839 matches
-
milă de nevastă-sa, cînd își amintea că o părăsise de mulți ani, lăsînd-o în voia soartei, ca pe o corabie fără cîrmă, deși se vedeau zilnic, dar aceste remușcări i se ștergeau repede din minte și el își continua netulburat incantațiile magice, cu care voia să descifreze metoda de pătrundere în nivelele de comunicare vitale ale respirației. De aceea, cînd obsedatul ăla sexual, Caiafa, i-a luat locul în pat, Ignațio a suspinat liniștit deodată, pentru că un dram de conștiință
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
pe care le vreau pentru mai târziu. S--au adunat atâtea nedumeriri, mai ales ale altora în mine... Știu că le voi da de capăt... pentru că, pentru că oamenii sunt iubiți, chiar și când a rămas doar o părticică din sufletul lor, netulburată în vremile de acum. De undeva apare motănelul meu. Mergem agale amândoi pe străduța îngustă. Parcă aș vrea să deschid ochii spre ceva anume, dar încă nu pot. E o mare oboseală în mine, un zâmbet trist... În dreptul porții ne
CRUCEA FLORII DE LILIAC de DOR DANAELA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357574_a_358903]
-
pe care le vreau pentru mai târziu. S--au adunat atâtea nedumeriri, mai ales ale altora în mine... Știu că le voi da de capăt... pentru că, pentru că oamenii sunt iubiți, chiar și când a rămas doar o părticică din sufletul lor, netulburată în vremile de acum. De undeva apare motănelul meu. Mergem agale amândoi pe străduța îngustă. Parcă aș vrea să deschid ochii spre ceva anume, dar încă nu pot. E o mare oboseală în mine, un zâmbet trist... În dreptul porții ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
pe care le vreau pentru mai târziu. S--au adunat atâtea nedumeriri, mai ales ale altora în mine... Știu că le voi da de capăt... pentru că, pentru că oamenii sunt iubiți, chiar și când a rămas doar o părticică din sufletul lor, netulburată în vremile de acum.De undeva apare motănelul meu. Mergem agale amândoi pe străduța îngustă. Parcă aș vrea să deschid ochii spre ceva anume, dar încă nu pot. E o mare oboseală în mine, un zâmbet trist... În dreptul porții ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
îți dăruiesc, Culegi nectar din lungi visări, Tu spui minune, dar ceresc, Surâd magnolii-n primăveri. Zefir albastru, o poveste De îngeri scrisă, din astral, Alint de vis din zări celeste Nuntită-n zborul sideral. Dor rătăcit sfințit prin foc Netulburat de anotimp, Ce-a înnoptat într-un boboc O clipă doar, în flori de câmp. Un licurici va chicoti, Pictându-ți dorul, lăcrimând, Parfum de mir te va-nsoți În rai de vis țesut de gand. Referință Bibliografica: Parfum de vis
PARFUM DE VIS de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357728_a_359057]
-
ochi femeia. Ceilalți doi membrii ai echipajului au ieșit pe hol, abținându-se să nu râdă. Grozavu se uita cu jind la frigider. -Nemernica asta mi-a distrus băiatul, domnule milițian! se văicărea soacra. - ... polițist! rectifică omul. -O păcătoasă! continuă netulburată. -La secție! Toți! ordonă iritat, agent Plopu'. -Noi nu suntem vinovați! Ea este inculpata! arătă incriminator soacra. Mi-a lovit băiatu'. -Ce vorbești, scorpie penală? Da' botu' cine mi l-a rupt? -Hăndrălăii cu care te-ai înhăitat. Filomena i-
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
cu Miruna la mine. Să fi fost oare un vis, sau chiar a fost realitate? Numai când mă gândeam la cele întâmplate, parcă simțeam un imbold în șlițul pantalonului scurt. “ Miruna, Miruna, ce-ai făcut din viața mea liniștită și netulburată de nimic și de nimeni?” Doream să mă detașez de evenimentele primei noastre întâlniri de pe canapeaua din sufragerie. Imaginea chipului ei mă urmarea continuu. Zâmbetul, transfigurarea, trăirile intense ce i se citeau pe față în timpul uniunii de simțuri, gustul picăturilor
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
cu cedri sunători, ce plâng cu-al lacrimii suspin, privind la frunza lor cuprinsă-n vânt. Un arc de luna se arată, e prins într-un alai de stele jos, creanga magică de cedru. În zborul meu, ca un condor netulburat întind un braț și smulg o rămurea de cedru... atunci un cedru mut se tânguie șoptind la lut. La poala-i lacrimi verzi, smarald, coroana-i îndreptată-n sus privește la condor șoptind... - Tu înger neștiut! Referință Bibliografică: În zborul
ÎN ZBORUL MEU MĂ SIMT CONDOR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359050_a_360379]
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > SINTETICĂ LAVIULUI Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Așa arată perfecțiunea că ține netulburat între zugrăvirea unei catedrale și o cutremurare în fața divinității ești că în somn, timpul cînd universul se făcea om în ochiul inimii mele și am fi fost contemporani cu începutul, cu devenirea mai mult decît se vede sub mască propriului
