973 matches
-
unde-i așteptat de amintiri. Abia de mai întâlnești la oraș restaurantele de altădată, cu separeuri, sau hanurile de la crucea drumurilor. Azi, parcă oamenii stau la mese în mijlocul străzii: dinăuntrul restaurantelor se poate panorama orașul, iar de afară răzbate înăuntru nesuferitul zgomot stradal. Intimitate nu mai există astăzi între cer și pământ! Farmecul de altădată al localurilor era tocmai acela că afară palpita o lume, iar înăuntru alta. Acum peste tot e aceeași! Și totuși, la Bacău, în zona Autogării, „la
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
de nea se răsucesc în fuioare fantastice, prind viață și se zbenguie în raza de lumină a becului din fața blocului... S-a făcut frig, iar la geam, apar primele flori de gheață. Alexia și-a lipit năsucul de geam, devenind "nesuferit" de curioasă, punând întrebare după întrebare: - De ce ninge? Afară este iarnă? Ce fac copacii când e frig? Ce fac florile din grădină? Dar pescărușul care venea la geamul nostru? Dimi, pe care nu-l caracterizeză calmul, i-a pus palma
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
am în gând . . . Și . . . Domnul Eminescu ,, îmi împrumută-un rând” . Când voi muri iubito, la creștet să nu-mi plângi ” . Atunci să-ți vină-n minte, că te-am făcut să plângi, Am fost și rău cu tine, am fost nesuferit . Nu-ți mai aduce aminte, ce mult eu te-am iubit ! . . . ,, Din teiul sfânt și dulce, o ramură să frângi ” . . . Și când ești lângă mine, eu țeapăn și tăcut, Mă arde-atunci cu sete, să simți că . . m-a durut . . . Când
CÂT IEDERA VA CREŞTE... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366197_a_367526]
-
o prințesă foarte drăguță. Aceasta s-a îndrăgostit de un cavaler din lumea voastră. Vrea să-i lase lui Dracula un urmaș!... CĂPITANUL ARNĂUTU: (ferm)De asta mă ocup eu! URSUZ:Acum vă las că-i târziu și sosesc zorile nesuferite și iar mă culc flămând! Ursuz se face nevăzut. Boierii și căpitanii rămân cu gurile căscate spre locul din perete pe unde dispăruse vampirul fără să lase nici o urmă. EXT. / LA CASCADĂ / NOAPTE Luna plină este înconjurată de halău. Pe
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
Brigitte Bardot, iar dânsa a acceptat cu entuziasm și a întrebat ce program va avea în România. I s-a spus că programul a fost aranjat de reprezentatul lor din București. Ea atunci s-a interesat: - O fi vr-un moș nesuferit, că așa arată de obicei negustorii „grei”. - Din contră, e un tip în floarea vârstei, drăguț (despre mine era vorba!), care o să-ți placă în mod sigur! - Abia aștept să-l văd! Ce bine-mi pare, că de mult doream
EU ŞI... BRIGITTE BARDOT de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351887_a_353216]
-
că mă bagi în păcate! Simțind că i se ascunsese un mare secret, doamna Veruca ieși pentru câteva clipe. Merita orice efort, fiindcă se părea, acest secret era pe deplin comparabil cu misterul ce-l înconjura pe bogăta- șul ăla nesuferit de don Alfons, un zgârcan, care nu vroia să dea ceva de pomană unor nepoți tineri și plini de visuri romantice, chitiți să salveze caracatița șchioapă, o specie a cărei dispariție, prognozată deja, punea problema unui cataclism cosmic. Pe linie
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
că e prietenul cu care ea ar fi trebuit să se întâlnească și...i-a oferit brațul, invitând-o la o bere. Erau dulcegării de neimaginat pentru mine, care, de când mă născusem n-am auzit despre tata decât că e nesuferit și urâcios, zgârcit și leneș. La rândul lui, el îi zicea Moby Dick, pentru că se făcuse supraponderală (zestre genetică pe care și eu o duc...greu!). Nu puteam să cred, că oamenii ăștia care se certau și se jigneau din
SCRISORI DE DEMULT de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350742_a_352071]
-
nr. 703 din 03 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Ești un nesfârșit preludiu Într-un bloc de gheață vie. Mă îngheți cu-atâta studiu Să știi tu ce nu se știe... Deși îmi provoci repudiu Mă subjugi prin gingășie. Ești nesuferit de rece, Ca oțelul de tăioasă, Umbra doar și dacă-ți trece Victime în urma-i lasă, Ca-n războaiele aztece... Ori te bucuri, ori nu-ți pasă. Ești revoltător de tandră Argint viu de ludică, Foc de ritm ca de
EŞTI CUM EŞTI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351649_a_352978]
-
singurătatea care o înconjoară. Cine își mai aduce aminte de ea? Cât de scumpă a ajuns memoria în ziua de azi! Amintirile te pot întoarce la o lume de vârstă mai mică. La o lume fără părere de sine. Sunt nesuferite amintirile acestea. Cu ele poți ajunge până în copilărie. Noi suntem oameni mari. Uneori, chiar oameni cosmici. Și ajungând oameni cosmici, învățăm alte limbi. Limba de lemn. Limba de piatră. Și ajungem la limba de lacrimă. Biblioteca ei este plină de
