978 matches
-
decoct de mușățel? Ridicol! [20 august 1881] {EminescuOpXII 301} [""ROMÎNUL" ESTE DE-O UȘURINȚĂ... "] Romînul" este de-o ușurință de inimă nemaipomenită. Ce este obiceiul rău! Deprins a lua toate peste picior, organul oficial al roșilor merge până acolo cu nerușinarea încît, chiar pentru întîmplările care sunt generalminte cunoscute și afirmate de toți acei cari au luat parte la ele, găsește încă mijloc, iarăși pentru trebuințe de partid, de-a vorbi de ele cu o nepăsare revoltătoare și ca de niște
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
d-lui Klaus, nu s-a plătit. Cine este acel Klaus? Toată Vâlcea 'l știe. Este omul de paie al prefectului, acel ce-i împrumută numele pentru a ține în arendă mai multe moșii ale statului (între cari și Marcea ). Nerușinarea merge atât de departe încît asemenea lucruri nu se ascund cel puțin cu mai multă dibăcie. Acel Klaus este funcționar al județului, inginer plătit din bani publici. Iata dară pe de o parte prefectul arendaș al statului pentru mai multe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
între majoritate și minoritate. Un miros acut de pușcărie a înconjurat atunci pe acel partid roșu care s-a îmbogățit din precupețire de carne și sânge omenesc; o prăpastie de turpitudini, de mituire, de martiriu al poporului de jos, de nerușinare și bestialitate a plebei guvernante s-a deschis atunci înaintea ochilor - era umbra scabroasei afaceri de pe care s-a ridicat colțul vălului pentru a se trece la ordinea zilei. "Romînul" uită că convenția ruso-romînă încheiată de d. Brătianu nu prevedea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu fi onest, integru, liberal, patriot; pretutindeni și în tot locul clubiștii nu vedeau decât comploturi, corupție, imoralitate. Oameni de rând, oameni cari n-aveau nici un legământ în societate, treceau de mari patrioți pentru simplul cuvânt că erau îndrăzneți în nerușinare, nu se sfiau de nimic, crima nu-i dezgusta, dezonoarea nu-i atingea, minciuna le surâdea. Acela care denunța și incrimina mai bine se considera ca cel mai zelos cetățean. Nu se cerea nici învățătură, nici moralitate, nici prudență: a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai mică urmă de compromis etic, omul-fără-patrie, dar și fără milă pentru oportuniștii perioadei postdecembriste, i se pare lui Theodor Codreanu a fi "un avatar eminescian rătăcit la cumpăna dintre două milenii". Acesta se opune cu înverșunare cameleonismului practicat cu nerușinare de reprezentanții de azi ai "miticismului", ce s-au perpetuat în valuri, transmițându-și mentalitatea kominternistă în ctitorirea unei Europe antinaționaliste, necreștine și resentimentare. Așa se face că Paul Goma, unul dintre puținii români ce ar merita din plin recunoașterea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dornic de beții și desfrâu. Când are nevoie de bani ca să-și satisfacă poftele, încropește un tablou pe care-l vinde la un preț exagerat, făcând pe marele artist și înșelându-i pe colecționarii de ocazie. Singurele lui „calități“ sunt nerușinarea mitocanului de la țară, încrederea oarbă în el însuși și un talent deosebit pentru negustorie. Probabil că nici nu înțelege lucrările celorlalți pictori, fie străini, fie japonezi. Mă îndoiesc profund că le cunoaște bine și pe ale sale. Însă când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și prostit, îi spunea cu venerație „Scumpo“, „Isabel, iubito“ sau „Janice, dragă“ cu vocea aia a lui răgușită, subțire și neagră. Însă Einhorn nu avea deloc astfel de sentimente, oricare vor fi fost sentimentele lui în alte situații. Glumea cu nerușinare, ca și taică-său, dar glumele lui nu sunau la fel; nu înseamnă că n-ar fi fost amuzante ci că se propulsa prin intermediul lor către un singur scop - seducția. Obiectul glumelor era handicapul lui; râdea de sine într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
