5,003 matches
-
ironică a clișeelor din gândirea comună), este o asemenea ființă superioară condiției ei sociale. Ea îndură tot felul de umilințe, ca prințul travestit în cerșetor al lui Mark Twain: " Greul începea la sfârșitul zilei de muncă. În punga ei se nimereau roșiile cele mai stricate și fructele necoapte, capătul plin de coji și sfori al salamului, ouăle crăpate - "și astea trebuie vândute, nu? ce să fac, să le mănânc eu?" o repezea vânzătorul la încercarea timidă de protest și se mai
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
Constantin Țoiu 1972. Avea mănuși de piele, negre, jupuite, pe care și le uita peste tot pe unde se nimerea și care păreau că-l anunță ca niște mesageri. Felul lui B., conspirativ, de a te apuca de braț cînd voia să-ți comunice ceva important, sau să-ți explice, înfigîndu-și degetele în carne, în timp ce te ținea strîns de braț
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
lui Kolakowski despre biserica catolică poloneză, "rigidă, sarmatizantă (?), nepreocupată de nici o îndoială religioasă, pe scurt, o biserică cu totul simplă, puțin vigilentă în plan intelectual, în mare, destul de primitivă". Și noi care credeam că astfel de însușiri ar fi mai nimerite cu biserica ortodoxă românească! În tinerețe, Kolakowski se arăta aproape ostil catolicismului unit cu acel ideal de viață rurală din Pan Tadeusz: "Era o reacție de respingere față de Polonia catolico-sienkiewicziană" adaugă bătrînul filosof, care, în 1982, a abandonat multe din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16382_a_17707]
-
întrebările fetiței lui Charlie Citrine din romanul lui Bellow m-au determinat să mă gîndesc la lucruri pe care le uitasem, ca și cum nu s-ar fi întîmplat, și care mi-au revenit în minte asemenea unor fotografii vechi peste care nimerești fără să vrei într-un album de familie. Și, fiindcă tot sîntem în Sărbători, mi-am amintit cum era Crăciunul, cu o jumătate de veac înainte, în copilăria mea. Totul se făcea pe atunci în casă, nu numai sarmalele, dar
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
în nopțile singuratece, eroii luau drumul caselor pe care românii cuminți, cu neveste virtuoase și copii mulți le numeau deocheate și pe care popa cu aghiazma și cu tămîierele lui le ocolea ca pe niște sucursale demoniace... Capcana în care nimerești La țigănci... Puține pagini din proza română reușesc să ne facă să pătrundem în taina, în transcendentul celor trei preotese, ale celor trei rase oferindu-se numai sufletelor bîntuite în noaptea valahă din casa de pe strada a cărei denumire declinată
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
de declarații potrivite actului natural, ci doar de constatări practice, gospodărești. Astfel, cum ședeam privind fascinat, ascuns de furtună, de rafalele ei, fără a putea scoate nici cel mai mic sunet sau zgomot prevenitor, cum se întîmplă de obicei cînd nimerești în timpul desfășurării unor astfel de fapte intime, o auzeam din timp în timp clar, pe femeie, ca și cum ar fi spălat rufe ori ar fi tras ceva la mașina de cusut: ...și gîștele alea nu le-ai închis... și țolul ăla
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
spital. Străzile erau pline cu cioburi de sticlă, pancarte sfîșiate și butelii cu gaz lacrimogen. Cînd îl urcară pe Piper în ambulanță, ochii bărbatului erau plini de lacrimi. Așezîndu-se, se convinse că se alesese cu o mînă rănită și că nimerise într-o casă de nebuni. - Cu ce-am greșit oare? o întrebă el plîngăcios pe Sonia. - Cu nimic. Cu absolut nimic, veni răspunsul.
