758 matches
-
nu o pierzi niciodată. „Am să o rog să nu se ducă în pustie”, - mi-am auzit gândul - flacără lină -, când încă nu știam că îți va fi trimisă Sfânta Chemare. Când vremea sosit-a să aflu Slăvita Vestire. De nestăpânit a fost izvorul de lacrimi. Urma despărțirea... Urma depărtarea... Atunci ți-am spus gândul meu rămas aprins, ca un străjer credincios: „În pustie să nu te duci”! „Te rog, să nu te duci în pustie”! M-ai privit curioasă cu
POEME CREŞTINE), DE IOANA STUARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372875_a_374204]
-
nu o pierzi niciodată. „Am să o rog să nu se ducă în pustie”, - mi-am auzit gândul - flacără lină -, când încă nu știam că îți va fi trimisă Sfânta Chemare. Când vremea sosit-a să aflu Slăvita Vestire. De nestăpânit a fost izvorul de lacrimi. Urma despărțirea... Urma depărtarea... Atunci ți-am spus gândul meu rămas aprins, ca un străjer credincios: „În pustie să nu te duci”! „Te rog, să nu te duci în pustie”! M-ai privit curioasă cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
mijloc,să nu o pierzi niciodată.„ Am să o rog să nu se ducă în pustie”, -mi-am auzit gândul - flacără lină -,când încă nu știam că îți va fi trimisăSfânta Chemare.Când vremea sosit-a să aflu Slăvita Vestire.De nestăpânit a fost izvorul de lacrimi.Urma despărțirea...Urma depărtarea...Atunci ți-am spus gândul meurămas aprins,ca un străjer credincios:„În pustie să nu te duci”!„Te rog, să nu te duci în pustie”!M-ai privit curioasă cu ochi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
de lumini revărsată dintr-o scânteie, într-o uriașă reflecție. Bucuria și adorația sunt neimaginat de mari, având norocul de a o privi pe Regină aievea. În astfel de ocazii, bucuria, adorația, iubirea izbucnesc într-o uniformitate mecanică. Ele răsar nestăpânit, în ființă, în tremurarea întregii fețe, în zbaterea inimii, ca o pasăre prinsă, ca o coardă de arc, din care a scăpat într-o viteză uriașă săgeata, ca strunele harpei, ca valurile mării, ca freamătul pădurii...! Adevăr nu este numai
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
umorul este prezent, aproape la fiecare pagină a poveștii. Autoarea este familiarizată cu sintagme aproape necunoscute copiilor de vârsta ei: „instinctul de conservare”; „pluteau pe apa...sâmbetei”; „rămase în colțul ei ca într-un vis urât”; „avea o dorință de nestăpînit”; ș.a., procedee rar uzitate în literatura pentru copii, dar se folosește și de neologisme. Ea se folosește și de proverbele românești sau expresii de la țară, care dau un farmec aparte scriiturii: „De parcă, vorba ceea: nici usturoi nu mâncase, nici gura
(CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371145_a_372474]
-
odihnim și mai vorbim dimineață. Eu mă simt într-adevăr dărâmată și poate asta te face să crezi că mă apasă vreo suferință ascunsă. Te rog, fii liniștită, căci nu am nimic. Răspunde ea mascându-și cu mâna un căscat nestăpânit, semn al oboselii. Mătușa a priceput că nepoata să nu-i va face confesiuni și insistențele ar fi fost inutile. Mimează și ea că a fost convinsă de argumentele fetei și îi replică: - Bine Deșire, cum spui tu dragă! Cu
PETRECERE NEFASTĂ (11) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344789_a_346118]
-
mai în serios îi zise: - Da... Păi să știi, pe jos vei ajunge, numai bine pe la Crăciun! Simțindu-se dezamăgit, asta fiind realitatea, băiatul reacționă, neașteptat pentru subdirector, dar firesc pentru vârsta și situația lui: izbucni într-un plâns de nestăpânit. Profesorul Cortez, impresionat de lacrimile la care nu-și închipuia că se va ajunge, pe un ton deodată grav, încercă să-l liniștească: - Stai, nu vezi c-am glumit? Cel mai bine ar fi să-l aștepți pe domnul director
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
aici " romii”, ”Roma”, ci doar, țigani. Pe ulițile satului vezi costume colorate, femei bătrîne care și-au păstrat credința pentru Dumnezeu, care poartă numai haine negre și păstrează tradiții arhaice și ritualuri. Există deasemenea mulți oameni care poartă dorința de nestăpânit, de a ajunge în Europa. După o eternitate petrecută în ghiarele unui sistem comunist, românii doresc să recupereze în sfârșit tot ceea ce până acum nu au avut parte.... ”22, 3 milioane de persoane doresc un viitor mai bun pentru ei
ROMÂNIA ÎN ”STERN” de DOINA THEISS în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347273_a_348602]
-
