305 matches
-
străinătate. Dar să revenim la punctul de pornire al acestei incursiuni în viața de dincolo de amfiteatru pentru a repeta că, după părerea noastră, acest tip de istorie - de fapt, de microistorie - completează, diversifica și nuanțează demersul istoriei clasice: cercetând cotloane neumblate ale societăților de odinioară, incursiunea în viața de zi cu zi a studenților de la Universitatea Liberă din Bruxelles ne-a permis să atingem nivelul individual al practicilor sociale, restituind astfel polifonia mărturiilor despre ce însemnă să studiezi în străinătate la
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
din firea locului", "Metanoia se cheamă. Întors și ieșit" pe "puntea de aur", "Întoarcerea, întoarcerea spre Copilărie", "Cosmosul întors/ La matca lui originară/ De aripă fierbinte pentru eternul zbor"57. A ieși de pe drumul bătut, a te abate pe calea neumblată, nevăzută înseamnă a te întoarce spre viață "pe drumul spre moarte", dar a te întoarce în viață, după ce ai avut revelația morții. De aceea " Ieșirea este întoarcere", regăsire a adevărului vieții prin ocolul "Drumului pustiu"58. Drumul spre ființă trece
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
șosea și o iau de-a dreptul printre vii. Încet, încet, printre nămeți și lac de apă din cauza oboselii și fricii care se strecurase în mine, intru printre hudiți. Ninsese mult și din cauza gerului pâcla se îngroșa, drumul era aproape neumblat, fără pârtie făcută, mersul devenea tot mai anevoios, trebuie să trec pe la poarta țintirimului unguresc care era așezat între viile din corni, frica și oboseala creșteau. Stafii, strigoi, superstiții au populat copilăria mea și au îmbogățit-o cu vedenii. Aproape de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
o dovadă în plus a ambițiilor organizatorilor acestui spectaculos proiect, care a reunit scriitori de limbi, țări, formule estetice și vârste diferite, pentru a ilustra policromia chipurilor Europei. Ce te-a interesat mai mult în această călătorie: să vezi locuri neumblate, să cunoști oameni, literaturi, să culegi subiecte pentru scris? Cum s-a reflectat experiența Trenului în creația ta? - Unul dintre marile avantaje ale existenței de scriitor este că atelierul de lucru se află în buzunarul tău. Am călătorit foarte mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
desăvârșită, nici explicații generale. Cel mult, câteva crochiuri prealabile pentru studiul de mână al unui viitor peisagist. Harta 3. Gaza din zilele noastre Capitolul I Nașterea și viața ascunsă Un glas strigă: În pustie gătiți calea Domnului, drepte faceți în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru! (Isaia, XL, 3) 1. Optica sinopticelor Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacob; Iacob a născut pe Iuda și pe frații lui. [...] Așadar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Probota cât colea în urma noastră, și numai ne-a ieșit înnainte ca un drac. Acu merge și el la Hârlău..." Și băiatul, clipind, mă privește cu coada ochiului și zâmbește fericit. Și așa mergem noi foarte multă vreme prin locuri neumblate, izbindu-ne de cioate, coborând văi prăpăstioase și urcând dealuri grele, pe la marginea unei păduri care parcă nu mai are sfârșit. Desnădăjduiți, ne oprim într-o vreme, ca să ne mai punem la cale. Doctorul ne ospătează cu dragă inimă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
măritat: „Zice că odată o fată s-a pierdut de casă; mergând prin pădure și trecând peste câmpii, s-a pierdut și nu mai știa merge acasă. Apoi ce să facă? Și dă-i încoace, dă-i încolo, prin păduri neumblate de nimeni. Și cum mergea, când a fost odată află o căsucă mică acolo, într-o dungă de pădure”402. Trecerea prin cele două tipuri de relief nu lasă nici o îndoială că se parcurge un proces de înălțare a ființei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari/ și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului”. Eroul reface traseul arhetipal, deși nu cunoaște tărâmul codrilor neumblați în care ființa haosului doarme. În basmul Porcul cel fermecat, rătăcirea prin pădure în căutarea soțului se încheie la o casă mitică, în care se pătrunde printr-o mutilare similară celor din triburile de aborigeni: tăierea degetului mic. Moartea implicită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se-nvârtejea,/ Pe drum pustiu apuca,/ Se ducea ce să ducea,/ Pân’ la calea jumătate”. Dacă drumul înapoi și numărul magic al acestui gest sunt menite a-i garanta flăcăului revenirea în timpul istoric, drumul pe care îl apucă este unul neumblat, deci cunoscut doar de cei aleși. El are aspectul „punții intermediare între două lumi” ce conduce neofitul către spațiul inițiatic. Șarpele, dublu totemic, cunoaște acțiunile eroului: „Hoț de șarpe veste-a prins/ Și-nainte i-au ieșit/ Și gura și-a-mproțăpit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
