7,150 matches
-
publicat săptămânal, vreme de aproape doi ani, în numitul ziar, iar inițiativa editorului se constituie acum într-o surpriză agreabilă și, mai ales, memorabilă, întrucât oferă imaginea unui Doinaș „în civil”, relaxat, fără discretu-i nimb aulic, dar convocând, cu o nostalgie lucidă și deplin fair play în evaluările sale retrospective, personalități și personaje care i-au marcat într-un fel sau altul devenirea. Parcurgând aceste pagini, cădem din loc în loc peste câte o reflecție generalizatoare: „Mi se pare limpede că ’ne
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
prinse într-un dans frenetic care sparge limitele, proiectîndu-se în ireal. „Un suflu deschide breșe în pereți, declara Rimbaud, împrăștie limitele căminelor”. E o criză a unității primordiale, care, corespunzînd unui scenariu religios-mitic, conține și un impuls contrar, reparatoriu, o nostalgie a ceea ce s-a pierdut. Astfel că poetul modern e adesea un homo duplex, care, pe de o parte, ilustrează fărîmițarea, împrăștierea, degradarea tuturor lucrurilor ce ființează în toate registrele spațiului și ale timpului, iar pe de alta dă glas
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
știi,/ nu mai era de mult cu tine, o strigai,/ apărea, nu era nălucă, te săruta ca pe un mort/ și te învia, o iubeai și murea/ lîngă tine ca un mormînt plin cu flori” (Străina). Dar o mască a nostalgiei începuturilor o constituie chiar și un anumit tip de poezie. Spre a nu se răzleți prea mult de substanța presupus omogenă a lumii dintîi, creația poetică apare contrasă în obiecte, reificată. Realizată dar și „pedepsită” prin metaforă pentru ambiția ei
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
revin, despre un spectacol foarte special făcut de Silviu Purcărete la Teatrul Național din Craiova: Cum doriți sau Noaptea de la spartul tîrgului, adică A douăsprezecea noapte de William Shakespeare. Un spectacol prin care am călătorit cu bucurie și cu enormă nostalgie, un specatcol care mi-a prilejuit, de fapt, o călătorie prin lumile, stările și obsesiile lui Silviu Purcărete, prin timpul petrecut de el la Craiova, prin spectacolele puse în scenă acolo. Reîntîlnirea cu un mare artist, cu un prieten prețios
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
neconvenționala, mai mult decat interesantă, scrisă cu umor și inteligența, în care splendidele colaje ale graficianului concurează și oglindesc amical versurile poeților. Poemele lui Dan Mircea Cipariu respira exuberantul aer ludic optzecist și surprind cu vitalitate, dar și cu oarecare nostalgie, personaje cunoscute, străzi, galerii de artă ce compun indistinct imaginea fragmentar-poetică a unei Timișoare seducătoare, feminine uneori, alteori ușor mitizate: „în ochii lor vedeam/ ultimii scribi omorând din cuvinte/ regii și nimfele trecând peste Bega direct în/ cetatea Efes // pe sub
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
pluralitatea opiniilor? Nu cumva atari calități se impun de la sine creînd o autoritate inefabilă? A nu recunoaște, în cadrul criticii noastre de azi, cîteva personalități de indenegabilă autoritate, în felul în care am schițat-o mai sus, ne temem că disimulează nostalgia unui autoritarism desuet. A trecut vremea criticului cu mînă de fier, în numele unui cod dogmatic, ca și cea a monopolizării criticii de către o singură persoană cu discurs apodictic. Năzuim la o autoritate liberală, flexibilă, favorabilă dialogului, atît cît e cu
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
acum o rațiune de a fi în lumea materială. Aurul, lumina în sens larg, însă mai curînd în varianta ei spirituală decît fizică, pulsațiile eterului și tot ce s-ar mai putea regăsi în lumea transparențelor trăiesc, în pictura ei, nostalgia imperativă a materialității, a epifaniei. Dacă ar trebui găsit undeva un spațiu potrivit pentru Sultana Maitec, acela este fie curtea bizantină în plină mistică a vidului, în plină transă iconoclastă, fie un alt spațiu cu vegetația pîrjolită și redus la
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
pe cîteva rînduri săpate pe o piatră veche, cu aer nobil, aristocrat: “Acest monument l-am ridicat iubirei, iubirei fără margini, care purifică și explică toate.” Elisa F. Bibian lui Nicolae Bibian, fost deputat al Romanațului, 1850-1905 Iubire, bucurie, tristețe, nostalgie. Am simțit că nimic din toate astea n-a fost întîmplare. Un drum care m-a pregătit pentru un spectacol-confesiune, pentru fețe ale iubirii, tristeții și nostalgiei așa cum s-au așezat în Silviu Purcărete acum, după opt ani de absență
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
