1,397 matches
-
nordic al Dunării.12 Populația autohtonă în Dacia post-romană Continuitatea daco-romanilor în nordul Dunării este indisolubil legată de etnogeneza românilor. Scriitorii antici menționează în Dacia, după 275, numai pe migratori și ignoră cu totul populația autohtonă, dar izvoarele directe (arheologice, numismatice și epigrafice) oferă date referitoare la continuitatea daco-romanilor în fosta provincie. În Transilvania, Oltenia și Banat, teritorii componente ale Daciei romane, populația autohtonă este atestată prin numeroase vestigii arheologice (așezări, cimitire, obiecte, monede). Populația din vechile orașe ale Daciei a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
amintește cu prilejul luptelor din câmpia munteană despre un "gepid creștin" (autohton) care arăta drumul armatei romane.23 Dacă informațiile scrise sunt puține, în schimb, evoluția societății autohtone în spațiul carpato-dunăreano-pontic poate fi cunoscută mai adecvat prin intermediul descoperirilor arheologice și numismatice. În secolele V-VI, asistăm la generalizarea ruralizării la sud și est de Carpați. Centrul activității economice devine comunitatea rurală, care, în noile condiții ale desfășurării migrațiilor, și-a reorganizat structura internă pe baze noi. Acestea au generat transformări importante
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ibidem, p. 712-717; K. Horedt, Gepizii, în Istoria României, I, București, 1960, p. 704-714. 26. N. Iorga, op. cit., p. 233-236. 27. Ibidem, p. 236-237. 28. Istoria Românilor, (Tratat), vol. II, p. 717-718; C. Chiriac, Expediția avară din 578-579 și evidența numismatică, în Arh.Mold. 16, 1993, p. 191-203; Al. Madgearu, Continuitate și discontinuitate la Dunărea de Jos în secolele VII-VIII, București, 1997, p. 13-30, 151-157, 179-180. 29. Istoria Românilor, vol. II, p. 718-719; K. Horedt, Contribuții la istoria Transilvaniei în secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
avut drept rezultat izbucnirea mișcării iconoclaste ce se va prelungi până în secolul al IX-lea, cu efecte izolaționiste. Totuși, în ciuda acestor evenimente, moneda bizantină, între 698 și 842, a continuat să ajungă la Dunărea de Jos, fiind prezentă în descoperirile numismatice din Dobrogea și nordul Dunării-de exemplu, la Șirna (jud. Prahova) și chiar în Transilvania. În aceste secole, din jurul Anului 1000, predomina moneda de bronz, măruntă, dar și cea de argint, precum la Tichilești (jud. Brăila) și Xolma-Adamclisi (jud. Constanța). Un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Țării Românești în secolele X-XV, în "Studii. RdI", 22, 1969, 5, p. 850-874; C. Preda, Circulația monedelor bizantine în regiunea carpato-dunăreană, în SCIV, 23, 1972, 3, p. 375-415 ; I. Sabău, Circulația monetară în Transilvania secolelor XI-XIII în lumina izvoarelor numismatice, în SCN, 2, 1958, p. 269-301; Istoria Românilor, vol. III, p. 205-209. 10. Istoria Românilor, vol. III, p. 210-212. 11. P. P. Panaitescu, Obștea țărănească în Țara Românească și Moldova. Orânduirea feudală, București, 1964; idem, Introducere la istoria culturii românești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-și extinde autoritatea și asupra Dobrogei putea eșua. Teritoriul fostei provincii Scythia Minor era bine apărat de garnizoanele și flota bizantină de pe Dunăre. Prezența bizantinilor în Dobrogea, în acești ani, este dovedită de izvoarele literare, dar și de documentele arheologice, numismatice și sigilografice. Nu există, până acum, nici o dovadă literară sau materială că Dobrogea a făcut parte din statul Asăneștilor-de pildă, orașele din sudul provinciei se aflau sub stăpânire bizantină, or, Varna a fost pierdută de bizantini în 1201, împreună cu Dârstor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Unificarea politică a teritoriilor românești est-carpatice într-un singur stat nu se putea înfăptui decât prin