901 matches
-
de ADN. Precizați bazele complementare unite prin 3 legături de hidrogen. 4. Arătați ce este procesul de denaturare a ADN și indicați condițiile în care aceasta se poate renatura și hibrida. 5. Să se stabilească structura chimică a secvenței de nucleotide dintr-un fragment de ARNm sintetizat pe o catenă de ADN ce are o secvență în baze azotate (nucleotide).A-T-C-G-T-A. 6. Se dau următorii compuși: guanozina acidul adenilic timidina citidina uridina adenozina a) Să se indice care din acești compuși
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
ADN și indicați condițiile în care aceasta se poate renatura și hibrida. 5. Să se stabilească structura chimică a secvenței de nucleotide dintr-un fragment de ARNm sintetizat pe o catenă de ADN ce are o secvență în baze azotate (nucleotide).A-T-C-G-T-A. 6. Se dau următorii compuși: guanozina acidul adenilic timidina citidina uridina adenozina a) Să se indice care din acești compuși sunt nucleozide b) Să se indice structura nucleozidelor pirimidinice. 7. Se dau următoarele baze azotate simbolizate prin literele: A
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
A, T, G, U, C. Să se indice: a) Denumirea acestor baze azotate b) Structura bazelor azotate purinice c) Care din bazele azotate menționate intră în structura ADN d) Perechile de baze azotate complementare. 8. Se dă următoarea secvență de nucleotide dintr-un lanț al ADN, conținând bazele azotate simbolizate prin literele: G - T - C. Să se indice structura chimică a secvenței de nucleotide corespunzătoare din lanțul pereche al ADN. 9.Un fragment dintr-o catenă a ADN bicatenar are următoarea
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
menționate intră în structura ADN d) Perechile de baze azotate complementare. 8. Se dă următoarea secvență de nucleotide dintr-un lanț al ADN, conținând bazele azotate simbolizate prin literele: G - T - C. Să se indice structura chimică a secvenței de nucleotide corespunzătoare din lanțul pereche al ADN. 9.Un fragment dintr-o catenă a ADN bicatenar are următoarea secvență în baze azotate (nucleotide): A - T - G - C - T - A -. Să se stabilească structura chimică a secvenței corespunzătoare în baze azotate (nucleotide
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
ADN, conținând bazele azotate simbolizate prin literele: G - T - C. Să se indice structura chimică a secvenței de nucleotide corespunzătoare din lanțul pereche al ADN. 9.Un fragment dintr-o catenă a ADN bicatenar are următoarea secvență în baze azotate (nucleotide): A - T - G - C - T - A -. Să se stabilească structura chimică a secvenței corespunzătoare în baze azotate (nucleotide) a fragmentului de mARN sintetizat. 10.Se presupune că o macromoleculă de ADN are o masă moleculară de 2,6•106 și
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
nucleotide corespunzătoare din lanțul pereche al ADN. 9.Un fragment dintr-o catenă a ADN bicatenar are următoarea secvență în baze azotate (nucleotide): A - T - G - C - T - A -. Să se stabilească structura chimică a secvenței corespunzătoare în baze azotate (nucleotide) a fragmentului de mARN sintetizat. 10.Se presupune că o macromoleculă de ADN are o masă moleculară de 2,6•106 și că masa moleculară medie a unui nucleotid constituent este de 650. Să se calculeze numărul de perechi de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
a fragmentului de mARN sintetizat. 10.Se presupune că o macromoleculă de ADN are o masă moleculară de 2,6•106 și că masa moleculară medie a unui nucleotid constituent este de 650. Să se calculeze numărul de perechi de nucleotide existente în macromolecula respectivă de A.D.N. 11.O celulă animală conține aproximativ 5•103 perechi de baze azotate, iar o genă în jur de 500. Să se calculeze numărul de gene pe care le poate conține o macromoleculă de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
singură reacție. Când o enzimă catalizează transformarea mai multor substrate înrudite din punct de vedere chimic, specificitatea enzimatică este relativă. Astfel peptidazele catalizează hidroliza legăturii peptidice din proteine și polipeptide, fosfatazele catalizează hidroliza esterilor fosforici ai diferitelor substanțe (glucide, lipide, nucleotide). Chiar și în cadrul specificității relative enzimele preferă anumite legături pe care să le scindeze. Specificitatea de substrat este imprimată unei enzime de componenta sa proteică apoenzima. Specificitatea de acțiune La enzimele cu structură heteroproteică, componența neproteică, coenzima, imprimă enzimei specificitatea
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
al acidului folic este legat de funcționarea acidului tetrahidrofolic ca și coenzimă-, în transferul fragmentelor cu un atom de carbon (C1) pe care le fixează ireversibil la N5 sau N10. Derivații rezultați participă la reacții de biosinteză în metabolismul aminoacizilor, nucleotidelor purinice și pirimidinice, a acizilor nucleici. Acidul folic i se mai atribuie rolul în formarea eritrocitelor, leucocitelor. Ca un efect al carenței în acid folic este și instalarea anemiei megaloblastice, caracterizată prin eritrocite anormale, de dimensiuni mari, însoțită de scăderea
