450 matches
-
general, numai în planul expresiei. Planul semantic al termenului dependent rămâne cel mai frecvent în afara opozițiilor categoriale prin care se caracterizează termenul regent. În sintagma studentă inteligentă, de exemplu, substantivul studentă impune caracteristicile de gen, număr și caz (feminin, singular, nominativ sau acuzativ), caracteristici cu existență biplană (în planul semantic și în planul expresiei), pentru substantivul studentă, dar monoplană (doar în planul expresiei), pentru adjectivul inteligentă. Prezența indicilor categoriali (de gen, număr și caz) la adjectiv are o motivație exclusiv sintactică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
minciunii; a construit minciuni cu multă tenacitate etc. 2. indirect, când relația sintactică se stabilește prin intermediul unei prepoziții: se întemeiază pe minciună; lupt împotriva minciunii. Prin aceasta, sensul cazual rezultat prin recțiune directă se constituie în marcă a funcției sintactice: • Nominativul, pentru funcția de subiect; • Genitivul, pentru funcția de atribut; • Dativul, pentru funcția de complement indirect; • Acuzativul, pentru funcția de complement direct. În schimb, când flexiunea este orientată de recțiunea indirectă sau prepozițională sensul cazual nu se mai constituie în marcă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de prepozițiile despre, la, pentru: completivă indirectă: „Nu poți vorbi oricum despre cel ce ți-a pus creionul în mână.”, precedat de prepoziția cu: completivă sociativă: „N-am fost niciodată de acord cu cei ce închid ochii în fața nedreptății.” La nominativ nu mai are rol de marcă specifică absolută; poate introduce deopotrivă subiective: „Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită Unor lucruri nexistente; carte tristă și-ncâlcită Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.” (M. Eminescu) și nume predicativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
copulativ, în schimb, el intră în „sinonimie” cu verbe cvasi-desemantizate sub aspect lexical concret: a însemna, a constitui, a reprezenta: „Ce e asta?” - „Ce înseamnă asta?” Ca verb predicativ, verbul a fi nu admite în sintagmă, în afara subiectului, un alt nominativ: substantiv (pronume etc.) sau adjectiv: * Mihai era (=exista) doctor. * El este (=există) albastru. Ca verb copulativ, verbul a fi admite în sintagmă, pe lângă nominativul-subiect, și un al doilea substantiv (pronume etc.) sau un adjectiv în nominativ: „Mihai era doctor.”, „Cerul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în afara subiectului, un alt nominativ: substantiv (pronume etc.) sau adjectiv: * Mihai era (=exista) doctor. * El este (=există) albastru. Ca verb copulativ, verbul a fi admite în sintagmă, pe lângă nominativul-subiect, și un al doilea substantiv (pronume etc.) sau un adjectiv în nominativ: „Mihai era doctor.”, „Cerul este albastru.” Tipuri structurale de predicattc "Tipuri structurale de predicat" Noua ediție a Gramaticii Academiei, realizată sub coordonarea Valeriei Guțu-Romalo (București, 2005) abandonează distincția predicat verbal-predicat nominal, curentă în interpretarea Sintaxei limbii române din edițiile anterioare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceea, subiect gramatical: substantivul hoții. Verbul a ploua este întrebuințat uneori cu subiect intern, redundant, realizat prin substantivul ploaie: „Plouă ploaie rece de toamnă.” • expresiile impersonale absolute, alcătuite din verbul a fi (sau a se face) și un substantiv în nominativ: a-i fi foame (frig, dor, teamă etc.), a (nu) fi nevoie, a fi păcat, a nu fi chip, a fi duminică (toamnă, primăvară, seară etc.) sau din verbul a fi și un adverb: a fi târziu (devreme etc.); • locuțiunile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în cazul genitiv: „Dar pe drumul bătut, care ar mai fi în stare să deosebească urma cui a trecut?” (C. Hogaș, 39) Observații: Este o excepție aparentă situarea subiectului realizat prin alte pronume sau prin substantive în alt caz decât nominativul. Într-un enunț precum: „ Ah ! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii.” (M. Eminescu. I. 48) de din componența subiectului de-aceia nu este, de fapt, prepoziția care, marcând o relație de dependență, să ceară acuzativul, ci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
