1,324 matches
-
foame Și spicul se topește în neant, În loc de fructe, cerul se răzbună Și-aduce mâl luat din deal. Din iarba șesului cresc plângeri Și în copaci plâng licurici, Că-n loc de soare și de îngeri, Pe ceruri se arată nouri gri. Plâng petalele de floare De sub mâlul cel vuind, Seacă inima în oameni, C-au rămas sărmani lipiți. Elena Trifan 1 august 2014, Ploiești Referință Bibliografică: VIITURA / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1335, Anul IV, 27 august
VIITURA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357328_a_358657]
-
Toate Articolele Autorului la umbră nopții te privesc când apari în vis aproape , încaleci pe somnu-mi adânc sub mângâieri furate. unde-i umbră ? umbră, suntem noi din prea multe priviri, surâdem galeși amundoi prin răspunsuri-întrebări. sub luna tăcută dăltuind sub nouri, îmi dai prin visarea ei, răstignirea ta de doruri. prin orele ce străbate boarea primului sărut și îmbrățișări furate sub taină de legământ. Referință Bibliografica: La umbră nopții / Constantă Abălașei Donosă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 555, Anul ÎI
LA UMBRA NOPTII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358163_a_359492]
-
altul. Ritualul prin care vraja mea te aduce, chemat din firea cea de dincolo de râu, cu o floare roșie, darul de neînțeles și de necuprins al vremii tale. Predarea pe care Maica va urca să o ducă dumnezeirii din nou. Nouri de făptuire care lasă sfințenia să vină poate pentru un nou început de veac, din amintirea celei de demult, când eram una cu maica și ea cu Ea însăși,din taine și rugi, dn liturghiile naturii. Ochii ei deschid adânc
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
sub basorelief, pe care au fost încrustate simplu numele și datele astrale: Mihai Eminescu, 1850-1889. Urmează un text testamentar a lui Eminescu, scris, dăltuit în limbile română și italiană: „Dumnezeul Geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar”. ,,Il Dio del Genio mi ha tratto a se dal popolo, com il sole trae a se una nube d'oro dal mare di mestizia”. În continuare este menționat (încrustat) numele instituției române care
EMINESCU POET NAŢIONAL ŞI UNIVERSAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357561_a_358890]
-
este toată o metaforă fericită : « Din livada fericită a iubirii, în dar,/ Primită de la Domnul iubirii,/ Firește : eu, tu, noi, putem redărui,/ Prin punțile sacre ale demnității/ Clipe de bucurie, dragoste și fericire. » Pe Eminescu, poetul, îl vede acoperit de nouri albi, el curge șuvoi sub cerul din noi, luminând Neînceputul. Dincolo de colinele albastre vede îngeri cu aripi de lumină care ne aduc « Mari cuvinte, cuvin te albastre. » De altfel toată poezia lui Ionel Marin e străbătură de raze de lumină
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > NEGRU Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1575 din 24 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Negru Text scris de Vlad Lupu: Nourii curg, ca și zilele-mi plumburii... Scâncetul izvorului de munte, al meu strigăt neajutorat, se sparge între rocile negre și reci. Răgușesc. Am sufletul înnegrit de o minte bolnavă și un trup frivol... Mă înec în propriile-mi cuvinte. Rămân
NEGRU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357764_a_359093]
-
de mic în poarta vremii... Călator în avatar stelar, Când se strâng alene în vecernii Clipele să moară-n secundar ; Ne unesc poverile-n litanii, Înălțăm o rugă stinsă-n hăuri, Aruncați prin poartă înspre anii Crucilor înalte pân' la nouri ; Fără să-nțelegem rostul lumii, O străbatem orfic strop cu strop, Suntem pașnic sfinții ori nebunii Ce mai cred în miticul Potop ; Când latente aripi urcă-n vise Umbra ce se naște din pustiu, Eu tresar pătruns și pare-mi
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
în lume căutând noroc Când candela ce-mi arde sfânt E doar aici, pe-acest pământ ÎN MARGINE DE BĂRĂGAN Pe cer bat stelele mâțanii, Și câmpul negru-i adormit, Somnul se zbate între gene, Luna-i un cui, de nouri ruginit. Cuprinsa-i noaptea de mistere, Iar frunzele speriat foșnesc. De undeva, dintre vâlcele, Răsună spart, glas cocoșesc. Pălit de ziua ce-o să vină, În negrul lui că de catran, Cerul spre roșu se înclină, În marginea de Bărăgan. Ziua
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
carul mortuar, a luat-o spre Bulevard, trecând în Calea Victoriei, a coborât apoi Calea Rahovei, a urcat Câmpia Filaretului și Calea Șerban Vodă până la Cimitirul Bellu. Se făcuse aproape seară, picăturile de ploaie încă mai cădeau; undeva spre apus, soarele, printre nouri, își arunca ultimele lui raze roșietice peste teiul din cimitir. Era un semn că și astrul zilei își lua la revedere de la umbra poetului. Studenții Școlii Normale, șase la număr, luară pe umerii lor sicriul și-l duseră lângă groapa
