458 matches
-
în arătarea și executarea obiectelor artistice pre-existente. În acest sens, Duchamp declară că obiectele ready-made oferă o nouă delectare estetică, în timp ce artisticitatea lor depinde de modul de alegere și de expunere a obiectelor. Dar obiectele ready-made nu sunt un mod nihilist de refulare a artei, ci definesc starea pre-ontoloigcă a operei de artă. Cu alte cuvinte, orice obiect real poate dobândi însușiri artistice dar nu mod natural, ci doar prin implicația creatorului. În consecință, putem spune că orice arhitectonică ontologică a
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
lupta dintre "sensibilitatea metafizică, îndrumată spre recrudescența religioasă, și incertitudinile și anchilozarea în materialism și nihilism"115. Sînt însă semnificative și treptele anterioare acestei stări opționale, prima consemnată la 15 ani, cînd orice adolescent este mai mult sau mai puțin nihilist (astfel el trăiește această etapă a vieții doar cronologic), cea de-a doua petrecută în anul imediat următor, la 16 ani, cînd adolescentul este, fatal și inexorabil, materialist, precizîndu-și pentru prima dată un punct de vedere dogmatic: "Realul este numai
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
recunoscîndu-se, e drept, și o anume sensibilitate la schimbările petrecute, cum s-ar spune, sous nos yeux. Gînditor profund tragic, din familia spirituală a celor hrăniți cu tristețe bestială, așezat cumva în descendența spirituală a lui Iov, negativist și nu nihilist, cum singur mărturisea, Cioran voia să treacă, o dată cu Lettre à un ami de lontain (text cu care se deschidea cartea), de la figura unui liberal intolerant la aceea de moderat desăvîrșit. Însă convertirea nu s-a produs, oricîte ofrande i-ar
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
injustiției generale: răii triumfă, rugăciunile nu sunt ascultate; zeii par indiferenți la treburile oamenilor, începând cu mileniul al doilea, crize spirituale izbucnesc în alte părți (Egipt, Israel, India, Iran, Grecia), cu urmări diferite, căci răspunsurile la acest tip de experiență nihilistă s-au dat potrivit geniului religios specific fiecărei culturi. Dar în literatura sapiențială mesopotamiană zeii nu se arată întotdeauna indiferenți. Un text prezintă suferințele fizice și mentale ale unui inocent care a fost comparat cu Iov. Este un adevărat om
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nobil și om de rînd, eteric și greu, curat și murdar, unul și multiplul, artificial și natural, oraș și sat, negru și verde, trecător și peren, lemn și plastic etc. Combinații nedefinite care dau retoricii sacre a blestemului antitehnologic ("prăpastia nihilistă în care se afundă marile transcendențe...") seducătoarea măgulire a calității. La polul opus, optimist și cuceritor, trecutul schimbă locul cu viitorul, ca lăcașuri ale Binelui și Răului întru preamărirea "transformării omului de azi". Tehnica joacă rolul mîntuirii, salvarea vine prin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ea, oare, cum cred și au crezut foarte mulți istorici și filosofi, o spirală ascendentă, după principiul și după credința unei perfectibilizări nu numai a individului, dar și a structurii În care trăiește?! Sau, cum o credeau unii „sceptici sau nihiliști” precum Nietzsche sau Spengler, ne mișcăm de fapt În „cicluri”, repetând, după câteva secole și În forme doar superficial schimbate, aceleași moduri, tipuri fundamentale de organizare socială?! Și, cum o afirmă Spengler, În sclavagism, În formele sale „decadente”, care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
inifinita sa capacitate de „supraviețuire”, sediu al zeității și al necunoscuților Zei - de a-i „imagina” atunci cînd unora, multora, li s-a părut a nu mai avea nevoie de „ei” - sau, cum s-a Întîmplat cu primul Înțelept și „nihilist” al Europei, cu Socrate, care i-a „transformat”, l-a „interiozat”, zeul, numindu-l Daimon și, pentru aceasta, a primit cu zîmbetul pe buze condamnarea la moarte! Zâmbind, deoarece știa că nu mai poate fi omorât odată ce a aflat, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în clișeu, dar pe de altă, dintr-o fascinație față de acesta. „Or, înspăimântat că ar putea deveni prizonierul retoricii, al clișeelor, al procedeelor, Caragiale nu numai că le denunță, dar se lasă fascinat de regulile enunțării, ale propriei enunțări aparent nihiliste, în așa fel încât aproape pulverizează lumea, creând un puternic efect al înstrăinării ei.” Aș înclina mai degrabă către a doua moti- vație, adăugând că fascinația pe care Caragiale o are față de monstruos, și care reiese din nuvelele naturaliste, fas-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
