1,758 matches
-
ficțiune ceea ce a distrus în realitate, Briony oferă și sensul soteriologic al acestei povești, dar și traseul dramatic, "real" al personajelor a căror idilă s-a stins prematur. Putem relua filmul începînd cu sfîrșitul care-l reconstruiește printr-un rapel nostalgic al unei împliniri sub binecuvîntarea unei ficțiuni dezirabile, compensatorii, și nu putem decît să ne amintim că filmul debutează cu tînăra Briony în ipostaza de dramaturg la prima piesă, una desigur melodramatică și care se transformă febricitat într-o povestire
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
degrabă simpatice. Sîntem plimbați prin viața lor particulară și aflăm ce făceau ei în familie și în momentele lor de relaxare, cu ce se îmbrăcau, ce mîncau, cu cine jucau table și alte asemenea chestii inofensive, într-un serial ușor nostalgic, ca în povestirile lui Gogol despre boiernașii de la țară. Sub ochii noștri, înfățișarea celor doi se schimbă, într-un proces de umanizare, de parcă ne-am afla într-un joc de-a cum ar fi putut fi soții Ceaușescu. Băbătia semianalfabetă
Simpaticul cuplu Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8854_a_10179]
-
generație poetică sau alta nu ar avea chiar nici un sens în absența unor argumente legate de specificitatea poeziei celui în cauză. Or, aici lucrurile se complică sensibil, uneori în substanța aceluiași poem coabitând, în deplină armonie, un trăirism cu accente nostalgice, specific bănățean (ca la Petre Stoica, de pildă) cu mărcile inconfundabile ale literaturii generației '80 (auto-referențialitatea, intertextualitatea, ironia, aluziile livrești). Toată lirica lui Ioan Flora pare a fi rodul unei lupte permanente între conștiința postmodernă a poetului și sentimentalismul dens
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
și privi cerul,/ spunându-și că s-ar putea, totuși, să nu plouă/ și va apuca să-și taie salcâmul." (pp. 52-53) Zâmbetul țăranului din finalul acestui poem este un zâmbet de Mona Lisa. Ce se ascunde în spatele său? Amintirea nostalgică a tinereții pierdute? O umbră de afecțiune pentru frumusețea de altădată a soției sale? Satisfacția de a-i fi dat o replică pe care aceasta nu este în stare să o descifreze? Superioara acceptare ironică a propriului iad cotidian? Toate
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
bizuit pe trăire, experiență, autenticitate, ultimul concept înlocuindu-l pe cel de originalitate utilizat de romantici. Astfel se explică interesul său pentru jurnal, înțeles ca o captare imediată a pulsului existenței. Autor al unor copioase scrieri memorialistice, scriitorul se întreabă nostalgic: " Unde este Ťpleiada de tineri scriitoriť, să mă gîndesc la aceia care aduceau în cultura noastră o febră, o problematică, o vastitate de idei și un orizont spiritual ce se ținea la unison - și uneori depășea, fără exagerare și fără
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
fi luate drept variante epice ale celebrului eseu al lui Horia-Roman Patapievici, Omul recent. Unele excese stilistice (fiction oblige, nu-i așa) au făcut să se vorbească despre Dan Stanca, în anumite cercuri, ca despre un hiperconservator, fundamentalist ortodox și nostalgic al ordinii legionare. Firește, autorul nu a avut și nu are nici o vină. Ca de atâtea ori în literatură, convingerile unor personaje au fost trecute în contul autorului însuși. Figura uimită a lui Dan Stanca, cu vocea sa sugrumată și
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
ritmat al măturii/ și sunt sigur că e o femeie/ și nu altceva/ fiindcă doar ele jelesc întotdeauna/ într-un fel sau altul/ morții". În ochii lui Marius Chivu, poezia lui Robert Șerban apare "simplă ca mai toate lucrurile zilei, nostalgică și cinică precum gesturile bărbatului încercat, tristă și adevărată precum gândurile despre dragoste". Ea îți dă "senzația unei indiscreții platonice", "acel neprețuit sentiment care îl face pe cititor să înșface telefonul și să-l sune pe fratele-scriitor, iar pe criticul
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
plus, dacă mai era nevoie! - certitudinea perenității marilor acte de cultură, de artă. Au fost omagiate câteva dintre marile personalități ale vieții muzicale, regretatul violonist Ion Voicu în compania fiului său, Mădălin Voicu, de asemenea muzicianul Dan Mizrahy într-o nostalgică evocare a marilor evenimente din trecutul vieții noastre muzicale. într-un moment special al serii, compozitorul Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii și Cultelor, i-a înmânat lui Jancy Ordinul "Meritul Cultural în Grad de Comandor" distincție conferită de președintele țării, moment
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