filmului a cuprins o scurtă explicație a „scenariului”: „La fiecare pas, soldații noștri se lovesc de pericolul jidovesc, căci aproape tot În al treilea soldat bolșevic se ascunde figura unui jidan. De când cu actul de la Iași, când jidanii au avut nerușinarea să tragă după soldații români și germani, creștinii și-au dat seama, odată În plus, de pericolul jidovesc”. Dacă vom compara reacția presei românești după pogromul de la București cu reacția ei după pogromul de la Iași, vom constata că a existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Dar imediat apărură și alte siluete pe sub copaci, pe lângă Papuc. Se auzeau și glasuri. Alex îi recunoscu pe Brian, pe Gabriel, pe Pearl Scotney, apoi i se ivi în raza vizuală și blestemul ăla de preot în sutana lui. — Ce nerușinare! strigă Alex. — Mă rog, doar ai închiriat casa, replică George. De ce ai închiriat-o dacă detești s-o vezi locuită? — Am crezut că o să se mute în ea profesorul Rozanov. Alex regretă pe dată această revelație total inutilă. — Aha! făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era teamă că Gabriel ar putea rămâne singură cu George. Ar putea chiar să încerce să rămână singură cu George. „Încep să-mi pierd mințile? se întrebă Brian. Dar ce l-o fi apucat pe George să vină? E o nerușinare din partea lui să vină la mare, ca și cum ar fi un om normal.“ Desigur, mai organizau ei și alte excursii la mare, dar asta era cea menită să adune întregul clan, cea pe care Gabriel o comparase (în chip nefericit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
recepționează Fratele un timbru morocănos inconfundabil și de rău augur, în vocea prea-sfinției sale. Părinte, avem nevoie, repede, de un botez! Copilul s-a născut anormal și prematur, și e pe ducă! Nu apucă ziua albă! minte Big Sile, cu nerușinare. În coșulețul lui, anticipând pericolul terifiant, Antichristul cel mititel se zbate, emițând un soi de mieunat sau de grohăit lugubru, gutural. Asta nu-mi pare-a fi voce de copil! Piei, Satană! blesteamă popa. Cu cine mai ești, măi? Păi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sau mă ia peste picior. Dacă știe, s-ar putea să mă mintă în legătură cu Manus. Dacă nu știe, bărbatul pe care-l iubesc e-un prădător sexual revoltător și înfiorător. Unu din doi, fie Manus, fie Brandy, mă minte cu nerușinare, pe mine, care aici sunt culmea virtuții și adevărului. Manus sau Brandy, nu știu pe care să-l urăsc. Eu și Manus sau eu și Brandy. N-a fost oribil, dar n-a fost iubire. Capitolul 26 Trebuia să existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o fericire egoistă, imediată și sterilă, și ar trebui să pună cineva o stavilă, chiar legală, acestei disoluții. Dar onorabilul nu era capabil să-i asculte pe ceilalți, căci era preocupat doar de el Însuși și Își privea ceasul cu nerușinare, era deja vremea să plece: Înainte de a-și uza pantofii printre tarabele de la piață - chiar așa spusese - mai avea ceva de făcut. Ceru să fie lăsat În față la Sant’Agostino. Antonio aproape fu nevoit să alerge În Încercarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
politețe decît din curiozitate. — În magazia a unui fost depozit de cherestea, unde fusese amenajată o crescătorie de pisici, sau cam așa ceva. Se pare că intrase Într-o rețea de traficanți de droguri ... (Minți, „colonele“! strigă conștiința maiorului, minți cu nerușinare, ticălosule, numai ca să-ți găsești un alibi moral!). Simțea nevoia de a explica, de a adăuga cît mai multe detalii, Îndărătul cărora să se poată ascunde, sau măcar de a spune ceva consolator, drept justificare, un fel de scuze post-mortem
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
repete ani Întregi de studii. Unii sunt Încredințați, Însă, că porecla n-ar avea nici un suport real, deoarece persoana În cauză nu a fost - din pricina unei anumite sărmănii neuronale - admisă În vreo instituție de Învățământ superior. Respectivul Își minte cu nerușinare părinții că ar fi student - susțin sursele noastre - ca să le poată păpa bănuții la oraș, În desfătări oprite de lege și credință cu un individ bărbos, putred de vicii și care Își dă aere de intelectual priceput la deslușirea mesajelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se face prin săvârșirea unei suite de greșeli: asaltarea cu daruri, acceptarea unor manifestări nepotrivite, considerate drăgălășenii nevinovate sau chiar dovezi de genialitate precoce, toleranță nelimitată. Nevinovățiile infantile se transformă treptat în capricii, lene, dezordine, lipsă de respect față de părinți, nerușinare, încăpățânare, toate făcând din îngeraș un mic dictator care își terorizează părinții și bunicii. Lipsiți de autoritate, aceștia își acceptă dezarmați statutul de sclavi și se subordonează, fără rezerve micului tiran, jucând după cum acesta le cântă. Când încep să-și
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
conservare 193 însușirile de caracter cu care au operat în epoca de aur - și care le-au adus numai foloase și privilegii - și au scos de la naftalină trăsăturile de rezervă: egoismul, lăcomia, individualismul exacerbat, aroganța, invidia, perfidia, lenea, minciuna, necinstea, nerușinarea etc., pe care le-au pus în funcțiune la intensitate maximă, în noul context social, economic și politic. Toate relele, care macină temeliile societății românești postdecembriste și blochează mersul ei înainte, sunt datorate și carențelor caracteriale ale persoanelor ce s-