raportate la viață, care survin cu o insistență accentuată în crizele existențiale. Există posibilitatea unei substanțiale neîncrederi în viață: pot, mai mult sau mai puțin conștient, să spun nu existenței unui sens în viața mea și realității în general. Alternativa nihilistă, în forma sa filozofică de reducere la nimic a oricărei semnificații sau în aspectul său practic de nu contează, totul este la fel (pentru a evita termeni banali), găsește totdeauna suficienți termeni negativi pentru deducția absurdității, pentru întreruperea, golul, lipsa
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nici consecința ei. Mai curând, această încredere în viață devine comprehensibilă prin actul exercitării deciziei mele în viața de zi cu zi, se înțelege că are sens și este rațională în momentul în care se experimentează. Este adevărat că negarea nihilistă sau încrederea originară cinică nu sunt zdruncinate de argumente raționale. Sfârșesc însă prin a se încurca în contradicții tot mai adânci; opera, viața și decăderea lui Friederich Nietzsche au dovedit-o în mod impresionant. Pe de altă parte, un da
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Nietzsche. Eu însumi m-am ocupat mult de principiile nihilismului și de consecințele sale filozofice, cum se poate vedea în cartea mea Există Dumnezeu? Friederich Nietzsche a cunoscut afirmarea în zilele noastre și este cel ce a observat specificul omului nihilist cu mai multă precizie și clarviziune decât alții. Pentru un nihilist, orizontul simțurilor este anulat cu o simplă ștergere de burete, el nu recunoaște nici o valoare absolută, obligativitate a normelor, modele autentice. Nici filozofia nu a găsit soluție la acest
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lumea ar fi guvernată de pura cazualitate, de un destin haotic, absurditate și iluzie, pe scurt că totul ar fi, în fond, lipsit de valoare. O astfel de gândire nu poate fi respinsă în mod teoretic. Însă nici această concepție nihilistă nu este demonstrabilă rațional. Este posibil ca viața umană să nu fie lipsită de sens, valoare inutilă și nefericită. Cu alte cuvinte, decizia aparține individului. În alegerile politice, foarte rar cineva și-ar pune propria încredere într-un politician sau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să înlocuiesc un coleg la cursurile de filozofie. Cu acea ocazie, tratasem mai întâi în mod cuprinzător filozofia teologică a lui Georg Friedrich Wilhelm Hegel, după aceea antiteologia antropologică a lui Feuerbach, ateismul social și revoluționar a lui Marx, ateismul nihilist a lui Nietzsche și ateismul lui Dostoievski. Îmi amintesc încă foarte bine de unul dintre cursurile mele. Discutam cu studenții despre teoria proiecției a lui Ludwig Feuerbach și despre problema dacă, prin urmare, rugăciunea ar fi doar o conversație cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
extraordinară din viața sa. Dacă, însă, fotbalul "umple" doar "golul" minții și al inimii, iar în interior nu se află nimic altceva, el poate devini periculos. De altă parte, băuturile, precum berea și tăriile, nu sunt medicamente, ci stimulează pofta nihilistă de violență. Având premisele corecte, globalizarea sportului constituie o oportunitate. Sunt convins că sportul oferă o ocazie extraordinară pentru adunării persoanelor de diverse naționalități, culturi și religii. O arată manifestările sportive de succes. Sportul are o semnificație ce transcende națiuni
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
începutul regimului prezent, care, de-a lungul celor două zeci și cinci de ani de putere, a tăiat legăturile țării cu lumea din afară, cel puțin în ceea ce privește cunoașterea ei. Turiștilor li s-a permis să guste deliciile nimicitoare ale principiilor nihiliste, dar cea mai mare parte a lor s-au întors acasă într-o stare de șoc năucitor"332. Totalitarismul a mers mână în mână cu anarhia, corupția și cinismul, dar, din păcate, parcă la fel merg și democrațiile "originale" din
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
sistematic în serviciul valorii de piață. În fața daunelor provocate de consumul-lume, numeroși intelectuali stigmatizează progresia unei noi „barbarii”, a unui nihilism distrugător pentru tot ce constituia umanitatea omului. Unii evocă o „desimbolizare generalizată” care se caracterizează prin reducerea de factură nihilistă a omului la un individ calculator, eliberat de orice grijă a valorilor și a idealurilor, motivat exclusiv de bani și de propriile interese 28. Alții subliniază barbaria blândă a unei epoci relativiste care, recuzând criteriul obiectiv al excelenței, refuză să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
excelență a barbariei”30. Bernard Stiegler denunță logica „proletarizării consumatorului” extinsă la toate modurile de existență individuală, la toate facultățile umane, fie ele mentale, afective sau estetice 31. Astfel, tot ce trăiește s-ar precipita spre un orizont dezumanizat și nihilist, populat de turme umane standardizate pe cât de inconștiente, pe atât de însetate de satisfacții vulgare. Sfera transcendentă a idealurilor, cunoașterea regulilor vieții de societate, dorințele de elevare spirituală, toate acestea au fost măturate de consumul industrial, de un univers devenit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