paie / măcinat de vîrtejuri și reclame, / oase schimbate în mîinile universului" (Din cînd în cînd).Noutatea pe care o aduce Ioan Alexandru cu un mare flux al temperamentului este proiecția în univers a acestui proces local care depășește cu mult nostalgica lamentație a "dezrădăcinării", a stingerii obîrșiilor. Tonalităților adesea minore din Coșbuc, Iosif, Goga li se substituie o mișcare epopeică sui generis a descompunerii , cuprinzînd marile structurări ori destructurări ale materiei, în vastitățile spațiului și timpului. Luîndu-se drept personaj fabulos el
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
faptul că tocmai el, scribălăul surd și neisprăvit, le-a pus viețile într-un text-oglindă, a reușit să-i descrie cu atâta exactitate. Sunt, de asemenea, deosebit de pregnante "amintirile din copilărie", fărâmițate în detalii savuroase, recuperate pe un ton deopotrivă nostalgic și ironic. Dar lucrul cel mai izbitor e dincolo - sau dincoace - de această atmosferă în conturarea căreia ludicul joacă un rol atât de important. Într-un timp al atomizării sociale și într-o generație a rupturii violente, a fracturilor literare
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
măreață și ingenuă, pe cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă, romană, din spațiul Renașterii sau din acela, nostalgic și întîrziat, al neoclasicismului, avea drept reper al stabilității absolute, al împăcării cu lumea și al armoniei cu universul, al coabitării cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
individual, volumele din urmă fac corp comun și configurează o etapă distinctă - ultima - în creația lui Paler. Ele se înscriu în genul confesiv și derulează sub ochii cititorului traseul vieții scriitorului, punctat de momente decisive și scăldat într-o lumină nostalgică. Autorul e personaj nu doar în măsura participației sale la ecuația generală ori românească a ființei. El este acum protagonist și la propriu, fie copilul din Lisa, care merge cu vacile Mali și Cioanta la păscut, fie adolescentul adus cu
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
va înfrunta deziluzia cu decență. Iubita din adolescență e căsătorită și neiertătoare, povestașul a murit între timp. Scenele erotice trăite în imaginație vor dispărea, în vreme ce legendele cu demoni încarnați și cu regulamente fantomatice vor rămâne doar în amintirile vagi ale nostalgicului transfug. Fără a comunica prea mult unul cu altul, Ion și Teodor își corespund, într-un fel, la distanță. Simplul rezumat e concludent: aceeași nevroză a înregistărilor, aceeași obsesie a citatelor, aceeași ratare și înstrăinare a tinereții, aceeași teamă față de
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
este doar produsul percepțiilor, așteptărilor și prejudecăților noastre, ci și - dacă nu chiar în primul rînd - modelatorul acestora, agentul viu al unor noi construcții mentale și creatorul discret al altor orizonturi morale. Oricît de mult ar mai încerca astăzi firile nostalgice și sensibilitățile pastorale să păstreze arta și artistul în spații aseptice și în unuiversuri prin care circulă doar acei curenți de aer care se nasc din bătaia de aripă a îngerilor, lumea se mișcă încredibil de repede, iar formele simbolice
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
-l elibereze din jugul ce-l oprima odinioară, ajutîndu-l să se scuture de povara dusă: el relativizează tocmai acele lucruri din care tatăl său își făcuse un focar de interes, regenerat în mod constant. Fiul se disociază cu o discreție nostalgică de toate acestea: aici, nu e loc pentru ură sau pentru distrugere, ci doar pentru un soi de ironie subtilă. Și, în felul acesta, inversează raportul de autoritate cu tatăl, ale cărui obiecte, adunate cu atîta grijă, sunt acum tratate
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
indiferent nu rămâi. Și nici insensibil la efortul lui enciclopedic într-un domeniu care, prin definiție, exclude sistema, încurajând sinteza, pe înalte praguri. Când luăm însă cunoștință de eșecuri ale insului, în succesive vârste, de suferințe ale sale, de momente nostalgice și mărturisiri despre sine în raport cu semeni ce-și divulgă numele, atunci avem de-a face cu latura memorialistică a Fișierului, într-o balanță cu talgere ușor mișcătoare. Vom gusta aici arta polemică a unui feroce portretist. Beneficiază de atenția sa
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
Ion Simuț Pentru un roman în mare măsură static, nostalgic și evocator, e de mirare că Dimineață pierdută (ed. I, 1983; ed. II, 1991; ed. III, 1997, text definitiv; ed. IV, 2003, revăzută integral de autoare) a avut succesul pe care l-a avut. Nu vreau să strecor în acest
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
