4,446 matches
-
în prezentarea lui B. Elvin la acest număr aniversar: Lettre Internationale n-a încercat să schimbe lumea. Nu s-a implicat în lupte literare, în polemici generaționiste, în schimbări de canon. Dar nici n-a rămas în afara lor ca un nobil bătrîn și resemnat. Nu și-a făcut un titlu de glorie din lașitate și conformism. Nici n-a fost "apolitică". Ci a fost o revistă care de la calitatea coperții și pînă la conținutul textelor a funcționat ca și cum România din jurul ei
"Lettre internationale" la 10 ani by Luminița Marcu () [Corola-journal/Imaginative/15198_a_16523]
-
la sfîrșit: "Arhip. Nouă ridicătură de a domnului Mihai vodă Sturza; moldoveni sînt." Apoi iată, de pildă, unde stau, rătăcite, anacoluturile lui Caragiale, între clondirul de mastică și evocările șiroinde de familie: "Balș. Moldovan drept, veche familie boierească, figurează între nobilii Moldovei încă dinaintea domniei lui Dragoș vodă, pe cînd țara era republicană, precum văd într-un manuscript a lui Petrea Clînău, spătarul lui Ștefan vodă cel Mare, tălmăcit de el în Vaslui din latinește, cum l-a găsit scris de
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
un ardelean dintr-o bucată, demn și capabil de o mare bunătate, în ciuda educației austriece pe care o primise. Tatăl meu, Gheorghe (deși el preferă "George", căci îi sună mai dulce la ureche), se trăgea dintr-o familie de români nobili din Arad (spre amuzamentul meu, se mândrea des cu blazonul Șerbanilor datând din 1603, pe care mi l-a dat, pe patul de moarte, să-l duc în cabana mea din America și să nu uit de unde vin), în plină
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
de către cei care, ani și ani au servit cu pocalul doar dialectica marxist-leninistă la bodegile totalitarismului de tip comunist. Ce să mai spunem? După atâta poezie, ne simțim și noi o idee mai instruiți, si, de ce nu, o altă, măi nobili. Că doar asta e menirea artei și a poeziei cu iz prepuțian, în special! De aici, din deșteptăciune și noblețe, parcă văd întreg poporul român pus la patru ace, cu papion și frac, oricând și oriunde zâmbind! De! Bine ar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și la valorificarea manuscriselor. Asumându-și obiectivul maxim, lucrurile s-au complicat, iar finalizarea proiectului s-a amânat peste orice previziune. A trăi 40 de ani pentru Rebreanu înseamnă pentru editor un sacrificiu de sine, care, oricât ar fi de nobil, creează frustrare și exasperare, în paralel cu marea satisfacție a unei împliniri. Actualele Caiete, restituite în volumul 23, nu sunt o noutate absolută. Ele au mai fost editate în 1974, la Editura Dacia, când au constituit o revelație. Mircea Zaciu
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
nu-l interesează decât poezia, donner un sens plus pur aux mots de la tribu. Vladimir nu preconiza nici el o poezie politică, angajată. O considera necesară, utilă, dar prefera să lase unor scribi o astfel de sarcină subalternă. Spiritul lui nobil se străduia către înălțimi. În ciuda gravitației ce-l trăgea jos. Era o pasăre grea, o gâscă sălbatecă ce vrea să treacă un lanț de munți: se vedea efortul de-a lua înălțime, se auzea fâlfâitul aripilor: o vibrație profundă, ca
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
-și scoteau pălăria din cap, mai ales la masă, ca să nu le cadă în farfurii păduchii, de care nu duceau lipsă și cărora nu știau cum să le vină de hac. Apa, care era rară în orașe, o foloseau doar nobilii, când se spălau pe mâini și pe față înainte de a se așeza la masă. Băile publice, 22 în Parisul secolului XIII, erau mai degrabă locuri de plăcere sexuală decât de igienă corporală. O miniatură din 1470, înfățișând o „Scenă de
Curat murdar! () [Corola-journal/Journalistic/3079_a_4404]
-
vorbirea eliptică și temătoare din cap. IV și injuriosul cap. VIII! Schimbarea de ton lasă să se înțeleagă că scurta domnie a sângerosului Rege Samuel se sfârșise, iar cel care decapitase la Cenad, în prezența episcopului Gerard, și „cincizeci de nobili” (quinquaginta uiros nobiles) în săptămâna Paștelui din 1044 nu mai era o amenințare pentru episcopul scriitor. Doar dispariția temutului rege poate explica cum, dintr-odată, autorul scapă de teama de „a nu supăra urechile regale” (ne quidem aures offendant regales
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]
-
oră i-ar conveni domnului Greene, și l-ar conduce la locuința lui Orlando. Putem să ne închipuim singuri frazele care au mai urmat, precum și încântarea lui Orlando când, în scurt timp, domnul Greene i-a comunicat că acceptă invitația nobilului lord; sa instalat în trăsură și a fost depus în sala din aripa de sud a clădirii principale, la ora șapte fix, luni douăzeci și unu aprilie. Numeroși regi, regine și ambasadori fuseseră primiți în acea sală; judecători în robele lor de
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
împiedicase de dulău, s-a ales și cu o mușcătură. Mai mult, Orlando, cu toată priceperea lui la oameni, nu știa unde să-l plaseze. Era ceva în el care nu ținea nici de servitori, nici de moșieri, nici de nobili. Capul cu fruntea bombată și nasul acvilin era frumos, dar bărbia era teșită. Ochii îi scânteiau, dar buzele îi atârnau fleșcăite, lăsând să i se scurgă balele. Totuși expresia feței, în ansamblu, te intriga. Nu avea nimic din liniștita și