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
excizie. Etapele acestui proces sunt: identificarea sediului leziunii și hidrolizarea legăturilor N-glico zidice dintre bazele de glucide, cu formarea de situsuri apurinice / apirimidinice sub acțiunea glicozilazelor ADN; excizia situsurilor apurinice / apirimidinice de către endoși exo nucleaze; refacerea integrității ADN prin înlocuirea nucleotidelor absente sub acțiunea polimerazelor ADN; refacerea continuității catenelor ADN sub acțiunea ligazelor. În procesul de reparare intervin și alte molecule, cum ar fi proteinele de recunoaștere a leziunilor (DRP - damage recognition proteins) și unele enzime specifice unor leziuni care sunt
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
excizie. Etapele acestui proces sunt: identificarea sediului leziunii și hidrolizarea legăturilor N-glico zidice dintre bazele de glucide, cu formarea de situsuri apurinice / apirimidinice sub acțiunea glicozilazelor ADN; excizia situsurilor apurinice / apirimidinice de către endoși exo nucleaze; refacerea integrității ADN prin înlocuirea nucleotidelor absente sub acțiunea polimerazelor ADN; refacerea continuității catenelor ADN sub acțiunea ligazelor. În procesul de reparare intervin și alte molecule, cum ar fi proteinele de recunoaștere a leziunilor (DRP - damage recognition proteins) și unele enzime specifice unor leziuni care sunt
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
Se pare ca receptorul hepatic pentru amiloidul A este moleculă tanis și ea produsă în ficat, a cărei expresie este reglata de glucoză (121, 234). 3.4. Tanis Genă tanis (alcătuită din 6 exoni și 5 introni formați din 1155 nucleotide și localizați pe cromozomul 15q26.3) exprimă un peptid alcătuit din 189 ĂĂ, având caracteristicile unui receptor celular de suprafață, posedând o singură ansa transmembranară în vecinătatea NH2-terminal (AA26-48). Moleculă peptidică tanis posedă regiuni posibile de fosforilare și glicozilare (234
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
CO2. Prin acțiunea enzimelor dehidrogenazice este generată coenzima redusă nicotin-adenin-dinucleotidfosfat (NADPH). Aceasta este un cofactor esențial pentru sinteza de acizi grași (fig.13). Compușii pentozofosfați sunt transformați printr-o serie de reacții complicate către hexozofosfații inițiali sau către sinteza de nucleotide. Gradul lipogenezei în țesutul adipos este direct legat de funcția șuntului HMP. Oxidarea glucozei pe această cale este puternic stimulată de insulină. 2.9.3. Glicogenogeneza În perioada postprandială, când disponibilitatea de glucoză este mai mare decât consumul periferic, o
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
glucoză, sub acțiunea hexokinazei, cu producere de glucozo-6-fosfat; acest compus prin parcurgerea glicolizei poate fi degradat complet (ciclul Krebs) la CO2 și H2O sau poate furniza compuși importanți ca: glicerol și acetil-CoA (sinteză de trigliceride), aminoacizi neesențiali, pentoze (sinteză de nucleotide și acizi nucleici), acizi uronici (sinteză de proteoglicani) și NADPH (pentru biosinteze reductive). Preluarea unei cantități crescute de aminoacizi și resinteză proteică. 5.1.2. La nivelul mușchilor scheletici: Preluarea aminoacizilor și glucozei plasmatice, cu sinteză secundară de proteine și
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
C, anumite protooncogene, hipertrofia celulelor musculare netede vasculare și creșterea și proliferarea matriceală și chiar ai protein kinazelor activate de mitogeni (MAPK) în celula musculară netedă vasculară și fibroblaști. Lipooxigenazele pot induce stres oxidativ prin generarea radicalului superoxid secundară oxidării nucleotidelor piridinice (14). Relevante pentru patogenia complicațiilor cronice ale diabetului zaharat sunt datele care atestă creșteri ale activității și expresiei lipooxigenazei 12 în celula musculară netedă vasculară induse de hiperglicemie (14) precum și că efectele hipertrofice ale 12 HETE sunt exacerbate în
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
mai puternică față de locusul DRB1. Ulterior prin apariția și introducerea pe scară largă a tehnicii PCR, studiul a putut fi făcut la nivel molecular - al genelor DQB1 și al proteinelor exprimate de acestea. Michelsen și Lernmark arată că secvența de nucleotide a alelei DQB1 care codifică lanțul ? al moleculei DQ7 (alelă notată actual DQB1*0301) protectoare diferă de secvența lanțului ? al moleculei DQ8 (actual notată DQB1*0302) prin doar 6 aminoacizi, patru dintre care (pozițiile 13, 26, 45 și
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
de capătul 5’ al punctului de start al transcripției genei insulinei, imediat în vecinătatea unor locusuri cu funcție reglatorie. Ea este formată din repetarea de un număr variabil de ori (variabilitate de la individ la individ) a secvenței de 14, 15 nucleotide A(C/T)AGGGGT(G/C)C(T)GGGG [5]. În funcție de numărul de repetiții, minisatelitul genei insulinei (minisatelit este denumirea echivalentă termenului de VNTR) poate prezenta trei clase de alele. Alelele de clasa I INS-VNTR constau din 26-63 repetiții ale