PROFESOARA DE LIMBA ROMÂNĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351087_a_352416]
-
am auzit; la fel cu plata, am obținut-o cu greu, insistând cu telefoane, și a fost la jumătatea așteptărilor și a cuantumului, și-așa redus, din contractul cu ei. Fărăexplicații, pentru căm-am lipsit sămai comunic cu editorul, o femeie nesuferit de arogantă. A fost însăo muncăpasionantă, pentru care m-am documentat pe net, aș repeta figura, dacăcineva mi-ar da o „temă” asemănătoare, o oportunitate, dar aici e țara pilelor și șpăgii (a câta oarăo spun, oare? Sorry), așadar slabănădejde
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
l-a pus ea la punct și a continuat pe tonul anterior acestei intervenții... Noi eram prieteni de puțin timp în vremea aceea. Dar am mers, pentru că aveam încredere în tine... - Și, de moment, a dispărut acea încredere? - Ești un nesuferit cu diplomă și, dacă mă mai întrerupi... - Gata, cafeaua este servită. Continuă, iubito! - Era ziua lui de naștere, parcă, în timpul iernii, ori a numelui, nu mai rețin. Ne-am întâlnit întâmplător și m-a invitat. A zis că vrea să
ISPITA (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355324_a_356653]
-
am avut timp să aerisesc. Abia a plecat de vreo cinci minute... - Aha, înțeleg... Știi, dacă-mi oferi ceva dulce... poate îți povestesc ceva tare despre prietena ta... Ce zici? - Ce să zic? Că ești un neserios, un șantajist, un nesuferit, precum te-am cunoscut acum cinci ani! - Vai de mine! Asta înseamnă că nu mă iubești și nu înțeleg de ce suntem împreună și avem o familiuță care... - Taci, Cezărele, până nu mă răzgândesc, că nu mai prinzi ciorbiță fierbinte! - Nu
ISPITA (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355341_a_356670]
-
adevărat că educația principala o face familia, dar de (cele mai) multe ori nu este de ajuns. De învățătorii de copii depinde foarte mult dacă la Biserică copilul se simte ACASĂ ACOLO... Fiecare învățător are copii dragi inimii și copii nesuferiți sau greu suportabili. și eu am făcut parte dintre cei greu de strunit. Cu toate ca la Biserică eram neastâmpărat și de multe ori rădeam cu prietenii chiar în timpul programului și îi deranjam pe cei din jur, eram totuși ACOLO. Eram ACASĂ
ACOLO, ACASA, INIMA... AM AVUT UN VIS... de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356816_a_358145]
-
se cântă. Nu avea muncă de teren. Practic, nu lucra operativ și nu i se permitea să-și bage nasul în dosare, să facă investigații ori să-și dea cu părerea. Executa serviciul de zi pe unitate și, cel mai nesuferit aspect, era acela că trebuia să poarte banderola pe braț și să dea raportul în fiecare dimineață unor șefi pe care-i considera mai slab pregătiți decât el și chiar mai corupți. "De la unii ca ăștia am învățat eu să
ISPITA (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356897_a_358226]
-
plăcut sau nu ședințele. Dar, ori că îmi amintesc ori că mă întâlnesc cu un anumit domn, gândul îmi fuge cu viteza luminii la tovarășul acesta, Grigore, care ne convoca cândva la asemenea activități ce deveniseră atât de obsedante și nesuferite... Când nu era ședință de partid, era ședință de lucru. Dacă nu era din asta, era ședință de instructaj pe nu știu ce linie și, uite așa, nea Grigore al meu o ținea din ședință în ședință până se termina ziua de
CU GÂNDUL LA ZIUA DE MÂINE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356963_a_358292]
-
lemn, aprinde invariabil o lumină tremurătoare în camera de la parter, iar mai târziu o alta în podul clădirii, și asta timp de câteva ceasuri, până spre miezul nopții. Umbra aceea sunt eu! Eu am semnat procesul verbal de primire al nesuferitului inventar al acestui Observator, cu toate hangaralele lui! În principal, trebuie să veghez să nu dispară lunetele din mansardă și, de asemenea, instrumentele meteorologice lăsate și ele în grija mea. Instrucțiunile postului meu prevăd de toate: paza Observatorului, ținerea legăturii
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
paza Observatorului, ținerea legăturii telefonice cu primăria din Vatra Dornei, îndepărtarea buruienilor ori a zăpezilor de pe lespezile de ciment din preajmă, tăierea lemnelor, curățenia în camere și în mansardă, ștergerea de praf a lunetelor și a cadranelor... Uf! câte munci nesuferite pentru un biet absolvent de facultate al cărui unic țel în viață este știința! La început, îndeplinisem conștiincios, cu tragerea de inimă a începătorului, toate aceste instrucțiuni ale consemnului postului meu. Însă, avântul ținu puține zile, până m-am lămurit
