KorAP: Find »[drukola/base=nespecificat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...81 >

2,024 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

se comportă ca masculinul, iar neutrul singular al pronumelor este omonim cu femininul? În cele ce urmează vom descrie pe scurt ipotezele mai importante propuse pentru genul neutru, iar apoi vom prezenta câteva argumente în favoarea analizei genului neutru ca gen nespecificat. Analiza genului neutru ca gen nespecificat este susținută de acordul adjectivelor cu sintagma nominală coordonată. 2. Ipoteze privind genul neutru Unele dintre aceste analize sau ipoteze au fost propuse pentru neutrul românesc, mult discutat în lingvistica românească, altele au fost

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
singular al pronumelor este omonim cu femininul? În cele ce urmează vom descrie pe scurt ipotezele mai importante propuse pentru genul neutru, iar apoi vom prezenta câteva argumente în favoarea analizei genului neutru ca gen nespecificat. Analiza genului neutru ca gen nespecificat este susținută de acordul adjectivelor cu sintagma nominală coordonată. 2. Ipoteze privind genul neutru Unele dintre aceste analize sau ipoteze au fost propuse pentru neutrul românesc, mult discutat în lingvistica românească, altele au fost propuse în lingvistica generativă și pot

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
neutre ca lipsite de gen, așa cum a propus Farkas (1990). Am avea în vocabular substantive cu trăsăturile [f +f +sg], [f +sg], [f -f +pl] (sau [f +m +pl]156) și [f +pl]. Substantivele neutre ar fi lipsite de (sau nespecificate pentru) trăsătura genului, având doar trăsătura numărului: [f +sg], [f +pl]. Genul nespecificat este omonim cu masculinul la singular și cu femininul la plural. În consecință, și adjectivele care se acordă cu substantivele neutre au genul nespecificat. Există și alte

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
vocabular substantive cu trăsăturile [f +f +sg], [f +sg], [f -f +pl] (sau [f +m +pl]156) și [f +pl]. Substantivele neutre ar fi lipsite de (sau nespecificate pentru) trăsătura genului, având doar trăsătura numărului: [f +sg], [f +pl]. Genul nespecificat este omonim cu masculinul la singular și cu femininul la plural. În consecință, și adjectivele care se acordă cu substantivele neutre au genul nespecificat. Există și alte contexte care arată că forma nespecificată pentru gen a adjectivelor este omonimă cu

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
lipsite de (sau nespecificate pentru) trăsătura genului, având doar trăsătura numărului: [f +sg], [f +pl]. Genul nespecificat este omonim cu masculinul la singular și cu femininul la plural. În consecință, și adjectivele care se acordă cu substantivele neutre au genul nespecificat. Există și alte contexte care arată că forma nespecificată pentru gen a adjectivelor este omonimă cu cea de masculin singular. Dacă în poziția subiectului se află un termen anominal (o propoziție, un verb la infinitiv), în poziția predicativă se folosește

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
trăsătura numărului: [f +sg], [f +pl]. Genul nespecificat este omonim cu masculinul la singular și cu femininul la plural. În consecință, și adjectivele care se acordă cu substantivele neutre au genul nespecificat. Există și alte contexte care arată că forma nespecificată pentru gen a adjectivelor este omonimă cu cea de masculin singular. Dacă în poziția subiectului se află un termen anominal (o propoziție, un verb la infinitiv), în poziția predicativă se folosește fie adverbul, fie adjectivul cu forma de masculin singular

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
în care valoarea genului la țintele acordului depinde de valoarea trăsăturii de număr. Unele dintre aceste sisteme de gen sunt foarte complexe, cuprind mai multe clase nominale și nu pot fi analizate corect doar spunând că una dintre clase este nespecificată pentru gen. Analiza lui Giurgea pentru română încearcă să formalizeze această distincție a lui Corbett. Ea se bazează pe ideea că trăsătura de număr este generată pe un centru funcțional Num(ăr). Pe scurt, în limbile în care genul depinde

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
baze formale dacă trăsătura de gen a unuia dintre conjuncți avansează la nivelul sintagmei coordonate; - dacă nominalele coordonate au trăsătura [-Animat], și trăsătura de gen a niciunuia dintre conjuncți nu avansează la nivelul sintagmei coordonate, se recurge la o formă nespecificată (engl. default), iar aceasta este feminin plural. Utilizarea unei forme nespecificate este ultima opțiune la care se recurge. Trăsăturile adjectivului nu au o valoare (spre deosebire de cele ale substantivului) și trebuie să le fie atribuită o valoare prin acord. Dacă atribuirea

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
la nivelul sintagmei coordonate; - dacă nominalele coordonate au trăsătura [-Animat], și trăsătura de gen a niciunuia dintre conjuncți nu avansează la nivelul sintagmei coordonate, se recurge la o formă nespecificată (engl. default), iar aceasta este feminin plural. Utilizarea unei forme nespecificate este ultima opțiune la care se recurge. Trăsăturile adjectivului nu au o valoare (spre deosebire de cele ale substantivului) și trebuie să le fie atribuită o valoare prin acord. Dacă atribuirea acestei valori nu se poate face pe baze formale sau semantice

