377 matches
-
în cafeneaua unde altădată supam, în tovărășie veselă, după teatru. Chelnerul mi-a luat raglanul și pălăria. Era pe la sfârșitul lui Aprilie și arborii plantați de-a lungul Ringu-lui îmbrăcaseră, prin surprindere, mănuși verzi pe multiplele lor degete strâmbe și noduroase. - Îți dăruiesc pardesiul și te rog să-mi împrumuți o sută de coroane, spusei chelnerului, în timp ce presăram din vârful cuțitului sarea și piperul peste cel două ochiuri, ale căror gălbenușuri mă fixau, holbate, din faianța albușului prea mult întărit. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
samuraiul își aduse aminte de valea sa. Și pământutile lui erau sărace, însă, sărăcia de aici era cu totul altfel. În vale era verdeață, erau ogoare și curgeau pâraie. Însă aici nu era pic de apă și creșteau numai plante noduroase, pline de ace. De lângă el, Nishi zise: E prima dată când văd o asemenea priveliște. Samuraiul încuviință din cap. Trecuse oceanul întins și nemărginit. Acum călătorea printr-un câmp sălbatic și neprimitor. Totul îi părea un vis. Oare chiar ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
confecționate din tuburile goale ale cartușelor (erau peste tot după abandonarea frontului de război), la care adăugau vată îmbibată în „gaz” și o rotiță metalică de la mai vechile brichete aruncate, ca mecanism de aprindere. Alții foloseau pentru a aprinde țigările noduroase (tot de aceeași fabricație, cu hârtie de ziar sau pănuși de porumb), milenarul amnar cu iască uscată... Dar frica a rămas. A fost o umbră intrinsecă condiției de refugiat, mulți ani după 1944. După frica mare de a nu fi
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
carnea asta afumată. Sau poate te-ai făcut musulman acum?“. Dorul de vocea caldă și de trupul lui Uri Îi trezi dorința de a-și pune chiar În clipa aceea degetele albe În palma uriașă a prietenului său, pistruiată și noduroasă ca a unui muncitor de la cariera de piatră și de-a crea scântei de spirit, care să schimbe În mod uluitor direcția discuției În fiecare clipă. Ca În urmă cu trei săptămâni, la Kropotkini, când Șula vorbea despre spaima ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
maschează Întotdeauna adevăratele motive, apoi aruncând un văl ușor de ironie conciliantă peste Întreaga poveste, peste iubiri și minciuni, peste generalizările de care se folosise cu doar o clipă Înainte. Lui Fima Îi era dor de atingerea mâinii sale mari, noduroase, pe spatele său. Îi lipseau parodiile sale, mirosul său, respirația sa greoaie, râsul său. În același timp, fără să vadă În asta o contradicție, Îi părea puțin rău că prietenul său se va Întoarce acasă peste două zile. Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prăjită și îmi beam a doua ceașcă de cafea, când am ajuns la pagina de decese. OTTO FRANK, TATĂL ANNEI, MORT LA 91 DE ANI Am pus jos ceașca și m-am holbat la titlul de lângă poza cu figura familiară, noduroasă acum, ca un trunchi de copac bătrân. Nu am putut să nu fac câteva calcule. Tatăl meu murise la 46. Mai tânăr decât eram eu acum. Dacă mai puneam un an, Otto ar fi trăit exact de două ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
exact privirea satirului, vârful ingrat al unui triunghi ascuțit format de: brațul leșinat al nimfei adormite, brațul tremurând de încordare al satirului (urmărește definiția unui triceps alungit) și linia imaginară ce unește palme nimfei, trecând prin (!!!) ambii ei genunchi superbi, noduroși, albi, cu ochii Iubitorului... Ce anume descoperă satirul lui Watteau? Haide mai departe. Privește atitudinea mâinii stângi a satirului, modul în care își ascunde, monstruos, indexul. E un rezultat al încordării, o continuare a tensiunii care intră în trup prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Păream să fiu abonat la unul ca el. La fel ca acel caporal care mă condusese afară din pădurea întunecată în care mă aflam în chip de micul Hans, și tipul ăsta, care era însă mai mare, cu o statură noduroasă, de taur, părea de încredere. Mi-am zis: pe unul care nu a vrut niciodată să devină subofițer poți să te bizui. Plin de haz, hârșit, șmecher, a reușit de fiecare dată s-o scoată la capăt. Înaintare, război de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