F. Bibian lui Nicolae Bibian, fost deputat al Romanațului, 1850-1905 Iubire, bucurie, tristețe, nostalgie. Am simțit că nimic din toate astea n-a fost întîmplare. Un drum care m-a pregătit pentru un spectacol-confesiune, pentru fețe ale iubirii, tristeții și nostalgiei așa cum s-au așezat în Silviu Purcărete acum, după opt ani de absență de la Craiova, după ani, zile și nopți petrecute alături de actorii trupei, după ore și ore pe scenă. Privește înapoi cu nostalgie... Ce-am văzut? Cum doriți sau
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
pentru fețe ale iubirii, tristeții și nostalgiei așa cum s-au așezat în Silviu Purcărete acum, după opt ani de absență de la Craiova, după ani, zile și nopți petrecute alături de actorii trupei, după ore și ore pe scenă. Privește înapoi cu nostalgie... Ce-am văzut? Cum doriți sau Noaptea de la spartul tîrgului. Mai pe-nțeles, A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, o adaptare a lui Silviu Purcărete operată pe traducerea lui Mihnea Gheorghiu. Este, de fapt, o împrospătare a textului, o variantă
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
se naște, crește și piere - conștientă sau inconștientă - sub zodia precarității, caducității, fragilității și zădărniciei”. Din perspectiva tîrzie, a amintirii, Arșavir Acterian pune o distanță, o inflexiune a maturității înțelepțite peste toate aceste aprinse discuții. Ochiul nu se îngreunează cu nostalgie, ci se încrețește abia vizibil cu o ironie îngăduitoare. Iată-l deci pe Cioran: „era îmbrăcat sobru, în haine de culoare închisă, sumbră, dar destul de neglijent, fără nici o preocupare deosebită pentru ceea ce considera că e exterior, nedemn de interes pentru
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
stigmatul unui greiere rănit Ochiul uitării prin volbura nopții pe înclinarea frunzei pe foșnirea pierdută păsări letargice coboară orbește în arborele tăinuitor fiecare pasăre pe frunza sa se duce oul rămâne în ochiul uitării Diamant fără granițe de pe creasta bucegilor nostalgia se-așterne pe lumina ocultă a amintirii noaptea patimei vibrează neîncetat dincolo de adâncul ființei toate se duc trecând prin ochiul orb al uitării - doar diamantul mântuit de haos rămâne în noi neclintit Două flori o iarbă magnetică rămâne pe urma
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
patru, deoarece viziunea cere legături, popasuri, platforme și zboruri, cât mai multe, fiindcă rotundul artistic presupune perfecțiune, fie că se obține un lungmetraj, un documentar, un portret, un ansamblu, o secvență cu Încărcătură simbologică. În afară de dragoste - ca temă, și de nostalgie față de cea care i-a dat viață, mama, axis mundi se reunește din secvențele lui pantha rei, care șia Început deja caruselul neliniștii. Ori aceasta nu poate fi temperată În vreun fel, de-ndată ce anii vin cu Întrebări istovitoare
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
cert, deslușesc, ca În viziunea lui Zaharia Stancu din romanul Ce mult team iubit - chipul de fum al Mamei, acum atât de real și dumnezeiesc pentru fiul Îmbătrânit În mite. Vezi poemele Loc de nuc, Nucile. Amândouă sunt departe de nostalgia poeților de la „Contemporanul”, ori a lui Coșbuc, Goga, vizând vatra satului părăsit. O privire tăioasă, aspră, te Însoțește de pe coperta a IV-a dintr-o fotografie policromă a autorului, semn de garanție a unei trăiri intense a vieții, a jocului
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
Emil Brumaru Iepuri geloși din cărți cu vechi tartaj Vor sînii goi în vîrf să ți-i împuște. La granițele tale fac tapaj Pifani suavi cu sufletul în pluș de Surîs și taină, plini de nostalgii, De epoleți brodați și decorații. Vrei tu, lin cotropită, să le fii Cea mai cu fragezi umeri dintre nații, Ca îngeri vișinii să cînte-n zori Victoria din trîmbiți de-arpacaș? Vai, numai eu nu te atac, ci laș Prind cu
Iepuri geloși din cărți cu vechi tartaj... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9117_a_10442]
-
virtuozitate, tablouri terifiante, hrănindu-se din esență comună a muzicii și poeziei. Căinarea pentru precaritatea omenescului, dramă spiritului și năruirea trupului converg; acest lirism thanatic face din iubire reperul existenței și invocă moartea pustiitoare că iubita, sfîrșind În Mariolatrie. Cu nostalgia Paradisului (inventat În amintire), cu vocație de eretic și experiența de „marginal”, poetul pare, s-a observat, un posedat al reînvierii, căutînd În fascinantul Baaad o lume „de la-nceput”. El Își Îndrăgește propria-i tristețe (cum mărturisea În Jeu d
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
