662 matches
-
răspuns răspicat, ca să se știe, că el n-are cunoștință de vreun stat numit Basarabia, ci doar că există, dincolo de Prut, un stat numit Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, față de care România nu are și nu poate avea pretenții teritoriale! Or, nostalgicul Ion Iliescu, cel care îi primea înduioșat la Cotroceni pe Grigore Vieru, pe Nicolae Dabija și pe Mihai Cimpoi, a urmat calea lui Silviu Brucan, nu a lui Grigore Vieru, deși inima îl îndemna către acesta din urmă și către
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
părea catastrofal și este adevărat că nu există nimic care să justifice apologia retrospectivă a unei politici total opusă celei duse de adevărații "părinți fondatori" ai Europei (Monnet, Schumann, Spaack, etc.), apologie făcută după aproape un sfert de secol de nostalgicii epocii gaulliste. Ideea pe care și-o făcea despre "Europa" fondatorul celei de a V-a Republici, era într-adevăr în contradicție cu tot ce au gîndit și au făcut promotorii Comunității celor Șase, punînd bazele unei uniuni ce se
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
colectivizarea forțată, de privarea de libertate și independență, de radicalizarea teroristă care a însoțit ascuțirea tensiunilor internaționale, această politică "de reparație" a avut drept consecință trezirea în țările de est a unei ostilități surde care nu se baza numai pe nostalgicii "fostului regim" așa cum vor afirma conducătorii comuniști. Această atitudine ostilă este prezentă și în rîndurile țăranilor și ale muncitorilor, numai că nu exista atunci nici o modalitate de a fi exprimată în mod deschis, orice tendință contestatară fiind imediat reprimată în numele
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Pe scurt, în cîteva zile el desființează în totalitate regimul instaurat cu zece ani în urmă. Pentru conducătorii celorlalte state comuniste, în frunte cu URSS, schimbările făcute de Nagy și de echipa sa nu pot fi decît "contrarevoluționare", dictate de nostalgicii "fascismului", consecință a unui complot pus la cale de "imperialiști". Teoria ireversibilității "cuceririlor socialismului" interzice orice altă interpretare a insurecției ungare. Astfel "apărarea revoluției" și "solidaritatea proletară" constituie pentru țările Pactului de la Varșovia o datorie care le obligă să împiedice
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de un minor fapt de opinie: nostalgia comunismului. Ca și cum totul este realizat conform rețetelor, economia de piață funcționează perfect, proiectele sociale au dat roade, familia Europei ne recunoaște, doar că mașina capitalismului românesc este plină de praful mentalității retrograde a nostalgicilor. Ca și cum capitalismul românesc ar exista, dar n-are destul luciu, destulă strălucire. Intelectualii noștri se miră retoric, se minunează metafizic, se crucesc analitic. Ei nu înțeleg de ce n-au dat roade aceste decenii minunate de construcție a unei societăți a
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
fost distanțarea de masa care este nostalgică după comunism. Exasperarea că rămânea la putere Iliescu și PDSR i-a făcut pe mulți sprijinitori ai opoziției de atunci să vorbească despre o nostalgie pentru trecut a poporului român. Unii erau considerați nostalgici (masele, mulțimea), iar elita orientată spre viitor se autopoziționa ca fiind progresistă. După schimbarea din 1996 s-a modificat strategia. Negarea nostalgiei a fost noua strategie discursivă a clasei politice, mai ales după 1996. Un popor atât de lucid în
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
bineînțeles Maestrul dar ca și absent” (Veto!). Mult mai relevante se dovedesc versurile din volumul Ca un vagabond într-o flanelă roșie (1996), alcătuit de prietenii poetului, incluzând versuri din perioada 1972-1979. Se remarcă aceeași litanie/confesiune a unui exclus nostalgic și, pe lângă obsesia Banatului natal, cu ale sale loca periucunda, poate fi detectat alt topos, într-o poezie-reportaj evocând un timp pierdut și, totodată, iubirea: „Banat, Brabant românesc cu miriști și țărani/ care chiar dacă nu mai sunt țărani/ fac totul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
pare astăzi desuet și anacronic, corespundea atunci așteptărilor publicului”. Într-o poezie cum este cea intitulată Pe deal, „evocarea peisajului rural nu mai e doar o feerie bucolică, așa ca în primele idile și balade, ci consecința reveriilor unui citadin nostalgic. Accentul cade pe melancolie”. Tot așa, în poezia În miezul verii, „atmosfera are o neașteptată tușă metafizică”. Lumea lui Coșbuc, o descoperă Petru Poantă acum, ca fiind „plină de mișcare și culoare, deopotrivă veselă și dramatică”, glisând pe o scală
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]
-
