1,403 matches
-
conducători externi nu a mai existat, Sturdza și Ghica au fost detronați în urma intervenției militare din timpul războiului ruso-turc, din 1828-1829. Perioada domniei lui Sturdza a fost marcată de un conflict acut între boierii care formau pătura medie și familiile nobiliare care aveau un cuvânt greu de spus în privința politicii. Pe 7 octombrie, 1826, Imperiul Otoman, dorind să împiedice intervenția Rusiei în războiul grec de independență, a renegociat cu aceasta statutul regiunii Cetății Albe, acceptând mai multe cereri ale locuitorilor: "Convenția
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
ereziilor, au captat atenția regelui maghiar și doar momentele de criză în relațiile cu turcii l-au readus pe rege la granița sudică a regatului. În 1401-1403 regele s-a confruntat cu o gravă criză internă, datorită rebeliunii unei partide nobiliare care i-a contestat autoritatea. În aceste condiții, ale rebeliunii nobiliare din Ungaria și a scăderii autorității regelui Sigismund de Luxemburg, Mircea cel Bătrân a încehiat în secret un nou tratat defensiv cu regele polon împotriva regelui maghiar în 1403
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
în relațiile cu turcii l-au readus pe rege la granița sudică a regatului. În 1401-1403 regele s-a confruntat cu o gravă criză internă, datorită rebeliunii unei partide nobiliare care i-a contestat autoritatea. În aceste condiții, ale rebeliunii nobiliare din Ungaria și a scăderii autorității regelui Sigismund de Luxemburg, Mircea cel Bătrân a încehiat în secret un nou tratat defensiv cu regele polon împotriva regelui maghiar în 1403. Duplicitatea diplomatică a lui Mircea a fost posibilă în condițiile în
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
icoană pictată în anul 1681 de meșterul Luca din Iclod. Conform unui proces-verbal întocmit de ofițeri austrieci, icoana ar fi lăcrimat între 15 februarie și 12 martie 1699. În anul 1713 guvernatorul Transilvaniei Sigismund Kornis a dus icoana la reședința nobiliară de la Castelul Kornis din satul Benediugu Dejului, de unde aceasta a ajuns la Cluj. După care, icoana se întoarce la Nicula, în bisericuța de lemn nou construită pe dealul împădurit din partea de miazăzi a satului, pentru a adăposti odorul bisericesc. Potrivit
Mănăstirea Nicula () [Corola-website/Science/298835_a_300164]
-
obținerea de privilegii comerciale în Orient, au promis să participle și ele. În ce fel, însă, deocamdată nu se pronunțau. În ce privește țărănimea, puțini au fost cei care s-au încumetat să-și lase căminul și familia. Această componență, aproape exclusiv nobiliară și orășenească, a dat cruciadei a patra un caracter pregnant politic, cel religios estompându-se de început, în ciuda eforturilor papei de a-l menține. Nobilii, întruniți la Compiegne, au adoptat un prim plan de acțiune. Mai întâi trebuia desemnat un
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
În ciuda victoriei pe care Arminius a obținut-o, acesta nu-și făcea mari speranțe în legătură cu rezistența sa în fața romanilor, așa că a preferat să se retragă în pădurile Germaniei. Bouddica (numele probabil evoca zeița celtică Boudiga sau poate era un titlu nobiliar s-a născut în jurul anului 10 d.H. S-a căsătorit cu șeful triburilor icenilor, Prasutagus. Acesta a murit prematur, încât, prin testament, moștenitorii erau cele două fiice ale sale și împăratul Nero. Prasutagus sperase că așa va scăpa de asuprirea
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
complice a lui Hitler și condamnată germană șvăbească nostimă dar vorbitori de germană: ambasadorul de Aliați la dezmembrare și arătând că pe linia mamei mă trag României în Germania din 1937-40, despăgubiri, mi-am zis că nu se din familia nobiliară Von Wilpert, profesorul și germanistul Virgil putea ca germanii, care inventaseră descendentă a Cavalerilor Teutoni, Tempeanu și mulți alții. Binevoitori acest oțel, să nu-l fi aplicat in i-am devenit chiar simpatic, desigur la început, mai toți mi-au
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
stat era unul dintre cele mai mari și mai bine populate din Europa medievală, și pentru mai bine de două secole a dus războaie victorioase împotriva cavalerilor teutoni, rușilor moscoviți, otomanilor și suedezilor. Sistemul politic al țării, denumit deseori democrație nobiliară sau Libertatea de Aur, era caracterizat prin reducerea prin lege a puterii monarhului în favoarea Seimului controlat de șleahtici (nobilime). Acest sistem a fost un precursor al democrației și monarhiei constituționale ca și a federalismului. Cele două state care formau federația
