379 matches
-
a feminității, după cum nuvelele din acest volum încearcă să reducă la scară romanul. Fetița contrazice preferințele bărbaților comuni pentru femeile voluminoase, iar în ea „nici un sentiment nu e în miniatură și totul e dezlănțuit.” Personajul nu are nimic spectaculos, în afara nesățioasei sale senzualități care o transformă într-o femeie care în timpul războiului avea o singură preocupare:” să-și scoată hainele, goală să se încolăcească frenetic de iubit și amețită să-și dea tot corpul, tot sufletul.” Nuvela Desirée prezintă o egală
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
De fapt, alții dictează cine are voie să plece, mai ales în Vest... Cînd merge să se spele pe mîini și pe obraz, imediat ce-și vede ochii în oglinda de deasupra chiuvetei, Mihai începe să rîdă, privind cu plăcere nesățioasă cum o mînă spală pe cealaltă, iar din cînd în cînd, amîndouă, obrazul. Te mai freci mult?! Ce poate fi dincolo de curat? Lîngă el stă Tamara. Mîndră și impunătoare ca pe vremuri parcă nici n-a trecut timpul. Are ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
un articol ajunge la persoana care-a produs acel articol cată să rămâie uimit de micimea acelei părți. E important a cerceta cauza... Aceasta nu vine de la dobânda extraordinară a capitalului. Vine din două cauze: una e marea, pot zice nesățioasa parte a produsului comun pe care-l iau simpli distribuitori, suma colosală pe care-o înghit deosebitele clase de negustori, mai ales precupeții. Concurența are în adevăr scopul de-a reduc[e] măsura acestei retribuțiuni, dar mă tem că în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vreme, îmi promit s-o fac zi de zi de-acum înainte ș.a.m.d. Apoi ciclul se repetă. Pe cât de greu este să ajung la masa de scris, pe atât de mult, apoi, îmi place. Sânt pasional, sălbatic și nesățios și de aceea orice plăcere tinde la mine să se perpetueze. Pot "lucra" atunci (dar de fapt este o transă, mutarea festivă în altă lume, din care nu mai pot ieși, o concentrare extremă și continuă), săptămâni în șir, câte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
câștigi cu ceva. Cu siguranță, la mijloc mai era și altceva, se subînțelegea o oarecare acreală a sufletului și inimii, ceva de genul unei indignări luate de prin romane, prăvălite Dumnezeu știe asupra cui și de ce, un sentiment de dispreț nesățios, care depășise absolut orice limită, într-un cuvânt, ceva cu desăvârșire ridicol și nepermis între oamenii cumsecade, un lucru care pentru orice om cumsecade e cea mai curată pedeapsă trimisă de Dumnezeu pe capul lui. Bineînțeles, cu averea și relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aflându-se în sat că Marie s-a întors, toți au dat fuga s-o vadă, mai că nu s-a adunat tot satul în casa bătrânei: moșnegi, copii, femei, fete, toți s-au adunat, au alcătuit o gloată grăbită, nesățioasă. Marie zăcea pe podea, la picioarele bătrânei, flămândă, zdrențuită și plângea. Când au dat toți buzna, s-a acoperit cu părul ei despletit și a rămas tot așa întinsă, cu fața la pământ. Toți se uitau la ea ca la o netrebnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
apun și răsar sori. Și-n sângele nostru nu cad stele spre a-și recăpăta sclipirea? Nu-i loc sub soare ca să mă rețină și nici umbră să mă adăpostească, fiindcă spațiul devine vaporos în avântul rătăcitor și-n fuga nesățioasă. Ca să rămâi undeva, ca să-ți ai "locul" tău în lume, trebuie să fi împlinit miracolul de a te fi aflat în vreun punct al spațiului, negârbovit de amărăciuni. Când te găsești într-un loc, nu faci decât să te gândești
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Draperia din spatele vorbitorului chiar tremură un pic. Plan cina dorește probabil să audă totul, fără să fie văzută. Vipsania suspină cu inima grea. Și ea ședea întotdeauna prin apropiere când Tiberius citea în public. Se ascundea și sorbea cu urechi nesățioase toate elogiile care i se aduceau. Ba și cânta pe versurile lui, compunând și acompaniindu-se la chitară, fără să o fi învățat altcineva decât dragostea - cel mai bun dascăl. Bătrâna o privește compătimitor. Se întreabă de ce, apoi își dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
elementele ce țin de această etnie la nivelul județului Iași. Atuurile domnului Pavel Iacob au fost faptul că, pe de o parte face parte din această etnie, iar pe de altă parte că este un profesor bun, cu metodă. Curiozitatea nesățioasă a acestuia a fost astâmpărată doar de răspunsurile găsite la întrebările care-l frământau, întrebări nu neapărat existențiale dar pline de substanță. Să cunoști istoria unei etnii cum este cea a rușilor-lipoveni te înnobilează și-ți oferă o rectitudine morală
