362 matches
-
o uniformitate liniștitoare. După un timp nedefinit pentru Dora, care oscilează între somnul binefăcător și scurte momente de luciditate, se poate spune că pragul dintre moarte și viață a fost trecut. Sufletul și-a regăsit corpul cu toate suferințele lui nevolnice, pe care îl iubește și îl detestă în același timp. * * * Liniște impregnată de angoasă sau angoasă ascunsă după o tulburătoare aparență de liniște ? Incertitudini și chinuitoare întrebări fără răspuns sunt strânse ca într-un ghem năclăit de masa vâscoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Când nu vei mai auzi ecouri sau clopote și versetele vor fi primite de fibra ființei tale, abia atunci vei fi pregătită să te iau cu mine în lumea sufletelor, până atunci o să depăn istoria care te interesează. * * * Eram sub nevolnică ocupație rusească de când nemții se înțeleseseră cu temutul Molotov, omul lui Stalin, să ciuntească România, să ia Basarabia și să taie în două Bucovina. Opresiunile și deportările de români care nu se supuneau noilor stăpâni începuseră. Țăranii sufereau cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
habotnic al jocurilor de chemin de fer și bridge cu licitație. Fără să-i dea vreo atenție, Parodi i-a zis: — Uite cum stă treaba, ca să-ți plătesc lecția de truco pe care ai dat-o unui om În etate, nevolnic să joace măcar cu un prăpădit, Îți voi spune o istorioară. Povestea unui bărbat pe care-l respect peste poate. — Vă Înțeleg intenția, dragă don Parodi, a spus Montenegro, luând cu simplitate o Sublime. Toată cinstea pentru acest respect. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ceea ce era cu adevărat important cu ceea ce era doar bîrfă nefolositoare, de bîrfă slujitorii oricît de stilați ar fi nu se pot dezbăra, intră în natura ființei lor, adevărul era altul. Șerban Pangratty era aproape sigur un bărbat cu totul nevolnic și din punctul acesta de vedere nu se putea spune că ar fi un adept al proletariatului. De aceea l-a și contrazis atunci pe Leonard Bîlbîie, făcîndu-l să rămînă cu gura căscată la propriu, ținea minte că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu încetul pentru a-i lăsa locul unei prostituate perfecte, un simplu schelet pe care să atârne rochiile aurii”. Aidoma manechinului de răchită cu frumusețea lui descărnată, eliberată de lestul materiei. Ca și cum pentru Genet - ca, de altfel, și pentru Craig - nevolnicul trup de carne al actorului ar fi fără doar și poate strivit sub povara solemnității cerute de teatru. Într-o scrisoare către Pauvert 1, devenită prefața piesei Cameristele, Genet își punea problema actorilor, în care vedea niște ființe mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
aducea deloc cu bătrânul zbârcit, cu umerii aduși ca și când viața l-ar fi secătuit de vlagă, care stătea alături. Înfățișarea lui, în loc să-l liniștească pe Velasco, îi rănea orgoliul. Socotea de neiertat faptul că se tot frământase din pricina unui bătrân nevolnic. Ca și cum ar fi simțit privirea pătrunzătoare a lui Velasco ațintită asupra lui, părintele Valente deschise ochii și se uită la el. Apoi înclină ușor din cap cu un zâmbet plin de bunătate. Bărbatul în uniformă sună dintr-un clopoțel. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la rubrica luxului necesar, totul mersese bine, dar la primul conflict Maxențiu se vedea constrâns. Cunoscu acum noi tragedii: avu gânduri de furt, proiecte absurde de a-și procura bani. Un Maxențiu imaginar, escroc și tâlhar, se zbătu cu cel nevolnic și cinstit. Sfârși prin a demasca doctorului Răut mizeriile lui de soț-eonsorte. Doctorul, prudent, socoti că, deoarece bolnavul nu poate pleca, ce] mai bun lucru e să dureze cât mai mult pe loc. Cercă deci să-1 convingă că Leysins se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Mai e timp să ieșim În jurul cetății, spuse Oană. Toți trei. - Toți trei e bine, spuse Alexandru, căci asta e doar Începutul unei discuții de care n-o să scapi! - Mi se pare că acest tânăr nu e chiar atât de nevolnic pe cât crede tatăl său... spuse Erina. Și că are un plan. - Așa e... spuse Alexandru. Dar nu vreau să schimbăm programul Erinei, așa că... vom vorbi pe drum. Ieșiră toți trei, coborâră la grajduri și luară caii, care așteptau Înșeuați. