905 matches
-
mi-am închis toate poemele într-un ou rămâne să aștept să aud glasul păsării care le va preface în tril. Fericirea închisă într-un cerc încercând să scape Doar un cuvânt, acela al Lui... care izbăvește... Zilele trecute un noian de surcele de oase troznind de adevăr și minciuna și de speranță... Alb și catifelat aerul în care iubirea își întinde trupul ca să ardă pentru doi... un grăunțe de grâu încolțit în palmă pâinea ta pentru ziua de mâine când
LOUVRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355782_a_357111]
-
prietenii. Nu știa dacă va cunoaște pe cineva de acolo, dar spera că va afla în ce relație a fost și este Fănel cu mirii. Încă era intrigată de faptul că el a ascuns invitația și, de aici plecând, un noian de gânduri și de întrebări nu-i dădeau pace. Oare avea de gând să-mi spună până la urmă? Intenționa să mergem, sau nu? Ce-mi mai ascunde omul ăsta? Va trebui să joc puțin teatru acolo. Să nu înțeleagă lumea
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
în odăjdii violete (Amurg violet) și trage nădejdea unei reveniri la normal însă amurgul morții îl face să plângă tremurând și asistând la un sfârșit apocaliptic: Afară târgul stă pustiu / Și ninge ca-ntr-un cimitir (Nevroză) unde: Carbonizate flori, noian de negru ... / Sicrie negre, arse, de metal, / Vestminte funerare de mangal, / Negru profund, noian de negru ... (Negru) supun fiindul unui chin psihic derutant. Imaginile terifiante, pe care Bacovia le traversează din subconștient în conștient, ne fac să urmărim o viziune
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
morții îl face să plângă tremurând și asistând la un sfârșit apocaliptic: Afară târgul stă pustiu / Și ninge ca-ntr-un cimitir (Nevroză) unde: Carbonizate flori, noian de negru ... / Sicrie negre, arse, de metal, / Vestminte funerare de mangal, / Negru profund, noian de negru ... (Negru) supun fiindul unui chin psihic derutant. Imaginile terifiante, pe care Bacovia le traversează din subconștient în conștient, ne fac să urmărim o viziune a poetului referitoare la ceea ce înseamnă starea de fapt existențială a egoului, care se
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
el trăiește deja, în poezia sa, într-o lume sfârșită, bântuită de umbre care îi dau ocol însă faptul că a fost inițiat de tainice făpturi nu poate încă să fie atins de răul abătut asupra pământului, de ploi interminabile, noian de negru, întuneric, chipuri bolnave și ființe carbonizate. Sfârșitul simțindu-l aproape dezvăluie singurei ființe dorite, iubita, taina, spunându-i: Ascultă cum greu din adâncuri, / Pământul la dânsul ne cheamă ... (Melancolie), căutând să o facă să se detașeze de fiindul
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
în stare nici măcar să-i copieze Opera, pentru că le tremură mîna, le seacă fîntîna, și se masturbează, cu privirea trează, spartă în fragmente, de pizde inerte ! E voia mea și expresia așa trebuie să se eternizeze, fară a declanșa un noian de ofense ! Iată ce scrie acest Cărtărescu despre Eminescu: „În copilărie era „mic și îndesat”... Eu îmi amintesc acum de un interviu dat de acesta la un p(r)ost de televiziune și iată ce preocupări filozofice avea dmnia sa
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
Să părăsim însă terenul tatonărilor teoretice în care ne-am hazardat - nu fără oarecare trebuință argumentației că parafrazând "întoarcerea dascălului la uneltele sale"aceasta n-a fost o amară ironie, ci un adevăr neîndoielnic și din păcate, păgubos. Încorsetat în noianul de interdicții și împovărat de sarcini, dar nu confuz, ci limpede în gânduri și faptă, dascălul și-a urmat mai departe ceea ce știa să facă de la începuturile misiei sale, adică să construiasă suflete și conștiințe, minți sănătoase și inteligente, demne
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356770_a_358099]
-
se înălța și își privea rochițele dantelate cum își fluturau poalele atingând covorul de flori minunat colorate ce se așternuse la picioarele ei. Deplin fericită, a ajuns la pădurea ce își deschidea bolțile pline de ramuri înmugurite, pe care un noian de păsărele scoteau triluri fermecătoare și, fără să și oprească dansul, a intrat pe cărările înguste unde a simțit, ca într-o mângâiere răcoroasă, iarba proaspătă plină de rouă. S-a aplecat să-și plimbe palmele micuțe prin picăturile transparente
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
