1,441 matches
-
rog să faceți ordine, luați totul de pe noptiere, că altfel se supără domnul doctor” - le spusese. Cererea fusese imediat urmată de foșnetul hârtiilor împachetate, clinchetul veselei și al tacâmurilor închise în sertare. Borcanele dispăreau rânduite pe pervazul ferestrei, păturile erau netezite în grabă. „Parcă ar fi niște școlari aștepând venirea inspecției” - gândise Sonia pe jumătate amuzată, pe jumătate iritată. Era totuși curioasă să vadă și ea persoana care stârnise atâta rumoare. Parcă adusă de vânt, infirmiera cu statură și voce de
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
tot în jurul biroului. Mereu se întrebase de ce nu le punea la coș? Avea special pentru hârtii un colector lângă birou. Aspirând, nu a observat că o hărtie a intrat în aspirator. Cu greu a recuperat hârtia, a încercat, să o netezească, pentru că în timpul aspirării, fusese distrusă parțial. S-a așezat pe scaunul biroului și a început să întindă hârtia cu podul palmei.La un moment dat a observat o greșeală în calcule, hârtia era plină cu socoteli. A luat o coală
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
Suru prin urmare!... Iar pleacă individul, dar nu ne ridicăm noi bine de la masă, că din nou se întoarce omul cuprins de panică: Dom’ profesor, n-o cheamă Suru, o cheamă Ursu!... Todoran e deja în picioare, gata de plecare, netezindu-și haina și pantalonii. După ce-și termină meticulos aranjarea ținutei, îl privește pe personajul acela și, cu glas prefăcut mânios, îl admonestează: Păi bine, mă, după ce ți le trec pe primele două, mai ai obraz să vii acum și
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
ești acolo? Deschide. Nu putea șovăi. Poate că era nevoie de autoritatea lui pentru binele public. Se grăbi să-și pună bereta cu văl lung și să-și tragă pe degetul arătător inelul de aur cu stema crinului, apoi Își netezi grijuliu cutele hainei ce imita toga romană, precum văzuse la statuile din Santa Croce, și ridică zăvorul. — Ce vrei, nemernicule? Întrebă pe un ton aspru. Dinaintea lui apăru un bărbat scund și bondoc, cu o cămașă din zale de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la urmă unu singur, ăl mai ăla, scheunând de ceasu morții. Se scoală Mădălina, se piaptănă, își pune ea, cătrința și brâul ăl roșu, că nu ieșea oricum, chiar lup să fi fost, se uită oleacă într-un ciob, mai netezește ici, mai îndreaptă colo și până la urmă, încălțându-și botforii, iese. Afară, cine era, așa, cam la zece-douăzeci de pași? — Ursu! - mormăi Stejeran. — Dar ce urs, fraților, ce urs! Mădălina, ce-i drept, mai văzuse ea urși la viața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ajuns în fața intrării hanului, pan Bijinski își privi calul și spuse: — Ești bun să oprești puțin?... Calul încetini și opri. Pan Bijinski își ridică unul din picioarele lui mici, dar vânjoase, trecându-l peste șa, oftă și lunecă jos. își netezi surtucul, își îndreptă peruca și sui bătrânește treptele hanului. — ... îmi venea zăpada în ochi, de la copitele calului, dar tot m-am aplecat si l-am lovit cu sabia peste spinare, mai să-l rup în două - povestea Vasea înăuntru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
armăsar tânăr, Iovănuț zvârlea cu clăbuci în toate părțile, în vreme ce mult mai liniștit, cu mișcări măsurate, Metodiu își masa ceafa roză, rotofeie, dibuind după ureche și niscaiva colb de Herțegovina. Apoi moldovenii noștri își scoaseră din boccele sutane curate, le neteziră, le îmbrăcară, azvârliră apa leșioasă în canaleto și coborâră la masă. în sala de mese așteptau apariția signorei și pesemne a mâncării vreo șapte persoane, cinci bărbați și două femei. De cum intră, Metodiu băgă de seamă în lumina puțină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Radu Balcâzu și făcea tot ce e omenește posibil ca acesta să observe, fără ca să depășească relațiile stăpân-slugă. Dimineața, când se trezea, boierul găsea cana cu cea mai limpede și rece apă de izvor, teancul cu jalbe frumos aranjat și netezit pe noptieră, iar proțapurile orânduite pe lângă perete. în picioare, la căpătâiul patului, îmbrăcată în catrință și ie din care inevitabil, rimând, ieșea miros de iasomie, Măriuca îl privea cu ochii ei mari, negri și-l întreba șoptit dacă mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se formează o grămăjoară de praf negru În care mai tresare cîte un punct ce se desprinde aproape invizibil din masa de puncte inerte. Recunosc viața după mișcare. Ar trebui să-i respect șansa, dar strivesc iar și iar, pînă netezesc totul. Ce Înspăimîntat este acest picior cînd devine el Însuși destin al altor existențe, lovind haotic, fără alegere, fără criterii. Va fi folosind și viața paraziților la ceva, de vreme ce s-a ivit În spațiul acesta, fie și numai ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