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
foloseau tactici absolut unice. Printre aceste unități se aflau: Marina militară era puțin dezvoltată și a jucat un rol neînsemnat în istoria militară polono-lituaniană. Economia statului polono-lituanian era bazată pe agricultura de tip feudal care folosea munca iobagilor. O moșie nobiliară era formată dintr-o suprafața de pământ lucrată de iobagi, care produceau pentru nevoile interne și un surplus pentru vânzare. Starea țăranilor s-a deteriorat continuu în secolul al XVII-lea, când șleahticii au încercat să compenseze scăderea prețului cerealelor
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
tatălui său a fost . El s-a născut „John Clerk”, adăugând și numele Maxwell după ce a moștenit (în copilărie, în 1793) moșia rurală Middlebie, aflată lângă , Kirkcudbrightshire, de la rudele sale din familia Maxwell, ei înșiși deținători ai unui mic rang nobiliar. James a fost văr primar al artistei și cu inginerul constructor . Ei au fost prieteni apropiați, iar Cay a fost cavaler de onoare la nunta lui Maxwell. Părinții lui Maxwell s-au căsătorit când aveau în jur de treizeci de
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
este într-o de scădere continuă, în regiune rata șomajului este destul de ridicată. Localitatea a fost întemeiată pe la mijlocul secolului XI, fiind ridicată la rangul de oraș în anul 1361. Orașul fost dat în zălog de boierii din familia Michalovice, familiei nobiliare Berka von Dubá (Berken von der Duba). Ulterior orașul va schimba de mai multe ori proprietarii săi. Auscha (Úštěk) devine un centru de producere și comercializare a hameiului în Boemia. În anii 1960 s-a înființat în satul Zelená Ves
Úštěk () [Corola-website/Science/321888_a_323217]
-
a fost adusă de arhitectul italian Paolo Santini de Duccio, aflat în acea perioadă în serviciul lui Iancu de Hunedoara. Atât castelul cât și fortificațiile orașului au fost dotate cu turnuri în plan semicircular adaptate artileriei. A servit drept reședință nobiliară pentru toți regii care până în 1552 au poposit la Timișoara. În perioada ocupației otomane (1552-1716), a servit drept reședință a beglerbegilor Pașalâcului de Timișoara. Datorită asediului imperialilor, care a dus la recucerirea Banatului, castelul a fost deteriorat, astfel că după
Castelul Huniade din Timișoara () [Corola-website/Science/301419_a_302748]
-
de Stat din Sankt Petersburg. Probabil cel mai cunoscut dintre palatele imperiale este Palatul de iarnă (1754-1762), o clădire uriașă, cu interioare de un lux orbitor, care este astăzi sediul Muzeului Ermitaj. Arhitectul Bartolomeo Rastrelli a mai proiectat trei reședințe nobiliare pe Nevsky Prospekt: Palatul Stroganov (1752-1754, azi Muzeul Figurilor de Ceară), Palatul Voronțov (1749-1757, azi școală militară) și palatul (1741-1750, reconstruit de mai multe ori, azi palat al copiilor). Alte palate baroce includ casa Șeremetiev de pe splaiul Fontanka, (numită, de
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
an mai tîrziu se stabilește definitiv la Petersburg, unde începe perioada gloriei sale literare. După opera „"Bogătașul Ilia"” (1805), publică două comedii satirice: „"O prăvălie la modă"” (1806) și „"Lecție dată tinerelor fete"” (1807), comedii în care critică cosmopolitismul clasei nobiliare, viciile societății parazitare. De atunci datează cea mai mare parte a fabulelor sale. Satirizând privilegiile nobilimii, Krîlov revendică egalitatea socială pentru toți cetățenii, îndeplinirea cinstită a datoriei cetățenești fața de stat, indiferent de originea nobilă sau plebee : Trăind în ultima
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
mai suferi asedii până la sfârșitul secolului XVII. Dar rolul său militar, strategic rămâne foarte important prin implicarea garnizoanei turcești în acțiunile desfășurate în alte zone de interes pentru Poarta Otomană. Puternica garnizoană va fi mereu prezentă în confruntările dintre partidele nobiliare ardelene, dintre pretendenții la tronurile Țărilor Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
Puternica garnizoană va fi mereu prezentă în confruntările dintre partidele nobiliare ardelene, dintre pretendenții la tronurile Țărilor Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin militar diferite căpetenii nobiliare filo-turce, care râvneau la tronul Transilvaniei. Tot de aici încercau să primească ajutor și unii pretendenți la tronul Țării Românești și chiar al
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin militar diferite căpetenii nobiliare filo-turce, care râvneau la tronul Transilvaniei. Tot de aici încercau să primească ajutor și unii pretendenți la tronul Țării Românești și chiar al Moldovei. Ca reședință de vilayet (elayet), Timișoara va fi unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