numirile mele în posturi administrative socotite mai ușoare. La Dorohoi, unde am stat aproape 2 ani, m-am perfecționat, pot zice, în arta vânătorească. În acest județ puțin populat, cu câmpii întinse, cu fânațe vestite, cu iazuri mari, cu păduri neumblate, foiau mulțime de animale și păsări sălbatice nespăriate de nimeni. Acolo am făcut cunoștință cu un ceasornicar neamț din Botoșani, numit Schmid, care era cel mai ghibaci 50, dar și cel mai bețiv vânător ce am cunoscut în viața mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
răspicat și cu temei și avea niște ochi pricepuți de parcă-ți gâceau gândul, știu bine că era dintre acei care se băgau în vizuina ursului cu lumânărică aprinsă în buza puștei. Și ne urcam, mă rog, la deal pe cărări neumblate, prin codri de brazi pe unde nu cred să fi răsunat vreodată lovitura toporului sau trăsnetul puștii, căci pe atunci nu se înmulțise ceata buhnacilor 126 buni numai de speriat vrăbiile. În sfârșit, am ajuns într-un fund de pădure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
meu, mic și voinic, tip sport, mi-a Înlesnit să-mi cunosc țara; și nu numai țara Înșirată de-a lungul șoselelor ca-n palmă, bătute de limuzine obeze, ci țara necunoscută, pe care o descoperi pe drumuri mărginașe și neumblate de mașini În Întreceri de viteză. Drumuri bolovănoase și prăfuite, vechi de când lumea și care nu duc nicăierea, tăind țara În lung și-n lat, fără nici o țintă; și care te Îndeamnă, cu sufletul și pântecele tale Înfometate și Însetate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Ați înțeles?! A murit, gata!" Ce este, așadar, această scriere? Este o mărturie cutremurătoare despre trecut, o lucrare cu mare valoare pentru istoriografia actuală, cu miză pe istoria orală. Este, pe de altă parte, și un eseu-solilocviu, un periplu prin neumblatele căi ale Domnului, în efortul de-a înțelege ceva din adevărul ezoteric al existenței. Și, precum am spus, conține și un roman inclus. Sau un scenariu de lung metraj, după cum remarcă, în Cuvânt înainte la primul volum, Ioan Groșan. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de povestit nenea Dode. Dode al Tii, cum i se zicea în sat, nu mai putea să-i intre-n voie băiatului. Dănuț își făurea în minte tot felul de scenarii în care schija, asemeni unui explorator, străbătea teri torii neumblate și, cu ocazia asta, își închipuia cum trebuie să fie, văzut pe dinăuntru, corpul lui nenea Dode... Toată imaginația lui însă nu putea suplini schija reală, care întîrzia, din păcate, să-și facă apariția. Pe scurt, Daniel Abagiu nu mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la el în birou și, plin de noi învățăminte cum era, le-a spus: Nu sînt mulțumit de munca voastră! Și-acum, după ce v-am spus ce-aveam de spus, afară!..." Unul dintre cei trei ingineri, mai tînăr și mai "neumblat", a îndrăznit să-i spună: "Tovarășe director, și unui cîine cînd îi dai cu piciorul, tot îi spui de ce..." Drept care, directorul a început să țipe, cei trei au ieșit din biroul lui, iar mai tîrziu, cînd directorul general a propus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce a avut nerușinarea să i se înfigă taman în prea nobila-i făptură regească i-a cam feștelit teribila-i îngâmfare, spune Tăutu cu ironie. Parcă-l văd pe măritul rege pe năsălie, întins pe burtă, hurducat pe cărări neumblate de munte, măcar să-și salveze prețioasa-i piele, se veselește Mihail. Parcă-l aud înjurând, sictirind de mama focului, pe ungurește, pe latinește precis. Atunci și-a amintit că știe și o boabă pe românească; când e vorba de înjurătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care mi se pare artificială; peisajul devine albastru, cu copaci mari, bătrâni, cu trunchiuri trupeșe, cu câteva ciori grave, parcă ar fi mici statuete negre. Sting lumina și privesc la schimbarea lentă a culorilor care se topesc în noapte. Strada, neumblat albă, pustie. Ninsoarea se cerne spornică, este ora la care încep să se aprindă luminile, este oră tainică. Trece, lent, mașină. Mi se pare curios că nu trece un zimbru, atât c