virtuozitate a analizei psihologice infinitezimale, un capitol excepțional (cel mai bun din roman) care clarifică până în cele mai mici amănunte relațiile dintre personaje. Romanul are o complexitate derutantă. A te opri la portretul - memorabil, fără îndoială - al Vicăi Delcă, mahalagioaica nostalgică și revedicativă, pragmatică și bine dotată cu instinctul de supraviețuire, înseamnă a aduce grave prejudicii romanului, simplificându-i subiectul și viziunea. Alexandru George a remarcat faptul că "romanul este scris în mai multe registre stilistice și autoarea a mizat în
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
cai, avându-l ca șef pe Bozoncea, respectat de ceilalți ca un "stăpân". Al treilea capitol, Lume, lărgește perspectiva la întregul peisaj social al mahalalei. Camera de imagine se rotește cinematografic, fluxul de cadre ale prezentului este întrerupt de proiecții nostalgice spre întemeiere și întemeietorii locului. După primii veniți, s-au statornicit în Cuțarida ceferiștii plini de copii, precupeții olteni ocupați cu grădinăritul, chivuțele care adună sticle și cârpe, apoi tramvaiștii, zidarii. După marea plebe vin frizerul, croitorul, brutarul etc., când
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
și Banat, la Vighi vs. Ardealul de Nord, la Ursu), iar privirea autorului este mai aproape de nivelul solului, nu se ridică pentru a observa și a judeca (fie și indirect, prin intermediul personajelor) situația de ansamblu. Acolo unde Vighi este sentimental, nostalgic și participativ, Horia Ursu este cool, detașat, uneori cu accente sarcastice. Daniel Vighi se aruncă în trecut ca într-un bazin, este dominat de amintiri mai vechi sau mai noi și încearcă să definească psihologia oamenilor prin prisma obiectelor din
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
a romanului-povestire, strălucit exemplificată de Mihail Sadoveanu. Este rezultatul unei mentalități tradiționaliste sau autohtoniste. Naratorul se situează, cu o relativă inocență, într-un raport democratic cu celelalte personaje. Narațiunea are o fluență temporală omogenă, declanșând cel mai adesea o retrospectivă nostalgică. A doua cale urmată este a romanului-nuvelă, foarte bine organizat secvențial. E cazul tipic al lui Liviu Rebreanu. Naratorul se află deasupra lumii pe care o inventează, fără să aibă vreun raport de comunicare cu personajele. Temporalitatea e împărțită rațional
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
din clișeul copilăriei-paradisiace, aducându-ne aminte de "nopțile cu febră, cearșaful mototolit și mirosind a medicamente, pastilele aproape întotdeauna atât de amare". Cu gândul la gustul piramidonului pisat în linguriță și la zidurile gălbui ale dispensarului de cartier, cronicarul răsuflă nostalgic și trece copilăros și serios mai departe. Vacanța la TOMIS TOMIS (din iulie 2007) se joacă. Cel puțin asta am crezut citind coperta a doua, despre numărul din august, care se pregătește: Schinurile modei. Fiți serioși, nu chiar orice calambur
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
dispare din cadru, imagine chinuită, austeră și caldă fără sicitatea consacrării monahale. Pedro Almodóvar nu urmărește doar consacrarea fondului arhaic, cutumiar al unei Spanii vertebrate revăzute în sens invers decît Ortega y Gasset, a regăsirii tradițiilor, ci și un rapel nostalgic la o anumită vîrstă a cinematografiei italiene, mai ales cea din anii '50. Întoarcerea la copilărie, la care regizorul face aluzie și prin asemănarea pe care o are Carmen Maura cu propria sa mamă, pentru a nu mai pomeni o
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
precisă, dar întotdeauna nemulțumiți de felul cum centrul încerca să-și exercite autoritatea asupra lor, obligîndu-i să se exprime în termenii orientării unitare. Au existat între ei legături cu adevărat frățești, despre care Istrati avea să amintească mereu cu o nostalgică duioșie. "în mișcare am avut mulți âtovarăși>, dar Ștefan nu mi-a fost tovarăș, ci frate, frate adevărat pentru că altul nu aveam". Instalat la conducerea sindicatului, Istrati și-a dat osteneala să reia tot ceea ce începuse Ștefan Gheorghiu și, venind
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
îmbină cu bogata sa experiență de viață, în armonii filtrate de pânza memoriei afective. Un an mai târziu, profesorul publică Toamnă la Copou, o carte de opinie și pedagogie socială, în care proza îmbracă de multe ori haina lirică și nostalgică. La sfârșitul aceluiași an, Vasile Fetescu așază în vitrinele librăriilor un volum impresionant prin conținut, ținută și titlu, Lumina educației, o prețioasă microantologie de texte despre educație, în care vocația pedagogică a profesorului se întâlnește într-o frumoasă sinteză cu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]