izgonirea mongolilor din această regiune. Momentul încetării stăpânirii Hoardei de Aur la nordul gurilor Dunării se poate stabili pe baza analizei materialelor arheologice și numismatice. Prosperele centre urbane de la Orheiul Vechi, Orașul Nou și Costești au fost abandonate în anii 1367-1368. La Cetatea Albă, ultima monedă mongolă datează de la 1368-1369. Această dispariție totală a monedelor hanilor mongoli, după a. H. 770-1368/1369, nu este întâmplătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Editura Științifică și Enciclopedică, 1981. Idem, Les Roumains et les Sicules, Cluj, 1998. Rusu M., Transilvania și Banatul în secolele VI-IX, în Banatica, 4, 1977, p. 169-213. Sabău I., Circulația monetară în Transilvania în secolele XI-XIII în lumina izvoarelor numismatice, în SCN 2, 1958, p. 269-301. Sacerdoțeanu A., Vlahii din Chalcidica, în vol. În memoria lui V. Pârvan, București, 1924, p. 303-311. Idem, Guillaume de Rubruck și românii la mijlocul secolului al XIII-lea (l. fr.), Paris, 1930. Idem, Marea invazie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ș.a.), instituția ajunge, prin diverse donații și prin achiziții proprii, să posede în depozitele sale un patrimoniu de peste 70 000 de volume, 3 200 de texte documentare, 600 de manuscrise, 300 de hărți și atlase, aproximativ 1 000 de piese numismatice și 10 000 de piese filatelice, circa 1 500 de piese de artă populară și religioasă românești. Fondul de publicații ale exilului românesc, unic în lume, cuprinde peste 2 000 de titluri de periodice, în circa 110 000 de exemplare
BIBLIOTECA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285730_a_287059]
-
B. prelua un modest fond de cărți și manuscrise depozitat la întâmplare, pentru ca, după ce fusese mai multe decenii director (1884-1935), să lase posterității un adevărat tezaur național, constituit din sute de mii de volume, manuscrise, periodice, stampe și fotografii, colecții numismatice, adăpostit într-o clădire adecvată. În plus, a fost permanent preocupat să scoată la lumină piesele puțin cunoscute sau rare, prin editarea și comentarea lor. În 1895, el pune bazele bibliografiei generale românești, proiectată după criterii științifice și realizată doar
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
statutului, B.A.R. „conservă bunurile de patrimoniu mobil care aparțin Academiei Române, exercită dreptul de depozit legal național pentru tipăriturile de toate categoriile, colectează, păstrează, organizează și pune în valoare fondul național de tipărituri, manuscrise, hărți, colecții de artă, colecții numismatice, colecții filatelice și alte documente de valoare științifică și culturală, colectează și păstrează arhivele personale provenite de la membri ai Academiei Române, efectuează cercetări în domeniul bibliologiei și al documentării, face schimburi de publicații cu biblioteci, instituții și societăți științifice din străinătate
BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285727_a_287056]
-
dar și a unor lucrări de literatură modernă, Ion Ghica, cel care a oferit manuscrisele unor lucrări ale lui N. Bălcescu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, dar și ale altor revoluționari pașoptiști. De numele lui D. A. Sturdza este legată întemeierea cabinetelor numismatic, de stampe, de cartografie, precum și a fondului de documente istorice, tot el făcând donații deosebit de valoroase ce proveneau atât din colecțiile proprii, cât și din fondurile de carte veche și manuscrise descoperite la diferite mănăstiri și biserici din întreg spațiul
BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285727_a_287056]
-