profan, pare că trimite spre fratele dumneavoastră. Vă mulțumesc și aștept un semn, O cititoare 1. Alex. Câte ceva despre mine Îi admir foarte mult pe oamenii cu blog. Sunt ca nudiștii de la mare. Corpurile lor emoționale, imperfecte, cărnoase, schiloade, ciumpăvite, noduroase, poate, îi preocupă prea puțin, sau prea mult, ca să nu le dezbrace de haina anoni matului. Mă zgâiesc și eu la ele. Unele sunt ca fotografiile cu orori, cu mutilați și avortoni. Altele au acea perfecțiune de sitcom cu hăhăieli
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fetei și al doilea zgomot înfundat. Oligofrenul triumfător, lovind cu ciocanul. Țipete, voci, trupul care se rotește ușor și se prăbușește cu fața în jos lăsând la iveală o gaură în craniu, plină de noroi roșiatic. Ciocanul ținut de mîna noduroasă care mai izbește odată cu putere. Imaginea se schimbă: sirene, ambulanța și oameni în halate împingînd în fugă targa pe marginea căreia se bălăngăne ca pe o undiță o pungă de perfuzie. „-Agresorul-continuă frumoasa prezentatoare-a fost imediat imobilizat de membrii
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
făcut mică și de atunci Slavko nu a mai știut nimic de ea. Se încălzi și aproape adormi lângă puloverul lui roșu, când mâneca stângă se întinse spre fața lui ca să-i mângâie cicatricea adâncită în obraz. Își recunoscu degetele noduroase și aspre, dar lăsă palmele să-i atingă urechea și apoi gâtul plin de zgârieturi și de vânătăi. Își închipui că e mâna oricui, pe el nu-l interesa, de vreme ce era învăluită în pulover. Se roti puțin și îmbrățișă puloverul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și, probă practică urma să cânt ceva. Dar ce să cânt? Nu știam nici o melodie, adică ceva, ceva știam de la băieții mai mari, când mergeam cu vaca la păscut. Dar oare se cădea? Mă uit la tata. El ridică bastonul noduros, mi-aduc aminte de palmele încasate, și încep: Cât îi Țara Ungurească Nu-i ca fata românească Așa 'naltă și frumoasă Și la corp e sănătoasă Și-n dragoste drăgăstoasă Și mai sus de cingătoare Are două merișoare, Iar mai
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mea de mai nainte. - În viața mea de pescar n-am putut crede că în trei ore să nu bată nimic. Sigur cred că nu este pește. Moșul zice: - Și cum nu bate deloc, începând să-și agite bățul gros noduros și destul de lung, parcă vrând să certe peștele din baltă. - Nimic, absolut nimic zice Virgil: - Măcar dacă încerca să muște, să ne irite și să ne dea speranță. Moș Vasile își frecă mustața albă cu mâna dreaptă și întrebă: - Aveți
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
să-mi dați și mie? L- am servit cu un fir de 1,5 mm. S-a așezat în locul meu pe scaun, a legat un cârlig pe care l-a scos din buzunarul său, apoi l-a agățat de bățul noduros. Ca un profesionist aruncă „undița” improvizată spre balta limpede și îmbietoare întrebând din nou: - Ce fel de râme folosiți? - De tot felul, albe, roz, verzi și negre, dar degeaba. Nici n-am terminat de zis și moș Vasile apucă bățul
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
sticlă plină de vin și am lovit îndrăznețul bătăuș drept în moalele capului. În clipa următoare s-a albit la față și a căzut ca trăsnit. Toader, înconjurat de doi indivizi destul de voinici, învârtea cu dibăcie un par gros și noduros. A fost de ajuns o mică neatenție și unul din ei a pălit cu parul în osul de la piciorul stâng. Secerat, s-a prăbușit la pământ. Văzând scena, fratele Lascăr dezlănțuit și disperat s-a aruncat către el și cu
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
dus agale Și mintea stătătoare ca undele în iaz, Într-un târziu, când ziua trecuse de amiaz Împovărat de simțuri, mult istovit de cale, Mă pomenii în fața stingherului din luncă, Sălbatecului arbor întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Avea faimă negativă, spunându-se, despre ea, că face avorturi aseptice, folosind un mizerabil fus de lemn, și că repară cu mijloace empirice virginitatea fecioarelor. Venera sosea clandestin la tovarășa ei de muncă și luptă, Svetlana de la Sans-Souci, purtând un noduros toiag de corn în mâna stângă și înfășurată într-un capot de material de blug ieșit de soare, având, iarna, pe deasupra, un cojoc de oaie. Fosta tovarășă de muncă o primea