18,911 matches
-
zi vom fi iarăși noi, / sau poate că nu. / Cine știe? / Tu știi?”. Poezie poezie „și atât”... MARIETA DĂNĂILĂ ROȘU. Vers liber. Creație de inspirație religioasă, în concretizare idilică („Plopul a început / să ningă. Fulgii albi și ușori / zboară până la nori / Să mângâie / tâmple de heruvimi / și serafimi, / care veghează / și se roagă în cer / Dumnezeului Cel Sfânt, / ca noi să-L preaslăvim / pe pământ”) sau aforistică („Șoaptele iubirii / bat la ușa Tăcerii, / Tăcerea strigă / la ușa Cuvântului, / Cuvântul strigă, / la
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
virtuți / sau patimi / ascunzi, / ale celor dispăruți, / ce-au ajuns / în tine, / cană de lut?...”. Analiză, descifrare. „Bucurie, / Amărăciune, / Durere, / Revoltă, / Neputință / Pocăință, / Resemnare, / Tristețe, / Recunoștință, / Iubire, / Totul strâns / într-o lacrimă!...”. Fulger bengal (a ploaie...). „Doru-i zbor / și zboru-i nor, / dor pe aripi călător... / Când de mine, / ți-o fi dor, / să-mi vorbești / cu glas ușor, / să mă mângâi / când eu dor, / și am... / lacrimă de nor”. CONSTANȚA HĂRJOGHE. Considerabil egocentrism. Solilocvii în fața lui „tu” imaginar („Iarna mi se
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
strâns / într-o lacrimă!...”. Fulger bengal (a ploaie...). „Doru-i zbor / și zboru-i nor, / dor pe aripi călător... / Când de mine, / ți-o fi dor, / să-mi vorbești / cu glas ușor, / să mă mângâi / când eu dor, / și am... / lacrimă de nor”. CONSTANȚA HĂRJOGHE. Considerabil egocentrism. Solilocvii în fața lui „tu” imaginar („Iarna mi se umple părul de dragoste, / mândria îmi delirează în tristețe / și tu, / fixat pe retina adolescenței mele, / insiști să locuiești stângaci / la mine în cuvinte / și nu pot nega
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
ochioase / ca inima unui îndrăgostit. // O voce burtoasă ca spațiul / mă animă pe creștet / și-mi spune: «să cazi / spre țâța vacii în genunchi / să te ridici, să cazi spre înălțare»”. Un poet cu picioarele pe pământ și mintea dincolo de nori. „Tu, care ești / atât de puțin om, / doar cât să te zăresc, / și atât de mult lumină, / ai lăsat adânc în mine, / înainte de a mă naște / și înainte de a muri, / dorul de Tine”. Cât despre suflet, „Azi mi-am întrebat
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
centaur în pași de dans. Iedera spune cuvintele sinelui, În urechea mea stângă aud un balans. Orchestra a tăcut prea devreme, Mulți pentru glorie s-au bătut, Triumful urcă precum un vierme, Raiul a fost ridicat din lut. Munții rumegă norii, sublimul, Leul a fost cândva șobolan, Doamne, nu-mi oferi doar prea-plinul, Lasă-mi o porție de catran. Tobele bat, trompetele sună, Mergem voioși la carnaval, Moartea are culoare brună, Viața-i ascunsă-n recif de corali. BORIS MARIAN Referință
EXISTĂ? de BORIS MEHR în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351017_a_352346]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎN PAȘI DE AJUN Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1820 din 25 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Adoarme universul, se scutură perdeaua, Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]
-
Acasa > Redactia > Autori > ORGOLIUL TĂU Autor: Cruți Cristian Publicat în: Ediția nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cu pașii repezi Șoptesc in lună : Blestemul în vână Să îți rămână De nu te lepezi! Cu norii păgâni Îți strig o ploaie -N sentințe greoaie De ropot văpaie : Să scuipi în sâni! Cu ochii posaci, În cercuri șapte Te-nconjur in noapte Cu trâmbițe șoapte, De nu te desfaci! Cu gânduri chingi, Visarea îți strâng În urletul
ORGOLIUL TĂU de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342133_a_343462]
-
că un înger. Să îl lași să cutreiere printre pulberea de stele ca să sădească în vânt semințele plantei pătimașe care crește în fiecare din noi... Nu pot decât să te îndemn să fii mereu tu însuți, să zâmbești, iar dincolo de nori, să pictezi în culorile preferate curcubeul ce înseninează cerul ființei tale... Te aștept cu drag în ungherul meu cald de suflet și nu uită: dincolo de povești de viață vei întâlni mereu oameni, dincolo de oameni vei descoperi și gânduri... iar dincolo de
SINGURATATEA! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347885_a_349214]
-
