312 matches
-
ajunsese, un soi de sicriu fără ferestre, cu o laviță de temniță, l-am luat pe Miquel și l-am dus acasă la mine. Tușea Încontinuu și se vedea că e mistuit. El a spus că era un guturai Încă nevindecat, o afecțiune pasageră de fată bătrînă, care avea să dispară de la sine. Două săptămîni mai tîrziu, era mai rău. Cum se Îmbrăca mereu În negru, am Înțeles prea tîrziu că petele acelea de pe mîneci erau de sînge. Am chemat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și nici înainte nu veneam prea des, întâlnirea dintre maturitate și copilărie trezește întotdeauna în mine sentimentul unei catastrofe imposibil de stăvilit. De fiecare dată când veneam să îl vizitez, imediat începeam să șchiopătez, ca și când aș fi avut o fractură nevindecată cum trebuie la picior, dar astăzi mă întorc aici fericită, pentru că acesta este singurul loc ce mi-a mai rămas, pentru că aici mă așteaptă mama și tata cu prânzul, șezând unul în fața celuilalt la masa cea mare, aruncând priviri îngrijorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
revendice și șițau întins unele către altele firele, înnodânduțle după bunul lor plac. Când am început să lucrez la roman (în vara lui 2004) aveam, întrțadevăr, așternută pe hârtie o schemă narativă (care mi se părea - în naivitatea mea de nevindecat - destul de viabilă) și încercasem pe o coală chiar o reprezentare grafică (în ciuda faptului că întotdeauna am dovedit două mâini stângi în ale desenului). SȚau prefăcut în deșertăciuni căci, pe măsură ce încercam să supun șuvoaiele poveștii îndiguirilor prestabilite, ea cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
marele muzician. Cum lucrează (scrie) scriitorul Calistrat Costin? Credeți în puterea de comunicare a cuvântului scris? C.C.: Da, cred în "puterea de comunicare a cuvântului scris". În cărțile mele de până acum am "comunicat" ce am avut de spus! Dar, nevindecat de tainele scrisului, mai am pe șantier unele proiecte. V.P.: Mulțumesc, dragă Poete Calistrat Costin pentru acest dialog. "Aproape-am isprăvit și cuvintele și tăcerea,/zbier la mine însumi prin semne-/nu înțeleg mai nimic-/". V-ați prins? V-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cuminte. Într-o iarnă, jucîndu-se îmbujorat și fericit, se îmbolnăvise de pneumonie. Trupul lui de înger șubred rezistase doar trei zile. După care a murit. Am înțeles că, zguduit de moartea fratelui meu, care îi lăsase în suflet o rană nevindecată, tata dorise în sinea lui ca eu să umplu un gol. Și îmi închipui ce neplăcut i-a fost să constate că nu-i semănam lui Dinu în nici o privință. Printr-o ironie a destinului, eram exact inversul celui dispărut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
informații prețioase de dendromitologie populară : „Părul din mijlocul satului era odinioară : când divanul unde [se] sfătuia satul, când locul unde poposea voinicelul străin până a nu-și găsi gazdă, când locul giocurilor ale băieților, când spitalul unde zăcea[u] bolnavii nevindecați” (132). Deci spațiului circular de la poalele copacului consacrat din vatra satului i se atribuiau mai multe roluri esențiale : divan de judecată pentru bătrânii comunității, loc de horă pentru tinerii comunității, loc de adăpost pentru călătorii străini (xenodochiu, în tradiția bizantină
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vezi! spuse Elena ca încheiere. 212 213 De copilă Mika-Lci urâse pe Elena pentru că era mândră și frumoasă și acum simțea o aplecare să o admire pentru că era frumoasă și mândră. Hi ne strunită, Norica uita perversitățile lui Mika-Le. Deocamdată, nevindecată bine de usturimile amorului și ale "apei tari". Mika-Le nu era vătămătoare și tot deocamdată sora ei era invulnerabilă. Mika-Le alături de sora ei apărea cam degenerată, cu cap mare pe umerii pătrați "ii unui corp mic, dar nemodelat. Lipsită de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Cu un tratament Îndelungat, poate de patru până la șase luni, respirația poate reveni la normal. Dar există În fiecare clipă riscul de hemoragie sau de infecție, iar moartea poate surveni În câteva minute. Unele din rănile de la picioare sunt de nevindecat. La piciorul drept nervii nu mai funcționează. La fel la brațul stâng. Omul e ca și paralizat. - Își va reveni? - Cu câtă știință am eu, nu. - Va putea lupta vreodată? În cazul În care va trăi? - Nu. Exclus. Va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Imensitate, veșnicie, Tu, haos care toate-aduni, În golul tău e nebunie Și tu ne faci pe toți nebuni. Imensitate, veșnicie, Pe când eu tremur în delir, Cu ce supremă ironie, Arăți în fund un cimitir. Disperarea este cu atât mai de nevindecat cu cât unica formă de expiere a smintelii cosmice, poezia, l-a părăsit: "Și gândul se-afundă, pierdut vâslaș...