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
frumos, dar bărbia era teșită. Ochii îi scânteiau, dar buzele îi atârnau fleșcăite, lăsând să i se scurgă balele. Totuși expresia feței, în ansamblu, te intriga. Nu avea nimic din liniștita și impunătoarea stăpânire de sine care face ca fețele nobililor să fie atât de atrăgătoare, dar nu avea nimic nici din servilismul înțepat al feței unui servitor manierat; era o față ridată, brăzdată, suptă. Deși era poet, părea mai deprins să mustre decât să măgulească; să se încaiere decât să
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
toaletă, pe care copiii plămădiseră turte de lut. Dar asta era atmosfera în care putea scrie, a simțit Greene, și s-a și pus pe scris. Subiectul era gata pregătit. Un nobil lord la el acasă. O vizită la un nobil de țară - cam așa urma să sune titlul noului său poem. Greene a luat în mână pana cu care băiețașul lui gâdilase până atunci urechea pisicii, a muiat-o în suportul de ou care servea drept călimară, și a încropit
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
și aforisme ale poeților arabi despre iubire. Urmașul său, moralistul și teologul Ibn Hazm al-Andalusi (m. 1064) a consacrat o carte - singura sa operă literară - dragostei și îndrăgostiților: Colierul porumbiței, cu 30 de capitole în care sunt descrise toate ”fazele” nobilului sentiment, documentate prin versuri și anecdote. Concepția sa despre amor, platonică, se deosebea cu totul de a lui Ovidiu, recomandând mai degrabă unirea spirituală și măsură în cele trupești. Orientul și Occidentul s-au întâlnit mai ales în perioada cruciadelor
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
succes extraordinar, repetat de continuarea sa, Vițelul de aur (1931). La Editura Polirom au apărut America fără etaje (2010), 1001 de zile sau Noua Șeherezadă (2011), Vițelul de aur (2012). În Rusia sovietică a anului 1927, Ippolit Matveevici Vorobianinov, un nobil decăzut, în împrejurări nefericite, în ipostaza de funcționar, află de la răposata lui soacră, chiar înainte ca aceasta să-și dea duhul, că bijuteriile familiei au fost ascunse, de teama bolșevicilor, în unul dintre cele douăsprezece scaune ale sufrageriei. Însă setul
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
un strat subțire de găinaț de porumbei. Frederik, porumbelul favorit al lui Matvei Aleksandrovici, și soția lui, Manka, locuiau într-o hulubărie separată, confortabil amenajată. Cînd a împlinit nouă ani, băiatul a fost dat în clasa pregătitoare a gimnaziului pentru nobili din Stargorod, unde a aflat că în afară de lucruri frumoase și plăcute - penarul din ghiozdanul ce scîrțîia și mirosea a piele, abțibilduri și alunecări încîntătoare pe balustradele scării gimnaziului -, mai există și note de unu, de doi, doi cu plus și
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
alături de ceilalți a scos un oftat și a spus: „Acesta este fiul lui Matvei Aleksandrovici, un băiat dezghețat”. Examinatorul i-a dat nota trei lui Vorobianinov Ippolit și băiatul dezghețat a fost admis. În Stargorod erau două gimnazii: unul pentru nobili și altul orășenesc. Elevii de la gimnaziul pentru nobili îi dușmăneau prin tradiție pe cei de la gimnaziul orășenesc. Îi porecliseră „creioane” și se făleau cu șepcile lor cu margine roșie, pentru care, la rîndul lor fuseseră taxați cu porecla rușinoasă de
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
spus: „Acesta este fiul lui Matvei Aleksandrovici, un băiat dezghețat”. Examinatorul i-a dat nota trei lui Vorobianinov Ippolit și băiatul dezghețat a fost admis. În Stargorod erau două gimnazii: unul pentru nobili și altul orășenesc. Elevii de la gimnaziul pentru nobili îi dușmăneau prin tradiție pe cei de la gimnaziul orășenesc. Îi porecliseră „creioane” și se făleau cu șepcile lor cu margine roșie, pentru care, la rîndul lor fuseseră taxați cu porecla rușinoasă de „pătlăgeaua vînătă”. Nu puține au fost „creioanele” care
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
N-a urmat nici o universitate, nici n-a intrat în vreo slujbă de stat. De serviciul militar l-a salvat o precară stare generală de sănătate, uimitoare pentru un bărbat atît de înfloritor ca înfățișare. Așa a și rămas: un nobil fără slujbă, care visa tot timpul la peștișorul de aur, logodnic infidel și mare crai din fire. Și-a refăcut casa părintească din Stargorod pe gustul lui, a angajat un valet cu favoriți, trei lachei, un bucătar francez și un
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
câteva zile pleci în Anglia, în permisie...”. Personajul menționat, De Trécesson, e un tovarăș de arme, marchiz faimos, care-și pierduse castelul la cărți de joc, în favoarea lui Corto Maltese, în episodul Burlesque entre Zuydcoote et Bray-Dunes. Ca mulți alți nobili scăpătați, De Trécesson e puțin nebun, dar Corto e sedus tocmai de pitorescul lui nemărginit. Cu atât mai mult cu cât mizează pe (și pierde) proprietăți care nu i-au aparținut niciodată...