natura, dar și cu lumea celor morți care păreau că interacționează dezinvolt cu cei vii. Universul primilor săi ani de viață avea să fie mereu prezent în memoria creativă a scriitorului, care a mărturisit în repetate rânduri că este un nostalgic fără leac, fiindui nespus de plăcut să evoce vremurile copilăriei, ale adolescenței și ale începuturilor literare. Și, așa cum remarcă Dasso Saldívar, autorul celei mai complete biografii a celebrului său compatriot (García Márquez. El viaje a la semilla) „în cazul lui
Macondo într-un veac de singurătate by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2950_a_4275]
-
androginul jigodial, de aceea se simt bine în preajma acestora, chiar dacă reprezentanții lor se comportă tiranic, paranoic, cu semne vizibile de trecere fariseică de la sentimentalism de două parale la lătrat populist. Lacrimile lor sunt simple iritări, nu emoții! Jigodiile noastre sunt nostalgicii regimului comunist, cei care, apărați de securiștii aroganți, au devenit mici despoți, unii cu pistoale, alții cu poeme omagiale la adresa "marilor conducători". Satisfacția lor supremă fusese faptul că ajunseseră să ia decizii în privința vieții și a morții celor care își
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
a face uitat trecutul PDSR-ist al PSD-ului pe care îl conduce. Și asta fără a-l ataca pe fostul președinte al partidului, căci ar însemna să dea în președinție, dar și fără a-i ataca, în străinătate, pe nostalgicii PSD-ului. Pentru a-și asigura șeful că în absența lui i-a apărat imaginea, ministrul Informațiilor Publice s-a burzuluit la liberali și a produs un comunicat de presă pentru a justifica nenumăratele apariții la televiziune ale premierului. Lipsit
Marfa lui Adrian Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15757_a_17082]
-
pe care, de cealaltă parte a golfului, Gatsby îl contemplă fascinat ore în șir. Și cu cât îl contemplă mai mult, cu atât devine mai inaccesibil - asemenea Visului American.” În opinia lui Baudrillard, noi, europenii, vom rămâne mereu „niște utopici nostalgici sfâșiați de ideal, dar nedorind în fapt realizarea lui, profesând ideea că totul e posibil, dar nicicând pe aceea că totul a fost realizat. Aceasta este aserțiunea Americii.” Noi, europenii, vom paria la nesfârșit pe magnificul Gatsby împotriva prozaicului Buchanan
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
religiile și ideologiile etc. Perspectiva critică, denunțătoare și lucidă în evaluarea dezastrului și a minciunii din jur și a eșecului propriei vieți l-ar putea califica pe acest narator protagonist drept un sceptic frustrat, cinic sau sarcastic, alteori un romantic nostalgic ori un histrion cu natura incertă, duală a eului și apetența unei teatralități irepresibile, subliniate prin recurența termenilor de joc, spectacol, mască, rol, personaj. Dată fiind lipsa de sens și imposibilitatea cunoașterii de sine - „Cine sunt eu?” este o întrebare
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
toată lumea, și că toți cititorii pot reasculta cele 21 de cântece gra- vate pe CD-ul ce însoțește cartea. Cum O. Iordăchescu, spune un D. Moroșanu șlagăr al lui Titel, cântat de Aura Urziceanu, cartea lui Octavian Ursulescu este un nostalgic “Album de amintiri”...
Mo?tenirea lui Titel by Ortansa Fronea () [Corola-journal/Journalistic/83136_a_84461]
-
o rînă, la margine de mahalale,/ Sub turnul mîngîiat în aripi de raze și de rîndunici." Doar că fostul final pe care, cu intuiția lucrului bine făcut, Pillat îl păstrează aproape întocmai, coboară, cu tot trecutul lui, în stăpînirea unui nostalgic niciodată: În somnul veșnic bunu-ți preot, de mult, și-a lepădat toiagul/ Și întru Domnul odihnește bătrînul său paracliser." Epilog la un poem regăsit. Aceleași regăsiri, în altă tăietură de vers, la Ștefan Baciu, în Căutătorul de comori. Coperta sobră
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
de dragoste pe care o practică G. Țărnea, cu motivele, simbolurile, retorica dar, mai ales, locurile comune de limbaj - cât ar fi ele de inevitabile și, într-o anumită măsură, scuzabile - este astăzi condamnată al necitire. Desigur, pot exista numeroși nostalgici după poezia de dragoste clasică, melodică, în formă fixă, scrisă simplu, cu oarecare grație și chiar cu umor, așa cum scrie George Țărnea, dar "înverșunarea"în păstrarea idealului iubirii în poezie, de care vorbește E. Negrici, nu mai are forța să
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
declară anticomunist înverșunat, el e privit de unii dintre fanii lui drept un nou Ceaușescu, reprofilat pe construcția de biserici și care dă de la el săracilor, așa cum li se pare că făcea, prin politică de stat Ceaușescu. După părerea mea, nostalgicii ceaușismului nu se vor lăsa niciodată convinși că acest semianalfabet care a condus România mai mult de douăzeci de ani e și azi vinovat de monstruozitățile economice staliniste care ne separă de fostele noastre colege de lagăr. Energii secătuite, industrii