relativism generalizat. În pofida domniei principiului „toate-s o apă și-un pământ”, majoritatea a oamenilor au convingeri morale care se exprimă prin reacții de indignare, dar și prin diferite feluri de comportamente „responsabile” sau altruiste. Asistăm nu atât la dispariția nihilistă a idealurilor, cât la o nouă organizare socială a eticului compatibil cu individul hipermodern. Idealurile de Bine și de Drept sunt oricum, dar nu moarte: chiar dacă nu construiesc o lume după chipul și asemănarea lor, ele permit totuși judecarea, criticarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
este și aceea în care este de datoria individului să decidă ce trebuie să facă, stabilind regulile propriei conduite. Consens în jurul valorilor umaniste democratice, avânt al reflexivității etice: cultura fazei III nu poate fi asimilată cu o stare a barbariei nihiliste. Spiritul de consum: până unde?tc "Spiritul de consum \: până unde ?" Cei mai pesimiști consideră că dezastrul s-a produs deja și că ar fi de o profunzime abisală. Sistemele noastre de educație s-au șubrezit, sunt incapabile nu numai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
hotelului „Crillon”. - Ai instincte bune, Chick, mi s‑a adresat. Păcat că nu ai În alcătuirea ta o doză mai mare de nihilism. Ar fi trebuit să fii În mai mare măsură asemănător cu Céline, cu comedia sau farsa lui nihilistă. Femeia disprețuită care‑i spune amantului ei, Robinson: „De ce nu poți să rostești «Te iubesc»? De ce crezi că ești atât de deosebit? Ai și tu erecții ca oricare altul. Quoi! Tu ne bandes pas?” Pentru ea, o erecție e totuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mine Însumi, În discutarea unor slăbiciuni sau a unor perversități. Abe mi‑era mult superior În ceea ce privește Înțelegerea de sine, autocunoașterea. Dar fiecare discuție dintre noi, oricât ar fi fost de personală, se prefăcea până la urmă Într‑un haz sănătos, curat, nihilist. - Poate că o viață neanalizată nu merită să fie trăită, Îi spuneam eu. Dar viața analizată Îl poate face uneori pe un om să‑și dorească moartea. Ravelstein se distra enorm la auzul cuvintelor mele. Râdea cu atâta poftă, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
răspuns Nikki. - Ghetou, pe dracu'! Evreii din ghetou aveau simțiri rafinate, nervi stăpâniți - după mii de ani de exercițiu. Aveau comunități și legi. „Ghetou” e un termen de ziarist ignar. Imbecilii ăștia nu vin din ghetou, ci dintr‑o harababură nihilistă, zgomotoasă, lipsită de orice noimă. Într‑o zi mi‑a spus: - Chick, am nevoie să‑mi completezi un cec. Nu mare lucru. Cinci sute de dolari. - Și de ce nu poți să‑l scrii tu? - Vreau să evit necazuri cu Nikki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o slăbiciune pentru nihiliști, i‑am spus. - Bănuiesc că această slăbiciune se datorează faptului că nihiliștii nu debitează minciuni intelectuale. Îmi plac cei care acceptă nihilismul ca pe o condiție de viață și trăiesc conform acestei condiții. Dar nu suport nihiliștii intelectuali. Îi prefer pe cei care trăiesc deschis cu infamiile lor. Nihiliștii naturali. - Céline recomanda ca evreii să fie exterminați ca bacteriile. Vorbea medicul din el, presupun. În romane, influența artistică Îl Înfrânează, dar În publicistică e un curat ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
așa cum s-a mai spus; acum natura își cere drepturile; dorința sexuală se impune; libidoul va duce la sublimări, de regulă de tipul preocupărilor filosofice, metafizice, religioase, morale, ca o formă de consolare a unor pasiuni nefericite; filosofia adolescenților este nihilistă; ei neagă totul: utilitatea efortului, a muncii, chiar pe cea a vieții sau a lumii, așa cum vedem din cugetările filosofice ale lui E. Cioran, imaginea elocventă a unei mentalități adolescentine în sfera filozofiei; totul este inutil, lipsit de orice ideal
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
moarte, reluat sub formă de joc, pentru a diminua forța conflictului existențial, al societății generale, care dorește să fie perfectă economic. Între aceste etape ale relațiilor sociale sportive (creștere, apogeu și declin), procedeele artistice sportive nu exclud atitudinile destructive, fantasmele nihiliste fiind o parte a simbolismului social sportiv, dominata care garantează integritatea structurii rămâne nevoia de joc. Trupul frumos reprezintă o treaptă spre frumusețile perfecte superioare, corpul sportiv devine centrul universului, prin dragoste pentru perfecțiune, trupurile sportive tind către un sens
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]