515 matches
-
a stins motorul și a coborât din mașină, trântind în urma lui ușa grea a limuzinei. Era un tip șleampăt, îndesat ca un taur, îmbrăcat parțial în livrea de șofer: un costum de serj negru, fără șapcă. A străbătut agale și nonșalant, ca să nu spun insolent, cei câțiva pași până la intersecția în care dirija atotputernicul polițist. Cei doi au rămas la taclale un timp infinit. (Am auzit-o pe doamna de onoare scoțând un geamăt în spatele meu.) Apoi, pe neașteptate, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
așa) era că femeile cu picioare foarte subțiri nu puteau fi soții iubitoare sau amante Înfocate. Mai ales dacă pe lângă asemenea picioare mai aveau și coafuri Înfoiate. Hilda fusese o persoană plăcută, veselă, prietenoasă, capabilă de emoții puternice, uneori chiar nonșalantă. Dar strict corectă. Adeseori doctorul o Îmbrățișa demonstrativ și spunea: „Cea mai bună soție din lume. O! Te iubesc, Hil!“. O cuprindea pe după mijloc și o săruta pe obraz. Asemenea lucru era permis. Era permis de o nouă ordonanță care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dintre puținii norocoși care credeau în fantome. Cu cât credeai în mai multe lucruri, cu-atât viața devenea și mai interesantă. Nu mă duc departe, a anunțat el. Naji și John l-au urmărit în tăcere. Băiatul le-a făcut nonșalant cu mâna, de parc-ar fi fost un copil absolut normal, pornit în explorare. Dar, pe măsură ce se apropia de cărarea pe care ar fi putut să jure c-o mai văzuse cândva, Danny nu se simțea nici pe departe ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trecu pe lîngă noi cu viteză de făcu să se cutremure pămîntul; Încetini Însă brusc (poate era mașina mea În cale). Pe cînd Îmi Întindea cele zece timbre de cîte cinci yeni pe care i le solicitasem, l-am Întrebat nonșalant dacă e adevărat că familia M și-a schimbat mașina de curînd. Obișnuiam să pozez În comerciant În asemenea situații. — Mașina? Bărbatul Își mută privirea de la mine spre ghișeul alăturat ascuns după o perdeluță. Eu n-am auzit de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ați solicitat un detectiv... Aveați obligația să-mi dați absolut toate informațiile necesare. — Doar nu te așteptai să-ți spun tot soiul de baliverne care nu prezintă nici un interes și nu au nici o legătură cu cazul! O strigă pe funcționară, nonșalant: — Domnișoară, fă-i și domnului un ceai, te rog. Fata se sculă de pe scaun fără să scoată o vorbă. Fusta șifonată, electrizată, prinse conturul șoldurilor ei. Dacă tu considerai că nu e necesară informația, puteai să-mi spui totuși argumentînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de gura metroului se afla o deschizătură neagră... ca un dinte cariat... o alee Îngustă Între un magazin mic de pantofi și unul de băuturi, unde se vindeau și țigări. Am luat-o ușor Într-acolo și m-am ascuns nonșalant pe alee. Priveam cu nesaț spre obiectivul meu... mi-am ațintit privirile asupra cabinei telefonice. Mă uitam printre șirul interminabil de mașini. A apărut, În sfîrșit, o femeie. Mi-am dat imediat seama că ea este, pentru că nimeni altcineva n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la timp pe spion și-l pocnea cu mătura în cap. Un așa BUM te putea ucide, își zicea el și o privea din tufișuri cum își continua munca, feliind plină de vigoare legumele, decapitând puii și gâștele cu lovituri nonșalante de secure. Și totuși, cu cât îi erau mai zădărnicite eforturile, cu atât devenea mai suspicios. În clipa în care se întorcea din nou cu spatele, spionul nu se putea abține să nu mai încerce o dată... Din cauza problemelor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o astfel de situație și va folosi toporul indian înainte de a ajunge la simplitatea puștii. întotdeauna se simțise mai la largul lui cu armele care puteau fi aruncate. Așa că a sărit la luptă, aproape cu insolență și și-a băgat nonșalant mâinile în buzunare, ca să-l irite pe adversar. Mâna dreaptă i s-a strâns pe un obiect tare și rotunjit. L-a scos mirat. Era Osul din K! Același os pe care Prepelicarul i-l aruncase înainte să dispară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de la pijamaua Belindei exact când Suki s-a întors. Nu a fost timp să-mi retrag mâna, așa