34,776 matches
-
face, în schimb, lobby pentru carte. Cum taximetriștii sînt buni conducători de informație, sacrificiul merită. Poți lua autobuzul, chiar și pe cel gratuit, din Romană, numai că, dacă trebuie să sosești la oră fixă, la o lansare, îți asumi riscurile. Noroc că sîmbătă, cînd era o chestiune de onoare să ajungem la ora 11 la Tîrg, am găsit împreună cu Adriana Bittel, un taximetrist isteț: “Cu Romexpo n-am prea nimerit-o, a spus el asumîndu-și generos problemele noastre de fortuna labilis
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
Roman și de la busculadele politice de la primul 1 Decembrie, cel din 1990, cînd puțin a lipsit să nu înceapă o păruială generală la Alba Iulia, tradiția e că de Ziua Națională ne amintim ce avem de împărțit unii cu alții. Norocul e că lumea nu-i mai ia în serios pe politicieni, ca pe vremuri. Dar de la apatia față de politică pînă la seninătatea solidară pe care ar trebui să ne-o aducă această zi mai e, se pare, cale lungă. Pînă
Ziua Națională by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13354_a_14679]
-
acum le manevrează mecanicul, manual.” Hait, nu e glumă; halta e imediat după barieră: vine trenul, oprește de partea cealaltă a șoselei, coboară mecanicul, dă jos bariera, urcă înapoi, trage trenul în stație, ridică bariera. N-are mult de alergat, noroc că personalul are numai vreo trei vagoane. Nici de casă de bilete nu mai are bani CFR-ul, tichetele se vînd în tren, controlorii au tot timpul treabă. Sînt multe bariere în ăia 50 km dintre Odorhei și Sighișoara, același
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
de splendori! Ce extaz! Ce bucurie! Totuși, sfinte cer, așa Nopți eu ți-aș lăsa și-o mie, Una draga de mi-ar da. Către Charlotte von Stein Pentru ce mi-ai dat privirea-adîncă, Grea de presimțiri, în viitor? în noroc și în iubire încă Să nu credem noi amăgitor? Pentru ce, Destin, ne-ai dat senzații, Unu-n altul să privim profund, Ca să iscodim în ce relații Noi ne-aflăm în vălmășagul crunt? Ah, și-atîta lume-abia-și cunoaște Propriul suflet, fără
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
Și-orice simț se lumina acum! Amintirea doar din astea toate Inimii incerte-i vine-n plin, Simte tot acea realitate, Noua stare pentru ea e chin. Nu ni-e sufletul întreg - se pare - Pentru noi și-amiaza-amurg se vrea. Ce noroc că Soarta cruntă-n stare Totuși nu-i să ne mai schimbe ea! Durată în schimbare Doar o oră, ah, de-ar ține încă timpuriul har! Dar vînt cald de vest, cum vine, Ploi de flori așterne iar. Să mă
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
își descarcă nervii chiar și sub formă de alice, și vorba udemeristului-poet din Covasna-Harghita: Seara bine muncat, noaptea bine culcat, dimineața mort sculat ... Ioi,Iștenem!1) În orice caz, trebuie spus - scuzați plagierea după sintagma-șablon a tuturor reporterilor tv: mare noroc a avut Traian că, la timpul potrivit, Decebalus per Scorilo n-a fost Adrian Năstase per Ion Iliescu, iar PSD-ul nu pierduse alegerile înaintea războaielor daco-romane, dar și noi: că nu ne mai vedeam strămoșii pe Columnă, în vecii-vecilor
Obeliscul realităților noastre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12056_a_13381]
-
țin de literatura română sau de cea străină. Regretabilă este, în schimb, părerea pe care Nicolae Breban o pune în circulație față de Editura Humanitas, expediată în trei rânduri mustind de antipatie. Le reproduc ca atare: "Iașul (sic) are mai mult noroc cu Silviu Lupescu și editura Polirom, una din cele mai serioase, profesioniste și care, spre deosebire de stilatul și arogantul Humanitas, publică și susține literele românești contemporane." Este dreptul domnului Breban să persifleze scurt Editura Humanitas, după cum este dreptul oamenilor care citesc
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
primele semne de viață ni le-au dat trei dulăi lătrând serios și responsabil din ce în ce mai aproape de noi. Ne-am prefăcut că nu pricepem despre ce este vorba, doar Haralampy a găsit o piatră și a azvârlit-o spre ei. Urmarea ? Noroc că am dat de nișe copaci și ne-am urcat repede, unde am stat până a venit cineva și le-a zis câinilor: -Nie, mă, la ogradă. ...La bunici erau pregătirile în toi, adică ei și încă vreo doi nepoți
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
tac. Mutatis mutandis, un alt fel de Dragostea nu moare. E un romantism puțin desuet, făcut din pusee de trăire "plină", sub spaima lipsei de timp, în primele caiete, foarte detaliate, analitice, dar și regretul acut al vieții ocolite de noroc, al irosirii calităților. În lumea care, în jurul tău, forfotește neîncetat, trebuie să te forțezi să nu stai pe loc, dînd chiar senzația că nu te iubești pe tine, deși tot ce-ți dorești e un moment nu de fericire, e