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
meseriei mele nu puteam să mă declar întru totul mulțumit: aveam obligația să mențin continuu în observație o anumită zonă de pe cerul înstelat, undeva lângă Constelația Peștelui, măsurând cu mare precizie coordonatele tuturor corpurilor cerești din acea zonă. Ce muncă nesuferită, să poposești cu obiectivul telescopului, seară de seară, mereu asupra acelorași stele, ori a minusculelor nebuloase și să notezi într-un carnet tipizat toate acele date! Când, de fapt, eram convins, că și zece ani de-aș fi urmărit peticul
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
acum înainte! Iar Radu, arăta atât de bine... nu mai întâlnise printre colegii săi de facultate sau printre profesori vreunul ca el! Am văzut eu de la început, că mă place cel mai mult, dintre toate! De n-ar fi existat nesuferita de nevastă-sa! Ce o fi găsit la ea? Are o figură cam ștearsă! Nu are nimic deosebit”. Directorul Chiverniseală era un bărbat înalt și frumos, cu structură atletică și păr negru, cârlionțat, cu nasul mic, cu vârful îndreptat puțin
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
dulci împotriva foamei și a oboselii ...” „ ... Pentru cei fără minte este mai bine să fie conduși decât să conducă ...” „ ... Medicina vindecă bolile corpului, iar filozofia liberează sufletul de patimi ...” „... Când cineva depășește măsura, lucrurile cele mai plăcute devin cele mai nesuferite ... Natura și educația sunt asemănătoare, căci educația transformă pe om și, prin această transformare, crează natura... „ „ ... Chiar când ești singur nu vorbi și nu face nimic rău, învață să te rușinezi mai mult de tine decât de alții ...” „ ... Remușcarea lăsată
DINCOLO DE PORŢILE ÎNTUNERICULUI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370485_a_371814]
-
apă, cafea... Doamne, câtă pricepere și muncă! Toate, procurate de el, fericitul soț, dar preparate de ea, fericita soție. Calificativ maxim! Au fost delicioase, fără excepție... După ce s-au făcut multe fotografii, inclusiv de grup, a venit momentul inevitabil și nesuferit, al despărțirilor, al îmbrățișărilor de rămas bun. Primele au fost doamna Marioara - Mara Toader și fiica sa cea mare. Aveau drum lung de întoarcere, spre județul Olt. O prietenie sinceră inițiată pe „Netlog”, i-a dat curaj Marioarei să înfrunte
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]
-
Dragostea ,scumpule,este ceva extrem de trecător și de obicei ,foarte nefolositor. Și-apoi ,de unde știi că pofta nu vine mâncând ? Aroganța ei îl enerva de-a dreptul . Ar fi vrut să se ridice imediat ca să-i trimită răsul sarcastic și nesuferit ,înapoi,în locul din care a izbucnit cu atâta siguranță și nesimțire. Dar știa care este alternativa.... - Cred că pofta asta va trebui să ți-o pui în cui . Nu o să te iubesc niciodată ! - Niciodată să nu zici niciodată ! Și-apoi
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]
-
întruchiparea principiului dualist - acel homo duplex -, Adrian Zografi este copleșit de un sentiment dublu, mai ales după moartea celor doi prieteni - Mihail și Musa. Este preocupat, în egală măsură, de lupta pentru existență și copleșit de singurătate: „Doamne, cât de nesuferită este viața fără o prietenie[...]! Când soarta ne copleșește cu atâtea sentimente prietenești, noi alergăm, ca niște nesimțiți, după lucruri de nimic și suntem [...] gata să rănim inima sensibilă, care n-a putut ghici dedesupturile mândriei noastre,” ( În lumea Mediteranei
MITUL LUI ULISE ÎN CULTURA ROMÂNĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369451_a_370780]
-
a auzit asta? Aaa, da, Atlas purta cerul pe umerii săi de zeu!!! Atât! Nu vru să știe mai mult; cine era Atlas sau unde auzise de el. Îi veni să râdă când se gândi să inventeze pentru curioșii aceștia nesuferiți o poveste ,,adevărată", ca să le mai oprească întrebările sâcâitoare cu care o tot bombardau. Azi dimineață a descoperit lângă patul ei un tip îmbrăcat în alb, ce zicea că e doctor, sau... cam așa ceva. Pe el nu-l mai văzuse
AMNEZIE de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369628_a_370957]
-
Keiko, fără să vrea, scosese un oftat însă, iar Sakura se opri deodată: - Ce-i, bunico? De ce te-ai înstristat? Bătrâna nu răspunse. - Uite, vezi? Acum nu mai ești veselă... - Lasă, nu mai băga și tu în seamă o bătrână nesuferită ca mine, zâmbi ea. - Dar tu nu ești bătrână, bunico. Nu ai decât șaizeci și cinci de ani. Hana și Keiko râseră amândouă și dădură să se ridice de pe pătura Sakurei. Fetița însă, mai iute decât cele două femei, le prinse de
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]