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
începu slujba. Preotul Boteanu cânta blând, cu glas subțire, cu ochii închiși sau ridicați spre înălțimile cerești. Lumina juca pe fața lui slabă, dîndu-i înfățișarea unui sfânt dintr-o icoană veche. Împrejurul lui Apostol buzele oamenilor, uscate, se mișcau repede, nesățioase. Fumul de tămâie se răspândea în valuri albastre și credincioșii îl sorbeau cu bucurie ca o mireasmă din altă lume. ― ... S-ascultăm sfânta evanghelie! cântă preotul, tărăgănat, uitîndu-se peste capetele mulțimii cu o privire care parcă vestea o taină nouă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
purtat cu mândrie de un domn pe nume Robert. Se prosternează în fața lui, se miră tot timpul cu icnete mistice, împreună cu naratorul, de mărimea întregului aparat masculin de reproducere. Ei bine, fetele reușesc până la urmă să mai potolească din virilitatea nesățioasă a masculului propus de Aldulescu. Brumaru și-a câștigat acel drept misterios de a scrie „la fel“. Nu mai insist asupra cazului. Probabil, pentru binele lui și al fanilor, trebuie să stau liniștit și să privesc cum va tot scrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
ordinului ce-i veghea creșterea. Urcă, nalt și uscățiv, treptele ierarhice ale ordinului, facându-se repede remarcat prin lucrările sale timpurii, singurele de altfel, modele de demonstrație scolastică lecturabile și astăzi: De fonte miseriarum (Despre izvorul nenorocirilorî, identificat a fi stomacul, nesățioasa poftă de mâncare, și Querimonia serpentis ( Tânguirea șarpeluiî, prima încercare - timidă, e drept - de a reabilita întrucâtva în dogmatica creștină imaginea șarpelui, nu a celui biblic, bineînțeles, ci a celui de casă (Natrix Natrixî, văzut ca un appendix terrae. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
drept linguriță, nemaiținând seama de arsurile ce-ți rășpăluiesc stomacul cu un glaspapir apăsat peste mucoasa fragedă... Și visezi, pierdut în viața altuia, tânjești, în devălmășie, înfiorat de o groază parfumată exotic, la mângâierile sifiliticei Louchette, la Dorothée, la veșnic nesățioasa Jeanne Duval (bănuită a fi având un vagin dublu!), la actrița Marie Daubrun (căsătorită cu unul din cei mai buni prieteni ai săi), la superba Apollonie Sabatier (La Présidente!; de ce nu i-ai trimite și tu poezii și scrisori?), la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
trezească cu adevărat femeia din ea ? Femeia fără nume îl încercuise dintr-o dată într-un cerc fierbin-te în care luciditatea nu avea ce căuta, ființele nu mai existau căci deveneau o singură ființă. Sărutările transformau gurile într-o singură și nesățioasă gură cu o singură limbă arzătoare care se desfăcea în două doar în căutarea trupului celuilalt. Parfumul și gustul ei de muguri de brad... Clipa pătrunderii..., cea a unei pierderi totale a conștiinței. Doar subconștientul lui a păstrat memoria contopirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în cameră. Era foarte veselă. S-a așezat pe scaun, apoi mi-a cerut voie să stea pe pat. ― Cu plăcere, doamnă. Și i-am făcut loc. " Vasăzică mi-a venit mie rândul acum, m-am gândit. A dracului femeie, nesățioasă. Ori te pomenești că i-am căzut cu tronc și vrea să mă înăbușe cu dragostea ei?" Se parfumase, avea un miros de femeie provocator și eram gata să ascult de chemarea ei tacită și de instinctele care mă îndemnau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bucure, să râdă, să spere din răsputeri. Cultura japoneză, cu sutele de ani de rafinament estetic și de contemplație ascetică, îmi pare că a pierdut din vedere tocmai faptul că singurele ființe cu adevărat fericite au fost Gargantua și Pantagruel, nesățioșii giganți descriși de un prelat francez plin de păcate, dar liber de prejudecăți. Deruta celor lipsiți de nume Poate că el ajunsese atât de departe doar grație vagului. Yasunari Kawabata "Eu, cel dintr-o Japonie ambiguă". Astfel își intitulează Kenzaburo
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