stingher. Pe alte coame domnesc fagii Și paltini vașnici și aluni, Pe creștet măngăiați de vânturi Și munții parcă au cununi. Cu zgomot Râul Mare ne salută Și trece-n fugă-n treaba lui, El piatra nemișcată o sărută, Pleacă nestăpânit hai-hui. Scăpat din zăgazuri de lacuri, Îngrădit de mâini omenești, El drumu-l străbate sălbatec, Spunând a sale povești. Lacurile cuminți așezate, Vernilu-și expun prețios, Bănuții-și clatină pe ape, Lumini și umbre într-un joc voios. Natura-și expune tablouri
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
atunci învie și-și înalță pânzele. e corabie pe mare sau ce este dorul meu? printre valuri călătoare el te caută mereu. te privește în oglindă, printre fluturii de noapte, ochii tăi, un cer albastru, sânii- două mere coapte. iluzii nestăpânite, arătările de ieri, te strecori la mine-n casă printre gânduri și tăceri. nu știu, dor îmi e de tine, sau fiorul tremurând, tu, frumoasa mea stăpână, te-ai ascuns la mine-n gând. duminică, 6 octombrie 2013 Referință Bibliografică
UMBRA TA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348338_a_349667]
-
doamna știa, mergea la magazinele specializate. Așa își făcea pelerinajul între vechituri, ștergând praful de pe servante și acordurile trecutului. Periodic ne întoarcem la magazinele noastre clădite în timp, ticsite cu antichități și perturbăm liniștea lucrurilor vechi, cu o dorință de nestăpânit. Căutăm măsura cea veche, ochii care se pierdeau în voalurile vieții, zâmbetele cu semnificații nemuritoare, atunci era prea mult, acum e prea puțin, nu știm să le manageriem în chip optim, le-am îndesat în saci cu forță și am
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
ori de aiurea au un accentuat apetit pentru cultul personalității. Ceea ce va duce la manifestații și frazeologii monstruoase dar și la ivirea unui panteon comunist ale cărui personaje au ca trăsături definitorii cruzimea și infinita admirație de sine, un hybris nestăpânit care îi va incita mereu să-și devore supușii. În România Mare mișcarea comunistă nu figura printre forțele politice care puteau fi luate în calcul. Din PSD se va desprinde aripa maximalistă care va semna afilierea la a III-a
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
lemnul verde al durerii zăvor cu creste ascuns închid hrubele vinului sub deal roditor. Licoarea galben-verzuie și rubinie sub impulsul adâncirii divine dau cu zaruri peste gânduri nomade, sub patima cărnii ce nu-și pune frâu. Rod totul până la os nestăpânit fiind cineva mă stăpânește prea mult. Nu stă pe gânduri și mă folosește ca pe un vânat norocos. Citește mai mult Uneoricioplit în lemnul verde al dureriizăvor cu creste ascunsînchid hrubele vinului sub deal roditor.Licoareagalben-verzuie și rubiniesub impulsul adâncirii
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
cea mai sfântă icoană, cum îi plăcea deseori să o numească? Niciodată nu se acomodase în orașul acesta imens unde oamenii, tot mai grabiți, parcă vorbeau cu totul o altă limbă. Doar de dragul familiei, își ascundea zbuciumul sufletesc și dorul nestăpânit de pădurile răcoroase care înconjurau meleagurile natale. „Aș fi egoistă, gândi ea, să renunț la acest oraș cu furnicarul de locuitori și să mă retrag în liniștea rustică de acasă doar de dragul meu”. Nu-și permitea să îndepărteze copiii de
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. Uneori, în bezna minții devastate de nebunie, se aprindea ca un flash orbitor câte o amintire, un scurt episod de luciditate, sentimente dureroase de frustrare și rușine sau de bucurie nestăpânită și nejustificată. Maria conștientiza permanent nenorocirea ei, fie că era nebună sau lucidă și cunoștea cauza pentru care își pierduse rațiunea, sau mai bine zis, persoana care o împinsese în hăul cumplit, de unde nu mai reușea să iasă, în ciuda tuturor
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
camufleze frica îngrozitoare ce îi devora viscerele. Citește mai mult Uneori, în bezna minții devastate de nebunie, se aprindea ca un flash orbitor câte o amintire, un scurt episod de luciditate, sentimente dureroase de frustrare și rușine sau de bucurie nestăpânită și nejustificată. Maria conștientiza permanent nenorocirea ei, fie că era nebună sau lucidă și cunoștea cauza pentru care își pierduse rațiunea, sau mai bine zis, persoana care o împinsese în hăul cumplit, de unde nu mai reușea să iasă, în ciuda tuturor
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
dezordine, cu pijamaua roz cu floricele albastre și albe la fel și cu ochii amenințători, ce parcă aruncau flăcări. Tata a prins-o din nou în brațe și o ținu mai strâns, ca să nu-i mai scape, că părea de nestăpânit. O întoarse spre el îngrijorat și o întreabă: - Sara, ce ai taică, cu frate-tu? Poate ai visat urât, că el dormea când tăbărâși pe el săracul! Nu-ți făcu nimic! Îi zise el cu glas blând. - Nimic? Așa credeți