Atacul securistilor orfani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10126_a_11451]
-
vădit ironică, de un ludic asumat până la denudarea procedeului în Pulp Fiction (1994) sau până la scenariile alternative cu schimbarea delectabilă a cursului istoriei în Inglorious Basterds (2009). Spre doesebire de Tarantino, rapelul moderat postmodern, retropop al lui Refn este unul nostalgic, mult mai discret, implicit mai puțin revoluționar, desfășurat pe filiera unor retrăiri fictive, lăsând clișeul să recreeze atmosfera și toxinele unei violențe fondatoare pentru gen să împartă uneori aceeași scenă cu o tandrețe care-i devine substanță de contrast. Simpla
Din orice direcție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5189_a_6514]
-
a acestuia cu generalii de securitate, printre care Pleșiță, căruia Carlos îi purta amintiri duioase pentru cadoul pe care i l-a făcut acesta: două pistoale mitralieră Kalașnikov. Filmul lui Alexandru Solomon are meritul de a alunga iluziile naivilor sau nostalgicilor sau celor lipsiți de orice informație cu privire la regimul Ceaușescu, regim criminal, pregătit să devină un regim exportator de terorism. Un extras dintr-un film de arhivă care n-a apărut niciodată pe post în vremea lui Ceaușescu ne arată o
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
rosturile și idealurile Legiunii. Ea a continuat să existe - mai există și azi -, în ireconciliabile dispute între simiști și gârnețiști. Speranța, ca să parafrazez titlul cărții lui Palaghiță, în reînvierea României, prin Garda de Fier, e o biată iluzie, nutrită de nostalgici cărora li s-a oprit ceasul. Nu altul este destinul nostalgiei grupărilor legionare înființate în România postdecembristă. Mișcarea legionară este un fenomen politico-ideologic interbelic și rostul lui a fost definitiv fixat în lunile dintre septembrie 1940 - ianuarie 1941. O reînviere
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
o tranziție despre care romancierul însuși amintea. Verdictul lui Mihai Ralea rămâne în mare măsură valabil - lumea Medelenilor (acea lume a marii burghezii rurale de peste Milcov) e marcată de un stigmat al declinului. Mai toți criticii interbelici au remarcat dominanta nostalgic poematică a romanului - vocea auctorială nu-și maschează parti pris-urile. Modernitatea capitalistă va sfârși prin a ruina arhitectura Medelenilor, agentul disoluției fiind, deloc întâmplător, bancherul Bercale. Ceva din antipatia lui Duiliu Zamfirescu a trecut în paginile lui Ionel Teodoreanu - scriitorul
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
a protagonistului, ele nu se dezvăluie în raport de cauză-efect. Teacher (profesorul său și al Adei, un maestru socratic cu alură de Nae Ionescu) și Alain (seducătorul cinic cu suflet ascuns de copil), chiar și Roland (românul stabilit în Austria, nostalgic al patriei-mame), adică personajele masculine mai de relief, sunt, la o atentă privire, încarnările radicalizate ale potențialităților psihologice și de caracter ale naratorului. Romanul-confesiune se încheagă, în mare măsură, în perioada unui stagiu la un Institut de Cercetare Juridică din
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
reacțiunii etatist-pomanagiste un singur lucru: să ajungă să trăiască, într-un timp cât mai scurt și la intensitate maximă, ideile pe care le susțin. Turnătorii să fie obligați din nou să toarne, stângiștii să se înregimenteze sub drapelul partidului unic, nostalgicii cozilor la ulei și zahăr să-și petreacă tot restul zilelor în această relaxantă activitate. Pentru că esența comunismului (născut din marxism, și nu din platonicianism!) se reduce la astfel de situații, și la altele asemănătoare, derivate din ele: teroare polițienească
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
la detestare față de "modul de viață american": "Pentru mine singura explicație cît de cît valabilă ar fi, să zicem, că societatea americană reprezintă un anume viitor și că nimeni nu vrea, de fapt, să se întoarcă în trecut, oricît de nostalgic ar fi". Așadar ar interveni un fel de instinct al viitorului pe care Lumea Nouă l-ar satisface. Dar motivația imanentă a cărturarului Virgil Nemoianu e, desigur, cea care are în vedere cultura plurivalentă, pururi deschisă, a locului, pe care
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
fondul eternei invidii omenești - a urii față de cei bogați și mai ales față de cel bogat și străin, o ură remanentă, din spuma căreia s-a născut făptura de care te izbești azi la tot pasul în România”. Desigur, „omul nou”, nostalgic al „gloriei” socialismului „invincibil” și resentimentar în raport cu tentativele de reîntoarcere la normalitate. Culpa literatorilor înfeudați producției comandate de partid nu e defel neglijabilă: „S-ar zice că autorii poeziilor și prozelor intrate atunci în manuale și asimilate ca unică ofertă
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]