că m-am prefăcut că îi iau pulsul. Este destul de slab, însă perfect normal pentru starea în care este ea, i-am zis nonșalant. Era cineva acolo? Nu, poate a fost o ramură bătută de vânt sau ceva de genul ăsta. Suki mă privea. — Te pricepi la puls și chestii din astea? Mi-am imaginat că nu m-ar fi întrebat și dacă știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Un calcul mental rapid mi-a arătat că datoram pe undeva În jur de 250$. Dar se pare că nu se punea problema ca fiecare să-și plătească partea, pentru că Davide Întinse mâna spre nota Îmbrăcată În piele și anunță nonșalant: Fac cinste de data asta. Nimeni nu clipi și nu Încercă măcar să-l contrazică. Strecură o carte de credit neagră lângă notă și i-o dădu chelnerului. Și iat-o, mitica American Express Black Card, disponibilă pe bază de invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sincer. —Ei, zău? Asta Înseamnă că Încă nu te-a sunat? Ce trist. Știu cum e, Bette. Să n-o iei personal - În mod evident, are gusturi foarte ciudate. Petrecusem trei săptămâni eschivându-mă În fața Întrebărilor Elisei, Încercând să par nonșalantă În privința lui Philip Weston. Eram pe punctul de a repeta că nu-mi pasă câtuși de puțin că nu sunase, că nici măcar nu lăsasem numărul de telefon, așa cum mi se ceruse, dar m-am gândit că nu merită. Era categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de avertisment, ca s-o lase mai moale. Am luat o lingură din zahărul cafeniu, neprelucrat și i-am pasat bolul lui Sammy. —Apropo, care a fost de data asta scuza lui Will pentru că n-a reușit să ajungă? Întrebă nonșalant mama. Sammy se băgă Înainte ca eu să pot interveni, fără să-și dea seama că părinții mei știau de mult despre poveștile și minciunile jalnice ale lui Will și că povestitul și răspovestitul gogoșilor lui inventive devenise o activitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
acela În sus și În jos În zona pelviană aflată la vedere a lui Leo - cu fundul gol salutându-mă - Îi aparținea domnului Philip Weston. Înainte să pot reacționa, Leo m-a observat. —Hei, Bette, care-i treaba? Întrebă Leo nonșalant, fără să Încerce să se acopere pe sine sau pe Philip. Când Îmi auzi numele, capul lui Philip se Întoarse brusc, lăsând la vedere cei câțiva centimetri din corpul lui Leo pe care nu-i văzusem Încă. —O, bună, iubito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ei Încâlcit, ochii cu cearcăne negre și mâinile nervoase arătau că luase, probabil, prea multe droguri ca să-i treacă măcar prin cap să doarmă, așa că probabil venise jos ca să-i treacă. Hei, sigur, stai jos, am spus, Încercând să par nonșalantă. Chelnerul Îi aduse o cană și o farfurie. Ochii ei sticloși le fixară o clipă, ca și cum nu ar mai fi văzut niciodată nici una, nici alta, dar Își reveni și-și turnă niște cafea. Apoi mă privi bănuitoare. —Te-ai trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În seara asta? — Probabil că ai planuri, nu-i așa? Îmi pare rău că am sunat În ultima clipă, dar... — Nu, n-am nici un plan, am strigat eu Înainte să apuce să se răzgândească. N-aveam nici o șansă să par nonșalantă, dar brusc nu mi se mai părea atât de important. Nu mai ratasem nici un brunch și nici o cină de joi seara de când plecasem de la Kelly & Company, așa că Will va trebui să fie Înțelegător cu chestia din seara asta. Categoric pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mine timp de luni Întregi. Eram pur și simplu prea curioasă. M-am dus la bucătărie. —Alo? Elisa? am Întrebat În telefon. —Bette, ești acolo? Ascultă, am cele mai tari vești! Serios? Care să fie? am spus, mulțumită că păream nonșalantă, rece și de o nepăsare supremă, exact cum intenționasem. Păi, mi-am adus aminte că tu aveai un fel de... ăă... legătură cu paznicul ăla de la Bungalow care a deschis Sevi, nu? Se prefăcea că nu-și amintește numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o lase mai moale, după care Dudley să pună întrebările dure, iar el să revină ca salvator: marea vrăjeală, care să-i transforme în martori utili acuzării. Cei trei se opriră din marșul lor chiar înainte de ieșire și se sprijiniră nonșalanți de perete. Dudley se postă în stânga lui Mal, cam cu un pas mai în spate. Mal îi lăsă să fumeze în tăcere, apoi zise: — Măi-măi, dar știu că ați făcut-o de oaie! Trei perechi de ochi ațintiți în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
