4,922 matches
-
ca să arate bine. Adam s-a strecurat În hol amestecându se printre ei. și-a trecut și el degetele prin păr și s-a asigurat că are cămașa Închisă la gât. Acum ei Își schimbaseră direcția, Înaintând nesiguri pe pardoseala netedă a holului, În vreme ce Adam rămăsese iarăși singur. A Încercat să și amintească indicațiile lui Din. S-a uitat În jur după barul Batik, dar nu l-a văzut. Erau prea multe persoane În jur. Cineva s-a apropiat de el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
putea să aibă. Pur și simplu i se părea mai firesc decât să stea În tăcere. A tras iarăși cu urechea, tot nimic după cât putea să-și dea seama. A Întins mâna, a atins ușa cabinei și a pipăit lacul neted al lemnului vopsit În micuța lui celulă. A așteptat, Întrebându-se cum oare avea să se Încheie povestea asta. Nimic nu-i sigur În viață, Își amintea el vorbele lui Karl. Trebuie să te lași În voia soartei, să lași
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se obișnuiască și să se calmeze. Însă nu s-a apucat să-l ungă decât după ce a simțit că i-a mai trecut durerea și că nu mai gâfâie. Când a Început, degetele Îi alunecau lin pe pielea Întinsă și netedă. Adam și-a ținut respi rația și a ridicat un braț Îndoit din cot, cu pumnul strâns, de parcă se ferea de o primejdie cu neputință de ocolit. A Încercat iar să se liniștească, dar mângâierile fetei Îl gâdilau și-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a recunoscut. Nu-și dădea seama dacă era dormitorul lui Z. S-a Îmbrăcat și a coborât, după ce se oprise o clipă În capul scării care se curba elegantă ca o potcoavă de aur și de marmură. Podeaua era răcoroasă, netedă sub tălpi, iar În bucătărie a dat peste o cutie cu prăjituri europene, pătrățele și triunghiuri cu o glazură colorată. N-avea cum să știe dacă erau acolo pentru el, dar foamea i-a depășit prudența, așa că a mâncat una
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aspectul fiind dovada elocventă a respectului purtat destinatarului și totodată a respectului față de noi înșine. g) După redactarea în scris a scrisorii care este o activitate independentă, se va trece la completarea datelor pe plic. Plicul trebuie să fie curat, neted, timbrat în colțul din dreapta sus. Pe plic se vor nota: în exterior, numele, prenumele și adresa destinatarului, iar pe verso, numele, prenumele și adresa expeditorului. Destinatar: Corneliu Săndulache Strada: Bulevardul Alexandru cel Bun Bloc: 40, Scara C, etajul II, apart
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ascunși sub coaja arborilor bătrâni și găunoși. O ghionoaie cenușie ciocănea în coaja unui fag cu ciocul ei lung și puternic. Plopul mlădios își tremura frunzele foșnitoare. Stejarul vânjos își întinse ramurile groase împodobite cu nea imaculată. Pârtia se întindea netedă până în depărtări, scârțâind din greu sub tălpicii nărăvași care prinseră a zbura... Alexandru Căciulă, clasa a III-a C Iarna Decembrie a sosit cu cerneri mari din văzduhul căptușit cu nori de zăpadă. Soarele rotund și palid se prevede printre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nuiele, o cartelă de telefon, o navetă de bere Hopfen König, o piatră de râu cât o ureche de copil, o floare de mină, ultimele două așezate chiar la picioarele lui Cain. Acesta se aplecă, luă cartela și piatra, lucioasă, netedă, maronie, cu nervuri verzui-albăstrii, și le strecură mulțumit În buzunar. Celelalte lucruri vor fi duse prin grija lui Ajan la azilul de bătrâni. Adunarea se destrăma pe măsură ce darurile se Înmulțeau. Primarul și-a luat Încă o dată la revedere și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o Înțelegea și cei care au plecat demult din Feldiu și nu s-au mai Întors niciodată. Domnul Húsvágó se străduia să o țină În brațe fără să strivească lanul de margarete care Înflorise pe pântecele ei, până mai ieri neted și tare ca o piatră de râu, rotund acum ca o lună Înflorită În care dormea o vietate ciudată asemenea ciobănașului din lună și la care se uitase și ea cândva ca toată lumea. Macii se scuturau de rouă și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vedeam. Bărbatul era un străin și trăsăturile lui erau gravate într-o limbă pe care nu o înțelegeam. Am întins mâna unul către celălalt și vârfurile degetelor ni s-au atins, ale mele calde și unsuroase, ale lui reci și netede, alcătuite doar din lumină colorată, răsfrântă în sticlă. Am tras mâna înapoi și-am strigat imaginea din oglindă pe nume. Iar ea a răspuns cu aceleași cuvinte, numai că pe tăcute, mișcându-și doar buzele: Eric Sanderson. Eric Sanderson. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
