450 matches
-
sau al adjectivului) 4.2.1. În limba română actuală a fost constatată tendința de pierdere a acordului în caz la genitiv-dativ al adjectivului și participiului adjectival care determină un substantiv feminin singular (având o formă diferită de cea de nominativ), mai ales în situațiile în care adjectivul nu stă lângă substantivul pe care îl determină (Avram 1997: 360−361). Fenomenul privește în primul rând participiul (cf. Gruiță 2006: 171-174). Exemplele din corpusul oral examinat conțin aproape în exclusivitate grupuri participiale
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
par că stimulii sunt ostili (Radio România Cultural, 1.III.2008). 6. JUXTAPUNEREA NOMINALELOR (NEMARCAREA RELAȚIILOR SINTACTICE DIN GRUPUL NOMINAL) 6.1. În texte scrise, uneori și în comunicarea orală, anumite grupuri nominale sunt construite prin juxtapunere de substantive în nominativ, deși relațiile sintactice de subordonare din interiorul grupului ar trebui marcate cazual sau prepozițional. Acest tip de construcție, în care elementele de legătură sunt suprimate, rămânând doar cele pline semantic (substantive și numerale, în general, mai puțin verbe), reflectă o
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
care, în calitate de ministru al coloniilor... Nu trebuie să uităm că epoca de la 1812 [este aceea cu care s-] au pus bazele limbii literare românești. Hotărâre Asupra punctului 4 și punctului 12 avem îndreptar gramatical: substantivele feminine terminate în a la nominativ singular ușa, tovarășa, grija, coaja, tinereța, tristeța, greșala, oblojala, școala, nicovala, punga etc. la nominativul nearticulat schimbă pe a în ă: ușă, grijă, pungă, tinereță etc. La punct 5: după consoane, scriem ea în deal, meargă, lunea, marțea, seară, seamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu care s-] au pus bazele limbii literare românești. Hotărâre Asupra punctului 4 și punctului 12 avem îndreptar gramatical: substantivele feminine terminate în a la nominativ singular ușa, tovarășa, grija, coaja, tinereța, tristeța, greșala, oblojala, școala, nicovala, punga etc. la nominativul nearticulat schimbă pe a în ă: ușă, grijă, pungă, tinereță etc. La punct 5: după consoane, scriem ea în deal, meargă, lunea, marțea, seară, seamă; însă după grupele gh și ch, scriem ia: ghiață, ghiară, chior, chiag etc. Punct 7
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
german got. - gotic gr. - grec i.e. - indoeuropean ind. - indian irl. - irlandez isl. - islandez it. - italian înv. - învechit lat. - latin let. - leton lit. - lituanian lusj. - lusaciana de jos luss. - lusaciana de sus m. - masculin magh. - maghiar n. - neutru neg. - negație nom. - nominativ nord. - nordic pers. - persan pol. - polon pop. - popular port. - portughez pref. - prefix prep. - prepoziție prus. - prusian răd. - rădăcină reg. - regional rom. - român rs. - rus sb. - sârb sbcr. - sârbocroat scand. - scandinav skr. - sanscrit sl. - slav sp. - spaniol subst. - substantiv sued. - suedez
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sintagmă a celui de al doilea termen, care semantic era subiectul posesor, s-a ajuns ca formele subordonate de obiect posedat, Zeus și Jovis, să preia sensul întregii sintagme, cel de stăpân absolut al pământului, și să devină formă de nominativ. Italiana continuă, cu aceeași valoare absolută, pe Giove, formă de vocativ. A existat și zeificarea directă, nemijlocită sintagmatic, a obiectelor sau lucrurilor. Astfel, în antichitatea greacă γη,γα, γαια (pământul, solul, lumea, țară, stăpânire etc.) era concomitent Γη, dor. Γα
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se citește VZ G2SO ("în Huși"), Emil Petrovici afirma că "lângă o trebuie să fie un ҳ care s-a șters cu timpul, G2COX fiind o formă de locativ plural după prepoziția VZ. Formele de locativ plural Huso presupun un nominativ plural Husi, pe care românii l-au românizat sub forma Huși” (vezi și prima ipoteză din lista de față). Pentru Emil Petrovici era greu de acceptat ipoteza originii numelui orașului Huși de la husiți, având în vedere că Huși (< Husi) era
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
viața Celuilalt nu este posibilă, la fel cum dacă bobul de grîu nu moare, nu va aduce roada. La Blake, dramă are loc în chiar ființă Regelui Regilor, Tharmas: numele Tharmas, citit printr-o oglindă, este samrahT: un cuvînt sanscrit, nominativul lui samraj, care semnifică "Rege al regilor", "Rege peste regi" [sanscr. samrắj este un substantiv masculin; nominativ: samrăt ; sanscritul " ț " este un ț cerebral]225. În acest moment Urthona, Fiul lui Tharmas 226, devine o figură centrală împreună cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Blake, dramă are loc în chiar ființă Regelui Regilor, Tharmas: numele Tharmas, citit printr-o oglindă, este samrahT: un cuvînt sanscrit, nominativul lui samraj, care semnifică "Rege al regilor", "Rege peste regi" [sanscr. samrắj este un substantiv masculin; nominativ: samrăt ; sanscritul " ț " este un ț cerebral]225. În acest moment Urthona, Fiul lui Tharmas 226, devine o figură centrală împreună cu Enitharmon. Los este timpul mistuitor; cuptoarele lui Los reprezintă, la un nivel al interpretării Alegoriei sublime a lui Blake