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
colorate, pentru câini. Aceste cutii sunt descărcate direct din avion de pe Aeroportul Otopeni. Pe cutiile acelea de carton sunt ba inscripții nemțești, ba inscripții englezești. Cică alea englezești sunt ceva mai savurate decât nemțeștile. Depinde însă ce aduce și cum nimerești avionul. Așadar, dacă vei merge pe lângă aceste palate, vei constata foarte ușor că sunt pustii. Ale cui sunt? Auziți? Nici paznicii nu știu cum se numește stăpânul! Câteodată se mai întreabă și ei după ce adorm câinii, bine, bine, dar pentru ce s-
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
sau pe lux), descoperim că, în anul 2005, guvernanții noștri socotesc un lux (nu o necesitate) energia electrică, gazul natural, automobilul (chiar acela mititel, sub 1,6 capacitate cilindrică) sau cafeaua. Ne întrebăm dacă accizele nu ar fi fost mai nimerite pe lemnul de foc (ăsta, da, lux, în șemineurile unor evazioniști fiscali) sau pe trăsura cu cai (preferată de aceiași, ca mai șic, cailor putere). Și, oare, nostalgicii comunismului (destul de mulți ca să reprezinte o bază de impozitare largă cît Dunărea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
lui bărcuță cu motor, în largul insulei, iar mama și Gaspare vor locui la Torino, la mătușa dispusă și ea să se sacrifice, pentru ca puștiul să-și valorifice potențialul și să facă o carieră pe măsură. Dar calitățile acestuia (barcă nimerită în pădure!) ajung un handicap, care se adaugă celui datorat modestei condiții sociale, în școala unde toți, elevi și dascăli, îl debusolează. Școala are un profesor-psiholog pentru elevii cu probleme de adaptare, organizează schimburi culturale internaționale etc., dar totul ajunge
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
și să-l cunosc pe cel de care ea era nedespărțită, chiar când era singură. Pe strada Aviator Petre Crețu, la numărul 64 In apropiere de Cașin încep străzile aviatorilor. Nu le prea știam și am rătăcit puțin înainte să nimeresc, într-o zi toridă, eliadescă, pe strada lor. Era umbrită de copaci imenși, ale căror rădăcini spărseseră asfaltul și te făceau să te simți la munte, nu în mijlocul unui oraș. La numărul 64 am împins cu grijă poarta cu grilaj
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
clare?" (Semnal de alarmă) Drama cotidiană se arată, totuși, minoră în comparație cu ce descoperă poetul într-un Univers răvășit, unde "cerul se întorsese pe partea cealaltă/ unde cu neagră cerneală/ era scrisă o poveste indescifrabilă./ De tristețe soarele se micșorase/ până nimerise în gura unei furnici/ care-l purta pe cărări șerpuitoare mici/ prin iarba colosală". într-o asemenea ipostază "bisericile stăteau răsturnate/ ca niște acrobați cu capul în jos/ iar turlele creșteau smintit/ aidoma rădăcinilor spre adânc". (Un deșert prin care
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
cuvîntului nisip/ poimîine îi voi ține o disertație despre funcțiile prepoziției de / în timp ce răspoimîine vei face bine și vei tăcea din gură/ dacă nu vei dori să ți se dea papucii// îmi făceam eu socotelile privind țintă la clepsidra/ care nimerind fix în dreptul rîsului tău se nărui/ prefăcîndu-se în mii de cioburi și fărîme/ și într-o pulbere de nisip care ne intră în pori în ochi/ și în cutele de la haine înainte de-a ne dumiri/ ce se întîmplă cu
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
la Editura Universal Dalsi e cel cu Petru Dimitriu. Un schimb de mesaje scrise, pe care Marta Petreu îl reproduce ca atare, mai adăugînd și scrisori ulterioare pe care intervievatul i le-a trimis. O dovadă că Marta Petreu a nimerit la fix. Chiar și de la distanță.
Ce vrea Marta Petreu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11990_a_13315]
-
să devină altul, dar fără să expliciteze resorturile și vinile, lăsate în penumbră. Scenariul simbolic al iernii alimentează conotațiile purității, după cum fantasma devorării transformatoare asigură disponibilitatea personajului de a deveni altul. Ca o ironie a sorții, Rusoaica posibilă din imaginație nimerește în sectorul prietenului Iliad, care o întoarce din drum. Există o rivalitate între cei doi în aspirația lor comună. Valia e numele ei, era fiica unui baron exterminat (p. 155) și avea o vioară la subsioară. Sacralizarea ei patetică ("Fața
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
se apropiase de ele, încă mai discutau cu aprindere, ignorându-l. Mai stătu puțin, să nu le tulbure. Cum avea un prilej, Menaru îi ghicea pe loc femeii tinere îndrăgite, în Coran, în ceașca de cafea, în ghioc, cum se nimerea. Acum, privind atent, desluși ghiocul. Vorbea în el, ca-ntr-un microfon. Sisi, după ce ascultase amuzată, probabil că i-l ceruse, nu se auzea de vuietul mării, fiindcă acum ea dusese la ureche instrumentul turcoaicei, ascultând ceva cu o atenție
