1,528 matches
-
mai bună. -Câte săptămâni intenționezi să trăiești așa? -Veșnic. -Ce-o să se aleagă de noi? -Om vedea. p.127 Această nouă existență începu de a doua zi. M-am trezit târziu, după ce am dormit scandalos de mult. M-am marinat nițel în pat întrebându-mă, pentru plăcerea de a mă neliniști, dacă Sigrid se ținuse de cuvânt. Am făcut un duș, m-am înfășurat în halat și am coborât. În bucătărie, Sigrid îmi întinse o cană de cafea. -Ești aici, spusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
din mintea oricui cînd e vorba de a și salva propria piele. — E mare lucru că o spuneți cinstit și fără ocolișuri, zice Sena cu admirație, simțind că la următoarea tentativă motorul o să pornească. Puțină cîrpeală pe ici pe colo, nițică muncă de tinichigerie, feruginol, chit, grunduri, o spoială la urmă, și nimeni n-ar zice că nu-i nouă nouță, asta v-o garantez eu. Nu sîntem orbi ca să nu vedem cît de încîlcită e situația. Aș putea face pariu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sa, nici ție nu ți-ar conveni să fii prins la mijloc. Securitatea și Armata nu s-au avut niciodată la inimă, înțelegi acum de ce mi-am făcut atîtea planuri? La o adică, în lipsă de alte soluții, poate că nițică dictatură militară n-ar strica poporului român, ba din contră. N-ar putea fi mai rău decît în America de Sud, se gîndește. — Deci asta se pune la cale, o dictatură militară, zice Comandantul cu jumătate de gură. — Exact, spune bucuros Regizorașul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fost în stare s-o facă. — Nu e chiar așa de simplu, îl temperează domnul Președinte, gîndindu-se la stația radio pe care o avea pitită în sacoșa de voiaj, ai văzut ce ni s-a ordonat, trebuia să ne supunem. Nițică răbdare, în momentul ăsta avem cu toții nevoie de puțină liniște, încearcă Petrică să fie împăciuitor, numai niște nesăbuiți s-ar fi aruncat așa cu capul înainte cînd ordinele erau foarte clare. — Eu tot o să mă răzbun, nu se lasă Monte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
priviri, ziua ta de naștere, am înțeles, îi confirmă băiatului care face jocurile, dar de unde și pînă unde roșu? — învîrte-o cum trebuie, îi poruncește Patru Ace, două mii pentru început, pune pe masă niște bancnote colorate, acuma doar să mai aveți nițică răbdare, pînă se fac toate jocurile. — Ce să-ți spun, lectura e punctul forte al celor din generația mea, ăsta e un lucru bine știut, zice Roja. Nu ne mai complicăm cu jetoane, reia Patru Ace, urmărind gesturile băiatului care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
varianta la care se gîndise prima dată. Trebuia să facă cumva și să urnească din loc IMS-ul, cu sau fără cheia de contact. Foarte bine că nu e nimeni, ne-am zis, avem și noi în sfîrșit parte de nițică șansă, mai ales într-o situație ca asta, în care timpul ne presează. Nici n-am vrut s-aud de vreo altă variantă. Ar fi fost doar o pierdere de vreme. I-am zis lui Sena ține-te bine de ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
alegerilor libere, că îi este făgăduită poporului întreaga forță de decizie pentru viitor, că se promite judecarea și condamnarea publică în cel mai scurt timp a întregii clici comuniste în frunte, bineînțeles, cu cei doi dictatori abia capturați. Răcorește-te nițel omule, îi întinde cineva un pahar cu apă, arăți ca scăpat de la nebuni. De unde vii? Din piață, de pe bulevard? Cu toții am avea nevoie de o mică pauză, te și miri cum mai poate să le meargă ăstora gura după atîtea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
povestește Emil Dogaru această întâmplare: „Să zicem că din instinct el avusese tendința să-și arunce privirea în direcția ei. Însă, pentru că întotdeauna este de preferat exactitatea, ar fi de precizat că ochii lui scormonitori se implicaseră cu un interes nițel cam exagerat în tentativa de identificare cât de cât a formelor picioarelor ei.“ Dialogurile dintre personaje sunt concepute și mai ales comentate în aceeași manieră hilar oficioasă: „— E plăcut afară... - veni dinspre Ana debutul unei conversații. — Iau asta ca pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu-și are locul într-o traducere matură. Asta nu înseamnă că am eliminat pur și simplu din preocupările noastre chestiunea stilistică. Nu. Dar să nu confundăm stilul cu alambicarea frazei și nici poezia cu simpla rocadă subiect-predicat, agrementată cu nițică spoială arhaizantă, plus ceva neaoșisme lăcrămoase. Îmi plac și mie arhaismele, dar la locul lor, în paginile autorilor din secolele trecute, acolo unde le este locul și unde sună realmente frumos. Papagaliceasca arhaizantă modernă nu poate stârni decât haz, ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