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
s-ar cere să plătesc o chirie normală, aș fi pierdut” (448 6 iunie 1974)? Continuă, peste doar câteva cuvinte: „Nu știu să fac nimic, am trăit totdeauna fără meserie, fără slujbă, fără nici o ocupație serioasă. Am fost liber până la nerușinare. Și asta se plătește”. De altfel, încă din 1946 îi scria lui Jeni Acterian: „Despre ceea ce fac n-am nici o idee. Cred că nu fac nimic. Locuiesc într-o mansardă, mănânc într-o cantină studențească, n-am profesie Ă și
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în Parisul acesta mai coșmaresc ca niciodată. Nu mai e un oraș, ci un Babel înspăimântător, cu care m-am obișnuit așa cum ești silit să te obișnuiești cu infernul” (26 decembrie 1975 Ă 291). Occidentul? „E putred... de bunăstare, de nerușinare, de pornografie, de droguri și celelalte. ș...ț Câteodată mă gândesc că omul e o ființă prea slabă și prea perversă ca să suporte libertatea. Asta îl omoară, pur și simplu” (1 august 1974 Ă 631). Altundeva: „Sărmanul occident! Un paradis
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ce planetă să vină această ființă care nu Înțelege că animalul pe care-l are În față i-un câine? Sau, dacă Dina e de pe pământ, ce malin génie o-mpinge să contrarieze tot ceea ce știm, să mintă cu atâta nerușinare, Într-un moment cu totul și cu totul insignifiant, când nici un interes pragmatic n-ar solicita o minciună? And I think to myself: Why now? Why me? Why? Unde i-e capul? Din ce-s făcute femeile? Cine le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
confruntărilor, mai sunt introduse în text câteva pasaje memorabile prin savoarea satirei cum ar fi fragmentul în care este conturată "o dumnezeire răufăcătoare, denumită Critica." Portretul zeiței este unul grotesc, fiind totodată înconjurată de rubedenii precum Ignoranță, Trufie, Părere, Zarvă, Nerușinare, Tâmpenie, Îngâmfare care sporesc efectul caricatural. Solilocviul acestui personaj se constituie, de fapt, într-o trecere în revistă a celor care se folosesc în mod gratuit de critică. Această înșiruire presupune de fapt o evidențiere a ipocriziei și a inversării
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pentru a bănui că Velma (fosta artistă de cabaret) și Helen sunt una și aceeași persoană. Cu diferențele de rigoare, Helen Grayle este o variantă a Vivianei Sternwood. La fel de voluntară, de dominată de viciu și lipsită de scrupule, ea împinge nerușinarea până la a se săruta cu Marlowe în fața propriului soț. Nu doar diferența de vârstă, ci și cea de experiență socială a căscat între bărbatul în vârstă și femeia debordând de energie sexuală o prăpastie de netrecut. Pentru a finaliza actul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
neamului: "Blacky Miller, Wolfgang Bauer, Dudu m'Boto, frații Ali și Muhammad Husein, Ițic Ștrul, Vasili Kapitanov, Ion Popescu, Jean Banson, Raul Jimenez, precum și căpitanul van Doblick. Ce popor se poate mândri cu asemenea fii?" Doamna Rafila Stanislaw a avut nerușinarea să-l acosteze pe genialul inter stânga Dudu m'Boto și să-l întrebe dacă a știut la examenul pentru obținerea cetățeniei strofa 7 din "Cântecul lui Robartu", lucrarea de căpătâi a nordvandenilor, însă vedeta, pentru că n-a înțeles-o
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Știu o universitate din București, un trust, care a Înființat filiale și oferă diplome În toate micile orășele și târguri din România. „Profesorii” nu se Întâlnesc cu studenții, le oferă doar suport de curs, iar aceste Însăilări sunt copiate fără nerușinare din manuale cunoscute. În grabă, copia torii sar pasagii semnificative, stâlcesc nume importante, n-au rușine, n-au auzit de norme morale. N-au teamă că ar putea fi sancționați. Nu au rușine, dar au sprijinitori. Interesul pentru studiul psihologiei
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
n-a abandonat totuși acest Sanctuar și cum de se face că Heracles sau poate vreun alt Zeu (B) n-au smuls, pentru a doua oară, de la locul lui tripodul 1 mânjit acum de atâtea Întrebări josnice și pline de nerușinare care i se aduc lui Apollo. Unii Îl pun la Încercare pe Zeu de parcă ar fi un sofist; alții Îl consultă cu privire la depunerile lor de bani, la moșteniri, la toate preacurviile lor. Aproape că-ți vine să-l iei și
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]