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
a ales nimic, proiecte ambițioase pentru întreg Ardealul literar! în plus, dl. Vădan a uitat să-mi achite o bună parte din drepturile mele de autor, deși la romanul meu nu a pierdut un leu, dimpotrivă!... Iașul are mai mult noroc cu Silviu Lupescu și editura Polirom, una din cele mai serioase, profesioniste și care, spre deosebire de stilatul și arogantul Humanitas, publică și susține literele românești contemporane. Vedeți... nu e numai "vina" criticii literare! Vina pentru descurajarea unora, cei enorm plictisiți de
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
și nici nu avea cineva inspirația să-l descopere, pentru că era înăbușit sub moloz, datorită acestei mediocrități industrioase a creației slaviciene din ultimii ani. Două aspecte biografice obturează și mai necruțător calitățile prozatorului din Pădureanca, Scormon, Gura satului, Moara cu noroc, Comoara sau din Mara. Cel dintâi e premierea de către Academie a romanului Din bătrâni, apărut în 1902. În 1903 lui Slavici i se acordă Premiul "Heliade-Rădulescu" împotriva lui Duiliu Zamfirescu, care candidase cu romanul În război, nici acesta cu mult
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
an. Așa că am aruncat o privire pe topul de box-office al premierelor din 2004, top accesibil pe site-ul cinemagia.ro. Ce-am văzut nu m-a bucurat, dimpotrivă. Lovitura de grație a fost Orient Expressul, plasat pe locul paisprezece; noroc că Oscarurile nu sunt concurs de popularitate! În caz că vă întrebați unde se situează următoarea producție românească, o găsiți la numărul 75: Milionari de week-end. Filmul lui Lucian Pintilie e pe poziția nouăzeci, iar documentarul lui Thomas Ciulei e unul dintre
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
mai ales în contextul actualelor polemici generaționiste (și) în domeniul cinematografiei de la noi. Citam, în acest sens, capitolul Gli autori durante îl regime, în care Mallozzi prezintă și analizează creația cinematografică a lui Victor Iliu, a cărui capodoperă, Moară cu noroc, fusese apropiată în 1957 de Cesare Zavattini de neorealismul "literar și istoric", apoi "revoluția scenografica" a lui Liviu Ciulei, îndeosebi prin Pădurea spânzuraților, film câștigător în 1965 al Premiului pentru cea mai bună regie la Cannes, "revoluția expresiva" din filmele
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
perspectiva, în curentul realismului socialist din cinematografia română se pot distinge trei faze, toate cu caracteristici și manifestări extrem de diverse: 1950-1960, în care stau laolaltă Răsună valea de Paul Călinescu, adaptările după Caragiale, parabolele lui Ion Popescu-Gopo sau Moară cu noroc de Victor Iliu, Erupția și Valurile Dunării de Liviu Ciulei; 1960-1970, în care se înființează Uniunea Cineaștilor din România și revista "Cinema", în care Liviu Ciulei produce Pădurea spânzuraților iar Lucian Pintilie Duminică la ora șase; 1970-1980, caracterizată prin accente
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
insul îl trecu pe hârtie și-mi întinse un plic. Erau înăuntru cincizeci de mii, o bancnotă încă neîndoită. Brusc mi-am reamintit din care cauze grăbisem să prind un autobuz către centru: ca să ajung la timp la Banca Tuturor Noroacelor, unde să-mi ridic cecul de un milion de euro pentru achiziționarea Curții Supreme. Comisia aliată de control își dăduse aqui-ul. Mustăciosul citi pe fața mea o undă de neliniște și mă trase de-o parte murmurând, ca pentru sine
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
amor irepresibil pentru ucigașul tatălui ei Donna Anna (Gonzales Monica, mai mult crâncenă decât patetică) , ridicolul întruchipat de Mazetto (Habétler András), Comandorul lovit mortal de o mână înarmată pe care o pândește și o răpește vieții (Kovács Kolos), iubirea fără noroc a lui Don Ottavio (Thimothy Bentch), un erou șters, dacă nu ar avea de cîntat - atât de bine - asemenea minunate arii. Artificierul acestor explozii de flăcări amoroase este Don Giovanni (Busa Tamŕs). Un cântăreț-actor cu voce bună, maleabil în mișcare
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
lui Raymond Federman? - Cititorul perfect, cel care stă tot timpul pe umărul scriitorului cînd lucrează și căruia îi spune mereu: "A, nu, nu e bine deloc!" sau "Da, asta e, excelent!". - Un fel de înger? - Da, poate un înger. Am norocul de a avea o prietenă care citește absolut tot ce scriu, e exact cititorul în care poți avea încredere totală. Să vă dau un exemplu: scriam "Zîmbete în Washington Square", un roman de dragoste destul de popular printre altele și pentru că