repetă apăsat ca să pricep: „N-ai vrut să te cobori pînă la mine“. Sună. — Ce faci, soro, de nu deschizi, te-ascunzi de mine, așa-i? Doamna Oprișan are o mină radioasă, a fost la coafor și tunsoarea ei modernă netezește Întrucîtva distanța dintre noi. Tonul ei familiar nu prevestește nimic bun. — Eram În balcon, am acolo niște sticle de care vreau să mă debarasez. Poate trece vreo țigancă să i le dau. Da ce, ți-i greu să le speli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-o și am ajuns în living. întinzându-se de-a lungul casei, cu ferestre arcuite în fiecare capăt, era mobilat ca și holul cu o remarcabilă opulență represivă: mocheta albă ca laptele și groasă ca o cremă, mese de mahon netezite până la strălucire, o mulțime de canapele și fotolii din brocart, aranjate cu gust, așezate pe picioare curbate aurii. Perdele din catifea atârnau în mănunchiuri grele la fiecare fereastră. Singurele lucruri care nu se potriveau erau tablourile de pe pereți. Erau tranșant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
amintind silueta lui Brahms din desenele lui Willy von Beckerath (Brahms als dirigent, 1893-1894). Lângă el avea o nemțoaică, o cântăreață nouă, Blanca. Era lungă și subțire ca un sparanghel și capul ei blond semăna cu un nod. Oleg își neteza barba și-și sugea buzele roșii. Uneori mâna fină de evreu rus ce exersa muzica de generații cobora pe caftanul negru și apoi pe borurile pălăriei de catifea. Erau gesturi de om îngrijorat de faptul că Blanca, îmbrăcată în roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-se să arunce, cu eleganță, un ceas cu cadran alb fără sticlă, cu un orificiu negru pentru întors și o singură limbă, și aceea strâmbă. Mijlocul camerei era ocupat de niște fotolii joase, îmbrăcate într-un fel de catifea care, netezită în direcția firului, avea o nuanță galbenă și pe care, dacă mișcai mâna în direcția opusă, obțineai o culoare neagră, de un negru atât de intens, încât puteai scrie pe el cu creta. Între fotolii se afla o masă ovală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se întindea zece centimetri în jos, spre inimă. Pentru că rana încă îl mai durea, Cristian își trase încet peste cap tricoul subțire de bumbac, după care, se privi din nou în oglinda de pe ușa dulapului. Își trecu mâna prin păr netezindu-l ușor și se apropie de fereastra deschisă. Feri în lături perdeaua subțire ce flutura încet, mișcată de curentul slab de aer. Geamurile camerei situate la etaj, dădeau spre grădina din spatele locuinței. Lumina caldă a soarelui după-amiezii târzii îi mângâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îngrijea însă să separe activitatea oficială de adevăratele operațiuni pe care le făcea. Evidența acestora o ținea el și numai el, fără ca cineva să aibă cunoștință de ele. Scoase din servietă un registru cu coperte negre pe care îl deschise, netezind foile cu dosul palmei. În timp ce examina cu atenție ultima cifră trecută în coloana sold, clătina nemulțumit din cap. Nu-i plăcea deloc ce vedea acolo, sumele de care mai dispunea și așa destul de mici, se împuținaseră și mai mult. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i-o spusese Ioan, cuviosul păstor, În primul său vis sau poate În prima sa trezie, că trecerea fusese lărgită, sau cel puțin așa i se părea lui acum, Încît putea vedea de după umerii purtătorilor săi că stînca grotei fusese netezită, caninii fățuiți la vîrfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu grunji ruginii. Oare și ăsta fusese tot vis? Ologii care Începură să se miște printre picioarele lor, să fojgăiască precum viermii, le sărutau picioarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Bernarda se zgîi la noi amîndoi, fără cuvinte. Uitați-vă, eu plătesc ce cumpăr, iar ăsta e un cadou care vreau să-l fac verișoarei mele... — Atunci o să-mi permiteți, ca o compensație, să vă invit la masă, zise Fermín, netezindu-și