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ademeni; lobha subst. pofta, dorința de posesiune; lobhana subst. ispitire Tharmas-samrahT, Zoa-Putere Părinte, Prolificul arhetipal; Trupul perceput de cele 5 simțuri; Circumferință (finitului și infinitului) samraj subst. rege al regilor, rege peste regi, rege suprem, suveran (germ. Oberkönig); formă de nominativ este [ samrat ], în care litera j se transformă în ț , i.e. un ț cerebral, pronunțat cu vîrful limbii întors spre înapoi și atingînd ușor valul palatin ETIMOLOGIE ALTERNATIVĂ: Enion și Tharmas ar fi nume derivate din ENItharmON (Cf. David Erdman
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
intenționala". Numai această importantisimă doctrina a subînțelegerii ne explică, de exemplu, pentru ce chinezul șèn háo wang, literalmente "virtute a iubi rege", poate să traducă cu perfecțiune pe latinul virtutem amat rex, desi îi lipsește orice formă de acuzativ, de nominativ, de a treia persoană etc." (ibid., p. 28). Exemplul din limba chineză oferit de Hașdeu (exemplu care nu se gaseste la Bréal) este de o însemnătate excepțională. În ale sale Principes de syntaxe fonctionnelle (1989), Coșeriu pornește de câteva exemple
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
intenționala". Numai această importantisimă doctrina a subînțelegerii ne explică, de exemplu, pentru ce chinesul șèn háo wang, literalmente "virtute a iubi rege", poate să traducă cu perfecțiune pe latinul virtutem amat rex, deși-i lipsește orice formă de acuzativ, de nominativ, de a treia persoană etc. Totalitatea Gloticei, astfel înțeleasă, s-ar putea represinta prin următoarea figură: După cum o formă gramaticala nu este decât o construcțiune sintactica condensata, tot așa sensul cel expres nu este decât o condensare a ideii latențe
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
scris. Acest contrast traduce diferența dintre registre în ceea ce privește "planificarea lingvistică" a enunțului. În limba vorbită, locutorul optează pentru cea mai comodă formă a relativului, cea care nu pune probleme de acord în gen și număr. Dintre formele la caz direct, nominativul ocupă locul privilegiat, ceea ce corespunde accesibilității marcate a poziției sintactice de subiect (v. infra, 3.1). 2.4.1. Concurența dintre care și ce Distribuția lui care și ce în relativele cu antecedent depinde și de natura semantică a antecedentului
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
construcție din corpusul de 359 de relative în care am testat ierarhia accesibilității, am introdus în plus funcțiile atribut și apoziție. Antecedentul apoziție este destul de bine reprezentat în tiparul RIS. În plus, având în vedere că apoziția este nume în nominativ în toate construcțiile din corpus, procentul obținut ar putea fi adăugat categoriei S(ubiect), pentru că, din perspectiva procesării, apoziția în nominativ este la fel de accesibilă ca și subiectul. Adaosul procentelor respective la categoria SS nu modifică rezultatul final, aceasta rămânând oricum
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
Antecedentul apoziție este destul de bine reprezentat în tiparul RIS. În plus, având în vedere că apoziția este nume în nominativ în toate construcțiile din corpus, procentul obținut ar putea fi adăugat categoriei S(ubiect), pentru că, din perspectiva procesării, apoziția în nominativ este la fel de accesibilă ca și subiectul. Adaosul procentelor respective la categoria SS nu modifică rezultatul final, aceasta rămânând oricum a doua opțiune în procesarea joncțiunii relative. Rezultatele sunt cuprinse în Tabelul 4. Rezultatele noastre confirmă ipoteza ierarhiei organizate după principiul
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
de predicat; predicatul poate fi exprimat și prin locuțiuni verbale sau alte părți de vorbire (interjecția); noțiunea de verb copulativ; noțiunea de subiect inclus și subînțeles; unele propoziții nu pot avea subiect; să deosebească substantivele din vocativ de cele din nominativ; noțiunile de atribut adjectival și atribut substantival; complementul exprimat prin adverb; noțiunile de părți de vorbire flexibile și neflexibile; substantive defective de număr; gradele de comparație ale adjectivului (fără denumire); alte pronume (posesiv, demonstrativ etc.) fără denumire; noțiunea de verb
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
Irina; istorie; iubit; început; însemnat; Jan; Jasmina; joc; Leon; listă; Lișcă; Lorena; Luca; lume; mail; mama; Manuela; Marcel; mare; marinar; Marius; mașină; măreț; meu; Mihaela; mîndrie; morgă; name; naștere; natal; Natalia; necesar; necesitate; necunoscut; neîncredere; nemaiîntîlnit; Nicolae; Nicolas; noblețe; nominal; nominativ; nou; nou născut; nu este; nume de familie; numerar; numire; oameni; obiecte; obișnuință; Olea; Olesea; onoare; origine; pașaport; Paul; părinți; pecete; personalități; Petrică; pix; poet; pompos; povară; prestanță; prezentare; prieten; prietenie; pronume; pseudonim; rar; Răzvan; a recunoaște; renumit; rețetă; rezonanță
