1,496 matches
-
fără clipe, Închiși în dorul clipelor din noi, Lăsând tăcerea-n jur ca să ne țipe, Ne pese doar că suntem amândoi. Precum Brâncuși cu-a lui îngemănare Ce ține piatra strânsă pentru veci, Noi să simțim a brațelor prinsoare, Fiori nestinși ai degetelor reci. Și ca-ntr-un scris din datina străveche Cuprins în zicători și rugăciuni, Tu să rămâi la sufletu-mi pereche, Eu umărul pe care să te-aduni. Referință Bibliografică: Mă cheamă iar cu-a gândului chemare... Marin
MĂ CHEAMĂ IAR CU-A GÂNDULUI CHEMARE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356124_a_357453]
-
UE așa cum este ea construită acum, pe minciună, ci o iubim pentru Ideia pe care am pus-o în Ea, în Jocul Adevărului dintru-inceput în Grecia antică. Puneți Ideia de Adevăr a UE în acord cu ură și violență de nestins față de inegalitatea dintre bogații și săracii lumii, față de inegalitatea dintre PIB-urile țărilor bogate și PIB-urile țărilor sărace, îndatorate de FMI pentru următorii 50 de ani, așa cum e cazul recent al Greciei, și veți vedea scânteia care va aprinde
DESPRE REVOLUTIA CONSTIINTE COSMICE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356148_a_357477]
-
risipesc în noapte Mi-e zborul către astre abrupt, prin cer inept Veșnic tulburată de ancestrale șoapte Când barba ta o simt, îmi urlă lupi în piept... Chemare de străbuni mă cotropește-n doruri În ochi îmi strălucești, o flacără nestinsă În suflet cresc păduri, se-neacă păsări stoluri Când lacrimi se unesc, de dragoste încinsă... Când buzele mi-atingi, mă năruiesc ca gheața Plutindă peste râuri, în blocuri transparente Sub degetele tale îmi înverzește viața, Toți mugurii-mi pleznesc, mă
CĂRĂRI CU GHIOCEI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368804_a_370133]
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului Prin neguri și vremi mă pierd Și-n a oceanului iubire dezmierd... Despletiri de umbre înflorite Și cum n-aș spune ...să te întorci iubite! În iarna floare de zăpadă.. arunc focul, Din rana țărmului nestins din suflet.. Nu i-a venit încă sorocul.... De vindecare.. ori să-și găsească locul. Privesc precum orbul pe întinderi, Pe pagini albe nescrise și-n noi descinderi Găsesc copacii plini de sfială.. În așteptarea cea lungă ca întâia oară
PRIN NEGURI ȘI VREMI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368805_a_370134]
-
Crezi c am să rezist visând Veri năluce așteptând Taie-mi zborul dintre aripi Lasă vântul să m adie Fă-mă un pom pe o câmpie Boabă neculeasă în vie Să rămân ce am fost odată Lins de umbre Foc nestins fără de vatră De anghel zamfir dan Referință Bibliografică: Râmnicul sărat / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2292, Anul VII, 10 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
RÂMNICUL SĂRAT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368828_a_370157]
-
Dumnezeu îi cheamă la drepta Să pe cei mai buni dintre noi mult prea devreme! Nu sunt cuvinte menite să aline durerea părinților, la masa voastră un loc va fi mereu gol, în sufletul vostru, mereu va fi un dor nestins, și ochi vor căuta mereu spre ușa așteptându-l pe cel ce nu va mai veni vreodată, timpul nu vindeca rănile, ci ne face pe noi mai stoici în fața durerii. Mă rog Domnului să vă întărească și să vă aline
SOMN LIN ÎNTRE STELE, ANDREI… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368869_a_370198]
-
pentru oameni, Univers. Or, a fi poet e ca si cum ești doar în "a fi"...Pe el îți întinzi sufletul, cănd doare, ca o lingoare netămădutiă, ca o rană imortalizata... "(A fi poet de Lilia Manole, din Volumul de poeme Cuvinte nestinse) Iar suferință nu este, oare, capacitatea omului de a conștientiza această formă de existență, de a-i potrivi cele mai necuprinse aspirații, de a-i crea, prin munca asidua, o temelie de piatră și aici să crească... florile suferinței?.. Vi
LA MULȚI ANI, CIVILIZAȚIE! de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370826_a_372155]
-
a doua, revăzută și adăugită de Constanța Costea și Ioana Iancovescu. Ed. Bizantină, București-2012, p. 628) Pământul îi dorul ce „mușcă” din sufletul celor ce-l iubesc, subliniază Petru Baciu. Pământul îi templul în care odihnesc osemintele strămoșilor noștri, cu nestinsele lor măriri. Duhul lor ne veghează cu lacrimile lunii, cu nisipul de aur al stelelor, cu razele soarelui, murmurul apelor, geamătul de altădată al codrilor, care în vremi de primejdii le-a fost casă, îmbărbătare și altar. Din adâncul pământului
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