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de satisfacție, se turburase din nou. Ceva cenușiu i se așternuse pe față, ca și cum o sită i-ar fi cernut cenușă pe subt piele. Se săltase pe canapea, sprijinindu-se așa de tare pe un braț, cu toată greutatea trupului nevolnic, că îi simțeai brațul parcă scârțâind. Era în ea o voință de a nu-și pierde cunoștința și, totuși, o turburare care ar fi trebuit din nou să o lase fără cunoștință. Fața asprită, sub ondulațiile oxigenate care încă durau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și pârâcioși împotriva voastră înșivă!.. Când i-am dat și ovreiului o capră, toți ceilalți au venit la mine să le dau și lor câte una, în schimb ai voștri m-au rugat să omor capra omului!.. Chiar așa, măi nevolnicilor, dar aveți noroc mare că vă iubesc, că și voi sunteți copii din turma mea cea mare de pământeni muritori! Odată, demult, a venit la mine, cu viclenie, una de-a voastră, cu părul lăsat pe frunte și retezat deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a face caca... Și Muntean a șoptit că nu mai are mult și chiar face pe el, că a mâncat cucuruz fiert cu borș de barabule. Căpitanul a slobozit printre dinți câteva cruci și mai mulți Dumnezei: Chiar așa, mă nevolnicilor și netrebnicilor?! Așa-i, pane căpitane! Garantăm noi cu viața și cu libertatea noastră. Bine, așa să fie! a spus panul cam șifonat pentru întâiași dată de când apără zorile fericirii în teritoriu. Numai tu, Muntene, a continuat șefu, ești invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Îl și Încătușară. Trupa de haimanale Încremeni la intrarea În Încăpere. Încremenită a rămas, cine știe cât, după ieșirea, În dimineața care se vestea lumii, a unui feeric soare, care se avântase spre cerul senin, pe când, duba poliției Îl primea, Încăpătoare, pe nevolnic. Într-o altă mașină, Însoțit de alți polițiști, urca, și Olovinaru, care, Înainte de a fi Închis portiera, după el, Întoarse capul, către clădirea masivă ce rămânea În urmă, către bătrânii care-l petreceau, de dincolo de gard, În timp, ce, poarta
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
frumoase este o formă grosolană de mistificare. Vorba bună Vorba bună este aceea care izvorăște din gânduri curate și inimi loiale. Dărnicie E mai bine să fii zgârcit la vorbe și darnic în fapte, decât invers. Zicală Meșter la vorbe, nevolnic la fapte. Vorba Fără o transpunere în faptă, vorba este luată de vânt ca puful de păpădie. Dezvăluire Cel ce-și încalcă cuvântul dat își terfelește numele și își dezvăluie o parte urâtă a caracterului. Povață Buna intenție a unui
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
între tine și ochiul care te vede ai pus suficient spațiu ca să obții imaginea pe care o vrei. Folosești acest truc pentru a te apăra de situații prea dureroase, spui că ceea ce simți este o minciună, te vezi urât, laș, nevolnic, de ce ai nevoie să îți pui cenușă în cap, amâni mereu confruntarea, amintiri, imagini, ca un vârtej în colbul străzii, lumina de aici mă face să cred că sunt într-un vis, unul cu imagini mai colorate și mai coerente
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-o. Au făcut din ea o armă, nu o ascunzătoare. Sabia cea mai neiertătoare. Bisturiul cel mai fin. Neajutorații pozează în victime. Se tot plâng: „Cei tari duc o politică de dictat!”. Vor protecție, de parcă lumea s-ar sprijini pe nevolnici! Invocă Legea! Ca să persevereze în slăbiciunile lor. Să-i contamineze și pe alții. Să sufoce. Să stăpânească! Să devină ei Puterea! Nu au în cap decât lene și revoluții; zi și noapte se gândesc doar cum să-i scoată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
muieri de cele vii și adevărate! (Toți trei se privesc crunt, zguduiți de această veste. Își fac cruce și scuipă în patru părți.) PAFNUTIE (descurajat): Vai de sufletul și de viața lui! Cam ce minuni va să facă un sfânt nevolnic între atâtea și atâtea răutăți? FARNACHIE (pune mâna streașină la ochi. Arată cu degetul): Nu-i cumva el? HABACUC (privește în direcția arătată): Ba da, săracu'. El e! (Intră Sisoe, demn și țeapăn. Pare a nu-i vedea pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