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
și-au reconstruit o lume cu mult mai frumoasă decît au visat și decît au avut parte înainte. În '89 s-au ascuns, au dispărut precum cîrtițele. Dar nu pentru mult timp. În Decembrie 1989 a curs sînge Am avut norocul să pic într-o grupă excepțională, la Facultatea de Filologie a Universității din București. Am avut șansa să am profesori excepționali, modele umane și profesionale, cărora le voi aduce mereu, ca tuturor dascălilor mei, plecăciunea și recunoștința mea. Înainte de vacanța
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
Cristian Teodorescu Dacă Adrian Năstase va scăpa cu fața curată în PSD după înfrîngerea în fața lui Traian Băsescu, omul acesta chiar are noroc. Toate proiecțiile sale politice se prăbușesc. Majoritatea parlamentară pe care a croit-o înaintea celui de-al doilea tur al alegerilor s-a fracturat. Unii dintre apropiații lui i-au întors spatele, televiziunile care l-au adulat se întrec în
Cum se pierde totul într-o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12198_a_13523]
-
de vopsea în cealaltă. Acum numai cât arunc un ochi pe fereastră și mă ia amețeala. Totul se învârtește, am impresia că tot cad, tot cad și nu mai ajung jos. Din fericire, există socialismul și pensia de stat. Ciudat noroc am avut cu cuiul ăsta. Tabloul este exact la mijloc, tocmai de mărimea potrivită, ca și cum taică-meu, când l-a făcut, s-a gândit exact la peretele ăsta. Asta mai trebuia, ce strigăte, ce agitație! Un adevărat incendiu alături, toată lumea
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
O ars narrativa aproape științifică, ce stăruie, mai ales în a doua parte a romanului, asupra unor schimbări violente de destin, a unor caractere și tipologii cu evoluții contrarii (între utopie și pragmatism) înrâurite fie de cruzimea ideologiilor, fie de noroc (memorabil este tandemul Acseni, tatăl Caterinei, fanfaron benign și arivist levantin, și damnatul Vlaste, tatăl prezumtiv al Sophiei și condamnat la moarte, mai ales, pentru ceea ce nu a făcut). Secvențele și episoadele romanului învederând destine sub grilă comparatistă, se succed
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
apuca vreun tren spre Europa". La finele cărții remarcabile a lui Radu Ciobanu, ai sentimentul că "țărmul" începe iar să se îndepărteze. Oare când se vor apropia de el cu adevărat noii și mult încercații oșteni mai puțin însoțiți de noroc decât aceia conduși de grecul Xenofon cu celebra lui operă Anabasis? Erată: în articolul nostru Un jurnal politic (nr. 45), col. 3, se va citi Broșteanu în loc de Brătianu și "tras de patru cai" în loc de "tras pe...".
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
semidoctul lor deci... Cum arătam la început, substanța scrisului sclipitor nu a pierit totuși la noi. Neamul vrăjitorilor, stirpea fermecătorilor mânuitori de mărgele de sticlă nu s-a stins. Sărmana noastră limbă română, maltratată de antropoizi, greu articulată, are încă norocul ei, cu efectele strălucite ale inteligenței și imaginației. Chezășie este prezența, vai, acum istorică, doar, a scrisului scânteietor al lui G. Călinescu. De curând, scoțând din raftul bibliotecii însemnări și polemici, m-am delectat recitind articolele criticului divin apărute prin
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
luat drumul codrilor și nu mai vrea să știe nimic...2) Fila 14. Pe TVR 1, sâmbătă seara, în timpul unui "show de umor", după cum ne-a anunțat cu modestie fermecătoarea actriță Emilia Popescu, am râs cu Haralampy până să leșinăm. Noroc că au venit la noi în sufragerie nevastă-mea Coryntina și frumoasa lui moldoveancă și ne-au întrebat ca pe niște inși aflați în convalescență: -Ce-aveți, mă ? Ați bolunzit ? Abia atunci am simțit cârceii de la degete de cât ne gâdilasem
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
un soi de nătărău binevoitor de care cei din jur își bat joc și îl folosesc drept sursă de amuzament (Le Diner de cons/ La cină cu un gogoman), pe care îl disprețuiesc și încearcă să-l evite (La Chčvre/ Norocul ghinionistului), pe care-l bruftuluiesc, dar de care nu se pot descotorosi. Un fel de căpușă sentimentală, ghinionistă, pisăloagă, neîndemînatică, tînjind după o prietenie adevărată, cînd plîngăcioasă, cînd fudulă, mereu în contratimp și, mai presus de orice, extrem de vorbăreață. Un
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]