noaptea din privirea ta,/ Da’-n ochii-ți reci, străpunși de găuri negre,/ Chiar fără lună m-aș abandona,/ Simțind povara clipelor funebre.// Aș bea cu tine-un strop de infinit/ Din cupa vieții, plină cu otravă,/ Și colindând sub norii de grafit,/ Am semăna furtuni și-am cerne pleavă.// Chiar sufletul mi l-aș amaneta,/ De-aș ști că ziua-ncepe iar cu tine,/ Cu anotimpuri calde-aș cocheta,/ Să-mi împrumute ploi diamantine.// Cu ele ne-am spăla păcate
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ÎNAINTE DE PLOAIE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1702 din 29 august 2015 Toate Articolele Autorului ÎNAINTE DE PLOAIE Întâi norii, apoi vântul, S-a întunecat pământul, În vârtejuri paie zboară, Păsările se-nfioară. Speriate de furtună, Vrăbiile-n pod se-adună; În văzduh, pentru o clipă, Cârduri de prigorii țipă. Și-apoi tună iar și iar, Făcând totu-n jur bizar
ÎNAINTE DE PLOAIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372240_a_373569]
-
Printre răgușitele croncăneli ale ciorilor și ciripitul necontenit al vrăbiuțelor aciuate în grădina blocului, chemările pescărușilor sunt invitații atât de subtile la marea pe care o iubește atât de mult. Privește spre cer. Are culoarea speranței. Un albastru roial. Câțiva nori de un alb imaculat stau agățați de cer. Asta simte și Mira. Starea aceea de imponderabilitate, care te face să visezi cu ochii deschiși. Valurile mării se confundă cu zgomotul iritant al bormașinii. Pentru o clipă, revenirea la realitate o
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
tu dulcea mea femeie un trup sculptat de zei mângâiat de adieri de lumină născută din murmur de iubire ești zâmbet ce împrăștie bezna din mine fulg de vis pe aripi de dor Între vorbe ,si tăceri spre tine pornesc norii îi cuprind o cale așez din roua iubirii împletesc cunună de dor tu, tainic poem de iubire Referință Bibliografică: POEM DE IUBIRE / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2139, Anul VI, 08 noiembrie 2016. Drepturi de Autor
POEM DE IUBIRE de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374169_a_375498]
-
picuri albăstrii să faci pâraie și decorează ierbile cu fluturi aleile să geamă sub săruturi și diamant strecoară-n stropi de ploaie spre răsărit când veghea se întoarce pe bolta largă curcubeu presară din roua zilei care te-nconjoară sau norii albi plutind pe cer ca arce *** Referință Bibliografică: pictează-ți visul ! / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2105, Anul VI, 05 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PICTEAZĂ-ŢI VISUL ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384353_a_385682]
-
flori pe cale până-n case, Să ne fie pașii mai ușori, Fă-ne sufletele mai frumoase Strânge-n ele un mănunchi de flori! Leagă tot ce e singurătate Să o duci în cușca unor lei, Intră-n inimile-ncătușate, Zâmbet pune peste norii grei! Vino seara, intră-ne în sânge Și ne colorează părul nins, Fericește ochiul care plânge, Înviază sufletul ucis.. . Pune viață-n inimi ofilite, Stai definitiv în veacul meu, Pune foc pe căi înzăpezite, Fă din cerul toamnei, curcubeu! Fluturii
INVITAŢIE , DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344116_a_345445]
-
cum te cheamă, Nici unde te afli, îl cred, prietenul meu nu are mamă, are un tată biped, prietene drag, de ce îmi porți pică? Nu suntem noi muritori? Avem timp și după, pe lumea cealaltă Să dăm cu pietre în nori. În luptă fiind cu propria-ți umbră, Privește cum umbrele scad, Chiar soarele-n timp, fără voie, se surpă Prieten-dușman îmi ești drag. ************************************ Berlioz, Vrăjitorul din Oz au pornit, în ciorapi bleu și roz, să gonească nonconformiști în Țara Munților
CĂRĂBUŞUL DE AUR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347420_a_348749]
-
în fatidica seară de 8 decembrie 1881, pe stil nou. La orele 18,45 p.m. un angajat al teatrului încearcă să aprindă un șir de lămpi cu gaz, aflat deasupra scenii. Din greșeală, el apropie nepermis de mult torța de norii de decor, atârnați deasupra scenei, care se aprind instantaneu. Flăcările se extind asupra cortinei. Deși existau reguli clare de intervenție în caz de incendiu, acestea nu au fost puse în aplicare. Astfel, nu s-au folosit furtunurile de apă, cu toate că
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
Acasa > Poezie > Imagini > IN ANO MML Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1602 din 21 mai 2015 Toate Articolele Autorului Se sparg peste Carpați toți norii dinspre adânc coboară toți cocorii, albastrul se întrece peste clipă ispita se amestecă cu clisă. În anul anilor ce trec doar visul se adoarme peste întreg, și din dorința ce se înscrie se naște poate altă Românie. Nu omorâți credința