hărți, planuri, fotografii, desene, picturi, afișe, litografii, ilustrații de carte, caricaturi de epocă, serii de mărci poștale etc.; - inscripțiilor pe ceramică sau pe piatră, pe lemn sau pe metal ori pe ziduri; - sculpturilor, sarcofagelor, ceramicii, pieselor de artă minoră, pieselor numismatice, tapiseriilor etc.; - uneltelor, mașinilor, armelor etc.; - obiectelor, locurilor, cetăților, fortărețelor, edificiilor, monumentelor și tradițiilor orale din mediul Înconjurător etc. Prin autenticitatea lor, aceste surse de natură foarte diversă, care reprezintă probe evidente, atestatoare ale unor fapte și evenimente istorice dintr-
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Heliade” și „Lazăr”. Deosebit de valoroase au fost și donațiile de opere de artă, precum cea a lui George Oprescu, de monede, oferite de V. A. Urechia, D. A. Sturdza, Constantin Orghidan sau de Mihail C. Suțu, organizatorul, de altfel, al Cabinetului numismatic, donațiile în stampe, hărți, dar mai cu seamă în cărți. Însemnata donație făcută în 1867 de episcopul Buzăului, Dionisie Romano, care a oferit întreaga bibliotecă de cărți vechi a căpitanului Constantin Cornescu-Oltelniceanu - punct de plecare pentru viitoarea Bibliotecă a Academiei Române
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
mai tânăr dintre toți În acest grup de prieteni, a fost și cel mai longeviv (moare În Franța În 1880). Henry Court a publicat și o History of Sikhs, Lahore, 1888 (reed. London, 1959). Pentru o reevaluare a colecției sale numismatice s-a pronunțat Elisabeth Errington, „Rediscovering the Coin Collection of General Claude-Auguste Court: A Preliminary Report”, Topoi 5 (2), 1995, pp. 409-424. Celebra mască a lui Ïiva descoperită de Court a fost reanalizată recent de Gérard Fussman În JA. 94
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Ancient Afghanistan Through the Eyes of Charles Masson (1800-1853)”, International Institute of Asian Studies Newsletter 27(March 2002), pp. 8-9; colecția Masson, a cărei redeschidere, la British Museum, era programată la 11 septembrie 2001, atinge peste 40.000 de piese numismatice, dintre care un număr considerabil nu a fost regăsit decât recent. Cum Elizabeth Errington, curator la muzeul londonez, nu face nici o referire la Honigberger, Însă menționează monede de la Jelalabad păstrate anterior În India Office Library fără a fi identificată sursa
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
purchased under the sanction of the minute of last Committee, from Dr Honigberger”, scrisoare din 24 octombrie 1835, p. 4091 șcf. supraț 6. „Letter of the Trustees of the British Museum to Dr. Martin Honigberger concerning the purchase of his numismatic collection”, cf. Archives of Director’s Office, British Museum, Letter Book, p. 144, scrisoare din 22 august 1835 7. „Letter of the Trustees of the British Museum to Dr. Martin Honigberger concerning the purchase of his numismatic collection”, cf. Archives
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
purchase of his numismatic collection”, cf. Archives of Director’s Office, British Museum, Letter Book, p. 144, scrisoare din 22 august 1835 7. „Letter of the Trustees of the British Museum to Dr. Martin Honigberger concerning the purchase of his numismatic collection”, cf. Archives of Director’s Office, British Museum, Letter Book, p. 147, scrisoare din 27 august 1835 8. „Letter of the Trustees of the British Museum to Dr. Martin Honigberger concerning the purchase of his numismatic collection”, cf. Archives
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
purchase of his numismatic collection”, cf. Archives of Director’s Office, British Museum, Letter Book, p. 147, scrisoare din 27 august 1835 8. „Letter of the Trustees of the British Museum to Dr. Martin Honigberger concerning the purchase of his numismatic collection”, cf. Archives of Director’s Office, British Museum, Letter Book, p. 148, scrisoare din 29 august 1835 9. Copper Coins, purchased of Dr Hönigberger șsicț in September 1835, Catalogue of the British Museum, 8 folios, including 24 coins 10