fără prea multă tragere de inimă, fiindcă în timpul sinistrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unghiilor la școală. - Dar asta nu-nseamnă că tu sau fâța aia de la ușă chiar sunteți... Nu înseamnă... cum credeți voi, aia e, nu mai înseamnă... Te uiți la mâinile tale, la palmele tale, la bătăturile tale, la degetele tale noduroase și-atunci înțelegi, dacă nu ești tănău... Atunci pricepi că ele sunt absurde, pentru că nu există, sunt doar emanația „Vocilor”. Numai „Vocile” sunt, sunt pentru că sunt, nu trebuie să vorbească, restul e o cacialma sinistră, o farsă de doi lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fereastră, în loc de sticlă, o bucată de carton. Umbra a ferit icoana ce obtura geamul spart, apoi a stropit cu apă sfințită duhul care i-a tulburat rugăciunea. Petru, speriat, a privit dincolo. Umbra avea chip: era roșie-vineție la față, mâinile noduroase, degetele strâmbe, pline de negi, fără gât, fără umeri, părul și barba o cagulă de întuneric trasă peste creștet, ochii împăienjeniți de aburi albi. Era frig. Pe cine cauți matale? Te-ai rătăcit? Nu cred. Turiștii în octombrie nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
banii, haina, ghetele. Portarul s-a împotrivit, nenea l-a spânzurat de tocul ușii, eu am insistat să evadăm. Peste șotronul Geniei plin de rouă, alt șotron vinețiu, cu ochii ieșiți din orbite, cu buzele galbene de nicotină, cu mâinile noduroase și pline de negi, cu țigara arsă pe jumătate între degete miroase a hoit acest contur lăbărțat de pământ putred. Se desenează singur în mijlocul drumului, are forma pașilor ce fug, părinte. Eu am ucis fetița din grădina botanică. Avea 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce-l am, de-a mai mare rușinea, peticit și mai scurt ceva la spate decât dinainte. Păi cum vine asta?! (Caută cu privirea, intră pe jumătate în colibă, mormăind supărat. Iese în mână cu un toiag lung și cam noduros.) Iacătă și toiagu', că doar nu l-am meșterit atâta vreme ca să plec acuma la preumblare cu mâna goală... Că pân-a suna clopotul la trapeza cea mare ca să adune sfinții și binecredincioșii la gustarea de dimineață mai este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
copilul lui. Atunci intră în colibă și pe capătu-unei laiți, Lumina cu mucul negru într-un hârb un roș opaiț; Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e sub o grindă, iară altul după ușă; Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche, În cotlon torcea motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n cadel-o lumină cât un sâmbure de mac; Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mai neaoș, care este atât de puternică, Încât acoperă zgomotul străzii. Bărbatul cu mutră de gorilă, stă cu picioarele depărtate și cu mâinile În buzunarele pantalonilor, aproape de intrarea metroului și scuipă printre dinți, Între două Înjurături, amenințând cu pumnii lui noduroși o biată femeie cu figură de gospodină chinuită. Femeia, concubină sau nefericită soție, nu scoate nici un cuvânt, se face din ce În ce mai mică și, are câteva tentative de a se pierde prin mulțime, dar gorila vigilentă după ce-i aplică doi pumni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
stră...străbunic, Om de mare valoare?! DOUĂ PLUGURI Un nenorocit de plug, Ara... aiurea și strâmb Un necultivat de dâmb, Spre a semăna porumb, Plugul bătrân mai mergea... Mai se-oprea... Până...s-a oprit de tot Într-un...ciot Noduros și netot! Ca și cum nu era îndeajuns, Supărat și-obidit, S-a întors și-a zărit, Că-ntr-un loc ca-n palmă, în șes, Ara... ca să zic... excelent, Cu mult spor și cu interes, Un plug cumpărat recent, Cam scump
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
ce să-și frângă, Trăia cea mai jalnică....ciungă! Nu știți ce este o ciungă? Cea mai hâdă, cea mai nătângă, Dintre multele neamuri, De copaci! Fără frunze și...ramuri, Scurtă și...groasă, Bolnavă și roasă, Până mai ieri cioturoasă, Noduroasă, Azi total găunoasă, De-a dreptul...hidoasă! Distrusă încet de-o omidă periculoasă, Veninoasă și...păroasă. Ciunga umilă ceruse odat' Marelui stejar de stat, Ce-adunase atâta ,,osânză'', Umbră pentru ultima-i...frunză, Încheind: ne dați sau nu ne dați
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]