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
care se recurge. Trăsăturile adjectivului nu au o valoare (spre deosebire de cele ale substantivului) și trebuie să le fie atribuită o valoare prin acord. Dacă atribuirea acestei valori nu se poate face pe baze formale sau semantice, se recurge la formele nespecificate, ca ultimă opțiune. Acordul în gen al conjuncților [-Animat] nu se poate face pe baze semantice, deoarece aceste nominale nu au un gen natural. Acordul cu sintagmele coordonate este semantic oricând este posibil: acordul în număr este întotdeauna semantic, iar

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
au trăsături de gen interpretabile, acest centru Index nu poate fi folosit pentru acord. Prin urmare, se folosește o formă nemarcată (engl. default). În concluzie, pentru a descrie sistemul de gen din limba română avem nevoie de conceptul de gen nespecificat. Acordul în coordonare exclude ipoteza ambigenerică, dar este compatibil cu celelalte analize. Conform ipotezei nespecificării, de vreme de substantivele neutre sunt nespecificate pentru gen, coordonarea a două substantive neutre duce la utilizarea unei forme adjectivale nespecificate, care este feminin plural

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
default). În concluzie, pentru a descrie sistemul de gen din limba română avem nevoie de conceptul de gen nespecificat. Acordul în coordonare exclude ipoteza ambigenerică, dar este compatibil cu celelalte analize. Conform ipotezei nespecificării, de vreme de substantivele neutre sunt nespecificate pentru gen, coordonarea a două substantive neutre duce la utilizarea unei forme adjectivale nespecificate, care este feminin plural. Conform ipotezei claselor nominale, fie avansează trăsătura de clasă nominală (acest lucru este posibil deoarece ambii conjuncți se încadrează în aceeași clasă

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
de conceptul de gen nespecificat. Acordul în coordonare exclude ipoteza ambigenerică, dar este compatibil cu celelalte analize. Conform ipotezei nespecificării, de vreme de substantivele neutre sunt nespecificate pentru gen, coordonarea a două substantive neutre duce la utilizarea unei forme adjectivale nespecificate, care este feminin plural. Conform ipotezei claselor nominale, fie avansează trăsătura de clasă nominală (acest lucru este posibil deoarece ambii conjuncți se încadrează în aceeași clasă nominală), fie se folosește o formă nespecificată. Ipoteza nespecificării se confruntă cu problema pronumelor

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
neutre duce la utilizarea unei forme adjectivale nespecificate, care este feminin plural. Conform ipotezei claselor nominale, fie avansează trăsătura de clasă nominală (acest lucru este posibil deoarece ambii conjuncți se încadrează în aceeași clasă nominală), fie se folosește o formă nespecificată. Ipoteza nespecificării se confruntă cu problema pronumelor neutre anominale, care nu au aceeași formă ca pronumele neutre anaforice. 4. Diferența dintre pronumele neutre anominale și cele anaforice Pronumele anominale sunt, de obicei, lipsite de gen în limbile care au distincția

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
o altă formă tocmai pentru a arăta că nu sunt referențiale, că nu au un antecedent nominal. În concluzie, realizările acordului în gen cu sintagmele coordonate pot fi explicate dacă presupunem că forma de feminin plural este o formă nemarcată, nespecificată pentru gen. Acordul în gen cu sintagmele coordonate oferă argumente în favoarea a două ipoteze: ipoteza nespecificării și ipoteza claselor nominale (neutrul ar constitui o a treia clasă nominală, care este selectată de un centru care conține numărul și genul. Dacă

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
neutru din perspectiva acordului, am ajuns la concluzia că limba română nu are trei valori ale trăsăturii de gen. Realizările acordului în gen cu sintagmele coordonate pot fi explicate dacă presupunem că forma de feminin plural este o formă nemarcată, nespecificată pentru gen. Acordul în gen cu sintagmele coordonate oferă argumente în favoarea a două ipoteze: ipoteza nespecificării și ipoteza claselor nominale (neutrul ar constitui o a treia clasă nominală, care este selectată de un centru care conține numărul și genul. Dacă