Și jalea de-a nu mai putea face un vers.../ Sunt cel mai trist din acest oraș". Octavian Goga evocă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ferice! eu îți spun, Pentru Nobel te propun. Eu nu știu de-ai fi altcum, Căci din câte-au fost pe drum Și din câte-s pe pământ Mi-au dat trist deznodământ. Chiar speranța s-a-necat În amar nevindecat, Căci de când mă știu sub soare Sunt cu zbucium în prinsoare, Numai moartea-mi va da pace Când va fi, fi-va rapace Și orice aș fi făcut În uitări s-au prefăcut Și-s ferice prin toți porii - N-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
sinucis mama, o femeie rasată, cu un temperament nevrotic și dificil, pe fondul unui abuz de medicamente. Femeie frumoasă și inteligentă, În bovarismul ei bine construit, Își dăduse brusc seama că inutilitatea ei socială, poate provoca În familie răni de nevindecat. Scrisoarea pe care a lăsat-o era un gest edificator. Antoniu a plâns cu parcimonie, deși Își iubise mama. Iubea În ea mai ales frumusețea fizică și faptul că nu fusese sufocat cu gesturi tandru-materne la tot pasul. Rămași singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bacterii Înfloritoare . Cine crede că ei sunt profund nemulțumiți de condiția lor se Înșală. Au biologicul ca armă și ca blestem Împotriva societății. De jur Împrejurul acestui bloc care a rezistat timpului și arată ca un trup purulent, cu răni deschise și nevindecate, au răsărit cotloane jalnice În care s-au aciuiat cu timpul rătăciții sorții de care am amintit mai sus. Sunt nave oarbe, ciuperci otrăvitoare, halte imunde, capcane ale sufletului, barăci ale morții care se sprijină numai pe aerul viciat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mea. Atitudinea asta dădea demnitate acțiunii și sublinia aerul aristocratic din făptura lui. El a vorbit despre falsuri. Nimic nu-i provoca mai multă ură decât falsificările. Predecesorul lui fusese de câteva ori victima unor falsuri, iar cicatricile erau încă nevindecate în sufletul muzeului. Toate falsificările sunt trădări împotriva spiritului și a adevărului. Falsul și neadevăratul, ceea ce este lipsit de temei, escrocheria și prefăcătoria erau dușmanii cei mai dezgustători ai artei autentice. Arta, a spus el, nu trebuie să fie niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din stradă Șefa, am terminat, pe un ton între anunț și întrebare, mai aproape totuși de prima. Neașteptând deci răspuns, trece pe terasă, unde bea în tăcere prima gură de alcool, la masa bărbatului. El, cu reflexele de la stat încă nevindecate, are parapon pe patronul care-i cheamă la muncă în ziua de sărbătoare, dar răbufnește numai după ce-a înjumătățit conținutul păhărelului. Păi înainte, domnu’ (începe iar Viner), de-ntâi mai, de armindeni ieșeam la iarbă verde cu familia, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-său. Dormi de aproape douăzeci și patru de ore, ce naiba! Vasile s-a ridicat În capul oaselor și a deschis buimac ochii. — Poftim? În ce zi suntem? Cât e ceasul? — E patru după-amiaza. Nu faci nimic toată ziua... Ah, iarăși amărăciunea de nevindecat din vocea tatălui, dezamăgirea... — Ce ți-am făcut eu, tată? De ce ești mereu nemul țu mit de mine? Taică-său Îl privea din cadrul ușii cu reproș, Încruntat, de parcă nu ar fi știut ce e adolescența și cât de ingrată Își
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
viață fericită, până după absolvirea clasei a șaptea. Din prima zi a clasei a opta, totul s-a spart, ca o minunată oglindă, sărind, țăndări,în toate părțile, ca niște scântei cu tăiuș de brici, lăsând în urmă răni de nevindecat. Cauza: apariția,în clasă, a unui băiat, a unui coleg, de care inimile copilelor s-au lipit ca o rază de soare pe fața unei ape întinse, netede, strălucind fulminant. Întâi și-au ținut taina ascunsă. Apoi, aceasta a devenit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
șeful serviciului plan pe regiunea Dobrogea, singurul șef din Sfatul popular regional, care refuza sistematic să se facă membru de partid, cu toate că Vâlcu, primul secretar îl curta. A preferat să iasă la pensie în 1968 pretextând o melenă nevindecată niciodată. Profesorul îl interogă pe Stani cum îl cheamă, în ce clasă era elev, îl ascultă atent și plecă. Avea niște ochi bulbucați și era tânăr. Îl chema Angelescu. Peste două ore au avut o lecție comună cu alte clase
