328 matches
-
bine pe regele Carol I al României. Episcopul era un redutabil cunoscător al ritului român bizantin, pentru că fusese o vreme rectorul Colegiului Pontifical Grec din Roma. Personalitate de vastă cultură, cunoscând, pe lângă teologie, și matematică, fizică, istorie, chimie, geodezie, geografie, numismatică, arheologie, Arhiepiscopul Netzhammer a mutat seminarul în Palatul arhiepiscopal (actuala Nunțiatură) iar în clădirea de lângă Catedrala Sf. Iosif (actualul Institut Teologic) a înființat o școală elementară și un gimnaziu, ambele conduse de Frații Școlilor Creștine. În anul 1906 a chemat
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
la mănăstirea din Einsiedeln, s-a mutat apoi pe insula Werd din orașul Stein am Rhein, unde a murit la 18 septembrie 1945, la vârsta de 83 de ani. Arhiepiscopul Raymund Nethammer este autorul mai multor articole de arheologie și numismatică, printre care amintim: "Das altchristiche Tomi" (Salzburg, 1903); "Aus Rumänien" (Einsiedeln, 1909); "Der Bau der rumänisch-unierten Kirche in Bukarest." Einsiedeln-Köln (1910); "Greutăți antice din Dobrogea" (1912); "Alte greutăți vechi din Dobrogea" (1913); "Mărunțișuri arheologice. O nouă metodă de greutate din
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
Complotul care a dus la detronarea lui Cuza l-a determinat, ca și pe Vasile Alecsandri, să renunțe la viața politică. S-a retras la Târgu Ocna și și-a dedicat ultimii ani ai vieții pasiunilor sale de-o viață: numismatica și colecționarea de tablouri. De asemenea, a întreținut o bogată corespondență cu Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu. Costache Negri decedat pe 28 septembrie 1876, iar Mormântul său se găsește la Mănăstirea Răducanu din Târgu Ocna, construită de către Radu Racoviță în
Costache Negri () [Corola-website/Science/305984_a_307313]
-
Niobiul este folosit în varioase materiale suberconductibile. Aceste aliaje supraconductibile, care conțin și titan și staniu, sunt folosite pe scară largă în magneți supraconductori pentru scannerele IRM. Alte aplicații ale niobiului includ folosirea să în sudura, industria nucleară, electronică, optică, numismatica și fabricarea de bijuterii. În ultimele două folosințe, toxicitatea mică și abilitatea de a fi colorat prin anodizație a niobiului sunt avantaje particulare. Numele metalului provine din mitologia greacă, fiind numit după fiica lui Tantal, "Niobe". Descoperirea metalului a fost
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
Cultural, în 1977 desființată; din 1990 revine la Institutul de Istoria Artei. Istoriograf, eseist, istoric de artă, estetician, traducător. Profesor doctor docent. Din 1980, membru al Uniunii Scriitorilor. S-a ocupat de aproape toate aspectele culturii și istoriei lumii greco-romane: numismatică, epigrafie, gliptică, sticlărie, podoabe, monede, toreutică, statuete de bronz și de teracotă, fildeșuri (arte miniaturale), istoria artei antice, filosofie. În mai 1976 s-a căsătorit cu Viorica (n. Nedelcovici) n. pe 16 aprilie 1938, la Brașov. Licențiată a Facultății de
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
Începând de la poarta de la intrare - monument înscris în patrimoniul național - exponatele sunt diversificate în ceea ce privește proveniență și domeniul de folosință: unelte vechi agricole și din gospodărie, costume populare, icoane vechi pictate pe lemn, manuscrise, cărți vechi, obiecte din ceramică, exponate de numismatica, medalii și decorații care au fost obținute de sătenii din Lunca în războaiel, măști, costume și alte obiecte specifice obiceiurilor de iarnă. Se presupune că a fost zestrea și moștenirea poetei de la părinții săi, fiind donata în 1866 mănăstirii Văratec
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
