307 matches
-
rătăcit croindu-mi drum printre destine, Priviri de foc și-au stins văpaia-n așteptări Și-aripile s-au frânt în zborul către zări. Azi plânge o vioară în albul infinit, Mereu îți voi cunoaște pașii ce-au strivit Zăpada neumblată a dragostei dintâi, Surâsul când doream cu mine să rămâi... Când ai plecat ... când ai plecat m-am zăpăcit puțin, iubirea mea o vreme am plutit pe nori de catifea am încuiat urme plânse de șoapte în gânduri târzii străjuite
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de cântecele lăutarilor. În față ședeau mireasa cu nașul și cu soacra, după ei veneau Roșioară, nevasta brutarului și ginerele, apoi ceilalți mai în urmă. Caii gătiți tropăiau veseli. Biserica era tocmai în Grivița. Au străbătut mahalalele vecine, ocolind străzile neumblate, și când s-au dat jos, pe treptele de piatră, și-au potrivit hainele și-au intrat. Lina, în rochia albă, lungă, cu dantele la poale și mâneci strânse, abia călca, sfioasă, nevăzând pe nimeni, lângă Stere, îi urmau nașii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
politiei- Omorâse oameni și-l așteptau ocna și sila. Ca niște câini îl încolțeau. Dar caramangiul era îndrăzneț și hotărât. Le scăpa printre degete. Primăvara, ca o cringhiță. Înflorise măceșul și florile mărăcinilor cât pumnul! O iarbă sălbatică acoperea fundul neumblat al gropii. Gheorghe i-a spus celui tînăr: - Haide să mai schimbăm locul. Nu e bine să stăm numai aici. Umblau hoții pantaraura. Zicea Paraschiv: - Decât să mă bage iar la mititică, să nu mai văd lumina soarelui, mor cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așteptau seara; la ochii albaștri ori negri ai cucoanelor și la cântecul de inimă albastră, cântat la ureche al lăutarilor... decât la fiare, la căpriori și la iepuri pe care, totuși, în haite, le scoteau hăitașii din codrii bătrâni și neumblați ai împrejurimilor fără capăt. Destoinic și priceput, Toma, cunoscător adânc al legilor codrului, dar și al oamenilor generației lui, al slăbiciunilor, a știut să se facă prețuit. Altădată, în seri de iarnă, când în sobele cu olane, bătrânești, bubuia focul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
necrezut. Un faun cânta din fluier... iar în jurul lui jucau un cerc de spiriduși. Închise ochii strâns, cât putu de strâns... și-i deschise de mai multe ori, să se încredințeze de ceea ce vedea. Uimit, rătăci prin codru, pe poteci neumblate, până în zori, întrebându-se mereu, mereu ca o mașinărie stricată: „Oare, chiar le-am văzut? Oare, chiar le-am văzut?!“ Când a ajuns acasă, după o zi și o noapte de umblet prin pădure, Lina, nevastă-sa, l-a întâmpinat
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de lacrimi, până s-a răcorit, dar nu s-a împăcat... Într-o zi, pe la sfârșitul lui aprilie, pe la scăpătatul soarelui, Anton și bătrânul Toma, urmați de Suru, ajunseseră prin dreptul Schitului din deal. Înaintau în inima codrului, pe poteci neumblate de om, călcate doar de sălbăticiuni și jivine. Pământul mirosea a iarbă crudă, a mintă sălbatică și a jir, prin dreptul fagilor. - Trebuie să-l ducim cât mai departe, Antoane... să nu se mai întoarcă, murmura bătrânul, cu fereală, de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
perfectă... înainta tiptil, ca o pisică, ca o umbră trecătoare, care apărea și dispărea printre alte umbre. După o vreme, din nou îl prinse dorul de casă... de Anuca... Porni cu pasul lui ușor, fără a șovăi, prin hățișurile încâlcite, neumblate de picior de om, gonind neobosit toată noaptea. Se opri în câteva rânduri, trăgând pe nări aerul proaspăt al dimineții. Din marginea lizierii, așezat pe labele dinapoi, se uita la casa pădurarului, cum se desprindea din ceața dimineții... cum ieșea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
puțin îl zări mai departe, tocmai sus, gonind pe povârniș, cu salturi avântate peste marăcinișuri și trunchiuri căzute. Anton ridică pușca, dar o lăsă jos... Renunță jenat. Căpriorul, spre satisfacția lui, dispăruse. Cu arma pe umăr, coborî pe o potecă neumblată de om și se postă la ieșirea dintr-o râpă mică. Deodată tresări... și, gândi cu voce tare: „Lupul.. lupul!“ și, din instinct, cu o mișcare, întoarse pușca. Lupul se apropia cu pași largi, prudenți... chiar spre dânsul. O bubuitură