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Într-o iarnă, jucându-se îmbujorat și fericit, se îmbolnăvise de pneumonie. Trupul lui de înger șubred rezistase doar trei zile. După care a murit. Am înțeles că, zguduit de moartea fratelui meu, care îi lăsase în suflet o rană nevindecată, tata dorise în sinea lui ca eu să umplu un gol. Și îmi închipui ce neplăcut i-a fost să constate că nu-i semănam lui Dinu în nici o privință. Printr-o ironie a destinului, eram exact inversul celui dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
unui prânz bun. Iubirea sa pentru mese, fină ca un gust și exigentă ca o pasiune, fusese mereu una dintre laturile cele mai accentuate ale sibaritismului său. Această senzualitate, destul de obișnuită la oamenii spirituali, Îi făcea vanitatea mai puțin de nevindecat; dar aplombul său fără pereche copleșea totul: „Cine-i ăla care vă salută, Sefton?”, Îl Întrebase el pe lordul Sefton, Într-o plimbare prin oraș. Iar cel care-l salutase nu era altul decât provincialul cumsecade În casa căruia Brummell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de dimineață, regelui și curtenilor săi le-a fost turnat un lichid aproape transparent care nu avea alt gust decât cel al zgârceniei. Totuși, dacă îmi aduc aminte de trecerea mea prin acel sat, aceasta nu este din pricina năravului de nevindecat al locuitorilor săi, ci mai degrabă din cauza groazei de nedescris pe care am resimțit-o acolo. Imamul ne primise foarte corect și ne oferise ca loc de dormit o colibă din lemn în preajma moscheii, având alături un țarc pentru animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stinge nu-i cu putință, Nu am nici o mijlocire, Mai vârtos se-ntemeiază Fără chip de potolire. Rana încă, pe cât merge Se-ntinde cu mari dureri Focul, în care mă arde Mă pătrunde ne-ncetat. 406 {EminescuOpVI 407} M-au rănit nevindecat C-o crudă săgeată-n piept - Doamne, ce necaz cumplit A pierde lucru iubit. 30 L-al tău piept cel delicat Vărsând lacrimi nencetat, Socoteam că-i prin putință Inima ta prea de grabă S-o vânez făr de zăbavă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
personaje. De aici, lipsa flagrantă de profunzime, moartea pe pînză și ultimii doi spectatori plecînd unul cîte unul, ieșind la aer, În tranziție, chiar dacă plouă. Apropo de Hipocrat: Woody Harellson, Juliette Lewis, Robert Downey Jr., Tommy Lee Jones sînt de nevindecat, pentru că dacă se pare că nu există artă pentru artă, atunci crimă pentru crimă da, natural, born killers, nici simpatici, nici antipatici, doar documentari. Juliette, care-a jucat și-n filmul făcut după un fapt real cu fata condamnată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Hei, prea mă plictisești, numindu-mi ce se cade și ce este frumos Caut urmele strâmbe lăsate de părinți stigmat fericit Și speriat ca un mânz de propria-i umbră Observ că-ndreptarea făcută de vorbe e cea mai de nevindecat mutilare Ca ursul năpârlit mi-am lăsat semenilor potloagele blănii Ca să fiu singur, mă las hărtănit și lătrat. Singurătatea se plătește totdeauna mai scump decât orice plăcere Cum să mă plimb eu cu un gând absolut printre bastioane de fuste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sale, care o solidarizează pe aceasta cu idealul poeziei șaizeciste. 73"De exemplu, fascinația zborului, a levitației este similară acelora figurate de Nichita Stănescu sau Marin Sorescu, expresia acesteia sugerând că poetul, constructor de universuri proprii, își asumă suferința de nevindecat a întregii umanități (...) sau frigul existențial, stare neomodernă, cu configurări în întreaga operă a lui Nichita Stănescu, marchează și discursul liric al Anei Blandiana, ca o pecete de intranzitivitate cu contemporaneitatea, cu o realitate tangibilă" (Vezi Georgeta Adam, Ana Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a voinței care nu se pleacă înaintea puterii oarbe, a cugetului drept care se opune implacabil nedreptății. Tinerii aceștia nu pot fi, desigur, aceiași care au luat cu asalt sediile partidelor istorice, silindu-i pe locatari, vechi militanți cu rănile încă nevindecate, să se refugieze în tancuri. Nu pot fi nici figurile demențiale, scoase parcă dintr-un album lombrozian, care au spart ferestrele de la Președinția Consiliului, au molestat pe ostașii de gardă, au distrus bunuri de preț, fără să poată articula, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]