579 matches
-
citadine. Sondajul psihologic îl tentează în schimb în alte volume de proză, Fratele (1976) și Strigătul de pe celălalt țărm al dragostei (1977). D. este și autorul unor romane, modeste ca valoare, precum Numește fericirea altfel (1981), File de adio (1981), Nesomnul bărbaților (1985), Pasărea din noi (1987), Galopul cailor de lut (1991), Casa cu fața spre ispită (1993). SCRIERI: Insula de coral, Chișinău, 1975; Fratele, Chișinău, 1976; Strigătul de pe celălalt țărm al dragostei, Chișinău, 1977; Orele de dimineață, Chișinău, 1978; Trenul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286900_a_288229]
-
1976; Strigătul de pe celălalt țărm al dragostei, Chișinău, 1977; Orele de dimineață, Chișinău, 1978; Trenul ce aduce primăverile, Chișinău, 1980; Numește fericirea altfel, Chișinău, 1981; File de adio, Chișinău, 1981; Plecăciune în fața izvorului, Chișinău, 1983; Minunile meșterului Întrece-Timp, Chișinău, 1985; Nesomnul bărbaților, Chișinău, 1985; Pasărea din noi, Chișinău, 1987; Vornicel la nunta badei, Chișinău, 1988; Dor de casă. Chișinău, 1989; Nuntașii, Chișinău, 1991; Galopul cailor de lut, Chișinău, 1991; Casa cu fața spre ispită, Chișinău, 1993. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Dialog
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286900_a_288229]
-
în camera bine încălzită de centrala de bloc, ascult buletinele de știri și pe cele meteo, încerc să rețin și să aștern pe hârtie avalanșa de gânduri ce-mi inundă mintea. Sunt tot mai copleșit de singurătate, de orele de nesomn din lungile nopți ale sfârșitului de an calendaristic, de anotimpul friguros care mă așteaptă. Cu ochii obosiți de nesomn privesc crengile teilor ce se leagănă ca niște brațe scheletice, le împărtășesc tristețea și suferința goliciunii și aștept viitorul anotimp cald
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
și să aștern pe hârtie avalanșa de gânduri ce-mi inundă mintea. Sunt tot mai copleșit de singurătate, de orele de nesomn din lungile nopți ale sfârșitului de an calendaristic, de anotimpul friguros care mă așteaptă. Cu ochii obosiți de nesomn privesc crengile teilor ce se leagănă ca niște brațe scheletice, le împărtășesc tristețea și suferința goliciunii și aștept viitorul anotimp cald, când îmi vor umbri din nou fereastra camerei și-mi vor dărui florile cu parfumul lor inegalabil. În memoria
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
flăcări care îmi iese din nări// Tu poți crede că urechile mele fumează/ dar oamenii au rămas țintuiți în mijlocul străzii"), se regăsește și în poezia albatrosistă, fără însă a se destructura semnificația în aceeași măsura ca la Gellu Naum. Totuși nesomnul care transformă lumea în absurdă suprapunere de imagini pare să cuprindă și universul poeților ceva mai tineri. Sunt poeme în care realitatea este destructurată și recompusă în fiecare vers, în care toate obiectele par să se antropomorfizeze, tehnica de îmbinare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe-o crenguță de ceasla; Pe răsuflet cald de doină și pe tremur lin de horă, Pe ram verde de stejar, Pe coamă de armăsar; Pe doi faguri dulci, mustoși, într-un clopot de strămoși, Pe-amintirea lui bunicu, Pe nesomnul lui tăticu, Pe un vers de Eminescu, Pe pământul ce-l iubescu, Să-l iubești și tu așa, Hai, puiu, nani-na.” („De leagăn”) Și, în amintirea vremurilor de altădată, copilul, matur acum, cântă un cântec de leagăn să-i ofere
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
trupă” se strânge într-un singur apartament, „cheful” se-ncinge pe la unsprezece seara și sfârșește în chiote și ritm asurzitor pe la două dimineața, după ce somnul vecinilor a luat-o razna deja. Bătrânii, dar și maturii din bloc sunt abrutizați de nesomn, dar dacă le-ar face observații unor astfel de petrecăreți ar risca să fie bruftuluiți, să le fie sparte cauciucurile mașinii pe care o au parcată în fața blocului (sau să le fie zgâriată portiera cu un cui etc.), să le
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
ziua de muncă se va Încheia Însă mai târziu. Nu peste mult timp, vor veni pețitorii și fata trebuie să aibă zestre cum se cuvine. Așa că, până le vom face pe toate după datină, vor mai trece multe nopți de nesomn. Așa Îi spunea mama Anuței. Câteva cămăși Împodobite cu șiruri pe mâneci și pe piept, covoare care să-i acopere toți pereții odăilor, prigitori și brâie, ștergare țesute cu motive florale și ghete cu tureac Înalt pe care le va
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