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mi-a plăcut totuși niciodată: prea multă lume Înghesuită pe spații mici, prea multă dezordine și murdărie. De mic, mărturisesc, m-au atras doar frumusețea monumentelor solitare, Îngenuncherea preaînalților de granit, strecurarea pe sub fustele de spumă ale cascadelor sau dezvirginarea neumblatelor păduri. Departe de teatrele de operațiuni, Îmi purtam campaniile solitare cu pioletul, vâsla și busola. Grație mijloacelor de transport din ce În ce mai rapide, de la avionul supersonic până la ascensorul cu reacție, distanța devenise aproape o constantă, ajungeai la fel de repede cu mașina În partea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care urmărea Animal Planet pe-o plasmă cât peretele. O eroare de numai câțiva metri a GPS-ului m-a făcut să nimeresc odată nu În inima congelată a ghețarului Uppsala, ci Într-un salon de masaj. Altădată, explorând teritoriile neumblate de pe malurile Amazonului, un trib de indieni m-a Însoțit pe tot parcursul călătoriei, Încercând să-mi vândă o pereche de blugi. Cum ațipeam o jumătate de oră, mă trezeam legat fedeleș În fața unei oglinzi, Îmbrăcat În Joe Jeans, cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
poem preconizând alte metamorfoze artistice: Ca prințul Danemarcei mă-ntreabă masca-mi tristă / În care punct din spațiu făptura mea există. Apelând la prozodia clasică și la cea modernă, străbătând cărări bătute de alți și alți creatori sau căutând locuri neumblate, vrând să dezvăluie o parte a intuitei dimensiuni ascunse, prin revelarea perspectivei proprii asupra menirii poetului - făptură care, tranzitând lumea, ia act de tristețile ei, pe care le transfigurează în vis, coborând din înălțimi astrale (Poetul trece printre grădini pustii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de vreme ce, Din manuscrise, semințele de mirodenii / Umplu ceriul cu o uriașă explozie, fiecare dintre ele încolțind apoi și dând lumină, asemenea unei supernove, încât Stelele înflorite, ca zarzărul în aprilie, / Desăvârșirii se lasă desăvârșite... și, Pe puntea aceea dintre lumi neumblate, / Fluturele plutește pe labirintul cuvântului. // Ecou selenar peste cosmica vrajă. Ecou / În litere rumeguș de imagine, zaț de vorbire, / Un altar în acest labirint... Beția simțurilor, acel dérèglement de tous les sens, despre care vorbea A. Rimbaud, izvorăște aici din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
acelor ținuturi. Băiatul moștenise de la tată-său patima vânătoriei. Alerga de dimineață până seara, cu o mulțime de flăcăi argați și hăitași, adică oameni care goneau fiarele și le aduceau în bătaia arcului sau a suliții. Se afunda în codrii neumblați, pe unde picior de om nu călcase vreodată. Nu-l înspăimântau întunecimile pădurii, stejarii trăsniți și schimonosiți, peșterile, stâncile înalte de pe marginea prăpastiei fără fund. Căta mereu lucruri tot mai ascunse, primejdii tot mai mari, fiare tot mai sălbatice. Într-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
printre tufișurile micuțe, putea simți mirosul frunzelor de ferigă strivite de roți. Mirosul aducea cu cel al verbinei și-i plăcea mireasma asta de rouă În zori, ferigile, copacii negri În ceața dimineții, În timp ce mașina Își croia drum prin locurile neumblate care semănau cu un parc. Nu-i mai păsa de cei doi din spate, se gândea doar la bivoli. Bivolii după care umblau Își petreceau ziua Într-o mlaștină noroioasă, unde nu-ți putea ieși nici o lovitură, Însă noaptea ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nou aer. Oscar Chivuță își descălțase adidașii. LINIA Linia Una - goală! Ferește liniaaa! Domnu... Linia douaa - goală! Ferește liniaaa! Domnu... Mda. Pot deranja cu o întrebare? Poți și cu o țigară. Așa... Zi-i. Ascultă: linia...Dacă e goală, necirculată, neumblată... Așa.Neumblată. Atunci de ce mai trebuie ferită, că doar nu-i nici un pericol! Nu? Hm. Cum adică nu-i nici un pericol? Păi dacă nu circulă trenul și tu stai pe linie și el vine și nu te calcă, atunci tu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Oscar Chivuță își descălțase adidașii. LINIA Linia Una - goală! Ferește liniaaa! Domnu... Linia douaa - goală! Ferește liniaaa! Domnu... Mda. Pot deranja cu o întrebare? Poți și cu o țigară. Așa... Zi-i. Ascultă: linia...Dacă e goală, necirculată, neumblată... Așa.Neumblată. Atunci de ce mai trebuie ferită, că doar nu-i nici un pericol! Nu? Hm. Cum adică nu-i nici un pericol? Păi dacă nu circulă trenul și tu stai pe linie și el vine și nu te calcă, atunci tu stai și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