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
fiind de circa 570 bp. Alelele de clasa a II-a prezintă o lungime medie de circa 1200 bp și sunt foarte rar întâlnite în populația umană. Alelele de clasa a III-a constau din 140-200 repetiții ale secvenței de nucleotide descrisă și au o lungime medie de 2200 bp [5]. În 1995, Bennett și col. exclud celelalte polimorfisme din gena insulinei ca fiind etiologice și localizează definitiv locusul IDDM2 la nivelul regiunii VNTR (5’INS-VNTR) [7]. Alelele de clasa I
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
important asupra dezvoltării diabetului autoimun la șoarecii NOD [54]. Prin toate cele de mai sus, gena care codifică ICAM-1 devine unul din candidații puternici pentru susceptibilitatea genetică față de T1DM. Gena ICAM-1 este situată pe cromozomul 19p13.3, secvența ei de nucleotide fiind complet determinată [82,85,99]. Au fost descrise trei polimorfisme simple (Single Nucleotide Polymorphisms = SNP) ale genei ICAM-1: trei substituții de nucleotide în exonii 2, 4 și 6 și care antrenează schimbarea unor aminoacizi în domeniile extracelulare 1, 3
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
sus, gena care codifică ICAM-1 devine unul din candidații puternici pentru susceptibilitatea genetică față de T1DM. Gena ICAM-1 este situată pe cromozomul 19p13.3, secvența ei de nucleotide fiind complet determinată [82,85,99]. Au fost descrise trei polimorfisme simple (Single Nucleotide Polymorphisms = SNP) ale genei ICAM-1: trei substituții de nucleotide în exonii 2, 4 și 6 și care antrenează schimbarea unor aminoacizi în domeniile extracelulare 1, 3 și 5 [98]. Aceste substituții de aminoacizi (care ar putea determina modificări conformaționale ale
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
puternici pentru susceptibilitatea genetică față de T1DM. Gena ICAM-1 este situată pe cromozomul 19p13.3, secvența ei de nucleotide fiind complet determinată [82,85,99]. Au fost descrise trei polimorfisme simple (Single Nucleotide Polymorphisms = SNP) ale genei ICAM-1: trei substituții de nucleotide în exonii 2, 4 și 6 și care antrenează schimbarea unor aminoacizi în domeniile extracelulare 1, 3 și 5 [98]. Aceste substituții de aminoacizi (care ar putea determina modificări conformaționale ale moleculei ICAM-1) sunt presupuse a avea efecte funcționale deoarece
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
6.2, mutație care introduce un codon de stop în poziția 12 și este codificată Y12X. Această mutație s-a dovedit a fi asociată cu hiperinsulinismul familial [67]. Mai recent s-a arătat că o altă mutație punctiformă (SNP - Single Nucleotide Polymorphism), codificată E23K, se asociează cu o activitate crescută a canalului KATP din celulele beta și cu scăderea capacității insulinosecretorii. [76] Autorii emit ipoteza că această mutație joacă un rol important în patogeneza T2DM prin afectarea capacității insulinosecretorii a celulelor
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
sau papiloame, există totuși un subgrup de virusuri care determină leziuni premaligne sau maligne (fig. 3). Tabelul 3 sintetizează cele mai comune forme clinice și genotipurile frecvent implicate. Tipurile de papilomavirusuri umane au fost definite după diferențele în secvența de nucleotide ale genelor L1, L2 și din regiunea LCR (vezi mai jos), astfel că diferențele de homologie între secvențele de nucleotide ale fiecărui tip de papilomavirus uman sunt de cel puțin 10%. Izolatele independente ale aceluiași tip de papilomavirus sunt raportate
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
mai comune forme clinice și genotipurile frecvent implicate. Tipurile de papilomavirusuri umane au fost definite după diferențele în secvența de nucleotide ale genelor L1, L2 și din regiunea LCR (vezi mai jos), astfel că diferențele de homologie între secvențele de nucleotide ale fiecărui tip de papilomavirus uman sunt de cel puțin 10%. Izolatele independente ale aceluiași tip de papilomavirus sunt raportate ca variante sau subtipuri și secvențele lor de nucleotide diferă prin cel puțin 5% în regiunile menționate (Chan și colab
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
vezi mai jos), astfel că diferențele de homologie între secvențele de nucleotide ale fiecărui tip de papilomavirus uman sunt de cel puțin 10%. Izolatele independente ale aceluiași tip de papilomavirus sunt raportate ca variante sau subtipuri și secvențele lor de nucleotide diferă prin cel puțin 5% în regiunile menționate (Chan și colab., 1995). Cele 18 tipuri oncogene sunt situate în trei ramuri distincte ale arborelui filogenetic:- grupul A9: HPV-16 împreună cu HPV-31, -33, -35, -52, -58, și -67;- grupul A7: HPV-18 împreună cu
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]