Secția de istorie a "Muzeului Civilizației Dacice și Romana" este găzduită în palatul "Magna Curia". Secția de artă este găzduită de aripa dreaptă a Palatului Prefecturii. Secția de științele naturii este găzduită de anexa principală a Castelului Bethlen. Secția de numismatica a "Muzeului Civilizației Dacice și Romana" este găzduită în palatul "Magna Curia". Muzeul găzduiește colecții de arheologie din perioadele: preistoică, dacică, romană, premedievală și medievală timpurie, colecții numismatice, colecții de artă decorativă, de etnografie (costume populare, unelte, ceramică de Botiza
Muzeul Civilizației Dacice și Romane () [Corola-website/Science/306441_a_307770]
-
Mare sau Popina-Bordușani. Colecțiile de epocă medievală (sec. VIII-XVIII), provenite din așezări (Dridu, Târgul de Floci) și necropole (Platonești), pun în valoare atât cultura materială a acestor secole, cât și diferitele evenimente istorice petrecute. Muzeul deține și o colecție de numismatică cu piese republicane și imperiale romane, bizantine, turcești, bulgărești, austro-ungare și românești din bronz, sau argint. A existat și există o preocupare deosebită pentru lărgirea patrimoniului arheologie prin desfășurarea unor activități de cercetare științifică și restaurare pe șantierele arheologice de la
Muzeul Județean de Istorie Ialomița () [Corola-website/Science/313035_a_314364]
-
ceva mai mic decât forma cunoscută din literatura mai veche (adică 142 x 125 m), ocuparea lui după sfârșitul războiului fiind discutabilă. Un castru mai mare, din pământ, a fost amenajat cândva după anul 157, aproximarea fiind făcută pe baza numismaticii, de această dată fiind ocupat de unitatea „neregulată” maură. Poziția mult în spatele limes-ului recomandă în primul rând misiuni de poliție în centrul Olteniei. Ulterior, în jurul anului 200, castrul a fost reclădit din zid de piatră. Castrul de piatră a
Castrul roman de la Răcarii de Jos () [Corola-website/Science/314433_a_315762]
-
(n. 16/29 iunie 1903, Probota, județul Suceava - d. 17 septembrie 1981, București) a fost un pasionat colecționar de monede, numismat și inginer român, membru al Societății Numismatice Române. A publicat o serie de articole privind în special numismatica Țării Românești și Moldovei. Unele articole mai vechi au numele autorului redat sub forma Octav Luchian. În afara activității profesionale, ca inginer, a fost preocupat de adunarea și salvarea a numeroase vestigii arheologice, reușind mai ales să constituie o importantă colecție
Octavian Luchian () [Corola-website/Science/314984_a_316313]
-
fost folosite pentru a înspăimânta elefanții: porcii au fost unși cu smoală și incendiați, iar grohăiturile scoase de aceștia au înspăimântat pahidermele. Cu termenul aes grave (bronz greu) scriitorii romani indicau monedele grele din bronz de la începuturile Republicii Romane. În numismatică, se desemnează astfel "monedele romane turnate" din bronz din secolul al IV-lea î.Hr. și din secolul al III-lea î.Hr. emise în Italia centrală de diferite populații, și caracterizate printr-un semn care indică valoarea. În primele serii, un
As (monedă) () [Corola-website/Science/323446_a_324775]
-
este cea mai veche instituție națională din Guimaraes dedicată studiului și conservarea vestigiilor arheologice. Ea are în componență două muzee: Muzeul de Arheologie Sociedade Martins Sarmento, situat la sediul său, cunoscut pentru colecțiile de pre-și protoistorie, de epigrafie latină și numismatica, precum și Museu da Cultură Castreja, situat la Solar da Ponte, în parohia Sao Salvador de Briteiros lângă Citania de Briteiros și Castro de Sabroso, dedicat culturii celtice. Două săli de spectacole principale ale orașului sunt construcțiile culturale din primul deceniu
Guimarães () [Corola-website/Science/297306_a_298635]
-