că putem să ne continuăm drumul, am pornit să căutăm râpa prin care am venit. Se ghiceau zorile deja și noi eram Încă departe de gârla salvatoare. Am luat-o spre stânga, să găsim drumeagul spre gârlă. Mergeam pe zăpadă neumblată și asta Însemna un mare pericol pentru noi... Deocamdată, nu se auzea nici un zvon care să ne facă atenți că suntem căutați... Ca un făcut, Însă, un soare vesel se ridica pe un cer senin ca oglinda. ― Numai cî ceru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-s-ar ghem.". Ca și Horia Zilieru, poetul aduce motive de doină, ia țărănească, ceramica, astfel că la Tiberiu Utan satul și întoarcerea acasă rămân o aspirație permanentă. "Am trecut pe acasă pe la noi prin sat./ Drumul dinspre vie/ pare neumblat". Radu Cârneci "Noi și soarele", E. S. P. L. A., 1963; "Orgă și iarbă", E. S. P. L. A., 1966; "Umbra femeii", Editura Tineretului, 1968; "Iarba verde, acasă", E. S. P. L. A., 1968.; "Centaur îndrăgostit", E. S. P. L. A.,1968; Grădina în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de peisaj urban în care pilonii se prăbușesc, în care zilele se închid și în care poetul ajuns la marginea lucrurilor, cere "dreptatea cuvântului". M. Ciobanu posedă iscusința plasării insolite și a valorificării posibilităților semantice nebănuite ale cuvintelor: văile sunt neumblate, adică respinse cum ar spune Ion Barbu ceața crește vedenii, umbrele nu au umbre, timpul este asuprit de sunet. M. Ciobanu face poezie cu distincție și rafinament. "Niște Epistole" (1969) "Armura lui Thomas și alte epistole" (1971) amplifică tonul grav
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Școlii de Meserii a fost Enache Teodorescu, iar tatăl său - directorul Școlii Generale. Despre plopi 1. Op. cit., p. 477. în Biblia din 1975, același verset e tradus astfel: „Sădi-voi în pustiu: cedri, salcîmi, mirți și măslini și în locurile neumblate: chiparoși, platani și ienuperi laolaltă”. (p. 708) Cum se vede, din enumerare lipsește plopul. 2. Ienăchiță Văcărescu, în Poeții Văcărești, Versuri alese, ediția cit., p. 29. 3. Dinicu Golescu, însemnare a călătoriii mele, ediția cit., p. 157. 4. Vezi: V.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Christos născut prin creștet. Mâinile de aur, se spune că Dracul a creat împreună cu Dumnezeu lumea și pământul, dar nu se puteau pune de acord a cui să fie lumea. Dumnezeu propune ca "acela ce se va naște din fecioară neumblată cu om prin creștet" să câștige, iar dracul acceptă târgul, gândindu-se că nu se poate întâmpla acest lucru. Dumnezeu a suflat "duh într-o floare", Maica Domnului a cules-o, a mirosit-o și "a devenit grea"; apoi ea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
de la mine / Leacul de la Dumnezeu / Și de la Maica Precista!". Rostind versurile, împunge trei fire de usturoi cu un ac, spală copilul cu "apă descântată" și îl dă cu usturoi pe tot corpul 210, apa vărsând-o, apoi, într-un "loc neumblat". Vindecarea de "roșață" sau de "rofii" se face cu ajutorul "stropilor care cad de pe roțile morii" sau cu "rouă de pe iarbă", care se iau în zori, "până a nu răsări soarele" și se spală copilul 211. Dacă are "morbul" (boala) numit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
străinătate. Dar să revenim la punctul de pornire al acestei incursiuni în viața de dincolo de amfiteatru pentru a repeta că, după părerea noastră, acest tip de istorie - de fapt, de microistorie - completează, diversifica și nuanțează demersul istoriei clasice: cercetând cotloane neumblate ale societăților de odinioară, incursiunea în viața de zi cu zi a studenților de la Universitatea Liberă din Bruxelles ne-a permis să atingem nivelul individual al practicilor sociale, restituind astfel polifonia mărturiilor despre ce însemnă să studiezi în străinătate la
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
vecie Amin Doamne slavă ție. ” -//,, O amar și grea durere ” ,, O amar și grea durere Jalnic fară de-o mîngîiere Și-o plîngere necurmată Lacrimi, pîraie-nfocate Că azi moartea mă desparte Și mă duce-n altă parte Pe o cale neumblată Unde n-am fost niciodată. Nu știu la rău,ori la bine Ce o vrea Domnul cu mine. Trupu-n mormînt mi l-o pune Și soarele mi-l apune. O, vino tată acum Vino prea iubită mumă Veniți frați, veniți
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
veșnic neîndestulătoare căutare a noului, a palpitantului, a exoticului, a pericolului, pînă la atingerea frontierelor animalității și a căutării absolutului în adîncurile obscure ale lumii acvatice. Unul caută lumina pe culmile Olimpului, celălalt se sufocă și se cufundă în abisuri neumblate. Trist e că fiecare dintre ei își dă seama ca lumea, așa cum a ajuns astăzi, e insuficientă, bolnavă și mortiferă. Minunat e că fiecare dintre ei se raportează la singura energie nesecată și nealterabilă: iubirea. Născut? Ba nu, făcut... Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]