SINTETICA LAVIULUI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359521_a_360850]
-
prețul real valoarea petrolului cu care și-a împins diviziile de tancuri spre Răsărit, jefuită de sovietici care, ignorând măsura întoarcerii armelor împotriva nemților, ordonată de regele Mihai I la 23 august l944 și a armistițiului cu aceștia, au continuat netulburați să ne ia soldații prizonieri, să-i ducă în Rusia la lucru, să ne bage în linia întâi la Oarba de Mureș unde am avut pierderi îngrozitoare, fără ca aliații din Răsărit să miște trăgaciul... Ca apoi să înființeze celebrele „sovromuri
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
de la plug ai tatălui, și nici vitele grase de pe pajiștea natală. Avea o rană de moarte în sufletul său! Într-o seară, Orestes ieși din casă, pe întuneric, spre marginea poienii, să privească constelațiile de pe cer, ce se roteau încet, netulburate pe bolta cerului. Cui să-și spună el tot păsul din inima sa? Ridică ochii spre cer, în speranța că Cineva îi va auzi strigătul de deznădejde. Plânse mult. Apoi, împreunând mâinile, cu ochii spre cer, strigă cu glas răsunător
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
încremenirea anotimpului înfrigurător în pragul primăverii, între cerul plumburiu și orașul rărit de pânzele ploilor mărunte dinspre pustietăți, Angela Gheorghiu, întorcându-se acasă, fie chiar și ca o veste, ca o iubire trimisă prin sol, ca o amintire nepierdută și netulburată de timp, inunda cu soare, armonie și surâs școala care își celebra propria zi și-și omagia propria patroană sufletească, soprana fără egal Angela Gheorghiu. Angela Gheorghiu absoarbe în inima ei pe toți, sub ademenirea unei vrăji, a unei chemări
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
din 01 martie 2012 Toate Articolele Autorului PREDESTINARE Mâinile noastre se caută într-una și fiecare gest e o contemplare; ne ard în inimi dureros de tare iubiri înalte - una după una. In toate zările și destinările am strâns frumuseți netulburate; cu suflet rănit de bunătate multiplicăm aiurea respirările. Cântă regăsirea-n harfe uriașe și migrează doruri de cuvinte; râvnim statornic înainte în numele vestirii, iubirii copărtașe. Și prind lucrurile o altă-nfățișare, liniștea se sparge-n unde sonore; densitatea veșniciei majore
GEORGE PENA de GEORGE PENA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340506_a_341835]
-
toate locurile amintite. Foto: Niculae Ardelean Umanitatea hiperconectată tehnologic, după care suntem așa de ahtiați, are ceva nu scandalos, ci de-a dreptul fetid: încarcerarea libertății. Cum sună asta? Absurd, de bună seamă. Pentru că, fără s-o știm, libertatea domnește netulburată, întreagă și egală cu sine dincolo de zidurile pe care singuri ni le-am înălțat, o generație de hamali de port cu aere de stăpâni ai providenței. Vrem să controlăm totul, dar oameni fiind, vai de noi, putem controla abia un
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
întreg de păsări, pierzându-se-n apus.”/ Aruncă pe-a ei urma priviri suferitoare,/ Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,/ Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi”. “Mai e-n tot universul o stea plină e pace,/ Netulburata vecinic de ură, de război”? “De-aceea te-ai retras tu, îi zice magu-atuncea,/ Să trăiești în asceze gândind la Dumnezeu,/ Band apă mării-amară în negrele spelunce -/ Ca să domini în tine ispita, geniul rău”. În teatru, daca nu pe scena
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
terasele înțesate de iederă, înfigând parcă în azurul cerului o campanilă acoperită cu olane roșii. Amalgam specific limitei dintre civilizații, îmi spuneam, încercând să definesc particularitatea locurilor. Izolarea de grup fusese voită. Simțeam dorința de solitudine, tentația de a trăi netulburat satisfacția descoperirii acelei lumi noi. N-aveam nevoie să urmez pasul întotdeauna cam grăbit al ghidului, să mă întorc ca un mecanism telecomandat către ceea ce, cu un gest cam teatral, el îmi impunea să contemplu. O vreme fusesem oaia neagră
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
în finalul lecției. Se ridică un student înalt, cu spatele lat, un băiat zdravăn, Sebastian Cucov, care semăna nefiresc de mult cu Tudor. Tânărul se apropie de catedră, se aplecă atât cât ochii săi să oglindească două cercuri de flăcări netulburate. Luă încet o lumânare, cu tot cu pastila suport, și o băgă, fără niciun soi de teamă, în gura lui ușor deschisă, pregătită parcă să mănânce o delicatesă, să mestece și să înghită laolaltă lumina și ceara topită. Câtă iluzie, atâta dramă