ți le oferă și marea. Dar numai marea acordă imaginii reveriilor tale dimensiunea necuprinsului, a înaintării fără hotar. Și câmpul? - aș putea fi întrebat, - oare câmpul, stepa, sau chiar nisipul, pustiul, cu ce sunt reveriile lor mai puțin pătrunse de nostalgia infinitului sau de angoasele lui, de ce n-ar fi dimensiunea lui la fel de prezentă? Este prezentă, dar altfel. Marea, chiar liniștită, e o întindere mișcătoare, instabilă și capricioasă, infinitul pe care ți-l sugerează, spre care te poartă, e mobil ca
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
din pricini de forță majoră cum ar fi înghețarea mijloacelor de transport, acoperirea orașului de nămeți de zăpadă de nu se mai vedeau pietonii cu locatarii de la parterul blocurilor, doliile naționale (preț de câteva clipe pe Ivan Mihailovici îl copleși nostalgia gândind cât de frumoase erau zilele alea când toată Moscova era în lacrimi și în negru și autoritățile parcă dădeau învoire la votcă pentru ca poporul să treacă mai ușor starea de adâncă durere și ce dese fuseseră ele în urmă
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
una recentă și alta din perioada respectivă, ca să vă verificați supozițiile.) Încă o dată reiau întrebarea: de ce v-a trimis dumneavoastră textul acela prin e-mail, fragmente din romanul său intitulat, premonitoriu, Relatare despre moartea mea? Am putea presupune că îl cuprinseseră nostalgia, regretul, remușcările și dorea să rescrie trecutul, întâlnirea cu dumneavoastră, am putea presupune că vă plăcuse foarte tare atunci, am putea presupune că în felul său chiar vă iubise și acum, când presimțea sfârșitul, flutura batista, vă făcea semne de
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
de pildă, o anumită legătură între trecutul artei noastre și prezentul ei, sau abordarea unor căi artizanale cvasi abandonate, la modă odinioară, și care nu s-au dovedit epuizate. Descoperim în anumite lucrări recente, bineînțeles, din sfera creației serioase, o nostalgie a consistenței pierdute, tentativa de punere a unor elemente tradiționale în contexte inedite. Se degajă intenția revalorificării unor metode, cu scopul de a le filtra și a le distribui în circuite inedite, în perspective apte să declanșeze noi dimensiuni emoționale
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
replica a sufleurului la final de spectacol... Cum nici o cortină nu poate ascunde strigătul, acest sunet e umbra poemului nescris, neștiut, nespus altcuiva, decât vouă... Îngăduiți-mă! CINE SĂ ȘTIE... Cine să știe cum e gustul de rouă? Azima copilăriei, nostalgia sărutului cast, ipohondra murire? Chiar așa, Între veac și secundă, Între moarte și viață, stai tu, iubire, cu țâțele asmuțite spre stele de jad. Nu le pot atinge, somnul e mut... LA PORȚI DE GHEAȚĂ CÂNTECUL SUSPINĂ Mă minunez de
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
și Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul melancolic al mirodeniilor și aroma cafelei, nostalgia gesturilor simple ale celor În mijlocul cărora a crescut. Atmosfera din Focșaniul de altădată are ceva din melancolia grea a oricărui târg de demult aflat la Întretăiere de drumuri și de istorii. Copilului viața i se revelează ca o suită nesfârșită
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
și Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul melancolic al mirodeniilor și aroma cafelei, nostalgia gesturilor simple ale celor În mijlocul cărora a crescut. Atmosfera din Focșaniul de altădată are ceva din melancolia grea a oricărui târg de demult aflat la Întretăiere de drumuri și de istorii. Copilului viața i se revelează ca o suită nesfârșită
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
În care Tolia regăsește o deteriorare accentuată a societății influențate de modele vestice, de așa-zisul sentiment de libertate și de continua vânătoare după bani. Romanul lui Kurkov, Prieten drag, tovarăș al răpostului se face remarcat printr-o undă de nostalgie pe care o resimte protagonistul, Tolia, față de era sovietică și față de evenimentele din trecutul său precum iubirea, repede consumată, față de soția care l-a părăsit pe fondul unei existențe lipsite. Depresiv de fel, trăiește singuratic Încercând să Își găsească locul
ALECART, nr. 11 by Tudor Berbinschi () [Corola-journal/Science/91729_a_92885]
-
vor regăsi de-a lungul Întregii piese sub diverse prelucrări. Prima temă a părții Întâi Îl evocă, așadar, pe visătorul Faust aflat Într-o perpetuă căutare a adevărului și o enormă sete de cunoaștere urmată de un fragment plin de nostalgie introdus de oboi. În continuare, urmează un Allegro agitato e appassionato, ce zugrăvește apetitul lui Faust pentru plăcerile vieții, și o melodie la oboi și clarinet sugerând „desfătările dureroase” ale eroului. Ultima temă este pentatonică și are un caracter hotărât
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]