alintă și leagănă copilul, pe brațele generoase ale visului. Personaje tipice - cățelul și porumbelul, puiul și găina, dar și prietenia, iubirea, sunt tot atâtea ingrediente vii ale magiei create. O lectură plăcută, pentru toți cei care au în suflet scânteia nestinsă a unui crâmpei de copilărie. Felicitări autoarei, pentru bucuria pe care o aduce, pentru grija și atenția cu care înșiră povești despre lumea dorită, din fericire nu trecută în uitare, ci retrăită prin copii și nepoți! (GHEORGHE A. STROIA) * * * 10
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
păunii cei înnobilați de curcubeu, secundele din ceasornicul cel uriaș și cu mustăți de zăpadă și secularele, cariatide ce susțin Universul, ca să nu se reverse din paharul cu apă... Bună dimineață, zăpada abia ninsa, Chiar aveam în suflet dorința mea nestinsa Că, unduirea ta de zee rece, lină, Să-mi dea duceața vieții pe rețină ! Nu o fotografie, o poză anodina, Nu un blestem liturgic turnat într-o grădină, Nici raiul, iadul, firea și harnica albină, Nu răsăritul falnic țipat de
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
păunii cei înnobilați de curcubeu, secundele din ceasornicul cel uriaș și cu mustăți de zăpadă și secularele, cariatide ce susțin Universul, ca să nu se reverse din paharul cu apă... Bună dimineață, zăpada abia ninsa, Chiar aveam în suflet dorința mea nestinsa Că, unduirea ta de zee rece, lină, Să-mi dea duceața vieții pe rețină ! Nu o fotografie, o poză anodina, Nu un blestem liturgic turnat într-o grădină, Nici raiul, iadul, firea și harnica albină, Nu răsăritul falnic țipat de
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
păunii cei înnobilați de curcubeu, secundele din ceasornicul cel uriaș și cu mustăți de zăpadă și secularele, cariatide ce susțin Universul, ca să nu se reverse din paharul cu apă... Bună dimineață, zăpada abia ninsa, Chiar aveam în suflet dorința mea nestinsa Că, unduirea ta de zee rece, lină, Să-mi dea duceața vieții pe rețină ! Nu o fotografie, o poză anodina, Nu un blestem liturgic turnat într-o grădină, Nici raiul, iadul, firea și harnica albină, Nu răsăritul falnic țipat de
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
lăsând în urmă golul și regrete . Mă-ntreb acum , când regăsi-voi cântul aceleiași trăiri aprinse și discrete ? Comori de foc erup în dragi momente cu vâlvătăi de roze reaprinse , ce clocotesc de calde sentimente , dar ai plecat lăsând iubiri nestinse ! Ce amintiri trezesc astăzi arsura unui pârjol de suflet plin cu crini , și ce păreri mai dau acum măsura uitării acelor clipe când suspini ? Mă-ntreb dac-am trăit vreodată atâtea doruri prinse în cătare , tot ce a fost secundă
A FOST UN VIS ?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369956_a_371285]
-
Noi simțim prin nevăzute căi Că toți suntem muguri de lumină, Pe când despre trup pricepem că-i Giulgiul viu ce-l ducem sub țărână. Ne petrecem pe un rug aprins Trăiri scurte - cât o licărire Și purtăm în suflet, de nestins, Aspirația spre nemurire. Unii ard mai amplu, mai intens, Alții pâlpâie ca lumânarea, Dar compunem toți un arc imens Peste timp, urmându-ne chemarea. Râul vieții ivorăște-n Cer, Dăruindu-se fără măsură Tuturor ce-ncearcă până pier Pe pământ să
RÂUL VIEȚII… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370015_a_371344]
-
Sfintei Treimi că o interacțiune între Soare, Raze și Căldura. În înțelegerea să, Sfanțul Duh este precum căldură care susține viața și inspirația divină. În aceeași manieră poetul are viziunea Sfanțului Duh că a unui înger care ține aprins focul nestins. Sfanțul Efrem accepta credință tipică și comuna a învățăturii Sfinților Părinți Sirieni după care actul de concepție omenească al Fecioarei Maria prin Duhul Sfânt s-a săvârșit prin interceptarea auditiva, prin auzul de către Fecioara Maria a Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel
HARFA SFÂNTULUI DUH de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370019_a_371348]
-
SIXTINĂ. În carte am reliefat confesiunea mea de credință ca truditor neostenit al condeiului în slujba minunatei muzici populare: ”Doina, creație magnifică a poporului român („Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin...”), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370402_a_371731]
-
CUIBUL CU AMINTIRI: Antologie lirică de autor - VOL. 2 (versuri, A5 manșetat, 293 pagini) Poezia este sacră, în templul său situat între cer și pământ, poetul pășind, de fiecare dată, cu smerenie și evlavie, ruga sa împătimită reușind să păstreze nestinsă - și neatinsă de profan - flacăra inspirației. Indiferent dacă scrie despre trăiri proprii, despre tradiții sau obiceiuri ale românilor, dacă simte nevoia de a culege legende populare, de a povățui urmașii sau de a cinsti înaintașii, poezia sa rămâne luminoasă, plină