a devenit pe timpul vieții sale un adevărat muzeu, cu exponate create de către el însuși. S-a născut la Brașov, fiind al optulea copil al unei familii din regiunea Făgărașului. Deși o veche familie de preoți, neamul Popp avea un rang nobiliar (mai mult simbolic), ca urmare a unei diplome din 14 aprilie 1668, prin care principele Mihai Apafi I (1661-1680) l-a înnobilat pe un strămoș al pictorului, anume pe Ioan al Popii și pe fiii acestuia. Tatăl pictorului, Ioan Popp
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
și cu Sfântul Scaun. În 1255, Mindaugas a primit permisiunea Papei Alexandru al IV-lea să-și încoroneze fiul cu titlul de rege al Lituaniei. Pe plan intern, Mindaugas s-a străduit să înființeze instituții de stat: propria sa curtea nobiliară, sisteme administrative, un serviciu diplomatic și un sistem monetar. Au circulat monede mari de argint lituaniene (în ), ceea ce oferă un indiciu al statalității. Ordinul Livonian s-a folosit de această perioadă pentru a-și consolida controlul asupra terenurilor samogițiene. Livonienii
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
Nikolai Apollonovici Beleliubski (; ) a fost un inginer constructor, proiectant de poduri și om de știință din Rusia Țaristă. s-a născut la 13 martie 1845, în Harkov, într-o familie nobiliară rusă cu descendență din secolul al XVI-lea. El și-a petrecut copilăria și tinerețea în Taganrog și a absolvit Gimnaziul de Băieți de acolo cu medalie de aur în 1862. În acel an, Beleliubski a intrat la Institutul de
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
Balasanul. Ceea ce amintește cu claritate de pecenegul Beșimbac care se traduce prin "pârâul pecenegilor" (în germană "Bissen-bach"). Pecenegii par a fi conviețuit și în alte părți în simbioză pașnică cu românii autohtoni; mulți din ei erau liberi și posedau diplome nobiliare, ca în Țara Făgărașului, și, în timp, au adoptat limba românilor. Concomitent, românii au preluat denumirile de localități, râuri și forme de relief de origine cumano-pecenegă. Un model etnic asemanător de conviețuire și asimilare reciprocă a existat tot în Evul
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
grănicerești, cu aducerea coloniștilor uniți din zona Turdei, cu apostazia diplomatică și oportunismul materialist al unei părți a clerului ortodox care a trecut la uniație din dorința de a avea și el ""privileghiomurile popilor papistășești"", scutiri de dări și titluri nobiliare, trădându-și astfel și credința și credincioșii, i-au "convins" pe dejenari să-și lase vrând-nevrând venerabila lege ortodoxă și să primească unirea cu Roma, devenind greco-catolici. După mai bine de un veac de frământări, în perioada de după 1761 și
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost fiul lui Ioan (fost judecător la Înalta Curte de Justiție și Casație Regală din Budapesta) și al Ecaterinei Mezei Câmpeanu de Szathmar (Satu Mare). Tatăl său era descendent pe linie paternă din vechea familie nobiliară Câmpeanu de Satu Mare, devenit prin maghiarizare Mezei, iar pe linie maternă din familia Rațiu de Nagylak (Noșlac). Mama sa, născută Rațiu, a fost fiica lui Partenie Rațiu de Noșlac, strănepoată de frate a Prepoz. Basiliu Rațiu. A studiat la Turda
Iuliu I. Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328813_a_330142]
-
al Ungariei acordă Marghitei dreptul de a ține târguri, ceea ce face ca localitatea să cunoască o dezvoltare economică, devenind un important târg. Vreme de câteva sute de ani, localitatea s-a aflat în proprietate regală maghiară sau a unor familii nobiliare. În timpul feudalismului, în această zonă au loc unele framântări sociale, cum au fost cele din anii 1467 și 1514. La începutul secolului XVI, oștile otomane se revarsă spre centrul Europei, cucerind Belgradul în 1521. După înfrângerea ungurilor la Mohács, în
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
mai 1920) a fost fondator și proprietar (din 1912) al Hotelului Negresco de pe Promenade des Anglais („Promenada englezilor”) din Nișă (Franța), unul dintre foarte puținele hoteluri de lux construite în timpul sau de către o persoană care nu făcea parte din clasa nobiliara. El era de origine română și se născuse la București într-o familie evreiască. A murit ruinat după Primul Război Mondial, hotelul său fiind rechiziționat de autorități și transformat în spital în timpul războiului. În timpul atacului terorist din 14 iulie 2016
Henri Negresco () [Corola-website/Science/313213_a_314542]