ciudată pare noaptea asta, ca o noapte din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lăsă acolo iubitul său cal, pe care nimenea altul nu încălecase, și, pătrunzând pe niște căi nepătrunse de oameni și locuite numai de fiare sălbatice și printre piscuri înalte, gol, rănit la mâini și desculț, mergea pe cărări aspre și neumblate, marele în vitejii și furiosul ca un leu în luptă..." etc. Adevărata istoriografie moldoveană începe cu Grigore Ureche († c. 1647). Cronica lui românească mergând până la 1594 e doar o prelucrare de izvoare, fără experiență directă, însă într-o limbă cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-l pricistuiești”. A nins toată noaptea. A doua zi am luat, dis dediminață, Sfânta împătășanie la piept, molitfelnicul, crucea și patrafirul în spate și am plecat. Zăpada era afânată, proaspătă, dar ajugea până la brâu. Distanța era cam 14 kilometri. Drumul neumblat. Zăpada ne ruptă. Până am ajuns la casa lui bădia Andrei Vleju, poreclit Hompuă, luptând cu troienii, s-a făcut ora 10. Eram transpirat și obosit. Când am deschis poarta la ograda casei celui ce m-a poftit, dânsul ieșea
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
amăgiri. Le-nalți la cer și le adormi Apoi la mine visând le cobori... Va fi doar întunericul arzând, Lumina de la lună suspinând. Stele-n abis cântând nemărginirea Speranța viselor plutind în neștirea Vieților de mult uitate În eternitatea gândurilor neumblate. O, Veșnicie, ce știi citi! Singură m-ai lăsat în pragul tăcerii În fața eternității seci de idealuri Dispar într-o picătură inefabilă Printre orbite să des-ciferz Hieroglifele supunerii tale!
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92935]
-
gustând din El. pe tarabă stăteau la un loc fructe, turtă dulce și pești. aflând culcuș în mormântul părinților noștri, dormind în brațe cu cenușă și praf. iar moaștele ne trăgeau sufletele, cale de trei zile în pustie, în pământ neumblat. cărare în mijlocul apelor. pe care legănam în fața Domnului pe copiii noștri, cu fețe strălucind. ce să-mi îngrop mai întâi, sufletul sau trupul în acest vânt metalizat. țineam pasul cu părinții mei. a venit îngerul și a pus mâna peste
Poezii by Paul Aretzu () [Corola-website/Imaginative/10800_a_12125]
-
faptul că îți sînt mai dragi stofele decît lumina, pielea decît sufletul, machiajul și poemul acesta ar trebui să-ți fie la fel de dragi. dar de cînd degete străine n-au mai trecut prin părul tău, s-a sălbăticit ca pădurile neumblate iarna. sarea casei ți-am spus, nu împrăștia sarea prin casă, nu toate lucrurile au nevoie de ea. nu toate. sarea casei, lacrimile, trebuie să le păstrezi. te priveam cu sufletul, mă priveai cu sufletul. pe ascuns, doar pe ascuns
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-website/Imaginative/2612_a_3937]
-
scriind următoarele: După dejun, am plecat la Dobrovăț, unul dintre Domeniile Coroanei. Drumul trece prin păduri de toată frumusețea, dar e lung și neînchipuit de rău... Netăgăduit, acest colț de țară e cât se poate de frumos, cu codri aproape neumblați, dar drumurile sunt îngrozitoare"". Ansamblul Mănăstirii Dobrovăț a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-II-a-A-04150 și fiind alcătuit din următoarele 4 obiective: Viața monahală în codrii Dobrovățului a existat înainte de
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
o legendă populară în care se vorbește de retragerea pustnicului Daniil în aceste locuri. Această legendă a fost publicată în revista „Șezătoarea” din Fălticeni. "„S-a hotărât să se tragă până la sfârșitul vieții în fundul munților, într-un loc cu totul neumblat și pustiu și să se facă sihastru. Și așa și făcu. Se trase adică într-un codru necălcat de picior de om, care era între munții de la asfințit și cei de la miazănoapte de la mănăstirea Sfântului Laurențiu și într-o depărtare
Chilia lui Daniil Sihastrul () [Corola-website/Science/321388_a_322717]
-
Șar-șur" pe care o scrie de mână. Aici scrie și o seamă de versuri patriotice. Îi învață pe copii să recite poeziile sale patriotice printre care "Tatarlîgîm" ("Tătărimea mea"), "Hakkîm íșún" ("Pentru dreptul meu") și "Ayt, Șatîrtaw" (" Hai, spune, Munte Neumblat!"). Hai, spune, Munte Neumblat! Hai, spune, Munte Neumblat, ce cazne treci? Tu ești străjer acestei lumi, tu ne petreci. Te-ai cățărat până la cer, până la nori, Cunoști de mult plaiul rămas fără feciori. Mult ai trăit, multe-ai văzut, ai
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]