CEREMONIA DE ÎNMORMÂNTARE A LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360494_a_361823]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > NINSORI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 389 din 24 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ninsori Din imensa pudrieră - din înalții nouri suri - Revărsate pulberi fine peste case și păduri. Vin solii din alte sfere - reci steluțe, meteori; Farmecul nespus al iernii - abundentele ninsori. Săniuțe croșetează derdelușuri de argint, Crengile cădelnițează fine flori de mărgărint, Iar la geam zâmbesc voioase mere roșii
NINSORI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360555_a_361884]
-
clipele trecute, pentru clipele ce vin Dintr-o lume fermecată a pădurilor de pin. Farmecul nespus al iernii - abundentele ninsori; Vin solii din alte sfere - reci steluțe, meteori; Revărsate pulberi fine peste case și păduri, Din imensa pudrieră - din înalții nouri suri. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Ninsori / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 389, Anul II, 24 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NINSORI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360555_a_361884]
-
toată-i mângâiată De făptura delicată A pruncuțului divin! Îngeri cântă-n aer moale, Plâng cu fluturi nori agale, Tuturor le iese-n cale Stea ce magii-o văd când vin. Ce cântări și ce ecouri! Se-ntâlnesc pământ și nouri! Toți așteaptă mici cadouri, Cu colinde-n noapte vin. Un covrig, un măr, o nucă, Rezemată de-o ulucă, Pregătește să le-aducă Mama, cântec de alin. Amiroase-a cozonac, Copilașii toți lî plac, Stau cuminți acum și tac Palmele
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
-o-n noroi O mână de frunze din humă vom scoate Pe oasele albe să cadă iar ploi În ziua ce vine prin cer zboară orbul Cu vise pe gleznele sale jelind Și mușcă cu țipete soarele, corbul Cenușa din nouri cu-aripi răscolind. Timpanele bat cu mișcări ondulate Zăpada din trupuri avan viscolind Și florile cresc peste morți, parfumate, Cu umbre prin văi și prin noi răscolind. Mi-e foame și sete.Aș vrea din trecut Izvorul la buze-nsetat
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
misterios al naturii blagiene. Asocierile inedite ale limbajului, expresivitatea și reflexivitatea, îl apropie pe Grigore Vieru de neomodernismul stănescian, prin forța concretizării abstractului: „Acoperit de vorbe / Ca de sudoare-un bour, / El ară în tăcere / Și ține-n gură un nour” (Poetul). Autoarea scoate în evidență reperele ontologice fundamentale la care se raportează poetul, atât repere geografice, cât și sacre: Patria, Mama, Prutul, Acasă. Poezia lui Grigore Vieru ca și linia de orizont, unește cerul cu pământul, cosmosul cu teluricul într-
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
Doi frați uniți de soartă, încoronați de timp / Se-nalțau spre nouri cu frunzele plecate / Sub brațe lungi-vânjoase, în umbra răcoroasă / Domneau regește: o teică, un beci și-o coteneață / Pe scoarța aspră-coaptă, bătută de furnici / Se cățărau tăcute, o mână de omizi / Și printre ramuri dese, aiurea împletite / Cete de vrăbii
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
O păpușă vie zvârlită în iarbă îmi spune mai mult decât o păpușă moartă frumos în landou. Zvârlită în iarbă, la marginea drumului, la marginea uitării, printre mărăcini și resturi de cadavre animale, printre nouri de praf și excremente. Și cu mâinile rupte din umeri. Și cu picioarele rupte din șolduri. Și cu un ochi albastru. Și cu un ochi scos. Și cu hainele rupte. Dar vie. Mai vie decât mulți dintre noi, cei care
Marele necunoscut de lângă noi () [Corola-blog/BlogPost/340006_a_341335]
-
afară/ lumină sunt și viață din moartea lumânării”?//... Sigur că da!...Brusc , în toiul viforniței, alaiul im/pertinent și in/util nu mai face nici un pas. Nimeni nu mai mișcă. Până și crivățul începe să nu mai bată. Până și nourii se fac puzderii...și lasă lumina (prima? ultima?) să-și pogoare mirarea înspre Poarta cestui Veci, înspre Intrarea-n cest Dormitor Universal. Părinții mei...Sunt! Sunt dincoace de Poartă! Sunt...de parcă nu au plecat niciodată! Mă așteaptă! Amândoi...cu zâmbete
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
său Werther”. Geniu pustiu Preambulul romanului pornește de la observația lui Dumas fiul, că romanul este metafora vieții. G. Călinescu socotește că romanul are două părți. În prima, prozatorul merge într-un București murdar, la o cafenea, unde cunoaște pe Toma Nour, de o frumusețe demonică. Spiritual, Toma Nour este adeptul unui cosmopolitism înțeles ca „o unire a popoarelor împotriva maiestăților meschine, a războiului”. Acest student transilvănean denunță corupția aparatului de stat, semidoctismul intelectualilor, parazitismul social din vremea lui. Dispărând din București