critică literară și plastică și a tradus din literaturile rusă și greacă. A fost distins în mai multe rânduri cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1977, 1981, 1991, 1993). Debutează cu poezie în revista „Tribuna” (1959) și editorial, cu volumul Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, apărut în 1966, în care, așa cum a observat Nicolae Manolescu, C. este deja un poet format, nu un începător, precum cei mai mulți debutanți din colecția „Luceafărul” a Editurii pentru Literatură. I s-a remarcat de la început cultura poetică, evidentă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
pe alocuri rece, meticulos, meșteșugar, care se lasă atras de spectacolul vitalității primare (și al reversului ei: degradarea), instinctuale, frenetice, din dorința (tot de natură artistică) de a estetiza trivialul și de a transfigura ordinarul. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, București, 1966; Patimile, București, 1968; Martorii, București, 1968; Epistole, București, 1969; Cartea fiilor, București, 1970; Etica, București, 1971; Armura lui Thomas și alte epistole, București, 1971; Cele ce sunt, București, 1974; Tăietorul de lemne, București, 1974; Istorii, I-V
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
tăcerea celui invocat se întrupează în psalmi, specie predilectă încă de la primul volum, unde contează mai mult întrebările decât răspunsurile. Emblematică este poezia Doamne, nu te îndepărta, căutare tensionată ca un monolog hamletian sau pierdere între „gândurile [...] de noapte/ de nesomn și de drum către moarte”. Recunoscându-și păcatul cu permanente trimiteri biblice, poetul își permite să „glumească” în mărturisirile de credință către un Dumnezeu tăcut și absent. Revelația e însă clară: „Doamne, sunt convins că exiști...”. Cum s-a remarcat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
răspuns la scrisoarea mea. Întrucât nu 298 „România liberă”. C. Azoiții a avut amabilitatea să insereze nota despre activitatea noastră la „Galeria oamenilor de seamă”. 299 Când am plecat la sfârșitul lui 1974 spre casă, eram după 2 săptămâni de nesomn, cursuri intensive la Centrul de Îndrumare a cadrelor și cu gândul tot mai insistent - dublat de durere sufletească - că singura modalitate de a-mi recâștiga liniștea, era să părăsesc „Galeria” și să mă mut cu serviciul la Suceava. Ceea ce făceau
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
vechimea, unitatea și continuitatea românilor, legăturile cu „glia” sau cultul eroilor (regii daci, voievozii, figurile prototipice ale Infanteristului sau Cercetașului etc.), proces în urma căruia cadrul imediat este redesenat în culori când feerice, când epopeice: „Aici, unde apa fântânilor / curge peste nesomnul memoriei / purtând cenușa sfântă / din biruințele voievozilor // aici, unde statornic în noapte / freamătă umbrele lui Ștefan, Iancu și Vlad, / și Mihai, având Steaua Unirii la căpătâi / aici, unde cu veșnicia / oasele străbunilor cutreieră Carpații / irizând cu stele și înnobilând/ trecerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
Tulcea a fost foarte obositor și greu de suportat datorită căldurii mari de afară. După primii pași pe care i-am făcut pe peronul gării din oraș, amețit de căldură, buimăcit de oboseala ce se acumulase după o noapte de nesomn, zăpăcit și dezorientat că eram pentru prima dată la Tulcea, uitându-mă speriat în stânga și dreapta m-am trezit acostat de un cetățean ce se prezentase, dar, din cauza oboselii nu înțelesesem decât că trebuie să prezint actele la control și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Jalea era când mă întorceam. După ultimul spectacol nu dormi, pentru că îți vâjâie totul în cap. A doua zi, te pregătești, pentru că seara zbori. În avion nu dormi. Ajungi în Franța dimineața și continui ziua. E a treia zi de nesomn. La a treia noapte ești atât de obosit, că nici nu-ți mai dă prin cap să te culci! — Nu e chiar așa de amuzantă viața asta de artist... — Mănânci tot timpul același lucru, pentru că ți-e frică să nu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Mării Negre din curtea stațiunii, lângă bustul lui Ioan Borcea, profesorul Ghe. Mustață, prezenta conferințe legate de mare și mediul acvatic. Il priveam ca pe un demn urmaș al celui ce străjuia alături. Grija pentru stațiune i-a adus nopți de nesomn. A cheltuit mult din fonduri proprii, pentru a achiziționa preparate, a repara clădirile, a înființa biblioteca; a dat viață stațiunii. El, poate ca nimeni altul, a înțeles ideea de discipol, ideea de școală și conștiință profesorală. Cărțile scrise, eseurile, studiile
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
