi Corinth Și darul otrăvit al unui grec
PĂSĂRI CĂLĂTOARE de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361812_a_363141]
-
cântec. Acum, o străjuiesc să-i fie limpezi apele și să-mi reazem fruntea bătută prea des de furtuni. Te-am chemat și pe tine acolo, în liniștea dintre două tăceri, ca să-mi șoptești cu glasul mustind din izvoare cuvântul nerostit al florilor îndrăgostite de soare. Te-am chemat și pe tine, să-mi guști pâinea cuvintelor dospite în suflet... te-am așteptat, te-am tot așteptat... și încă tot te aștept... Leonid IACOB Referință Bibliografică: așteptări / Leonid Iacob : Confluențe Literare
AŞTEPTĂRI de LEONID IACOB în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362086_a_363415]
-
și cât? Cu toate că preferă singurătatea - poetul o consideră „desuetă”. De fapt, cartea se constituie într-un prelung lamento al unei iubiri trecute, fără vreo dorință concretă de întoarcere. Singurătatea e un personaj, un martor mut al trăirilor poetice, al gândurilor nerostite și al absenței gestului suprem de întoarcere la tihna și neliniștea iubirii care dau sens, parfum și culoare vieții. Metafora edenului în cădere nu poate fi decât cea a iubirii pierdute, a singurătății și a neliniștii care pune stăpânire pe
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
ureche poetului, rând pe rând, de către muzele ce se așează tiptil în rondelurile poetului. Pornind de la teoria heideggeriană a Nimicului aceste “muze “ întruchipează în real idealitatea absolută ce, practic, caracterizează cunoașterea originară: “Șterg fața visului cu mâna,/ Și-acuz cuvântul nerostit,/ Când doarme prin hățișuri luna, / De parcă timpul s-a oprit.“( Rondelul nopții). Confesia lirică e uneori tulburătoare iar scenariu liric construit ingenios dă senzația unei explozii a interiorității, uneori controlată, mai ales în poeziile cu formă fixă, alteori ne stăpânită
TEODOR BARBU SAU ARTA DE A NE CONVINGE FRUMOS ÎN SITUAŢIA GLISĂRILOR POTENŢIALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365816_a_367145]
-
pân-la țipăt, ca rana nou deschisă, că nu mai simte-n pori căldura mult promisă, că orice foc ar fi și cum i-ar fi văpaia se-autodevorează topindu-și vâlvătaia. ZBURĂTORII lovită zburătoarea căzu jos pe pământ cu-n țipăt nerostit își ia din nou avânt ... Citește mai mult FOCULde mic copil privea cum se înalță foculși mistuit de vrajă îi urmărea soroculprivea avid scânteia, născuta ca să moarăși se-ntreba șocat: lumina unde-i zboară,în ce incerte spații își năruie
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
cenușă.si-l doare pân-la țipăt, ca rana nou deschisă,că nu mai simte-n pori căldura mult promisă,că orice foc ar fi și cum i-ar fi văpaiase-autodevorează topindu-și vâlvătaia.ZBURĂTORIIlovită zburătoarea căzu jos pe pământcu-n țipăt nerostit își ia din nou avânt... XIII. ION IANCU-VALE - DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (3), de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 808 din 18 martie 2013. EU CA UN FLUID Ai întrebat aseară ce sunt, cine sunt? Dar tu nu
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
ar fi fost probabil. Acum, față de profesoară are mai mult decât respect. Multitudinea de soluții face ca totul să se năruie. Nu simte niciun fel de ranchiună doar că în minte are numai implorările de atunci, rostite și mai ales nerostite, devenite inutile datorită unui singur punct pierdut la notare. Nu credea să-l mai doară vreodată, atât de mult, faptul că nu a reușit, atunci, să ia nota maximă la ultimul examen. Privirea îi devine rece, placidă; din acest moment
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
însă prea bine că asta nu se va întâmpla ; o iubesc prea mult pe actuala soție. Acum, după o lună și jumătate m-am întors la a ea. ” Expresia feței lui Albert dezvăluie nu atât uimirea față de neverosimil cât întrebările nerostite astfel încât nea Titi continuă : „Dacă m-a reprimit ? Dacă a suferit cât timp am părăsit-o ? Dacă mi-a făcut reproșuri ? Ei bine, pot să spun că aceste despărțiri, atunci când au loc, ne apropie și mai mult. Unde mai pui
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
uneori tăcută, ce accentuează doza de mister, nuanțează notele de romantism și produc iluminare: „iubește-mă, așa cum poți“, „să închidem cercul“, „poveste netrăită“, „dorul de curgere“, „așteptarea, neputința, dar nu dorința“, „să vorbim despre dragoste“, „am fost poveste“, „verde cuvânt nerostit“, „mă doare viața“, „mi-e teamă“... „Răsfoind“ jurnalul existențial al Constanței Popescu, se poate constata cu facilitate maturitatea lirică surprinzătoare, limbajul în aparență simplu (fără etichete ori înflorituri care să inducă în eroare), stilul direct de adresare, fiecare poezie constituindu
„CAPCANA CUVINTELOR” (VERSURI) DE CONSTANŢA POPESCU (RĂZVAD, JUD. DÂMBOVIŢA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365056_a_366385]
-
sinteză a mesajului său liric: Sunând a împlinire, prin noul cod din două cuvinte în care inimile tac sau își propun o nouă ordine mondială, eu strig, cu hotărâre: Mai dă-mi o zi, să călătoresc prin hățișul de cuvinte nerostite încă și pleacă, deși știu că ai trecut pe ordinea de zi doar un punct. La ora de pictură, printr-un pact cu mine însămi, caut alb printre ramuri și ofer daruri, căci timpul mă învață cum să-mi păstrez
NU MAI ESTE UN JOC SAU ”PARCURGEREA DRUMULUI DE LA INOCENTUL JOC LA MATURITATEA POETICĂ” PREFAŢĂ DE GHEORGHE A. STROIA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365138_a_366467]