iubirea avea nevoie de înnoiri. Știau și asta. Se străduiau să i le ofere. Numai că oricând, oricând se putea ivi și... neprevăzutul. PAGINĂ NOUĂ 11 Degetele se desprindeau cu greu din ultima lor încleștare. Urmă ultimul sărut, o sorbire nesățioasă din sufletul celuilalt. În sfârșit, ultima privire, marcată de tumultul dăruirilor și epuizărilor succesive din cele două nopți nedormite. Nanone se cuibări cu un oftat prelung între pledurile din sanie. ― A fost o veritabilă beție cerească. Adio, dragul meu Orfeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rece, aproape înghețat, ca de statuie sub ninsoare, și jarul arzător dinlăuntrul ei, care îl sorbea tot mai adânc, ca să îl prindă apoi ca pe o pradă în colul arzător, în acel inel interior de foc. Mângâieri fără sfârșit, sărutări nesățioase, vârtejuri de plăcere. Și senzația, cu totul nouă, de înălțare a minții, de desprindere, de plutire în tărâmuri clare, prin spații de liniști depline. Clucereasa Elenca așeză încă o buturugă peste focul aproape stins și flăcările îmblânziră iar întunericul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Se „nimerise” alături de Marioritza.. Locul era extrem de strâmt, așa că el o ținea pe după umeri. Fluturarea unei șuvițe de păr îi mângâia ba obrazul, ba fruntea și îl făcea tot mai conștient de prezența ei și de setea lui tot mai nesățioasă de fericire. Simțea că era genul de femeie care i-ar fi putut debloca toate resorturile plăcerii, care i-ar fi putut desfrâna dorințele. De când o văzuse prima oară la acea vânătoare cu șoimi, de când o zărise plutind ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ah, Nanone! De-ai ști câte versuri mă asaltează, steaua mea de zăpadă!... Închise ochii și imaginea acelei cântărețe și dănțuitoare îi apăru atât de vie, încât putu să-i simtă respirația, multele, feluritele ei mângâieri și sărutări până când viermele nesățios și băgăreț, organul cel pricăjit se grozăvi dintr-odată. Știu, știu, neghiobule! Tu recunoști întotdeauna femeia aia și numai pe aia. Hmm! Hai s-o spunem altfel!... Mmm!... Satiri, pani, silvani... Pa-pam, pam, pa-pam... Da, ține-o tot așa!... Satiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în fiecare zi. Poate că ceea ce trezea Marioritza în el nu era decât o mare curiozitate. În felul ei de a fi nu regăsea nimic din comportamentul unei soții sau mame și nici trăsăturile umile, descurajate sau, dimpotrivă, șirete, perfide, nesățioase, calculate și răzbunătoare, chiar malefice ale femeilor singure. Ea nu se încadra în nici o categorie. Nu era nici înger, nici demon, dar nici muiere propriu-zisă. Era liberă și stăpână, deloc stânjenită de libertatea ei. Dovedea o putere deosebită asupra bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui Danny, spre cuștile refrigerate. Din cald, aerul deveni congelat, schelălăiturile deveniră mârâituri și niște forme întunecate săreau, izbindu-se de ușile din plasă de metal ale cuștilor. Cormier zise: — Gulo luscus. Glutonul. Carcajou - spirite malefice la indieni. Cel mai nesățios carnivor de pe lume și cel mai violent mamifer, din creștet până-n tălpi. După cum ziceam, admir gustul asasinului tău. Danny găsi un unghi însorit, o porțiune pătrată din mijlocul țarcului, se lăsă pe vine și se uită, apropiindu-se de plasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de scoțian și de armele din crescătoria lui Terry Lux. Ceea ce l-a convins în final că asasinul era Coleman a fost pofta din spatele acelor mușcături oribile. Coleman era pofta întruchipată. Coleman dorea să fie cel mai vicios, cel mai nesățios animal de pe pământ, iar acum dovedea că așa era. Lesnick știa că dacă l-ar fi prins, polițiștii l-ar fi ucis pe Coleman. Știa că trebuie să încerce să-l interneze într-un sanatoriu înainte să mai omoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cârmui mișcările. Însă, afară de acest principiu divin, zeii inferiori formară un suflet muritor, lipsit de rațiune și în care rezidă aplecările spre rău. Acest suflet secundar ocupă în corpul omului două părți distincte și separate printr-o închizătoare intermediară. Partea nesățioasă este pusă-n piept, spre a fi mai aproape de rațiune, pentru a-i asculta vocea mai cu înlesnire. Mai înainte, în regiunea stomacului, este legată cealaltă parte a sufletului muritor, care se ocupă numai de grijile grosolane ale vieții animale
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sale s-au altoit muguri de soi, cari au ajuns mai târziu flori alese pe straturile literaturii tinere. Cu durere trebuie să spunem că pe două dintre cele mai frumoase, pe Mihai Horodnic și Ion Roșca, le-a chemat pământul nesățios. Ceilalți: Iulian Vesper, Ghedeon Coca, Em. Giurgiuca, Arcadie Cerneanu, Aurel Prelipceanu, Const. Rotariu și Victor Neculce continuă în altă parte ceea ce au început la Mugurii școlari. Iar noi? Muguri noi! Pornim pe urma celor vechi în crepusculul unei primăveri. Ne
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]