prea târziu. — Crezusem că aveam să ne întâlnim dimineață, spuse Ekei, după ce-l salută pe Hikoemon, dar în scrisoare ați spus să vin cât mai repede, așa că am sosit imediat. — Îmi prezint scuzele pentru că v-am sculat din pat, răspunse nonșalant Hikoemon. Mâine ar fi fost perfect și-mi pare rău că scrisoarea mea formulată stângaci v-a stricat somnul. Kanbei îl conduse pe Ekei spre un loc izolat, cunoscut în popor ca Nasul Broaștei, iar, de acolo, la casa țărănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alerge pe urmele lui Hideyoshi, porni grăbit pe coridor, să-și avertizeze soția. Cei mai surprinși dintre toți fură bucătarii și slujnicele. Se pomeniseră cu un samurai scund - general, se vedea bine - în armură cu mantie de culoarea prunei, intrând nonșalant în bucătărie și strigând ca și cum ar fi făcut parte din familia stăpânului: — Hei! Doamna Maeda e aici? Unde-i? Nimeni nu știa unde era. Toți păreau nedumeriți dar, la vederea bastonului auriu de comandă și a săbiei oficiale, se grăbiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mod special, de Nobuo, la un banchet. După incidentul din Templul Onjo, Nobuo rămăsese cu convingerea că cei trei erau trădători și complotau cu Hideyoshi. Simplul fapt de a-i vedea îl făcea să-l apuce greața. Nobuo se întreținu nonșalant cu ei și, după ce mâncară, spuse dintr-o dată: — A, Nagato, aș dori să vezi o nouă armă de foc care tocmai a sosit de la un fierar din Sakai. Trecură în altă cameră și, în timp ce Nagato studia muscheta, un vasal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sună Înainte să apuc să mai adaug ceva. ― Ar trebui să mergem, am spus În schimb. ― Du-te tu! Eu am În față o alegere dificilă. ― Deci...l-am invitat pe Adi aici În seara asta. Maria vorbise calm și nonșalant, de parcă ar fi anunțat că avea să plouă. ― Bine, am spus eu. Promit să stau În camera mea și să fiu invizibilă. ― Nu vreau să fii invizibilă. Vreau să stai cu noi. M-am uitat la ea șocată. ― Oricât de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Aș glumi eu pe chestia asta? Tipul e aici. și cred că a devenit și mai superb decât era în facultate. Dacă așa ceva e posibil. Bea și-a cârmit discret capul spre partea stângă, iar eu am aruncat o ocheadă nonșalantă. Randall Cox. Iată-l, de partea cealaltă a încăperii. Aproape că nu-mi venea să-mi cred ochilor, dar nu aveam cum să confund silueta înaltă, cu carură de canotor, buclele roșcate și ochii albaștri pătrunzători, aerul de totală încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Îmi Împing servieta sub scaunul din față. Uau. Chiar că e plăcut. Scaune largi, suport pentru picioare și tot tacâmul. O să fie cea mai plăcută experiență de zbor din viața mea, Îmi spun apăsat. Ridic centura și mi-o fixez nonșalantă, străduindu-mă să-mi ignor tresăririle nervoase din stomac. — Doriți niște șampanie ? E prietena mea stewardesa, care Îmi zâmbește radioasă. — Ar fi nemaipomenit, spun. Mersi ! Șampanie ! — Și dumneavoastră, domnule ? Doriți șampanie ? Bărbatul de lângă mine nici măcar n-a ridicat ochii. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
șansă, dar ai ratat-o.“ După care el va Începe să mă implore „Emma, ce să fac ca să te răzgândești ?“ Iar eu Îi voi spune... Când ajung la birou, Paul se târăște În patru labe În fața mea, care stau cocoțată nonșalant pe biroul lui, cu mâinile pe genunchi (se pare că am un taior nou cu pantaloni și pantofi Prada) și tocmai zic „Știi, Paul, tot ce trebuia să faci era să mă tratezi cu puțin respect...“ Shit. Privirea mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Bună, Îi răspund jenată, după care se așterne tăcerea. Fără veste, observ lista cu idei de locuri de Întâlnire, Încă neterminată, tronându-mi pe birou. Shit. O apuc cu gesturi cât pot de normale, o fac cocoloș și o arunc nonșalantă la coș. Toată bârfa despre Sven și Jack a Încetat brusc. Știu că toți cei din birou sunt acum cu urechile ciulite la noi, chiar dacă se prefac că au altă treabă. Parcă am fi Într-o telenovelă ad-hoc sau așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]