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Lahore. De mai multe ori a adunat averi considerabile și le-a pierdut. Aventurier de mare clasă, Honigberger nu fusese niciodată, totuși, un șarlatan. Era un om cultivat În foarte multe științe, profane și oculte, și colecțiile sale etnografice, botanice, numismatice și artistice au Îmbogățit multe muzee ilustre”. Ultimul paragraf e un rezumat surprinzător de clar al „farmecului misterios” și totodată al vieții lui Honigberger. Însă continuarea trece deja, postulativ, către regimul fantastic: Înapoia, În afara, Înăuntrul acestor date, personajul - care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
continuitate și va fi, treptat, instituționalizată, mai ales de către puterile coloniale ale zonei. Deocamdată Însă sunt numai cinci-șase nume care contează și care devin fondatorii unei tot mai laborioase branșe a orientalisticii. Cei care i-au trimis „un vast material numismatic și epigrafic lui Prinsep” au fost, recapitulează A. Imam2, câțiva: generalul Ventura, Cautley, Charles Masson, Honigberger, James Gerard, Keramat Ali și Mohan Lal. Unii Însă au considerat, pe nedrept, că numai lui Ventura i s-ar cuveni acest merit, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
către literatura și breasla scriitoricească din Republica Moldova. În 2000 se remarcă interesul special pentru popularizarea programului național consacrat lui Mihai Eminescu, consemnându-se detaliat sesiunile științifice, volumele omagiale, festivitățile desfășurate în „Zilele Eminescu” de la Ipotești și Botoșani, emisiunile filatelice și numismatice etc. Binevenită este și inițiativa de a se tipări lista anuală a lucrărilor sponsorizate de stat. Alți colaboratori: Dan Simonescu, Marina Preutu, Ileana Băncilă, Ion Scurtu, Radu G. Țeposu, Gheorghe Lăzărescu, Virgiliu Ene. V.T.
UNIVERSUL CARŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290361_a_291690]
-
în secolul al XVIII-lea, recurge la mărturiile unor bătrâni localnici, ale tatălui său, la propriile amintiri, utilizează calendarele și presa vremii, poate și jurnale de campanie ale regimentelor grănicerești bănățene. Cronica include și informații oferite de izvoare arheologice, epigrafice, numismatice, de cărțile populare și de folclor. Problema cuceririi și romanizării Daciei, cu referiri mai bogate la Banat („Dația Ripenzi sau Râpărea”), tratată nu foarte diferit în raport cu istoricii Școlii Ardelene, este susținută cu noi argumente, aduse de descoperirile arheologice din regiune
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
Academiei Române (1976), Premiul „Perpessicius” al revistei „Manuscriptum” (1993), Premiul Uniunii Scriitorilor (1999), Premiul Ministerului Culturii (2001). A fost decorat cu Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a III-a, și cu Ordinul „Steaua României” în grad de Ofițer. Face parte din Societatea Numismatică Română și din American Biographical Institute. În noiembrie 1993 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A folosit uneori pseudonimul Gabriel Dragomir. Cultura veche românească și-a găsit în Ș. un cercetător de vocație: avizat, harnic și meticulos, preocupat
STREMPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289979_a_291308]
-
interpretarea semasiologică (O problemă semantică: „genunchiu” în sens de „neam”, „gintă”, Semantism românesc și semantism balcanic); a demonstrat originea unor nume și porecle; a analizat metodic toponimia românească; a pus în lumină marea bogăție sinonimică a limbii noastre (în terminologia numismatică și juridică, în denumirile calului, „dracului”); a rezolvat numeroase cazuri de etimologie populară (Glose românești în patronimice armenești din Ardeal, Contribuții onomastice, Din onomastica folclorică, Note de toponimie dobrogeană, Din toponimia românească: Abrud, Caransebeș, Lăune etc.). A aprofundat cercetarea elementelor
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]