forfoteau războinici Încinși cu două cartușiere Încrucișate. Prințesa n-a avut decât o privire de dispreț pentru acele podoabe bărbătești, care prereu o replică a mustăților groase. — Vă las pe mâini bune, după cum vedeți; vă vor proteja mai bine decât nevolnicele femei care au avut grijă de dumneavoastră până acum. — Mă Îndoiesc. Ochii mei urmăreau cu neliniște țevile de pușcă ațintindu-se În toate părțile. — Și eu mă Îndoiesc, râse ea. Dar vă vor conduce, totuși, până În Turcia. În clipa când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a pasiunii, în oferirea fără prejudecăți oricui, oriunde, oricât, frivolitatea era ridicată la rang de Opus, în care se îmbinau partitura incantațiilor profane cu oda descătușării și dezlănțuirii simțurilor, promulgând frenezia ciclonică a distrugerii a tot ceea ce era cumințenie, neprihănire, nevolnică escaladă a refuzului și expunerea steagului victoriei pe câmpia sărăcită de senzualitate în care dracii s-ar fi plictisit, atât era de neispititoare, lipsită de atribute și condimente proprii femeilor frumoase, pentru că tocmai de aceea, posedând infirmitatea staturii, opulența sânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
atunci când suferă din dragoste, își pierd orice interes pentru ceilalți bărbați. Eu nu eram una dintre ele. Din contră! Tânjeam după aprobarea masculilor care era pentru mine o formă de vindecare. Puteți să mă considerați superficială, puteți să mă considerați nevolnică, puteți să mă considerați oricum vreți, numai să mă luați în considerare. După prânz, pentru prima dată, Chris nu era profund implicat în vreo discuție cu un pulover maro. Citea, stând picior peste picior și arătând voit extrem de sexy doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spatele șareta rămasă fără o roată. M-am întrebat mai târziu unde erau bărbații în lumea aia de furnicuțe împovărate. Cei mai mulți lucrau undeva de dimineața până spre seară, unii nu ieșiseră încă din pușcării, alții erau atât de bătrâni ori nevolnici, încât nu puteau urni nici măcar un bidon cu petrol sau cu lapte, câțiva își făceau veacul surpați de necaz la birturile „Dezrobirea“ și „Calul bălan“. Iar unii pur și simplu nu mai erau: muriseră, fugiseră în străinătate sau plecaseră de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
avea fața strălucitoare, ca un om fericit. Prezența mării făcea să ne simțim uriași, ca Guliver în țara piticilor, și simțământul acesta de grandoare era atât de puternic, încît crdeam că am ieșit din noi, iar în spate se târau nevolnic rămășițele noastre. Și mergând așa la braț cu marea, amândoi îi sorbeam aerul, măreția, necuprinsul. ― Du-te și-i cere iertare, i-am spus Mihaelei. Ai făgăduit. Ea coborî la mal, își trase ciorapii și îngenunche pe nisipul ud. ― Ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
protector. N-am venit să te ucid, nici să te provoc la duel, deși aș fi fost îndreptățit s-o fac, pentru că te-ai amestecat în viața mea și mi-ai distrus căsnicia... ― Eu... să... să vedeți... se bâlbâi el nevolnic... ― Nu mă întrerupe, n-am terminat, i-am retezat-o cu asprime. În urma celor petrecute știi care este datoria dumitale? ― Dar, vă rog, nu s-a întîmplat nimic incorect... Să vă explic. ― Nu am nevoie de explicații. Incepînd de azi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
hoț ce plănuiește la întuneric o mare prădăciune. Îmi spun că poate atunci eu am fost vinovat, dar acum sunt absolvit de toate și e nedrept să nu fiu cruțat. Toată povestea m-a umilit adânc, mi-a demonstrat ce nevolnic sunt și ce puternică este Ioana. Aș vrea să mă răzbun măcar ca să priceapă că-i sunt egal și că nu am acceptat totul numai din slăbiciune. Să nu mai gândească cum gîndește: "Trebuie să-l admit așa, căci îl
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ciudate sunt capriciile soartei sau ale lui Dumnezeu! De ce a ales-o tocmai pe mititica Viky să joace un rol atât de important? Și eu, care mă crezusem predestinat pentru un astfel de rol și care, alături de Viky, sunt un nevolnic, clovn intr-un mic circ de provincie pretin-zîndu-se actor! - Ce bucurii ne propuneam pentru Cavarna și ce sfârșit lugubru închipuim acum! - În nici un caz n-a fost o bucurie! (Am simțit ochii Ioanei cătîn-du-mă prin noapte, să ghicească ce gândesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai iese! Privind în jurul picioarelor, văzuse că jegul pe care i-l răzuiau pajii de pe trup semăna cu găinațul de păsări. Cum putea avea acel om o înfățișare atât de demnă pe câmpul de luptă? Trupul său gol părea foarte nevolnic și slăbit. Era adevărat că se consumase peste măsură în cei cinci ani ai campaniei din apus, dar corpul său, în vârstă de patruzeci și șase de ani era mult prea slab. Se păstraseră și acum urme ale băiatului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]