neagra străinătate.” (M. Eminescu, I, 182) „Când era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, căzând, se izbi de o poartă de aramă.” (M. Eminescu, P.L., 5) Recțiunea orientează flexiunea când atributul se realizează prin substantiv sau pronume. Regentul impune termenului-atribut cazurile: • nominativ 43: „Este un conifer cu lemn foarte prețios, întâlnit foarte mult în munții Alpi...” (Flori, 9), „Și câte și mai câte nu cânta Mihai lăutarul din gură și din scripca sa răsunătoare.” (I. Creangă, 72), „Sacagiii, niște haidamaci soioși, aruncau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din înțelepciune, alții tac din prostie; orișicum, tăcerea lor... vorbește.” (M.Codreanu, 191) „Aș plânge cu capul pe stâncă / O, țară a frunților oarbe.” (A. Păunescu, Manifest, 25) Observații: Atributul denumirii (din categoria atributului de identificare) se situează sau în nominativ (munții Alpi) sau în genitiv (mânăstirea Snagovului), Cetatea Suceava/ Cetatea Sucevei. Genitivul substantivului (pronumelui) neprepozițional se constituie în marcă a identității sintactice a atributului. • dativ; când atributul se realizează prin pronume personal sau reflexiv, forma scurtă, numită „dativul posesiv”: „De ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intrigați și curioși.” (O. Paler, Viața, 60) Rezultat al concentrării specifice a enunțului sintactic prin contragerea 47 unui nucleu predicațional care nu și-a subordonat identitatea și autonomia față de nucleul predicațional central, complementul predicativ nominal stă, cel mai adesea, în nominativ, caz cerut de verbul care i s-a impus ca regent: „De patru ori Mircea fusese așezat domn cu sila în țară de Poarta turcească.” (Al. Odobescu, 219) Elemente de relație Elementele de relație depind de tipul, semantic și structural
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și persoană, în relația de apoziție acordul atrage în sfera sa de acțiune și categoria gramaticală a cazului. Acordul în caz, însă, între termenul secund al apoziției și termenul-bază este liber. Termenul secund stă: - fie în același caz cu termenul-bază: • nominativ: „Enache, patronul, știa și el tot atât de puțin ca și noi.” (M. Eliade, 496), „Abia atunci mi-am adus aminte cine sunt: un condamnat pe care-l așteaptă o altă noapte de furtună și o nouă aruncare în mare.” (G.M. Zamfirescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acea vedenie că pe dată ne-o împărtășea și nouă - lui Pantazi și mie.” (M. Caragiale, 113) • acuzativ: „... Se putea înțelege, așa cum am înțeles eu, că între timp întâlnise pe acest fabulos poet, pe Adrian...” (M. Eliade, 503), - fie în nominativ, indiferent de cazul termenului-bază: „El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel Mare, zimbrul sombru și regal.” (M. Eminescu, I, 35) „... Le crea din nou, le cânta așa cum trebuiau ele cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ele cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe atunci, după război.” (M. Eliade, 486), „.. Se împământenise luând de soție pe Ilinca Basarab, cea din urmă moștenitoare a vechii familii domnești...” (Al. Odobescu, 123) În structura apozițiilor cumulative, coexistă termeni-secunzi în nominativ cu termeni acordați în caz cu termenul-bază: „Sau crede că numai într-o asemenea grădină de vară (...) îl va regăsi pe el, pe ursitul ei, poetul, pe Adrian?” (M. Eliade, 502) Dacă se realizează substantival, termenul secund al relației de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
va regăsi pe el, pe ursitul ei, poetul, pe Adrian?” (M. Eliade, 502) Dacă se realizează substantival, termenul secund al relației de apoziție se situează uneori în cazul genitiv, deși termenul-bază, exprimat printr-un adjectiv, calificativ sau pronominal, stă în nominativ sau acuzativ: „Partidul nostru, al liberalilor, s-a hotărât să sfârșească cu hoția, să întroneze cinstea și libertatea.” (E. Barbu, 401), „Și omul a făcut o mare descoperire, a îndoielii și a întrebării.” (T. Arghezi, IX, 87) Elementele relaționale, considerate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de elementul relațional 61: „Avea pasiunea asta: lua câțiva copii cu el.” (M. Eliade, Dionis, 235) Când termenul secund are structură infrapropozițională, nepreluarea elementului de relație sau a morfemului de acuzativ de la termenul-bază e determinată de situarea termenului activ în nominativ: Va fi vai de cei ce-or sta când or da turcii în țară și-o să-i facă bucăți pre ei, cei rămași.” (E. Barbu, S.N., 30) Uneori relația de apoziție este mascată prin repetarea regentului termenului-bază: „Pe-un pat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: • unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții). Substantivele în vocativ pot fi însoțite de interjecții, adjective sau substantive exprimând diferite raporturi sociale, cu care nu intră în relație sintactică: „- Știi, Stoico, de ce te-am adus aici? - Ascult, Măria-ta.” (Al. Odobescu, 14
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și structural și semantic, relația rămâne de dependență unilaterală, a atributului față de regent; articularea cu articol hotărât și dezvoltarea funcției de atribut sunt două modalități simultane și interferente de individualizare a sferei semantice a substantivului regent. 43. Categoria atributului în nominativ este individualizată în mod argumentat de M. Mitran în articolul Despre apoziție și raportul apozitiv, LR, 1963, nr. 1. G.A. și alte lucrări de gramatică interpretează atributul în nominativ, expresie a denumirii, profesiunii, poziției sociale etc., ca atribut substantival