IN ANO MML de PETRU JIPA în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374844_a_376173]
-
iubirea mea aprinsă. La ușa ta n-am să mai bat, Că prea-i târziu și-i lampa stinsă. Și nu ești vinovat de rugi, Cum nu ești vinovat de toamnă, Și nici că ți-a venit să fugi Că norii-n pleoape lacrimi toarnă! Tu nu ești vinovat de timp, De-a rostului predestinare, De spinii care mă înghimp, De-a ta uitare, ce mă doare! Și oare cine-i vinovat De-această noapte-a despărțirii, De sufletul abandonat Amarului
TÂRZIU, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353693_a_355022]
-
de razele ca niște săgeți ale soarelui primăvăratic, dând impresia de mister,unul care abia aștepta să fie descoperit.Insa nu putea asta ,nu putea să evadeze din cușcă care îi îngrădea sufletul și să își întindă aripile până deasupra norilor care o chemau spre infinit... Karon rămase uimită de acest gest de îndrăzneala ,si gândindu-se că Johnathan era mult mai abil și experimentat decât se aștepta, isi retrase mâna ,vărsând din gresala ceaiul de levănțica pe pantalonii lui John
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
Și-n mine ard torțe de curaj, Plonjez în nemurire cu capul înainte, Mă las de bună voie învins de-acest miraj, Ce n-am să-l pot vreodată descrie în cuvinte. Când tu mă ții de mână, dispare orice nor Și timpul se oprește să-ți simtă-n nări parfumul, Când tu mă ții de mână, mă simt nemuritor, Ține-mă strâns, iubito, și nu îmi mai da drumul. Referință Bibliografică: Când mă ții de mână / Daniel Dobrică : Confluențe Literare
CÂND MĂ ŢII DE MÂNĂ de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382926_a_384255]
-
acestor prieteni ai dușmanilor regimului local, se înscrie și urmărirea și persecutarea lui Fănică, o victimă nevinovată a acestei încrâncenate pedepsiri. Structura romanului relevă o trecere graduală de la umorul și seninătatea atmosferei de la început, din gândirea și comportamentul personajelor, când norii negrii nu se strânseseră, încă, deasupra destinelor oamenilor, spre incertitudinea, teama și suferința de mai târziu. Vener se luptă eroic cu o haită de patrupede înfierbântate și Ilie trebuie să suporte ironiile băieților mai mari, în vizita de la croitorie sau
„ÎNTOARCEREA” SAU „ROMANUL EVOCATOR AL DURERII” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345436_a_346765]
-
valuri. Cucaras nu-și modificase poziția în timpul investigației mele. Se pare că va ploua, remarcase el sec, și nu puțin. Vai, domnule căpitan, îi spusesem atunci alarmat, dar să vedeți cum arată cerul încolo ... Da, da, înclinase aprobator capul, dar norii vor trebui să se răsucească, adăugase întinzând spre zare mâna, pentru a veni dinspre nord asupra noastră ... Altfel, nooo!... Drept răspuns, un nou tunet se făcuse auzit, ca o năprasnică bătaie de tobă. Așa că mai avem, nițel răgaz, își dusese
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
cele ce se construiau, că bani pentru ceva mai acătării nu avea. Dar o făcea în schimbul unui lucru: semnătura ei, fără condiții și alte pretenții, pe actul de divorț. A doua pală puternică de vânt, însoțită și ea de un nor dens de praf, măturase plaja, alungând și pe cei mai îndărătnici vilegiaturiști spre adăpost. Nu doar zarea dinspre apus, ci și aceea dinspre nord se întunecaseră atât de mult, de parcă o perdea de arbori imenși ar fi crescut fără veste
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
și pe cei mai îndărătnici vilegiaturiști spre adăpost. Nu doar zarea dinspre apus, ci și aceea dinspre nord se întunecaseră atât de mult, de parcă o perdea de arbori imenși ar fi crescut fără veste în vecinătatea stațiunii. Peste noi alergau nori zdrențuiți, încălecându-se la diferite înălțimi, când negri, când albi, lăsând pe alocuri să se întrevadă pete de cer cu marginile orbitor luminate. Apoi începuseră să zboare prin văzduh mici crengi, fragmente de panouri publicitare și obiecte de camping. Să
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
primordiale înseși. Lolita, îmi eliberase brațul din strânsoare Cucaras. Lolita! Lolita mea! Aici sunt. Vin, mamă, vin! Fugise șchiopătând în calea ei, încât, în pofida tuturor celor întâmplate îmi venise să râd. Satir bătrân!... îmi amintisem de vorbele sale. Un alt nor de praf, învârtejindu-se, mi-i ascunsese pe cei doi câteva clipe privirilor. Când se dusese după celelalte, amestecându-se cu apele negre ca păcura, mereu mai răscolite ale mării, zadarnic încercasem să-i mai văd în jocul fulgerelor bezmetice
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]