Proza eminesciană (I). Referat, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339515_a_340844]
-
de la observația lui Dumas fiul, că romanul este metafora vieții. G. Călinescu socotește că romanul are două părți. În prima, prozatorul merge într-un București murdar, la o cafenea, unde cunoaște pe Toma Nour, de o frumusețe demonică. Spiritual, Toma Nour este adeptul unui cosmopolitism înțeles ca „o unire a popoarelor împotriva maiestăților meschine, a războiului”. Acest student transilvănean denunță corupția aparatului de stat, semidoctismul intelectualilor, parazitismul social din vremea lui. Dispărând din București, Toma Nour este prezent în Copenhaga, Torino
Proza eminesciană (I). Referat, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339515_a_340844]
-
o frumusețe demonică. Spiritual, Toma Nour este adeptul unui cosmopolitism înțeles ca „o unire a popoarelor împotriva maiestăților meschine, a războiului”. Acest student transilvănean denunță corupția aparatului de stat, semidoctismul intelectualilor, parazitismul social din vremea lui. Dispărând din București, Toma Nour este prezent în Copenhaga, Torino și în fine, din Germania trimite jurnalul său povestitorului, jurnal în care ni se dezvăluie povestea vieții lui. De origine țărănească, întâlnește de mic durerea, prin pierderea mamei și în timpul studiilor la Cluj, cunoaște pe
Proza eminesciană (I). Referat, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339515_a_340844]
-
lui. De origine țărănească, întâlnește de mic durerea, prin pierderea mamei și în timpul studiilor la Cluj, cunoaște pe Ioan, care va deveni tribun în mișcarea lui Avram Iancu. În urma unei vizite făcute familiei Sofiei, iubita lui Ioan, în urma decesului acesteia, Nour se îndrăgostește de Poesis, sora dispărutei, care juca la un teatru periferic, ca să-l întrețină pe bătrânul tată muzicant. Partea a II-a a romanului se referă la Revoluția din 1848 din Transilvania, când nuvela „e mai crudă și mai
Proza eminesciană (I). Referat, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339515_a_340844]
-
ca să-l întrețină pe bătrânul tată muzicant. Partea a II-a a romanului se referă la Revoluția din 1848 din Transilvania, când nuvela „e mai crudă și mai realistă”. Ioan își consacră viața Revoluției, considerând însingurarea ca o lașitate. Toma Nour primește o grea lovitură în dragostea lui, când își vede iubita la înmormântarea unui conte și după ce revine în satul natal, el ia drumul codrului spre a se alătura cetelor de răsculați: „Simte cum sufletele de aramă ale munților se
Proza eminesciană (I). Referat, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339515_a_340844]
-
Simte cum sufletele de aramă ale munților se mișcă”. Își pune la piept cocarda tricoloră și ia drumul codrului unde se găsesc luptătorii lui Avram Iancu. Aici îl reîntâlnește pe Ioan, devenit tribun al Revoluției. Trecând printr-un orășel pustiit, Nour salvează pe fata unui preot de la dezonoare, din ghearele honvezilor. În urma trădării unui sas morar, Ioan își găsește moartea. Toma Nor se reîntoarce la Cluj, la casa unde întâlnise pe Poesis, unde găsește scrisoarea ei de adio în care își
Proza eminesciană (I). Referat, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339515_a_340844]
-
moartea. Toma Nor se reîntoarce la Cluj, la casa unde întâlnise pe Poesis, unde găsește scrisoarea ei de adio în care își cere iertare pentru trădarea iubirii lor, dezvăluindu-i că, murind, ea va purta aceeași dragoste. După citirea epistolei, Nour își ia lumea în cap, dar într-un fragment intitulat Toma Nour în ghețurile siberiene, aflăm că eroul ajunge într-o închisoare țaristă, de unde este deportat în Siberia boreală. Toma Nour și Ioan reprezintă, cu mici variații de caracter, tipul
Proza eminesciană (I). Referat, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339515_a_340844]
-
Poesis, unde găsește scrisoarea ei de adio în care își cere iertare pentru trădarea iubirii lor, dezvăluindu-i că, murind, ea va purta aceeași dragoste. După citirea epistolei, Nour își ia lumea în cap, dar într-un fragment intitulat Toma Nour în ghețurile siberiene, aflăm că eroul ajunge într-o închisoare țaristă, de unde este deportat în Siberia boreală. Toma Nour și Ioan reprezintă, cu mici variații de caracter, tipul demonului visător faustian, atașați unui ideal național. În aceste însușiri, ei se
Proza eminesciană (I). Referat, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339515_a_340844]