-
și-a lăsat gândurile să-i reproșeze: “ Maria, sunt sigur că măcar o părticică din ființa ta îți șoptea că am fi un cuplu reușit... cum de-ai trecut peste asta?” Să fi ajuns oare vreodată la ea acest reproș nerostit? Undeva anume oricum a ajuns. Când a cunoscut-o pe Sabina a rămas impresionat de izbitoarea asemănare a acestei cu Maria. În mod paradoxal deși își simțea inima sfâșiată de dorul Ericăi era mai tot timpul în preajma Sabinei provocând-o
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ELEGIA XIII Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 970 din 27 august 2013 Toate Articolele Autorului ți-am scris mereu cuvinte, cu cerneala lacrimii plânse din dorurile-mi nerostite gândurilor tale ascunse. ți-am spus și oful inimii, m-ai ascultat, tăcut, tăcut eu nu citeam că sub priviri, ochii tăi, m-au tot urât ! rămâi cu tot necuprinsul în lumea ta pierdută - voi fi tot lacrima cu visul
ELEGIA XIII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364940_a_366269]
-
Acasa > Versuri > Visare > ZBOR ÎNALT Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Uneori când doruri de cuvânt nerostit mă apasă, îmi vine să mă înalt sus la ceruri, de soare atrasă. Spre Calea Lactee în zbor, calea cea albă, lăptoasă, las în urmă luna rotundă, să uit de lumina-i sticloasă. Iar din ochii adânci, luceferi străvezii ce în
ZBOR ÎNALT de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366378_a_367707]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ARATĂ-MI DRUMUL, IUBITE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Tot mai departe rătăcești, tot mai aprope tăcerea cade... Un gând nerostit se sparge, eres în unda de cleștar. Voit a fost că tu să fii o ultimă dezlegare când spinii germinează pe tălpile căutărilor. Pygmalion, imi zămislesc iubirea din mine și din tine, înainte ca soarele eternității să-mi scuture cuvintele
ARATĂ-MI DRUMUL, IUBITE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366420_a_367749]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > NEVĂZUTA MEA PIATRĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului nevăzuta mea piatră Iar pietrele tac molfăindu-și în gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânse și, din diagonalele lumii, aduc muchii tăioase, zimțate cu care tăiem lutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri. Atunci devenim și noi pietre obosite de atâtea tăceri. Durerile noastre sunt nervuri desenate în mușchi-mpietriți de-atâta
NEVĂZUTA MEA PIATRĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366510_a_367839]
-
lumina lumii ești și care din lumină spui, iubești și rod din trup de lumină ai rodit, luminează-mă cât trăiesc și cât voi tot trăi după moarte și silește-mă să nu mă abat de la a unsprezecea prouncă nescrisă, nerostită, negândită: Iubirea! Slavă Ție, mărită Maria! Fără tine și coconul Tău de nimfă, fluturii nu ar mai fost fluturi, sărutul nu ar mai fost sărut și cuvintele mele nu s-ar mai fi întrupat din Cuvânt! Slavă Ție, mărită Maria
SLAVĂ ŢIE, MĂRITĂ MARIA! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366551_a_367880]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > STARE 2 Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului te-am îndrăgit, formă apatic aruncată în oglindă. chip sau nu, taci. cuvântul nerostit poteci îngroașă. cărbunele e tocit. și acum construiești umbre. printre zăbrele de gânduri, mă ameninți că pleci... pleacă! sub frunze ruginite, vei găsi cheia. ușa-i deschisă. pas... interiorul misterului... e ca o tâmplă. degete înghețate, îl desenează static. în
STARE2 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366591_a_367920]
-
ca o străfulgeraredin vremi ce mai învie pe margine de gând.Leonid Iacob... VI. NEVĂZUTA MEA PIATRĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016. nevăzuta mea piatră Iar pietrele tac molfăindu-și în gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânse și, din diagonalele lumii, aduc muchii tăioase, zimțate cu care tăiem lutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri. Atunci devenim și noi pietre obosite de atâtea tăceri. Durerile noastre sunt nervuri desenate în mușchi-mpietriți de-atâta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
iar cuvinte ne mor născute prematur. Iubito, tu nevăzuta mea piatră, prinde-mă între oasele tale și dă-mi sufletul cuvintelor ca să le sădesc în pietrele vii. Leonid Iacob ... Citește mai mult nevăzuta mea piatrăIar pietrele tacmolfăindu-și în gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânseși, din diagonalele lumii,aduc muchii tăioase, zimțatecu care tăiemlutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri.Atunci devenim și noi pietreobosite de atâtea tăceri.Durerile noastresunt nervuri desenateîn mușchi-mpietrițide-atâta ne-nțelegere,iar cuvinte ne mor născute prematur.Iubito
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
săpateîn cântecul din inima mea.... XIX. NU MAI ȘTIU..., de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1229 din 13 mai 2014. nu mai știu... Eu sunt doar o părere un fir coliliu rătăcit prin verdele crud... undeva lumea are gustul nerostit al bucuriei, sunt prea mult sau prea puțin din ce n-am fost eu să fiu, Undeva marea mea are valuri pline de banchize care-mi bat țărmurile fără de rost, prea albe și prea reci întoarceri în mine și prea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]