statui de marmură pe jumătate distruse, fiecare cu propria listă de răni; fețe lipsă, brațe sau picioare lipsă, înlocuite cu tije de oțel lustruit. Unele figuri erau atât de distruse, că deveniseră de neidentificat. Mai multe aveau doar o suprafață netedă, poate rotunjimea unui umăr sau curbura unui stomac, cioplită și șlefuită și ambiguă pe piatră aspră, neregulată. De unde stăteam, mă uitam țintă la o vitrină și bine luminată, dispusă mai mult sau mai puțin în mijlocul galeriei. Înăuntru erau două rucsacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
minusculă derulându-se de pe-o rolă pe alta cu un zumzet grav, înregistrarea auzindu-se ca o pălăvrăgeală indistinctă. Bucla conceptuală non-divergentă. Luxofagul înotase în curgerea ei și fusese luat de ape. Mi-am înfipt călcâiele bocancilor în dalele netede de gresie și am făcut un salt înainte pe podea, alunecând pe spate până ce-am ajuns în afara cercului de lumină și a perimetrului trasat de dictafoane. M-am ridicat în capul oaselor, strângându-mi cotul rănit la piept. Luxofagul zăpăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Richardson, să instalez din nou dictafoanele. Astăzi, Eric Sanderson ieșise la suprafața lacului precum acoperișurile și turlele unei vechi sat scufundat într-o secetă din miezul verii, dar după ziua de azi nu avea să se mai zărească decât întinderea netedă a apelor liniștite. Nu voiam să fiu din nou asta, orizontul gol. M-am gândit la spusele lui Nimeni - Renunță, lasă-te să te scufunzi pe fund, lângă crabi. Oare asta făcusem eu? Mă scufundasem oare în spatele măștii mele ingenioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
surprindea ceva. — O să vezi. Nu mai e mult. După câteva minute, coridorul se sfârși cu o scară care cobora spre o ușă. — Ăsta-i portul secat, zise Fidorous. Am intrat într-o pivniță mare cât un supermagazin, cu o podea netedă, din ciment, tavan înalt și șiruri de becuri atârnând de cabluri lungi și încâlcite ca pânza de păianjen. Scout era acolo. Lucra la ceva în mijlocul camerei. Haide, mi-am spus. Asta e. Așa se termină totul, într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
metru și jumătate și la un capăt avea un vârf de oțel în formă de lacrimă. De celălalt capăt era legat un cablu făcut colac pe punte și conectat la laptopul lui Nimeni. Lemnul părea vechi, lustruit într-un negru neted, străvechi. Ceva se lumină. — E pensula. — Corect. Acum ascultă cu atenție, pentru că asta va fi datoria ta, Eric Sanderson. Când vom ajunge lângă ludovician, trebuie să-l străpungi cu asta. Atunci rechinul va fi conectat prin intermediul acestei sulițe și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acru și nitrogen lichid. — E solid, am spus. E real. E-un rechin adevărat. Nu, doar că așa arată. E pur și simplu ca toate celelalte lucruri de-aici. Scout, haide, vine. Dumnezeule, uite cât e de mare. Uriaș și neted, de-un cenușiu vărgat, ludovicianul părea să planeze, imponderabil, în apa transparentă, însorită chiar sub valul pe care-l isca el. Picioarele mă traseră în spate, până lângă peretele cabinei. — Rahat, Iisuse, o să ne izbească din nou. — Nu, nu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mult În pédure și gési un lemn lung și drept, pe care Il téie cu ferestréul și-l curéți de crengi cu toporul. Îl culcé jos și-l mésuré cu pasul. Era un lemn lung de optsprezece pași, drept și neted. Ce sé facé el cu un lemn de tei? Își zise Nicolai Arsenievici, nu poate sé facé scaré dintr-un lemn de frasin și-un lemn de tei! Se culcé pe spate și-și duse mîinile sub cap, bucuros cé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
téiat cineva. Lésé lemnul de tei jos și se duse mai departe. Céuté un lemn de frasin, Îl téie cu ferestréul și-l curéțé de crengi cu toporul. Îl culcé jos și-l mésuré cu pasul. Un lemn frumos și neted cu coaja albicioasé. „Ptfiu, dracu’!” Ce sé facé el cu un lemn de 12 pași? Îl lésé jos și merse mai departe. Vézu printre copaci drumul préfos și lanul de grîu, verde, mișcîndu-se că o apé stranie și se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