nimic. A făcut duș cu apă rece și s-a lungit pe pat cu ochii ațintiți pe tavan, înfășurat într-un prosop mare și moale de baie Nu a avut parte de prea multă odihnă. Sunetul soneriei i-a risipit noianul de gânduri asupra cărora medita atent. A aruncat neglijent prosopul, a îmbrăcat la repezeală pantalonii scurți și un halat ușor de vară înainte de a deschide ușa... După mai bine de o săptămână de la ultima lor întâlnire, Gabi se înființa la
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
ales să taci. Și toamna-și cerne mai departe, stropi grei de ploaie peste noi, o veșnică tăcere ne desparte, și ne-adâncim în noapte, fără zori. Flora-2009 Serenitate Sunt șoapta pârâului clipocind printre stânci, Un simplu om înotând, prin noianul de gânduri adânci. Sunt aurul holdei de grâu, stropită cu maci, Sunt glasul conștiinței, ce-ndeamnă să taci. Sunt arșița verii-ostoită de ploi, Sunt șoapta ce-auzi, povestind despre noi. Sunt drumul de coastă străbătut doar în doi, Sunt un
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
cerului Să pot scrie poemul dragostei de viață. Am furat stele din gândul unui înger fără nume Le-am așezat cu măiestrie pe ogorul poeziei. Am așteptat cu dor, sub clar de lună nouă Recolta perenă de cuvinte ascunsă sub noianul De file îngălbenite-n durere. Privirea ta Privirea ta revarsă-n suflet fiori de lacrimi albastre, un tainic gând rătăcește printre amintiri roase de iluzii. Melancolice stele răspund neliniștitelor întrebări, netezindu-mi cărarea visului cu lumina dorului. Referință Bibliografică: Am
AM FURAT STELE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356711_a_358040]
-
fraze bine șlefuite, pline de substanță, colorate, în care înflorește și graiul popular oltenesc: căpistere, melic, dichisul, damf, se laie, picere, parfia, ori perfectul simplu al verbelor. Pentru exemplificarea frumuseții exprimării reproduc mai jos câteva citate luate la întâmplare din noianul imaginilor care domnesc în carte. Imaginea unui bazar cu marea lui aglomerare ii pare "decupată dintr-un film al unui regizor căruia nu-i mai ajunsese pelicula și trăgea de ce-i rămăsese încălecând secvențele într-un grotesc asumat. Prunii din
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
în floare În lumea asta plină de pigmei; Nu bănuiau cât de ușor se moare, Nici câns sfârșește viața pentru ei. Ei au murit cu dor de libertate, Entuziaști, cu inimi larg deschise, Dar din țărâna tânără răzbate Neînfricatul lor noian de vise. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Decembrie fierbinte / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 334, Anul I, 30 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DECEMBRIE FIERBINTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355166_a_356495]
-
visul despre un viitor În care explodează și cel mai fin fior Iubirea, ce să fie ? Un vis neîmplinit Fără de vreo speranța și fără de sfîrșit Speranța este cerul care ni s-a deschis În spațiul dintre iarbă și vechiul Paradis Noianul de zăpadă are și el un rost În panoplia vieții că un sonet anost Dar ți-a rămas, zic iarăși, iubirea nemplinită Fără de care timpul trăirii-i o ispita Și navigam bezmetici pe marile uitate Înoată cine poate prin valuri
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
cerul panaceu. Noapte violetă Flori de zâmbet dăruind din a soarelui paletă, Ochii-n lacrimi mi-i surprind, aplecați spre-o violetă. Mi-ai trimis-o pe-o clipire și descopăr și în plete Dintr-un farmec de iubire, un noian de violete. Ba, mai mult întreaga fire, violetă azi îmi pare. Cum mă știi, dintotdeauna, eu iubesc astă culoare. Și-ntr-o noapte violetă, învăluită-n violet Am să-ți vin în vis, cochetă, tiptil, tandru și discret. Vis de-
NOAPTE ALBA DE MATASE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356060_a_357389]
-
Sărmane germinări în antiteze Cu pânza de ''Blue Spider'' sideral Mi-ai învelit cuvântul în tăcere Mă-ngroapă în mormântul ideal Deosebirea dintre cele două sfere Eu din plămadă de lumină vin Să te aprind cu dăruirea mea Tu ,în noianul de-ntuneric și venin Mă chemi și vin că sunt aripa ta Referință Bibliografică: Blue Spider / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 244, Anul I, 01 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate
BLUE SPIDER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356153_a_357482]
-
drumurile dor la fiecare pas o aducer- aminte și-un glas care -întreabă-mergi înainte? Cum aș putea privi când și privirea doare și cum din amăgiri să dau gândului culoare? Pășesc ușor printre cuvinte spuse sau gândite așezat-ntr-un noian cu aduceri aminte, de timpul care-n trecerea lui mai pune-o durere în calea pasului. Referință Bibliografică: Pași care dor... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 554, Anul II, 07 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