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

proiecții aspectuale: − AspEM asigură interpretarea aspectuală și verificarea Cazului acuzativ; în anumite cazuri (love 'a iubi', hate 'a urî', know 'a ști'), AspEM verifică Cazul, dar nu are conținut aspectual, pentru că aceste verbe sunt statice și inerent atelice; AspEM este nespecificat în aceste situații, deci nu măsoară evenimentul; − AspOR nu are funcție de verificare a Cazului și nu este proiectat atunci când nu are conținut aspectual, adică pentru inacuzative și pentru verbele de stare. În teoria propusă de Arad, argumentele sunt generate în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
baza proprietăților temporale și cele definite pe baza proprietăților de cauzalitate sunt considerate ca fiind fenomene lingvistice diferite. Clasificarea aspectuală a propozițiilor care conțin anumite verbe este determinată de prezența și de natura obiectului direct: obiectul direct masiv sau nume nespecificat din punct de vedere cantitativ determină interpretarea atelică, iar obiectul direct specificat cantitativ, interpretarea telică. Tenny (198787, 1992, 1994) este autorul primei teorii bine articulate a influenței aspectului asupra realizării argumentelor: delimitarea evenimentului are loc în interiorul VP și numai obiectul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
două exemple, un proces de creație; (c) trăsătura agentivitate este foarte importantă pentru alternanță, dar nu poate explica toate situațiile în care aceasta se produce; Matsuzaki (2001: 73) arată că verbele de schimbare de stare care acceptă alternanța ergativă sunt nespecificate lexical pentru agentivitate, ceea ce explică diferența dintre kill 'a omorî, a ucide' (subiect nonagentiv, forță naturală) și assassinate/murder/slaughter 'a assasina/a sacrifica' (imposibil de construit cu subiect nonuman); (d) gradul de schimbare de stare explică, potrivit lui Levin (1993

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tipuri de subiect). Pornind de la această constatare, autoarele (Levin și Rappaport Hovav 1995: 107) formulează condiția de detranzitivizare: un verb care denotă un eveniment având cauză externă poate lăsa argumentul Cauză neexprimat numai dacă natura acestei cauze a rămas complet nespecificată. Levin și Rappaport Hovav (1995: 110) arată că, în engleză, există perechi verbale identice morfologic − un verb intranzitiv cu cauză internă și un verb cauzativ −, pe care autoarele le numesc perechi cauzative (diferite de cele care participă la alternanța cauzativă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
celălalt, atunci marcarea morfologică reflectă un eveniment de schimbare atipic. Autorul subliniază că există corelații între limbi în privința verbelor care participă la alternanță. Un verb de schimbare de stare participă la alternanță dacă instrumentul responsabil de schimbarea de stare este nespecificat; membrul tranzitiv are sens perfectiv, iar cel tranzitiv, sens progresiv. Matsuzaki (2001: 11) arată că, în sens larg, alternanța ergativă aparține macrocategoriei intitulate alternanțe de diateză, alături de alternanța locativă și alternanța dativului, presupunând o schimbare de valență care privește rearanjarea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
reduce Cazul. (B) Operația de expletivizare din studiile mai vechi este numită decauzativizare. Reinhart (2002)124 a arătat că verbele tranzitive al căror rol extern este Cauză ([+c]) pot suporta operațiile de aritate care elimină argumentul extern. Rolul [+c] este nespecificat cu privire la trăsătura [m], deci poate fi realizat prin argumente animate sau inanimate. Spre deosebire de saturare, care produce pasivul, decauzativizarea nu lasă urme ale rolului nici în sintaxă, nici în interpretare. Decauzativizarea aplicată unui argument intern Temă [−c−m] produce un verb

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
DEVENIRE este operatorul schimbării de stare și reprezintă relația dintre un eveniment și o stare. Anumite verbe sunt specificate în grad înalt și acceptă Cauză agentivă, altele sunt subspecificate și pot avea Agent, Instrument, Cauză naturală, iar pentru relațiile tematice nespecificate, autorul utilizează termenul Efector (Van Valin și Wilkins 1996127). Koontz-Garboden (2009: 84) arată că verbele cu alternanță care sunt supuse anticauzativizării au o formă nemarcată morfologic, folosită cauzativ, iar când apar cu un clitic reflexiv au utilizare incoativă. Specificul variantei

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Cinque (1988: 542) arată că, în propozițiile cu timp specific de referință, si primește o interpretare generică/arb numai cu verbele tranzitive și inergative; cu alte tipuri de verbe (deci și cu ergativele), si primește o altă interpretare, "o clasă nespecificată de persoane care include și vorbitorul" ("noi"). În ceea ce privește limba română, Cinque (1988: 569) este de părere că se impersonal este diferit de it. si: în română nu există se nonargumental, chiar dacă e limbă pro-drop. Se apare în română cu tranzitive

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430

aici, ceva ce caracterizează toate deciziile înscrise într-o linearitate arborescentă: în planul eficacității deciziile sînt în general redundante, ba chiar inutile: printr-un lung șir de bifurcații "da-nu" se poate întări prima impresie pacientul suferă de o tulburare nespecificată... în clasificarea de care eu mă servesc. Clasificarea este justificată, și nu diagnosticul. Pe plan teoretic, aceste clasificări sînt pe drept numite "a-teoretice", ceea ce este culmea, și "obiective", ceea ce este, probabil, cel mai rău lucru care se poate reproșa

Comunicarea by Lucien Sfez (2002) [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]