601 matches
-
pe frontul de est. În 1915 a primit Ordinul Lânii de Aur. A servit mai întâi în Armată Comună, apoi, după căderea Austro-Ungariei, în armată poloneză. În octombrie 1922, la Catedrala Sf. Ștefan din Viena, s-a căsătorit cu o nobilă austriacă, Maria Klothilde von Thuillières Gfn von Montjoye-Vaufrey (1893-1978). Căsătoria a fost acceptată deși a fost morganatica. Copilului lor i s-a garantat titlul de Conte de Habsburg: Contele Leo Ștefan de Habsburg (n. 1928). A murit de tuberculoză la
Arhiducele Leo Karl de Austria () [Corola-website/Science/324052_a_325381]
-
casă. Ignorată de soțul ei și disprețuită de florentini deoarece era austriacă, Ioana nu s-a simțit "acasă" în Florența. La puțin timp după căsătorie, Francesco a început o relație secretă (care curând a devenit de domeniu public) cu o nobilă venețiană, Bianca Capello. Încet încet, Francesco și Bianca au devenit tot mai îndrăzneți și erau bârfiți la toate curțile Europei (și Bianca era căsătorită). Poziția Ioanei era dezavantajată și de faptul că născuse șase fiice (din care doar două vor
Ioana a Austriei () [Corola-website/Science/321995_a_323324]
-
Adalbert (n. 956 - d. 997) a fost un misionar ceh, episcop de Praga, canonizat în anul 999. Este considerat drept patron al Boemiei, Ungariei, Poloniei și Prusiei. S-a născut în jurul anului 956, dintr-un principe boem al nobilei familii Slavnik și dintr-o mamă germană, Adilburga, rudă a împăratului Otto cel Mare. A primit numele de Vojciech, care înseamnă ajutor al armatei, și era destinat vieții militare, dar încă de mic, o boală l-a adus în pragul
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
Lucrezia Maria Romola de' Medici (4 august 1470 - 15 noiembrie 1553) a fost o nobilă italiană, fiica cea mare a lui Lorenzo de' Medici și a soției sale Clarice Orsini, și mama Mariei Salviati și a lui Giovanni Salviati. Lucrezia s-a căsătorit pe 10 Septembrie 1486 cu Jacopo Salviati. Cei doi au avut împreună
Lucrezia de' Medici () [Corola-website/Science/330564_a_331893]
-
că o asemenea reparațiune morală și politică, reprezentată prin retragerea recunoașterii și condamnarea guvernului nelegal și criminal de quislingi sovietici din București, va fi dată unui popor în suferință și subjugare, popor care este temeinic și sincer devotat Statelor Unite ale Americii și nobilelor lor idealuri umane și politice."" " În 1955 Mihail Fărcășanu a organizat strângerea de donații pentru apărarea grupului de tineri români, conduși de Ovidiu Beldeanu, care intraseră cu forța, la 15 februarie 1955, în Legația României de la Berna (Elveția) și confiscaseră
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
la polul nord. Expediția a fost condusă de Umberto Nobile, care s-a folosit de dirijabilul N1 "Norge". Expediția a plecat de la Roma și s-a deplasat la Oslo (Norvegia), după care s-a îndreptat spre polul nord.. Proiectul lui Nobile a trebuit să învingă opoziția unor fasciști de frunte, a aviatorului Italo Balbo și a unor constructori de dirijabile. Încercările lui Nobile pentru finanțarea de către stat pentru construirea de noi dirijabile pentru continuarea expedițiilor sale s-au lovit de refuzul
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Roma și s-a deplasat la Oslo (Norvegia), după care s-a îndreptat spre polul nord.. Proiectul lui Nobile a trebuit să învingă opoziția unor fasciști de frunte, a aviatorului Italo Balbo și a unor constructori de dirijabile. Încercările lui Nobile pentru finanțarea de către stat pentru construirea de noi dirijabile pentru continuarea expedițiilor sale s-au lovit de refuzul autorităților fasciste. Nobile a fost nevoit să obțină finanțare din surse private pentru expediția din 1927-1928. Guvernul a asigurat vasele de aprovizionare
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
a asigurat vasele de aprovizionare principale pentru expediția lui Noble atunci când au ajuns în regiunea arctică. Expediția s-a încheiat cu un dezastru atunci când dirijabilul N4 "Italia" s-a prăbușit la polul nord. A fost nevoie de două săptămâni pentru ca Nobile și supraviețuitorii să fie salvați de pe un iceberg aflat în derivă de un spărgător de ghiață sovietic. După misiunea de salvare reușită, Nobile a fost considerat un adevărat erou de către majoritatea italienilor. În schimb, Mussolini și fasciștii au considerat eșecul