părul. — Hai, femeie, am Încurajat-o eu. Ai să vezi ce bine ai să te simți. Uite, ți-o Împachetez eu În timp ce Fermín Își ia jacheta. Fermín a dat fuga În dosul prăvăliei să se pieptene, să se parfumeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aluneca Într-o nervozitate impetuoasă, pălind treptat și recăpătîndu-și intensitatea la fiecare cîteva cuvinte. Totul pe acea filă vorbea despre vremuri apuse: firul scrisului dependent de călimară, cuvintele zgîriate pe hîrtia groasă de vîrful peniței, atingerea rugoasă a hîrtiei. Am netezit epistola pe tejghea și am citit-o, aproape pe nerăsuflate. Dragă Julián, Azi dimineață am aflat de la Jorge că, Într-adevăr, ai părăsit Barcelona și te-ai dus să-ți Întîlnești visurile. Dintotdeauna m-am temut că aceste visuri nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și Își făcu apariția În dreptul ușii. — Bună dimineața, domnule Sempere, fredonă ea. Tata Îi zîmbi, Îmbujorat. Mie Îmi făcea impresia că Merceditas Îi plăcea, Însă etica lui monahală Îi conferea o tăcere de neînfrînt. Fermín o privea cu coada ochiului, netezindu-și părul și continuînd să-și legene ușor șoldurile, ca și cînd pe ușă tocmai ar fi pătruns o ruladă. Merceditas deschise o sacoșă de hîrtie și ne dărui trei mere strălucitoare. Mi-am Închipuit că Încă nu-i ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
stranie care intră în trupul unui om și o alungă pe a lui. Sufletul trăiește nestatornic în trup și e capabil de prefaceri misterioase. Pe vremuri s-ar fi spus că Charles Strickland e posedat de diavol. Dna MacAndrew își netezi rochia lăsând să cadă spre încheieturile mâinilor niște brățări de aur: — Toate astea mi se par niște lucruri nesăbuite, îmi zise ea cu acreală. Eu nu neg că poate Amy a greșit acordându-i un credit prea mare soțului. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
văzuse dorința ei instinctivă de a pune fiecare lucru la locul lui, asta îi încălzise inima. Dormitorul arăta exact așa cum îl lăsase ea: cele două perii erau pe măsuța de toaletă de-o parte și de alta a pieptenelui. Cineva netezise patul în care-și petrecuse ea ultima noapte în atelier și pe pernă era cămașa ei de noapte într-o husă. Părea de necrezut că n-o să se întoarcă niciodată în camera aceea. Dar lui Stroeve îi era sete, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
știm mai multe decât știm. În felul acesta Îi vom insufla teama și, În același timp, certitudinea Înșelătoare că se află În siguranță. Iar Între aceste Scila și Caribda Îmi voi Întinde plasa. O porni spre scară. Pe trepte, Își netezi grijuliu cutele hainei și Își potrivi bereta, așezându-și atent vălul peste umărul drept. Apoi Începu să coboare, trecând prin fața oamenilor așezați la masă, și se Îndreptă spre pata de lumină pe care o zărea dincolo de poartă. Fu nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se aseamănă să se adune. Mai Împarte-ți puțină vreme cu mine, În drum spre locuința mea de la Santa Maria Novella. Dante aruncă o ultimă privire piezișă spre piață, apoi se Întoarse către filosof, În timp ce cutele de pe frunte i se netezeau Încet-Încet. - Da, poate că e bine ca haita asta de câini să se muște Între ei după pofta inimii. Să mergem, Îi răspunse, pornind-o la drum cu pași mari. - Respectă-mi vârsta mai Înaintată. Nu mă pot Întrece cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ce? Își strigă Întrebarea către pereții din piatră surdă, către trupul nemișcat al lui Arrigo. Apoi, Își Îndreptă din nou atenția asupra desenului pe care nu Îl lăsase din mână, tremurând de emoție. Se așeză la masa de scris și netezi hârtia În lumină. Un octogon mare, În ale cărui vârfuri se articulau alte octogoane mai mici. Castel del Monte, cu coroana sa de turnuri. Dar era ceva În plus față de hărțile pe care le văzuse la sediul breslei constructorilor. Schema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rece ca apa care curgea la doi pași. Este fetița lui Bourrache, i se șopti la ureche, ca și cum i s-ar fi spus: biata micuță, avea doar zece ani, vă dați seama, ieri încă vă mai aducea pâinea și vă netezea fața de masă. Deodată, se întoarse pe călcâie spre cel care îndrăznise să-i vorbească: — Și? Ce-mi pasă mie de asta? Un mort e un mort. Înainte de asta, pentru noi judecătorul Mierck era judecătorul Mierck, nici mai mult, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]