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a sferei semantice a substantivului regent. 43. Categoria atributului în nominativ este individualizată în mod argumentat de M. Mitran în articolul Despre apoziție și raportul apozitiv, LR, 1963, nr. 1. G.A. și alte lucrări de gramatică interpretează atributul în nominativ, expresie a denumirii, profesiunii, poziției sociale etc., ca atribut substantival apozițional. Noua ediție a Gramaticii Academiei interpretează, însă, aceste structuri (profesorul Popescu, orașul București) ca „atribut substantival în nominativ”. (vol.II, p. 601) 44. Motiv pentru care G.A. situează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1. G.A. și alte lucrări de gramatică interpretează atributul în nominativ, expresie a denumirii, profesiunii, poziției sociale etc., ca atribut substantival apozițional. Noua ediție a Gramaticii Academiei interpretează, însă, aceste structuri (profesorul Popescu, orașul București) ca „atribut substantival în nominativ”. (vol.II, p. 601) 44. Motiv pentru care G.A. situează atributivele circumstanțiale în categoria atributivelor explicative, în opoziție cu atributivele determinative în care se înscriu cele de calificare și de identificare (cf. vol.II, p. 277 ș.u.). 45
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bancnotei este una extrem de simplă, la îndemâna oricărui posesor. Nu există costuri în utilizarea bancnotei. Bancnota este un înscris universal, în sensul că circulă în aceeași formă și mod de prezentare, oriunde în interiorul spațiului geografic determinat. Bancnota este un înscris ne nominativ, adică nu există un nume al unui deținător înscris pe ea. Bancnota circulă în mod liber de la un deținător la altul în procesul schimbului, fără niciun fel de restricții. Bancnota este o monedă fiduciară în cazul căreia statul intervine pentru
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
nivel fonetic/ fonologic: sunetul Φ din cuvântul sufleur, sunetul ü din cuvântul tul etc.; * la nivel lexical: hamburger, mouse, reverie, a face knock-out etc.; * la nivel morfologic: terminația a în cuvinte precum coca-cola, agora etc.; * la nivel sintactic: apoziția în nominativ (în locul structurilor cu genitivul, specifice limbii române) Bulevardul Ștefan cel Mare (< Bulevardul lui Ștefan cel Mare). Familia lexicală a unui cuvânt (Zugun, 2000, p. 154) cuprinde toate unitățile lexicale formate de la cuvântul respectiv, constituit în cuvânt de bază: bun bunătate
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
contextul este cel care face diferența între persoana a II-a a verbului la modul imperativ și persoana a III-a a verbului la modul indicativ prezent); * topica: Lupul atacă câinele. Câinele atacă lupul 81. (topica diferențiază cazurile acuzativ și nominativ ale celor două substantive); * categoriile gramaticale din limba română sunt: persoana, genul, numărul, cazul, gradele de comparație, diateza, modul și timpul comune mai multor clase semantico-gramaticale (persoana, genul, numărul, cazul, gradele de comparație) sau specifice 82 unei anumite clase semantico-gramaticale
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
treia (instanța tematică reflectată în actul comunicativ respectiv/ persoana despre care se vorbește); genul face trimitere către genul natural și analogiile cu acesta (masculin feminin neutru); numărul presupune opoziția unicitate multitudine (singular plural); cazul reflectă raportul subiect obiect, determinat determinant (nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ); gradele de comparație presupun indicarea gradului în care apare o însușire la diferite obiecte sau la același obiect în contexte diferite sau în care apar însușiri diferite la același obiect sau la obiecte diferite (pozitiv, comparativ
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
adjectivale): dintr-o bucată, cu picioarele pe pământ, cu capul în nori, în floarea vârstei etc.; * raportarea la flexiune: adjective invariabile (cu o singură formă pentru toate categoriile gramaticale): cumsecade, roz etc. vs. adjective variabile cu o terminație/desinență la nominativ singular (având aceeași formă pentru genul masculin și pentru genul feminin: tare) sau cu două terminații/desinențe la nominativ singular (lung lungă); * numărul formelor flexionare: adjective cu o formă flexionară: roz vs. adjective cu două forme flexionare: dulce dulci vs.
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
adjective invariabile (cu o singură formă pentru toate categoriile gramaticale): cumsecade, roz etc. vs. adjective variabile cu o terminație/desinență la nominativ singular (având aceeași formă pentru genul masculin și pentru genul feminin: tare) sau cu două terminații/desinențe la nominativ singular (lung lungă); * numărul formelor flexionare: adjective cu o formă flexionară: roz vs. adjective cu două forme flexionare: dulce dulci vs. adjective cu trei forme flexionare: lung lungă lungi vs. adjective cu patru forme flexionare: alb albă albi albe; * proveniență
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]