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fi văzută ca o stategie de satisfacere a trăsăturii EPP a unei proiecții din domeniul flexionar (IP), complementară cu strategia deplasării subiectului în limbi ca engleza (v. Alexiadou și Anagnostopoulou 2001); această complementaritate rezultă invariabil din faptul că, în română, nominativul se atribuie în mod liber în poziție postverbală (Cornilescu 2000; Alboiu 2002), ceea ce face ca deplasarea subiectului în poziție preverbală să fie o formă de deplasare A-bar (determinată de factori pragmatici și interpretativi), nu de deplasare A (deplasare argumentală
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vP], iar obiectul direct se generează în poziția de complement al (soră la dreapta a) verbului. Tot în domeniul lexical este găzduită și proiecția care asigură atribuirea acuzativului (T0P = TenseObjectPhase), proces diferențiat de Pesetsky și Torrego (2004, 2011) de atribuirea nominativului. O reprezentare minimală (care va fi îmbogățită după necesități) a domeniului lexical vPeste următoarea: (16) (IP > periferia vP) vP > TOP > VP 2. Deplasare XP în derivarea sintactică a verbului românesc Tipul de deplasare pe care îl propunem în derivarea verbului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
5 infra, atribuirea acuzativului are loc în domeniul lexical al verbului, astfel că este greu să motivăm o deplasare obligatorie a obiectului direct în afara domeniului vP. De asemenea, după cum s-a arătat în bibliografia anterioară (Cornilescu 2000; Alboiu 2002), atribuirea nominativului în poziție postverbală este liberă în română; din nou, motivația pentru deplasarea obligatorie a subiectului este greu de găsit. 2.3 Poziții de legitimare În derivarea complexelor verbale din maghiară și neerlandeză, Koopman și Szabolcsi (2000) formulează o ipoteză asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Pesetksy și Torrego 2001, 2004, 2007, 2011). 2.5 Evacuarea VP prin deplasarea obligatorie a complementului centrului V 2.5.1 Cazul structural în teoria elaborată de Pesetsky și Torrego În limbile cu aliniere nominativ-acuzativ (categorie tipologică incluzând și româna), nominativul și acuzativul (cel puțin acuzativul obiect direct) nu sunt legate în mod direct de configurația tematică a predicatului, ci sunt cazuri structurale 23 (v. Stan 2005: cap. 11 pentru română). Astfel, atribuirea nominativului sau a acuzativului (și morfologia implicită) reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
aliniere nominativ-acuzativ (categorie tipologică incluzând și româna), nominativul și acuzativul (cel puțin acuzativul obiect direct) nu sunt legate în mod direct de configurația tematică a predicatului, ci sunt cazuri structurale 23 (v. Stan 2005: cap. 11 pentru română). Astfel, atribuirea nominativului sau a acuzativului (și morfologia implicită) reflectă faptul că un nominal a intrat într-o relație cu un centru din domeniul flexionar IP (centrul T) - nominativul - sau cu un centru din domeniul lexical vP - acuzativul. Ideea că centrele funcționale responsabile
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ci sunt cazuri structurale 23 (v. Stan 2005: cap. 11 pentru română). Astfel, atribuirea nominativului sau a acuzativului (și morfologia implicită) reflectă faptul că un nominal a intrat într-o relație cu un centru din domeniul flexionar IP (centrul T) - nominativul - sau cu un centru din domeniul lexical vP - acuzativul. Ideea că centrele funcționale responsabile de atribuirea nominativului și, respectiv, a acuzativului sunt diferite se verifică imediat atât prin date interlingvistice, cât și prin datele românei. Astfel, este foarte cunoscut comportamentul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
acuzativului (și morfologia implicită) reflectă faptul că un nominal a intrat într-o relație cu un centru din domeniul flexionar IP (centrul T) - nominativul - sau cu un centru din domeniul lexical vP - acuzativul. Ideea că centrele funcționale responsabile de atribuirea nominativului și, respectiv, a acuzativului sunt diferite se verifică imediat atât prin date interlingvistice, cât și prin datele românei. Astfel, este foarte cunoscut comportamentul formelor în -ing din engleză, care au fie un comportament nominal, selectând argumente în genitiv (33a), fie
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
verifică imediat atât prin date interlingvistice, cât și prin datele românei. Astfel, este foarte cunoscut comportamentul formelor în -ing din engleză, care au fie un comportament nominal, selectând argumente în genitiv (33a), fie un comportament verbal, selectând un subiect în nominativ și un obiect în acuzativ (33b), fie - cel mai relevant pentru discuția noastră - un comportament mixt, argumentul intern fiind în acuzativ, iar cel extern în genitiv (33c) (exemple din Pesetsky și Torrego 2004: 527). (33) a. [Mary'sGen reading of
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]