PAŞI CARE DOR... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356207_a_357536]
-
care au fost în dezordine și data de la ceas care arăta două zile mai târziu, îi dădeau certitudinea că faptul se petrecuse cu adevărat și nu avea motive de îndoială. Și atunci care e realitatea ? Unde fusese în acest timp? Noianul de întrebări nu mai contenea ... Aproape că nu a știut când a ajuns la fostul Cămin Alpin... A trecut destulă vreme de la acea întâmplare și întrebările împreună cu șocul au rămas, urmând să mai caute lămuriri cu privire la aceste lucruri. Mulțumea lui
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]
-
cu creionul, Ci cu fugarul suflet Ce într-o zi de toamnă În mine s-a născut. Eu nu scriu pe hirtie Ci scriu pe lumea vie, Ce este cum s-a vrut. Eu nu rostesc cuvinte. Eu doar silabisesc Noian de sentimente Ce s-au oprit și cresc În mine, mai departe. Și uneori în noapte Le-mbrac în ritm și rime, Când muza cea cuminte Mai bate-n geam la mine. Dar nu scriu cu creionul Și nu scriu
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
năzuințe să răscolești istoria locurilor... să înveți trecutul să știi cum să iubești prezentul... Peretele dinspre nord - est, pe care, cu peste treizeci de ani, s-au instalat rafturile bibliotecii, începuse să scârțâie prevestind un geamăt de durere sub povara noianului de cărți. Din când în când, povara rafturilor răsuflă ușurată tocmai acolo unde spațiile au mai multă libertate, acolo de unde cărțile sunt preluate sunt frunzărite ori citite fie și pe diagonală! Esențializând câte ceva, Ion Călătorul a aflat multe chestiuni care
MONUMENTUL DE LA …URSOAIA! (LUMINA DE LA CERNICA STRĂLUCEŞTE ŞI ACASĂ) TABLOUL (SCENA) 2 de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370900_a_372229]
-
un plânset de caval Străpunge liniști scurse din cerul primenit Cu ploi de năzuințe. Se zbat în noi, trudind, Dorințe, temeri, gânduri... Cireșii-au înflorit. Ninsori de floare dalbă, speranțe măiestrind, Ne-acoperă. Sublime miresme dau năvală Inundă-ne iubirea - noian de prospețime, Zâmbește-o buburuză unui boboc de cală Ce amorțise-n glastră. Un val de-ntunecime Își unduie mătasea-n ocean pictat cu vise Pe boltă ard luceferi când jarul din lalele Se stinge-n bobi de rouă; firavele
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
vremea de acum Bucură-te, că spre Cer suit-ai pe mucenicescul drum Bucură-te, că ocrotitor neobosit al mănăstirii tale ești Bucură-te, căci cu Sfinții Îngeri dimpreună locuiești Bucură-te, că i-ai tămăduit pe cei cuprinși de noianul durerii Bucură-te, că pe paralitic tu l-ai ridicat prin harul înfierii Bucură-te, căci cu darul tău ai risipit groaznice dureri de cap Bucură-te, că boala diabetului tot prin darul tău a încetat Bucură-te, potir ceresc
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
grele pe fărâma de iubire Din flori rupte faci inele și le-agăți în șapte fire Numărându-mi neputința, înfruptându-te din mine Neștiind ce e căința, neputând să dai din tine Te-ai ascuns în apa-ți dulce, în noianul de colinde Lăsând florile să-ți culce doar iubirile-ți flămânde Cozile-ți se colorează în închipuiri absurde Mintea ta ne înnoptează în a timpului voci surde Primăvara-i doar blestemul de-a renaște singuratici Fără-a mai opri îndemnul
PRIMĂVERII-I DĂM SĂ POARTE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369797_a_371126]
-
-ndoieli și nestatornici Nu mă pot opri în loc! Tu mereu mă ocrotești. Și-n adâncul ființei mele, Cald, prin Duhul Sfânt șoptești: „Te iubesc și Mă iubești!” Cluj Napoca, 21 mai 2015 Surâsul Tău Surâsul Tău ce-a-nmugurit în toamnă, A răscolit noian de primăveri. Și-a -nlăturat a anilor maramă, Și-a dat în pârg livada mea de meri. Mă-ngreuna a zorilor zăbavă, A nopții greu tumult asurzitor. La glasul Tău făcutu-s-a lumină, Și-n ochii mei aprinsu-s
NETĂCEREA DRAGOSTEI ETERNE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369805_a_371134]
-
arunc în mașină și pornim. — O !ho !ho ! ce mai viscol o să fie ! Să-i dăm bice mai repede, să nu ne prindă nămeții prin pădure sau pe câmp, zice tata. Într-adevăr, și cerul, și pământul se unesc prin noianul de zăpadă. Ajungem repede, fiindcă e aproape cantonul de sat, cam 4 kilometri. Plătim, luăm chitanța, mai stăm un pic de vorbă și plecăm. E noapte de-acum. În lumina farurilor se vede întunericul sfâșiat de săgețile înghețate ale viscolului
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]