Băiatul lui, Mihail D. Sturdza s-a căsătorit cu Olga Mavrocordat, cu care a avut doi băieți: Dimitrie M. Sturdza și Gheorghe M. Sturdza, tatăl prințului Dimitrie Sturdza. A fost numit secretar permanent al Academiei Române, devenind o autoritate recunoscută în numismatica românească. Ca secretar al academiei, a asistat publicarea colecțiilor de documente istorice făcute de Constantin Hurmuzachi (30 de volume, București, 1876 - 1897), precum și alte acte și documente în afară de pamflete politice minore. În 1907, în timpul ultimei guvernări a lui , I.I.C. Brătianu
Dimitrie A. Sturdza () [Corola-website/Science/297351_a_298680]
-
probabil străzi, piețe, școli generale sau licee care poartă numele marelui prozator. Cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la nașterea scriitorului Liviu Rebreanu, [[Banca Națională a României]] a pus în circulație, la [[10 decembrie]] [[2010]], o monedă comemorativă din argint, având [[Titlu (numismatică)|titlul]] de 999‰. Valoarea nominală a monedei este de 10 lei. Moneda este rotundă, cu diametrul de 37 mm, are marginea zimțată și cântărește 31,1030 de grame. A fost emisă într-un tiraj de 1000 de exemplare, de calitate
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
a aduna obiecte etnografice cu valoare istorică, care să poată fi expuse într-un mic muzeu al orașului sau al școlii unde învățau. Alături de vechi obiecte de uz casnic, costume populare, vase de lut, cărți vechi, documente istorice, elemente de numismatică, au fost expuse și obiectele din colecția personală a profesorului Nicolae Bocu. În același timp, în activitatea sa, profesorul Nicolae Bocu a fost sprijinit de autoritățile locale din acea perioadă. Prin activitatea sa, profesorul Nicolae Bocu a reușit să recupereze
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
Fața monedei are de obicei o imagine, care poate fi stema țării emitente, capul/bustul unui monarh sau denumirea sau simbolul altei autorități emitente și se numește "avers", sau colocvial "cap". Partea cealaltă se numește "revers" sau colocvial "pajură". În numismatică, pastila monetară se numește "flan", iar diferitele metale sau aliaje sunt desemnate prin abrevieri: AE pentru cupru, AR pentru argint, AV pentru aur, OR pentru "orichalcum" (aliaj auriu de cupru și zinc, adică alama, folosit în epoca romană pentru monedele
Monedă () [Corola-website/Science/297478_a_298807]
-
formă asemănătoare unei frunze de salcie și greutatea de câteva grame. Se pare că primele monede propriu-zise au fost bătute în Asia Mică, în secolul VII î.Hr., dintr-un aliaj natural de aur și argint numit "electrum" (prescurtat EL în numismatică). În epoca antică dar și mai târziu monedele de valoare mai ridicată se băteau din argint sau din aur, acestea având valoare intrinsecă prin metalul prețios conținut. În consecință, monedele din metale prețioase erau acceptate și aveau valoare și pe
Monedă () [Corola-website/Science/297478_a_298807]
-
90% din ceramică), în mare măsură este încă nematură în Muntenia la Soldat Ghivan (pentru care doar circa două cincimi din forme au această origine) și este doar inițiată la Străulești (unde formele de sorginte carpică sunt cele mai caracterizante). Numismatica concluzionează mult mai apăsat apartenența la Imperiul târziu; studiul ceramistic a subliniat mai mult recursul la forme rezolute, dar caracterul roman al Olteniei rezultă din ambele serii de studiu. Vârful descoperirilor de monedă de aur, în Oltenia, datează din deceniul
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
scară largă era considerat nepoliticos și capricios însă în același timp și sincer, afectuos, căruia îi plăcea simplitatea. Spre deosebire de frații săi era interesat de matematică și fizică, ceea ce coincidea cu gustul lui pentru artilerie. Serghei a fost interesat și de numismatică și a strâns o colecție bogată de monede. Ca toți Marii Duci era extrem de bogat. Pe lângă alocația de Mare Duce de 200.000 de ruble pe an, el primea venituri de pe vastele moșii personale. La moartea tatălui său în 1909
Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318046_a_319375]
-
Cipru, ca orice țară care a adoptat această moneda, trebuia să fie ales designul pentru monede pentru finalizarea acestora și punerea pe piată cât mai repede. Monedele euro cipriote au fost prezentate în mostră Băncii Centrale a Ciprului în expoziția numismatica a acesteia. Ciudat este faptul că numele de pe moneda nu a fost inscripționat în limba engleză, cum s-a procedat cu alte monede până în acel moment. Se selectase pentru monedele de 1, 2 și 5 eurocenți inserția unei imagine a
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
(n. 28 iunie 1937, București - d.14 mai 2004) a fost un eminent profesor, istoric și numismat român, cercetator al Institutului de arheologie "Vasile Pârvan", cu o vastă activitate în domeniul arheologiei, epigrafiei și numismaticii românești. Între anii 1954-1959 a fost student de excepție al Facultății de Istorie din cadrul Universității din București. Încă de atunci i s-a precizat opțiunea pentru studiul istoriei antice, cu precădere a antichității clasice. A urmat în anii III-V
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
în această instituție de profil au fost decisivi în formația viitorului savant. A participat la cercetări arheologice spectaculoase - în Constanța, Mangalia, Histria și Adamclisi, a studiat inscripții antice (piese lapidare ori ștampile de amfore), dar mai ales a pătruns tainele numismaticii antice și bizantine. Din acești ani datează primele sale contribuții științifice tipărite. După o scurtă activitate didactică la liceul constănțean "Mircea cel Bătrân" (septembrie 1965 - februarie 1966), a obținut prin concurs un post de cercetător la Institutul de arheologie "Vasile
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
adus contribuții importante (de pildă în aplicarea statisticii la acest domeniu), apreciate și peste hotare, și a contribuit la formarea altor specialiști. Domeniul în care a dat măsura deplină a capacităților sale si care l-a consacrat definitiv a fost numismatica antică. Repartizat la Cabinetul numismatic al Institutului de arheologie "Vasile Pârvan", Gh. Poenaru-Bordea a putut aprofunda studierea monedelor grecești, romane, barbare și bizantine, alături de nume prestigioase ale domeniului. A cunoscut și studiat cu precădere monedele grecești ale zonei Mării Negre și
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
Americană, iar din 1973 la seria "Coin Hoards", publicată de Royal Numismatic Society din Londra. În același an a participat și la volumul de referință "An Inventory of Greek Coin Hoards". Era adeseori prezent la congresele și simpozioanele internaționale de numismatică, în două rânduri fiind chiar raportor oficial al Comitetului Numismatic Internațional pentru monedele grecești antice din Balcani și țărmul nord-pontic (Berna 1979 și Londra 1986). A publicat contribuții importante în reviste de specialitate ale Europei și a studiat în cabinetele
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
publicat contribuții importante în reviste de specialitate ale Europei și a studiat în cabinetele numismatice ale principalelor instituții de profil din Bulgaria, Grecia, Germania, Italia, Franța, Anglia și S.U.A. Ca invitat, a susținut o serie de conferințe pe teme de numismatică a Antichității, în cadrul unor renumite instituții academice din Italia (Universitatea din Padova, Universitatea din Lecce, Istituto Italiano di Numismatica) și Franța (Universitatea Paris-Sorbonne, École Pratique des Hautes Études, École de Hautes Études en Sciences Sociales). La Padova a predat și
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]