DE LUMINAŢIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342015_a_343344]
-
Dunăre românii sunt deja în majoritate exterminați sau asimilați. A mai rămas o minoritate valahă. După cum se vede integrarea în est sau vest, globalizarea, imperialismul occidental sau ortodox, rusesc este glorificat sau diabolizat în funcție de perspectivă. În timp ce adepții romantismului protocronist vor, netulburați de nimeni, un stat neinchinat, că soarele de pe cer. Casa Poporului și Catedrala Mântuirii Neamului, simbolul arhitectural măreț al proiectului Bizanț după Bizanț este încă în construcție. Viziunea globalizării occidenale și ortodoxe, spre Roma, a doua Romă, Athos, sau a
VIZIUNI ORTODOXE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342361_a_343690]
-
vrei să rămână agățat de fusta ta și atunci, nu? Asta vrei. - Nu de fusta mea. Că dacă face școala aia, găsește o fată frumoasă din partea locului. Sunt destule familii scăpătate p‑aci, a venit destul de clar răspunsul femeii care, netulburată și încrezătoare, a continuat să‑și spună gândul. Agățat de fusta ei, își fac casa lor. Îi ajutăm și noi, că așa se cade, nu? Își cresc copiii și... - Da’ de ce să rămână la țară, fa Ioană? De ce vrei tu
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
de slavă: „Sfântul Împărat Constantin cel Mare (324-337), când câțiva oameni au aruncat cu pietre în statuia lui iar alții l-au îndemnat să-i pedepsească, spunând că a fost distrusă complet fața statuii, și-a ridicat privirea, a zâmbit netulburat și a spus: „Văd că n-am nici o rană. Și capul și fața îmi sunt neatinse.” Auzind răspunsul lui, aceia care îl îndemnau să-i pedepsească pe vinovați s-au înroșit de rușine și au tăcut. Dacă împăratul Constantin cel
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
departe. Puteam acum când marea ne va permite, să navigăm pe întinderele sale maiestoase, cu valurile liniștite după o luptă surdă cu vântul ce putea ținea și câteva zile la rând. Bărcile albe, însirate pe nisipul ud și rece, stăteau netulburate de nimeni, în micuțul adăpost din spatele digului de protecție, construit din stabilopozi din beton. Așteptau să fie întoarse cu chila în jos, echipate cu scule și să fie împinse pe apă, unde să li se monteze motoarele, gata de o
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TOAMNĂ-N OCTOMBRIE Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1737 din 03 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ceea ce vezi, nu e ce crezi... ... E, totuși, toamnă prin livezi, Se-adună vis de ger furat, Festin caduc, netulburat, Mi-e dor de tine... Și-i ciudat, N-ai ochii verzi. Pocalul tău cu must de cer, L-am deșertat în cerebel... Plutind sub mantie de vis, Adie iz de paradis, Păcate vechi, de jar nestins, De plumb și
TOAMNĂ-N OCTOMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344395_a_345724]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ALBATROSUL Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1660 din 18 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Eu sunt un albatros Ce am zburat netulburat Spre Pontul Euxin, Tărâm descris Și de Ovidiu, Poetul exilat. Am însoțit corăbii, pe catarguri, Pe nave plutitoare-n larguri, Am fost un înger protector, Cu zbor înaripat, unduitor. "Ce e ținutul acesta sălbatic, Bătut de vânturi și de ploi
ALBATROSUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343999_a_345328]
-
noi. Mie mi-e dragă marea, Fecioară ne-mblânzită, Cu întinderi nesfârșite, Care revarsă-n inimi, Doar dragoste și dor, Un dor adânc, nepieritor. Iar câtă vreme marea va trăi, Iubirea și viața o inimă vor fi, Iar eu, un albatros netulburat, Deasupra mării voi zbura, neîncetat. (Flora-Cța) Sursă poză:google Referință Bibliografică: Albatrosul / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1660, Anul V, 18 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ALBATROSUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343999_a_345328]
-
cu Miruna la mine. Să fi fost oare un vis, sau chiar a fost realitate? Numai când mă gândeam la cele întâmplate, parcă simțeam un imbold în șlițul pantalonului scurt. “ Miruna, Miruna, ce-ai făcut din viața mea liniștită și netulburată de nimic și de nimeni?” Doream să mă detașez de evenimentele primei noastre întâlniri de pe canapeaua din sufragerie. Imaginea chipului ei mă urmarea continuu. Zâmbetul, transfigurarea, trăirile intense ce i se citeau pe față în timpul uniunii de simțuri, gustul picăturilor
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]