armonii bine strunite. În Strigăt și șoaptă (1984) versul capătă o solemnitate care cere respirație cuprinzătoare, adaptată ordinii lucrurilor cântate („piesa naturii - / spectacolul ei de lumină, extatic, fierbinte”, Etica naturii). Printr-un limbaj ca al lui Nichita Stănescu („însomnează-ți iar nesomnul”, de pildă) se spune că geneza somniacă a lumii poetice este facere demiurgică, compunere logică („încrede-te-n cuvânt”), dar și inspirată („dă din greșeală, prin cărbuni, de-o piatră scumpă”), izvorâtă din inocența permanent rememorată (Rumori interioare), precum ciclurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
se încheiase, iar noi, obosiți și flămânzi, o așteptam pe mama să vină de la spital, Mircea s-a dus, ca de obicei, la Țile. Acesta era afară stând pe niște chirpici. Ochii triști ai băiatului, înroșiți de fumul lumânărilor, de nesomn și de lacrimile care-i curgeau pe obraz, l-au speriat cumplit pe Mircea. Țile, ce s-a întâmplat? Spune! Babica, babica mea cea bună... s-a dus... Și a început să plângă copilărește, cu sughițuri neîntrerupte, care-i zguduiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
eu cel care să-l fi adus pe calea cea bună, și nu fi bou, Relule, și-și dregea glasul cu o dușcă de rom, râgâia și tușea și ni se făcuseră ochii-n cap ca găoaza de iepure de nesomn și de la atâta fumăraie, da’ dacă deschidem geamurile ne căsăpesc țânțarii, sfinte Dumnezeule, miluiește-ne, Doamne, pe noi că Întru Tine am nădăjduit și-am râvnit și nu te mânia pe noi foarte și nu pomeni fărădelegile noastre și necuprinsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
teroriștilor. Continua să se facă folositor Revoluției căutând arme și otrăvuri lumea care circula cu metroul. M-a pipăit fără să mă recunoască, și n-ar fi lipsit mult să nu recunosc nici eu figura aia gălbejită și suptă de nesomn, mai cu seamă că-n locul gecii de rocker, purtate probabil și acum de Andrei, avea o șubă Îmblănită Îmbrăcată În postav negru. M-a condus Într-un fel de camping improvizat Într-un intrând al stației, cu saltele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe piepturi viitoare Și-o spadă grea în mâini ce nu sunt încă. Gyr expune în poeziile sale apăsările, trăirile și încercările prin care trece personal, lanțurile, foamea, frigul, insomnia în „Voi n-ați fost cu noi în celule”, „Lanțuri”, „Nesomn”, „Întuneric”, „Foamea”, „Foamete”, „Frig”, „Halucinații”. În poezia „Frig” de exemplu, poetul descrie această suferință teribilă, frigul, care era atât de crunt, încât îi făcea pe deținuți să uite că le e foame. În universul rece și aflat într-o foame
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
st)team de vorb). Durerosul subiect nu era niciodat) evitat. Îl Întrebăm ce mai fac copiii. Nu dormeau bine. El și soția lui st)teau treji toat) noaptea cu ele, pe rând. Așa c) fața lui era adesea umflat) de nesomn, congestionat); ochii Îi erau și ei umflați; era r)gușit, cu greu se putea Înțelege ce spune, pentru c) le citea fetelor povești. Spunea, aproape f)r) glas, cât sufereau, cât de mult Înțelegeau copiii. P)rea c) Își dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
București, 1976; Muthu, Lit. rom., 179-183; Negoițescu, Analize, 142-148; Zaharia Sângeorzan, Mihail Sadoveanu. Teme fundamentale, București, 1976; Simion, Scriitori, II, 5-27; Steinhardt, Între viață, 337-340; Al. Andriescu, Stil și limbaj, Iași, 1977, 169-185; Cioculescu, Prozatori, 339-357; Cristea, Arcadia, 93-102; Gorcea, Nesomnul, 5-109; Martin, Identificări, 162-167; Marin Mincu, Repere, București, 1977, 139-194; Negrici, Expresivitatea, 190-195; Papu, Clasicii, 146-157; G. I. Tohăneanu, Dincolo de cuvânt, București, 1977, 244-264; Ungureanu, Proză, 12-57; Vlad, Lectura, 159-163; Fănuș Băileșteanu, Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu, București, 1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
jertfelnicia ei, am zice, ea devine „anazidita mea...” (Litanie de somn). „Copil al verii”, dar cu „iarna de polen pe guri de astre...” (Naștere), precum un semizeu cu lira-i fermecată (gândind, firește, la Orfeon), Maestrul se lasă curtat de „nesomnul din brazi și din spini” (Baladă munteană), doinind ca pentru sine: „5ătăcindu-mi cerc strein / visez numărul divin / vreme / dintr-o preadevreme / o dată / din niciodată / ca o frescă despuiată / de vremelnicia toată...” (Doină) La Mulți și Luminați Ani, Maestre! Stelian Țurlea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de întrebuințat mâinile în alte scopuri, i-am văzut pe oamenii de ordine care au asigurat buna desfășurare a paradei pe tot traseul. Oameni de tot felul, în pantaloni bleumarin și cămăși albe, obosiți de atâtea zile și nopți de nesomn. Pe aceștia, soții Ceaușescu i-au aplaudat. Ei sunt cei care, la o adică, ar urma să-i apere. Numai că respectivii aveau mâinile goale Poate și inimile! Ceaușescu a mai schimbat, în tribună, două-trei vorbe, prin translatori, cu unii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]