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Roma pentru a-i da raportul lui Mussolini. Nobile a explicat dictatorului circumstanțele accidentului, dar Mussolini nu a încetat să-l considere vinovat pentru accident. Regimul fascist a declanșat o anchetă, al cărei rezultat îl dădea de asemenea vinovat pe Nobile pentru dezastru. Exploratorul a continuat să facă față șicanelor autorităților până în 1931, când Nobile s-a hotărât să părăsească țăra plecând în Uniunea Sovietică, unde a cerut ajutor pentru programul său de cercetare cu ajutorul dirijabilelor. Relațiile dintre statul italian și
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
de Luxemburg domeniul și castelul Hunedoarei, drept răsplată pentru faptele sale de arme în luptele cu turcii. Conform unei legende lansate în secolul al XVI-lea de către Gáspár Heltai, ar fi fost fiul nelegitim al regelui Sigismund de Luxemburg cu nobila Erzsébet Morzsinai, având un frate tot cu numele (Ioan) — duplicarea numelui era un obicei când unul dintre copii avea tatăl diferit.. Ioan Huniade a fost un mare aristocrat al regatului Ungariei, care își avea domeniul feudal la Hunedoara. A devenit
Ioan de Hunedoara () [Corola-website/Science/298042_a_299371]
-
Cehăluț, a dat zestre un sfert de sat fiicei sale Elena . Satul a fost întărit în proprietatea familiei Chyseri printr-o nouă donație regală în anul 1429. Nu știm prin ce mijloace Cizerul a intrat, curând după aceea, în posesia nobilei familii Bánffi, stăpâna cetății Valcău. În 1449 Cizerul a aparținut lui Ștefan Bánffi iar in 1491 a fost împărțit între urmașii răposatului Losonczi Bánffi András. Satul a rămas mai mult sau mai puțin în posesia familiei Banffy până la mijlocul secolului
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
(25 decembrie 1493 - 22 ianuarie 1583) a fost nobilă franceză din Casa de Bourbon. A fost soția lui Claude de Lorena, Duce de Guise. Prin fiica ei cea mare, Maria de Guise, regină consort a regelui Iacob al V-lea al Scoției, ea a fost bunica maternă a Mariei
Antoinette de Bourbon () [Corola-website/Science/330183_a_331512]
-
lumea în două categorii: oamenii civilizați, titlu pretins de cei care fac clasificarea și ceilalți, care au numai aspect uman, dar care sunt pe cale de a pieri de câtă grijă au de ei oamenii așa-ziși "civilizați". Oh, cât de "nobilă" este cultura noastră! Vorbește atât de frumos despre demnitatea umană și drepturile omului, dar disprețuiește demnitatea și drepturile acestor milioane de oameni călcându-i în picioare și asta numai deoarece ei locuiesc dincolo de mare, au pielea de altă culoare și
Albert Schweitzer () [Corola-website/Science/315868_a_317197]
-
1431 - d. decembrie 1476), denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476. S-a născut în cetatea Sighișoara din Voievodatul Transilvaniei, fiind fiul lui Vlad Dracul și al unei nobile transilvănene. A fost căsătorit de trei ori: întâi cu o nobilă din Transilvania - Cneajna Bathory, apoi cu Jusztina Szilagyi și apoi cu Ilona Nelipic, verișoară a lui Matei Corvin. A avut cinci copii, patru băieți și o fată: Radu și
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476. S-a născut în cetatea Sighișoara din Voievodatul Transilvaniei, fiind fiul lui Vlad Dracul și al unei nobile transilvănene. A fost căsătorit de trei ori: întâi cu o nobilă din Transilvania - Cneajna Bathory, apoi cu Jusztina Szilagyi și apoi cu Ilona Nelipic, verișoară a lui Matei Corvin. A avut cinci copii, patru băieți și o fată: Radu și Vlad din prima căsătorie, Mihail și Mihnea cel Rău din a
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
Scopoli, jurist promovat precum guvernator al principe-episcopului de Trento, mama lui fiind Claudia Catharin, fiica patricianului trentin Antonius de Gramola (1699-1791), o pictoriță cunoscută. El s-a căsătorit de trei ori: pentru prima dată, în anul 1749 la Cavalese, cu nobila Albina de Miorini (d. 1756) și după moartea dânsei, pentru a doua oară, în anul 1758, cu Catharina de Franchenfeldt (d. pe la 1770). După decesul și acestei soții, s-a cununat, pe 2 august 1774 la Schemnitz, cu Caroline, fiica
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
luteran, iar mai târziu și-a dat seama că la patul de moarte al lui Marie (care a murit mai apoi de febră tifoidă), s-a rugat pentru prima dată din copilărie. Bismarck s-a căsătorit cu verișoara lui Marie, nobila Johanna von Puttkamer (Viartlum, 11 aprilie 1824 - Varzin, 27 noiembrie 1894) la Alt-Kolziglow pe 28 iulie 1847. Căsătoria lor lungă și fericită a dat naștere la trei copii, Herbert (n. 1849), Wilhelm (n. 1852) și Marie (n. 1847). Johanna a