merseră flămânzi, până ce lupul își găsi vânat, iar prințul niște fructe foarte bune de mâncat. Merseră ei ce mai merseră, până ce iar flămânziră. Lupul găsi vânat, însă prințul ba. Cu toate că lupul își oferi prada, prințul se hotărî să mai rabde nițel, până ce va fi găsit ceva, ceva neînsuflețit. În acel moment lupul suflă peste hrana sa până când aceasta se transformă într-un inel fermecat. Și inelul începu să se rostogolească până ce se izbi de un copac vrăjit, înflorit. Prințul luă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Sosiți la castelul prințesei lui, prințul începu să urce, însă îi fu foarte dificil, și din ce în ce mai dificil să-și continue suitul spre castel. Însă prințul, nici că se opri, și spunându-și că nu mai e mult, încă îi puțin, nițel mai este, reuși să urce până sus. Întâlnind fata, care îl plăcu și ea, îi puse pe deget inelul de logodnă și rugând lupul să-i facă și lui un inel la fel, își puse și sieși semnul sfânt. Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu pare că duc lipsă de admiratori, iată că în acea seară parcă îmi lipsea ceva. Cineva. O mică părticică din mine. Ceva ce mă făcea mereu să întorc capul după Angi. Cred că vă las, spusei. Nu, mai stai nițel, mă apucă Emilei de mână. Într-adevăr, mai stai nițel, spuse Adi. Emilie îl ghionti. Veniră un alt cuplu de pe ring. Iată-i și pe Jessi cu Gabi. Salut, ce mai faci? Gabi, o îmbrățișez. Nu știam că te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acea seară parcă îmi lipsea ceva. Cineva. O mică părticică din mine. Ceva ce mă făcea mereu să întorc capul după Angi. Cred că vă las, spusei. Nu, mai stai nițel, mă apucă Emilei de mână. Într-adevăr, mai stai nițel, spuse Adi. Emilie îl ghionti. Veniră un alt cuplu de pe ring. Iată-i și pe Jessi cu Gabi. Salut, ce mai faci? Gabi, o îmbrățișez. Nu știam că te-ai întors în țară. Venii de curând. Intenționam să te caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
apropii de ea toată seara. L-am evitat până și pe Angi, pe care eram supărată foc. Cred că îmi și apăru roșu pe pomeți, și îmi fu greu să-mi înghit amarul. S-ar putea că am și băut nițel cam mult. Țin minte cum în mașină mi-am pus capul pe umărul lui Angi și rămasei așa, cu ochii pe drumul frumos luminat. Îmi era bine, atingerea lui Angi mă învelea și îmi doream cu disperare să dureze cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rostii: Domnule, îmi acordați acest dans? Nu-mi răspunse, însă mă luă de mână și mă purtă până în celălalt colț al încăperii, pe ring, unde și alte perechi se mișcau în ritmul melodiei lente. Fără pic de rigiditate, mă îmbrățișă nițel mai strâns decât de obicei. Însă nu-și mișcă mâinile pe trupul meu, astfel încât îmbrățișarea noastră fu aceeași pe tot parcursul melodiei. Numai capetele noastre se atingeau, el înalt, blând și protector, eu mică și firavă. Însă nu știam dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în două). Se luptă cu forță. Cu masculinitate. Puternic, hotărât. Și flexibil. Îmi plăcu de acest Vlad. Îl învinse pe Erickson, neutralizându-l. Îl amenință cu sabia: Nu te-aș omorî, însă mai bine tu decât eu. Stai, măi omule, nițel! Glumeam și eu cu tine. Eram în cada cu apă călduță și limpede. Întreaga baie, pe o frumoasă nuanță de bleu inspira liniștea unui colț de cascadă. Aveam sânii, cam ascuțiți, tari și frumoși, scoși din apă. Pielea mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o creangă de copac, astfel scăpând de o lovitură de-a ei, și până i-o apucă pe cealaltă. Vrei să ne omori? Ai uitat că suntem Nemuritori? Cel puțin pentru moment. Căci în curând tu vei fi mort. Stai nițel! Nu trebuie! Ce? Vrei să spui că nu m-ai omorî? Vreau să spun exact ce i-am spus și cumnatului tău. Nu vreau să luptăm! Căzu deasupra lui. Apropo, zi-mi, te rog, înainte de-a mă omorî, întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu situația, din comoditate sau slăbiciune, crezi ce vrei, dar știe să-i fac față, căci nu sunt dispusă să renunța principiile mele. Despre cineva: X2Cred că e puternic. O: Nu. Fuge de ceva. E vulnerabil. E în pericol. Stai nițel, tu trăiești cu impresia că îmi pasă?! (batjocoritor, surprinsă). Deci, eu nu citesc gândurile! Vorbește-mi: ce vrei de la mine? Se duc toate dracului cu viteză uimitoare, dar care-i problema ta, când asta mă priește doar pe mine? Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trag un suflu adânc. Tocmai fugii de la iaht până aici. În fața oglinzii, în baie, îmi vine să mă sui pe pereți, însă când îmi iau diplomatul și fug, simt libertatea. Mă îmbăt cu viteza, cu luminile, m-am amețit cu nițel vin din paharul cu picior. Și the city este imens, plin de viață, plin de locuri în care să plec: posibilitățile sunt infinite. Ador senzația de tinerețe ce mă străbate. Lumea mi-e la degetul mic. Peste tot sunt eu-ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai mult de un kilogram, hai, două. Ești absurd, dragul meu, se tot ciondăneau pe tema aceasta. Acasă o ajuta la treburile gospodărești și-i plăcea la nebunie să-i mângâie sarcina și să simtă mișcările bebelușului. A mai crescut nițel, draga mea. Ia pune și tu mâna. —E normal să mai crească, dar și eu mă simt mai greoaie în mișcări și devin ca un butoi. Nu spune asta. Ești superbul meu balonaș. —Răule, mă faci să mă simt și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
noaptea, la adăpostul capei, mă rog, cu tot tacâmul; știi tu, adio și n-am cuvinte. — Singur sau Însoțit? — Însoțit, Îmi Închipui. E vorba să mătrășești doi tipi. Sau numai să bagi frica-n ei. Poate și să-i crestezi nițel pe față sau ceva de genul ăsta... Habar n-am. — Cine-s vrăbioii? Acum Saldaña scutură din cap cu hotărâre, de parcă oricum vorbise mai mult decât se cuvenea. — Toate la timpul lor. Și-n plus, eu nu-s decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Montera cu vârful spadelor, ori se fâțâiau pe treptele scării monumentale de la San Felipe cu centurionul Înțesat de tubulețe de tinichea pline cu mențiuni onorifice pentru campaniile lor și vitejia dovedită, toate mai false decât un dublon de plumb. Plouase nițel dis-de-dimineață și erau urme de noroi pe dușumeaua tavernei, cu mirosul acela tipic de umezeală și rumeguș pe care zilele ploioase Îl lasă În locurile publice. Cerul se Înseninase și o rază de soare, Întâi timidă, apoi tot mai sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
monarh, cel de-al Patrulea Filip, care Îi acordase prietenia sa; și pe care, umbla vorba, Îl Însoțea În escapadele lui amoroase cu actrițe și dame prea puțin recomandabile, după care amândoi se dădeau În vânt. Holtei, afemeiat, manierat, cult, nițel poet, galant și seducător, Guadalmedina cumpărase de la rege oficiul de mare curier, după scandaloasa și recenta moarte a fostului beneficiar, contele de Villamedina, asasinat Într-o istorie de fuste sau de gelozie. În acea Spanie coruptă unde totul era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cuvinte, păru a se destinde puțin, când l-am asigurat că nimeni nu Întrebase de el, nici În timpul nopții, nici de dimineață. Lebrijana Îi spuse același lucru și În privința tavernei: nu tu necunoscuți, nu tu Întrebări. Apoi, când mă depărtasem nițel, am auzit-o Întrebându-l Încet În ce daraveri necurate se vârâse iar. M-am Întors să mă uit la ei pe furiș, cu urechea ciulită; dar Diego Alatriste era din nou tăcut, mulțumindu-se să privească ferestrele ambasadorului englez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
singur În Încăperea luminată doar de lună prin fereastra desenând un pătrat pe dușumea. Nu știu cât timp am așteptat afară, dizolvat În Întuneric și nemișcat În spatele bornei de la răspântie. Strângeam În brațe bocceaua cu capa și armele căpitanului ca să mă Încălzesc nițel - fugisem după careta lui Martín Saldaña și a oamenilor lui doar cu pieptarul și niște pantaloni pe mine -, și astfel am stat mult acolo, strângând din dinți ca să nu mi-i aud clănțănind. Până la urmă, văzând că nici căpitanul, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]