Iubitele lui Corto Maltese (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4202_a_5527]
-
în momentele de răgaz, Berthelot le vizitează. Împrejurarea retragerii Rusiei din război îi furnizează numeroase ocazii în care poate compara mica Românie și marele vecin de la Răsărit, comparație întotdeauna defavorabilă acestuia din urmă. Generalul are cuvinte extrem de dure despre comportamentul nobililor, militarilor și soldaților ruși, în comparație cu care salută disciplina, noblețea și spiritul de sacrificiu al românilor. Cărora le face chiar supremul elogiu pe care îl putea face un naționalist francez. Citând prizonieri germani, Berthelot consemnează cu satisfacție stupefacția acestora, care atacaseră
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
doar cum vrea el. De aceea textul poetic ar trebui să se apropie de textul publicitar, să producă efect, să mobilizeze etc. Așadar, e nevoie de „coborârea la un nivel comun de așteptare”, la reformularea temelor, a modalităților poetice ș.cl. Nobil în scop, manifestul (scris într-un prețios limbaj de sociologie a receptării) este naiv și neavenit atâta timp cât pierde din vedere foarte multe aspecte, de fapt niște determinante absolut necunoscute. În primul rând, utilitar pentru cine? Cum arată cititorul standard de
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13636_a_14961]
-
amintește că în acest loc s-a aflat o primă instituție de teatru din Cluj, care a luat ființă la 17 noiembrie 1792. Pe frontispiciul imobilului se vede și astăzi blazonul lui Rhédey, cu inițialele RJ, precum și semnul coroanei de nobil cu nouă perle, însemnul rangului de „conte”. Una dintre celebrele locatare a palatului a fost Claudia Rhedey de Kis-Rhede, cea care este stră-stră-bunica reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Claudia Rhedey de Kis-Rhede e fiica contelui Ladislau Rhedey de
O CLIPĂ PENTRU ETERNITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344226_a_345555]
-
În vremea acestui sfînt crai se hotărî de către sfînta biserică romană ca trupurile sfinților care prin propovăduirea lor au adus la Hristos Pannonia să fie cinstite cu cea mai mare slavă. Venind dar trimisul scaunului apostolic, se făcu adunare a nobililor Panoniei, iar trupul sfîntului mucenic fu canonizat de sfîntul crai Ladislau, în anul Domnului o mie șaizeci și opt... Sectele Și pe vremea lui Gerard activau tot felul de secte, fapt care-l va determina să ia atitudine. Astfel, în
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
forța destinului. Paulo Coelho: Zahir. Editura Humanitas, București, 2005. Preț: 24 lei. Fiii deșertului Tuaregii sunt un popor nobil, cu un cod moral diferit de cel al arabilor. Autentici fii ai deșertului, ei pot supraviețui în cele mai grele condiții. Nobilul Gacel Sayah, protagonistul acestui roman, este stăpânul absolut al unei zone întinse în deșert. În ziua când în tabăra lui ajung doi fugari din nord, Gacel, respectând legea sfântă, multiseculară a ospitalității, le oferă adăpost. Gacel nu știe însă că
Agenda2005-38-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284221_a_285550]
-
0256-228 062. Sfântul Mc. Dumitru l În 26 octombrie Sf. Mare Mucenic Dimitrie s-a născut în orașul Tesalonica sau Salonic, care azi se află în Iugoslavia. Orașul, pe vremea aceea, era capitala Macedoniei. Sf. Dimitrie a fost fiul unui nobil macedonean. Încă din tinerețe și-a manifestat semnele viitorului sfânt. Era blând, bun către oricine și foarte răbdător. Mânia, de care adesea se învăpăiază și tinerii, la el nu se vedea; știa să o înfrâneze. Ceea ce avea de îndeplinit, făcea
Agenda2005-43-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284344_a_285673]