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
mai izolată. În mai 1768 Christian al VII-lea a început un lung tur al Europei inclusiv Altona, Paris și Londra. Îm timpul absenței sale, Caroline Matilda a trezit atenția prin plimbările sale din Copenhaga; acest lucru era considerat scandalos, nobilele daneze mergeau numai cu trăsura în oraș. Caroline Matilda și-a petrecut vara la Castelul Frederiksborg cu copilul ei nou născut înainte de a reveni în toamnă la Copenhaga. Regele a revenit în capitală la 12 ianuarie 1769 aducând cu sine
Caroline Matilda de Wales () [Corola-website/Science/316484_a_317813]
-
al XIII-lea ca „Duc et Pair Etranger”. Prinții de Monaco au devenit astfel vasali ai regilor francezi, în timp ce au rămas, simultan, prinți suverani. Deși prinții și familiile lor și-au petrecut majoritatea vieții la Paris, și se căsătoreau cu nobile franceze și italiene, Casa de Grimaldi a rămas italiană. Principatul și-a continuat existența ca protectorat al Franței până la Revoluția Franceză. În 1793, forțele Revoluționare au capturat Monaco, care a rămas sub control francez până în 1814, când familia Grimaldi a
Monaco () [Corola-website/Science/296920_a_298249]
-
care permitea deținerea unei funcții în stat, dreptul de proprietate funciară (asupra moșiilor, terenurilor agricole, viilor, pădurilor). Codul Civil din 1864 completează și modifică segmentul legislativ referitor la cetățenie: elimină împământenirea mică și prevederea regulamentară privitoare la căsătoria cu o nobilă, introduce termenul de ”naturalisațiune” pentru a numi procedura prin care un străin dobândește cetățenia română, precizează foarte clar că exercițiul drepturilor civile nu depinde de calitatea de cetățean. Normele juridice despre care vorbim se gasesc în Cartea I Despre personae
Cetățenie română () [Corola-website/Science/336886_a_338215]
-
exemplu, gazul situat în perioada a 3-a are configurația eletronică: K:2e L:8e M:8e, deci nu formează ioni și are valența 0, de aceea gazele nobile nu formează compuși cu alte substanțe. Denumirea de gaze inerte sau nobile își are originea în faptul că, până de curând, se credea că principala carcteristică a elementelor din grupa a VIII-a este inerția lor chimică totală. Inerția chimică a fost explicată prin configurația electronică specială a acestor gaze. Toate au
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
electroni). S-a tras concluzia că această configurație electronică conferă o stabilitate deosebită, constatare care a fost generalizată ca regula octetului. Cercetări recente au arătat că unele gaze rare pot da combinații, uneori deosebit de stabile. Numele de gaze inerte (sau nobile) nu mai este astăzi propriu, ci are doar un sens istoric. Nici denumirea de gaze rare dată elementelor din grupa a VIII-a nu este foarte potrivită, căci unele dintre ele se găsesc în cantități destul de mari în atmosfera pământului
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
Anna Dalassene (greacă: Ἄννα Δαλασσηνή; ca. 1025/30 - 1 noiembrie 1100/02) a fost o importantă nobilă bizantină. Între marile familii feudale și militare din aristocrația bizantină, una din cele mai celebre, către jumătatea secolului al XI-lea era familia Comnenilor. Bogăției, întinderii vastelor sale domenii asiatice, numărul vasalilor și clienților, se adăuga, spre a-i mări
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
coroana Franței și imperiul habsburgic. Elisabeta s-a căsătorit prin procură la 22 octombrie 1570 în catedrala de la Speyer (unchiul Elisabetei, arhiducele Ferdinand l-a reprezentat pe regele Franței). La 4 noiembrie ea a părăsit Austria acompaniată de nobili și nobile germane și de arhiepiscopul elector de Trier. Odată ajunși în teritoriul francez, drumurile erau impracticabile din cauza ploilor constante; aceasta a cauzat decizia prin care nunta oficială urma să fie sărbătorită în micul oraș de frontieră Mézières-en-Champagne (acum Charleville-Mézières). Curios în legătură cu
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
(sau Circaziana) (n. 1620 - d. 1 martie 1666) a fost o nobilă cercheză, care a devenit cea de-a doua soție a domnitorului moldovean Vasile Lupu, cu care s-a căsătorit în 1639. Potrivit lui Evliya Çelebi, mama ei a fost sora lui Koca Derviș Mehmed Pașa care a fost Mare Vizir al
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]