aflau departe de tot și nu se vedeau. O ridică pe umeri și ea, micuța, Îi béga degetele În urechi și Îl trégea de pér, céci barbé nu avea, el nu avea nici un fir și era spin. Obrazul séu era neted și foarte uscat, cu pete cafenii de la soare și un fel de praf alb, ca niște șolzi, care apéreau dacé Îl scérpina puțin. Dar solzii și praful alb dispéreau atunci cînd Sophie, dupé ce-l scérpina cu degetul, béga degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Umplu sacul și se așezé pe sac. Cine o fi lésat bîrnele astea acolo? Sé se ducé pîné acasé sé viné cu tata sé le ia. Culcé sacul și ieși din pédure. Nicolai Arsenievici doborî un copac subțire, lung și neted. Îl curéți de crengi cu toporul și se uité la el. Era un copac bun dar parcé nu era destul de bun. Se duse mai departe. Vézu un sac culcat În brebenei. Cine o fi lésat sacul ésta aici?, gîndi Nicolai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
barba abia mijită, peste părul pieptănat într-o parte, pentru a ascunde un început de calviție, își zâmbește satisfăcut. Săgețile din spate încep să-l secere, se curbează de durere. Se sprijină cu cealaltă mână de oglindă. Suprafața lucioasă și netedă are un efect terapeutic. Glisează cu mâna deasupra ei și simte un lichid rece și gelatinos cum i se scurge în palmă. Durerea sucombă miraculos și, în timp ce-și plimbă mâna lasciv pe suprafața oglinzii, aude vocea iritată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
semne, ca și cum substanța revelatoare ar lipsi materiei fluide și inconsistente din care e plăsmuit visul. Eu nu-mi pot vedea sau recunoaște niciodată chipul în vise. Prezența îngrozitor de puternică, fără față, fără trăsături, asemenea unei mujine japoneze (spirit cu fața netedă, ca un ou, fără nicio trăsătură), nu vrea să mi se arate și nici numele nu vrea să și-l strige. Chipul meu în vise îmi apare ca și cum aș fi propriul meu zeu. Vorbește cu glasul pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și aștepți ca fanta zării să dispară pentru a vedea ce e dincolo de ea și dincolo de fanta altui orizont atât de intens întins încât și Fata Morgana s-ar plictisi în iluzie, DA, CERUL! Cartea era ca planiglobul, dimensiunea era netedă ca oglinda în care se reflectau tridimensional gândurile, se materializau, multiplicându-se. Se sperie, precum calul care vede totul diform, dacă ar ști frumosul patruped ce nemernică gâză îl robește! Dacă ar ști albina ce ființă firavă este omul multiplicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în limba română. Mioara se apropie delicat de Maestrul preocupat de a imortaliza cu inflexiunile melodice corul atenienilor din Oedip, actul al IV-lea. Heterofonia, contopind mișcarea cu nemișcarea, brăzda spațiul atemporal, urmărită cu încântare de toate ființele din apa netedă a oglinzii. Eram în gândurile Povestitorului! Nu vreau să plec, e prea frumos, Mitică! Adun în mine, ți le voi expune pe rând, experiența mea singulară a fost din dorința de a mă cunoaște, de a-mi verifica putința călătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în adâncuri. Nu se mai știe dacă era joi. Putea la fel de bine să fie luni sau toamnă. Cu siguranță însă trebuie să fi fost iarnă, pentru că se prăbușeau nori înghețați și brăilenilor le crăpau ochii de atâta întins de zare netedă și una cu cerul mohorât. Parcă era mai bine atunci când ți se oprea privirea în grâu! spuse paznicul de sector al câmpiilor dintre Mogador și Albina. Colegul de la Baldovinești îi răspunse prin stație. Aici infinitul a ras tot. Văd până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și Mihai Dinu, elevii de atunci, vedeam ce se întâmplă acum, când noi ne priveam odată cu Magiștrii Mascați. Dacă Moise despărțise Marea Roșie, noi dislocasem apele timpului de-a stânga și de-a dreapta prăpastiei, Oceanul Cerului. Pe fundul canionului cu pereți netezi, timpul, ca un rău de munte. Prin apele limpezi ne vedeam mormolocii de atunci privind spre păsările de acum, obosite de zbor. Magiștrii mascați n-aveau cum să afle că, deja elevi, noi ne vedeam acum, privindu-ne cum încurajăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]