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
Acasa > Poeme > Devotament > PRIN IARNA ZDRENȚUITĂ Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1443 din 13 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ucigători de clipe prin iernile iubirii, Două furtuni ce-și varsă nestăpânit mânia, Rănim necontrolat artera fericirii De pare suspendată și lungă-i agonia. Se irosesc cuvinte și îngropăm speranțe, Pe-altar de neputință se năruie din vise, Nemulțumiți de noi, ne pierdem în nuanțe, În mii de întrebări și patimi interzise
PRIN IARNA ZDRENŢUITĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376634_a_377963]
-
bunicul ei. Poate o fascina mustața aceea stufoasă, care împărțea fața omului în două. Omul își scoase pălăria, își netezi părul cărunt și, făcându-și curaj, intră în curte. Salută temător, iar din ochi începură să i se reverse șiroaie nestăpânite de lacrimi când dădu cu ochii de fetiță. Își șterse obrazul cu palmele mari și scoase din buzunarul hainei sale un măr mare, roșu și lucios pe care îl întinse spre copil. Fetița coborî de pe terasă în fugă, îl apucă
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
ochi s-a întors în sine pentru a rezolva ecuația Sfântului Augustin: “Dumnezeu este mai intim mie decât mine însumi.” Alegeri, 2012... Iarna. Cald în casă și miros de brad incandescent. Rășină și sevă adorm împreună în fibra lemnului ieșind nestăpânit pe gura sobei. Câți ani au trecut? Nu mai știu. Țin minte doar că renunțasem. Renunțasem la el. Apoi la mine. Doar rugăciunea. Nu poți să desparți două suflete. Am aflat atunci, în 2012. Sau poate am știut dintotdeauna. Apoi
RISIPA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375265_a_376594]
-
fetiței, lăsând-o fără apărare în voia morții. Candoarea copilăriei împietrise pe chipul senin un surâs resemnat dar încrezător, sporindu-i frumusețea. Inimile părinților se frânseră la unison și durerea îi îngenunche la căpătâiul fiicei muribunde! Lacrimile curseră libere și nestăpânite pe mânuțele inerte, ce strângeau fiecare între degetele lacome. Le sărutară cu evlavie, le adorară și le mângâiară inconștient, de parcă ai fi fost ancorele de care depindea viața și viitorul lor. Într-o mare măsură, chiar erau. Aparatele pompau ritmic
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
Suru, Tipografia Cărților Bisericești, considerat un debut promițător și, despre care, Octav Șuluțiu, în Familia, scrie: „E o țâșnire vulcanică, un clocot de pasiune, o tinerețe neastâmpărată care irumpe, dornică de viață și de avânt, e o izbucnire sinceră și nestăpânită, așa cum îi șade mai bine adolescenței să fie. Sufletul poetului se revarsă direct, ca o apă umflată peste malurile constrângătoare ale oricăror reguli“. În Viața Românească, Lazăr Iliescu: „Domnul Ion Șiugariu este un însetat de viață. Poesia Domniei Sale e un
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
lemnul verde al durerii zăvor cu creste ascuns închid hrubele vinului sub deal roditor. Licoarea galben-verzuie și rubinie sub impulsul adâncirii divine dau cu zaruri peste gânduri nomade, sub patima cărnii ce nu-și pune frâu. Rod totul până la os nestăpânit fiind cineva mă stăpânește prea mult. Nu stă pe gânduri și mă folosește ca pe un vânat norocos. Referință Bibliografică: Rod totul până la os / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2258, Anul VII, 07 martie 2017. Drepturi
ROD TOTUL PÂNĂ LA OS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376288_a_377617]
-
nota la purtare!” - ne-a anunțat ea. „Ce va venit ieri, de ați fugit cu toții de la ore?” Anunțul acesta sec a căzut ca un trăznet asupra mea. Inima prinse să-mi bată gata să-mi spargă pieptul, iar o furie nestăpânită mi se ridicase din stomac blocându-mi corzile vocale. Mi se făcea o nedreptate strigătoare la cer! Așa ceva, nu se poate! Era revoltător, era contra firescului și a normalității, era... pur și simplu „contra naturii”! Sufocat de furie, agitând deasupra
NEDREPTATEA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374788_a_376117]
-
ea pe înțelesul fiecăruia, sporindu-le îngrijorarea. Mi se pare mie, sau vă cam evitați unul pe celălalt? - Păi mi-e frică să nu mă întrebe ceva! mărturisi băiatul. Mă simt și așa destul de imbecil! Lea izbucni într-un hohot nestăpânit, strângându-l cu duioșie la piept. Traduse lui Carlos, care se apropie cu prietenie de el, bătându-l bărbătește pe umăr. - Spune-i că și eu sunt în aceeași barcă, dar faptul că nu vorbim aceeași limbă nu ne transformă
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]