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
a născut, Fiului care ni s-a dat; descoperindu-ne lumea Lui. Este numit : Minunat,Sfetnic,Împărat, D-zeu tare,Părintele Veșniciilor, Domn al păcii. Toate ghirlandele ,florile sfinte,albe, tămâia,aurul,smirna, și uleiul mirositor ale fecioarelor, sfinților ,candela nestinsă a credinței, să-I fie închinate Lui, Pruncului Sfânt,cinste Lui! Amin. Ileana Vicic Stanca ileana.stanca@gmail.com Referință Bibliografică: Lirică de iarnă / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869, Anul VI, 12 februarie 2016. Drepturi
LIRICĂ DE IARNĂ de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369342_a_370671]
-
umbră de-ntuneric fad, Lumina, preschimbată-n forțe sfinte, E Dumnezeul lumii, neîntunecat. Și-n înălțarea gândurilor, clară, Veșmintele în temple se mărturisesc, Când nopți cu voluptăți amare, Spre bolți cu jumătăți de cer privesc. Aice mă înalț în vieți nestinse, Heruvice ascensiuni s-au împlinit, Sunt cât un suflet, cu lumini nescrise În sanctuarul, dezbrăcat de necuvânt. Îmi caut zeitatea -n alte lumi, Cu -atâta paradis și voluptate, Prin nopți de sanctuare- nveșmântate Hălăduiesc fantastice genuni... ARIPILE CE NE-AU
GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]
-
rînd, oarecare. Poate doar unul mai grăbit, mai hotărît să lase urme în localitatea natală, pentru neamul lui și în lume. Poate doar unul mai curios decît alții, mai mirat și mai decis să se mire mai departe, din curiozitate nestinsă. Ea este mersul unei idei în acțiune, un îndemn către fiecare om care devine liber să aspire la cunoaștere de sine permanentă, la nemurirea spiritului său în neuitare, la înțelegerea unei datorii asumate, ca un act de cultură la care
FUNDAŢIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ – DE LA VIS LA REALITATE (1) de GEO STROE în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370583_a_371912]
-
să crească și, mai mult decât toate acestea, să se împărtășească din hrana zeilor. Poezia este sacră, în templul său situat între cer și pământ, poetul pășind, de fiecare dată, cu smerenie și evlavie, ruga sa împătimită reușind să păstreze nestinsă - și neatinsă de profan - flacăra inspirației. Indiferent dacă scrie despre trăiri proprii, despre tradiții sau obiceiuri ale românilor, dacă simte nevoia de a culege legende populare, de a povățui urmașii sau de a cinsti înaintașii, poezia sa rămâne luminoasă, plină
CUIBUL CU AMINTIRI (ANTOLOGIE LIRICĂ DE AUTOR, VOLUMUL II) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370728_a_372057]
-
Acasa > Poeme > Antologie > DESPĂRȚIREA DE RĂU Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului Despărțirea de rău Puterile scad în mine, dar crește setea de lumină, O fi veșnicia o lumină nestinsă? Tânjesc spre o iubire pură ca laptele mamei. Și numismații vor să iasă din anonimat, Pe lângă trei monede adaugă un Titanic, Metaforele vor fi părăsite precum oasele La Muzeul de Științe Naturale, Contează sentimentele, numai ele ne deosebesc De restul
DESPĂRȚIREA DE RĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369585_a_370914]
-
-și vedea În pieptu-i ce se zbate, Prin aburii ca o perdea, Cum inima îi bate... Un ultim zvâcnet viu, plăpând, Suflarea cea din urmă Și-un ultim gând trimis prin gând Când viața i se curmă, Al mulțumirii dor nestins Ce-n jertfă o mânase: Prin moartea-i crudă, înadins, Pe cerb ea îl salvase... Din al pădurii adăpost Privind de pe aproape, El înțelege-al jerfei rost Cu lacrimi între pleoape Și înțelege-al vieții preț, Ci viața vieții scut
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
naivă și neascultătoare ce mă sfidezi atâta cu prosteasca ta încăpățânare, te voi închide pentru totdeauna! - Unde, Mărite Doamne? întrebă îngrozit un slujitor. - Unde? Vedem noi unde.! Acum mânia îmi este foarte mare. - Iar cu străinii ce facem? întrebă Foc Nestins. Unde-i ducem? Și dacă se împotrivesc? Știți bine ce s-a întâmplat! - De data asta, grăi Soare-Împărat, răbdarea mi s-a terminat! Să piară în cuptorul cel mai mare! - În marele cuptor? strigară îngroziți câțiva slujitori. - Acolo le e
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
Cu tine merg oriunde! Dar Norocel ce vină are? - E bunul nostru prieten și, dacă ne iubește, să ne urmeze! - Dacă voi muriți, scânci bietul băiat, atunci merg și eu cu voi! Și plecară toți trei urmați de căpitanul Foc Nestins. - Iertați-i, Majestate! strigă căpitanul Zefir. Mai așteptați, mai aveți răbdare! Măcar pentru prințesă vă cerem îndurare! Dar împăratul a rămas împietrit în mânia sa. Nu-i venea să creadă că cei trei au ales moartea. În câteva clipe se
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]