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
pe prostul știa vezi bine că, Doamne ferește de-i dus vreun om să are în răstoacă nu-i hârjonești nevasta nici în joacă nu poți să știi de-ntors te miruiește n-avea habar că-n vară o vădană l-a nimerit la gârlă despuiat spălându-și goliciunea de băiat și-a cam poftit ca orișice cucoană dar n-a-ndrăznit, speriată cu dreptate de ce îi atârna lălâu spre iarbă frumos că mai privirile-i să-l soarbă ea nevăzând așa imensitate simțind femeia
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
nici noi ca dracu, nici dracul ca noi”. Lipsit de îndrumarea unui om matur, împreună cu un coleg, în naivitatea lor copilărească, s-au lăsat amăgiți de un „instructor”-escroc și duși să învețe meseria de tractorist, tocmai în Kazahstan. Așa „nimerește benevol într-o colonie”, pomenind vorba bătrânească: :nu cauți și o găsești, dar dacă o mai cauți...”. Evident că ar fi vrut să scape dintr-un iad unde căzuse din naivitate. Dar cu cine să se sfătuiască, dacă toți erau
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
mereu pus pe șotii... O dată, terminând un articol, când să-l iscălească, mă întrebase dacă îmi place cum semnează și, caligrafic, așternuse pe hârtie: I. Bercovicz. Îl certasem, fără umor, temându-mă de urmări. Norocul lui a fost că se nimerise să-i înmâneze articolul direct lui Milo Petroveanu, un critic fin, cultivat, prietenos. Acesta, văzând semnătura, - el însuși cu nume schimbat - după ce parcursese articolul, tresărise - "Cum, ce-i asta?!" - la care Nego, bâlbâindu-se, tot de emoție, făcuse: Da' voi
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
deja mult, mai ales în spațiul francez, dar problema rămîne cu toate acestea dezamăgitor de neelucidată. Cu atît mai dezamăgitor cu cît în zona est-europeană intelectualii au fost marea speranță (nu știu dacă un optimist timp prezent ar mai fi nimerit în contextul actual...) imediat după căderea Cortinei de Fier. La începutul anilor '90, înainte ca Bucureștiul să fie luat cu asalt de mineri, omul de rînd, cu școală puțină, mai privea cu respect Universitatea, Academia, Uniunea Scriitorilor și alte asemenea
Noua intelectualitate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16057_a_17382]
-
de fiecare dată când apare un model nou, să-și schimbe și ei numele? Cred că da, altfel ar ajunge bătaia de joc a ălora mai jmekeri. Vă dați seama ce castane și-ar lua Audi A3, dacă s-ar nimeri la joacă cu Audi A8?
Audi A241232 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19632_a_20957]
-
inca cu pretenții de literatură, heheee... Crezi că Mircea Badea citește cărți de self-help? Hahaha. Poate vrei să-ți rup capul... Citești literatura erotică? Vaaai, cum poți să mă întrebi așa ceva, maica? Crezi că eu sunt din alea? Când se nimerește, da, citesc și literatura erotică, normal... Există diferența între literatura scrisă de bărbați și cea scrisă de femei? Da, si acuma o să-mi sară în cap feministele. Cred că bărbații sunt mult mai buni constructori de edificii mari... Ce carte
Cartea de pe noptiera blogului by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19726_a_21051]
-
Simona Tache O filă mai veche din jurnalul EBEI. De pe vremea campaniei lu’ tătică-su, de dinainte de referendum. Dragă jurnalule, Sunt puțin dezamăgită pe tine. Când team deschis azi, am nimerit la o pagină scrisă și mia sărit inima, am crezut că miai scris în sfârșit și tu mie, după atâția ani în care țiam scris numai eu ție. Am citito și deoarece se vorbea foarte mult în ea de-spre
Fesele mele cred că au înbătrânit și se îmmoaie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20001_a_21326]
-
care nu mă răzgândesc, să n-o regret după aia, pentru tot restul vieții). După vreo șase ore de bocit și deliberări, am hotărât să o invităm la o teleconferință pe cea mai puternică femeie din lume, Președinta Statelor Unite. Am nimerit-o taman când dormea chircită, cu o pernă electrică sub burtă. Era la ciclu, deci foarte nervoasă. A întredeschis ochii, ne-a ascultat, după care a ridicat puțin capul de pe pernă și ne-a zis: “Aruncați-i dracu’ în aer
Cromozomul Y e ca şi mort, trăiască oja şi cromozomul X! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19959_a_21284]
-
mă place. Atunci, cerul s-a năruit peste mine! Niciodată nu-mi spusese vreo vorbă despre familia lui. Am leșinat. M-am trezit într-un fel de leagăn, pe o pătură în carouri, nu prea nouă. Încet-încet, am înțeles unde nimerisem. A doua zi am primit și eu o galabia (o haină albă, cu mâneci, lungă până la călcâie) și un burmus (un fel de șal, care trebuia să-mi acopere capul și gura). Apoi, mi s-a dat o cămăruță curată
Agenda2003-2-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280578_a_281907]