531 matches
-
Și masa." 91 După botez, una dintre rugăciunile pe care le rostesc părinții și pe care o învață și copilul, mai târziu, primenește întreaga casă: "Cruce-n casă, / Cruce-n masă, / Cruce-n patru cornuri de casă. " 92 Astfel, ceremonialul nupțial este o continuare a ritualului de inițiere, specific imaginii mitice, dar și o împlinire a omenescului, din perspectiva integrării în existențial.93 Meta-imaginea se înfățișează ca un sincretism al devenirii arhetip-mit în care oratio capătă valențele unui spațiu al reprezentărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ba cu buruiene, dar toate erau degeaba, că tot se vedea. Dumnezeu a văzut păcatele omului și din ceasul acela a făcut ca pământul să fie întunecat."148 Pământul este părtaș la evenimentele esențiale ale omului: nașterea pe pământ, uniunea nupțială pe pământ, moartea pe pământ, fiind și "martor la unele jurăminte și hotărnicii"149. 3. FOCUL Considerat "principiu de creație și de metamorfoză, centru de iradiere a vieții spirituale" 150, focul l-a condus pe om la porțile divinității. Simbolizând
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
casa și odaia pentru a-l feri pe copil de șerpoaică. Când avea loc "colocăria" (masa închinată nașilor), mama punea în fața fiecărui mesean o ulcică (cană) cu apă care trebuia băută pentru norocul copilului.214 b. Nunta Încadrând ritualic ceremonia nupțială propriu-zisă, elementul acvatic are rol de incipit și de consacrare a nuntirii. Scalda are loc în ajunul sau în ziua cununiei, într-o "apă neîncepută" în care se pun bani de argint, lapte dulce, un fagure de miere, flori frumos
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o-mbrăcat / Și apoi le-o blăstămat / Și din gură-o cuvântat: / O, voi, junghiuri mari, / De capul răilor mari / Să rămâneți / Și să vă pierdeți! / N. să fie curat / Și luminat, / Ca de Maica Domnului lăsat!" 257. b. Nunta Ceremonialul nupțial înfățișează, aproape în toate momentele desfășurării, o simbolistică a legăturilor prin roadele pământului: grâul, sarea, cânepa, inul. Astfel, când are loc "încredințarea" ("așezarea", "legătura" sau "logodna"), în Bucovina, cel mai bătrân dintre cei mai "cu vază" dintre oaspeți ascunde inelele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
brațe, iar, dacă o poate ridica "ea va fi mai mare în casă, iar de nu, soacra", apoi, "învălește focul pe vatră" ca să "astupe gura bărbatului și a soacrei, că să nu zică vreodată ceva" 296. Focul ritualic, din cadrul ceremonialului nupțial, este moștenit de la popoarele antice. La romani, mirele își așteaptă mireasa în casă, "cu apă și cu foc de vatră sau altarul casei", potrivit credinței că "din căldură și umezeală se nasc toate, așa și familia". Mireasa se stropea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
taie câteva pene de găină, crezând, astfel, "că-i taie piedica". Când copilul merge în picioare singur, ai casei rostesc "pomu´, pomu´" sau "copăcel, copăcel", "ca să crească și să stea ca un copăcel, drept în picioare" 326. b. Nunta Bradul nupțial, prin permanența sa, ocrotește viața nou întemeiată prin unirea mirilor. Asfel, casa mirelui și casa miresei sunt împodobite, în Bucovina, cu cetină verde de brad, iar în alte părți (cum ar fi în Dobrogea), înainte de cununie, doi feciori merg înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
brebenoc. Dacă, după cununie, în viața tinerilor căsătoriți apar necazuri, se spune că perechea nu a fost cununată "cu cunună de prun sau de alt pom roditor, ci cu cunună de rug" 333. La huțuli, pomul ritualic prezent și în cadrul nupțial era pinul. Astfel, la împodobirea pomului de nuntă, druștile cântă: Se mlădiau ramurile de brebenoc, / Ei, copacul răsucit, / Copacul de pin, unde crescutu-mi-a? / Ba pe nisip galben răsăritu-mi-a, / Din zăvoi des curmatu-s-a, / Pe piatră albă cioplitu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fire de ață multicoloră), iar, în vârf se pune un clopoțel. "Steagul" apare și la românii din Macedonia și se numește "flambură" (flamură), în vârf având o cruce din lemn în care se înfig trei mere. Acest obicei al steagului nupțial este de origine slavonă, utilizat, mai ales, la slovaci și la sârbi, maghiarii adoptându-l de la sârbi. 340 La huțulii din Bucovina, se împodobesc două steaguri, unul pentru mire și unul pentru mireasă, făcute din "doi pomi de cedru". "Îmbrăcatul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ne-am luat / Și am plecat / Pe crângul pământului / Pe stelele ceriului, / Pe lumina soarelui. Nu mult după ce-am plecat / O stea ni s-a arătat, / O stea mândră, luminoasă, / Ce lucea spre această casă."78 Cosmicul devine cadrul nupțial atunci când "unirea" este interzisă de anumiți factori sociali: "Constantine, Balucele! Leagă calul de zăbrele / Și-i dă fân cu floricele / Și-l adapă-n covățele, / Și ia-n mână două mere / Vin-la mama de mă cere.../ de m-a da
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
depărta / La soar-ne-om încredința, / La lună ne-om cununa. Este-un popă-ntre molizi / Ce cunună pe fugiți, / Este-un popă între fagi / Ce cunună pe cei dragi."79 Pentru trăinicia legăturilor pământești, nunta propriu-zisă trebuie însoțită de un ceremonial nupțial cosmic: "Soră dragă, sorioară! / Îmbracă-te-n rochioară, / Ia-ți năframa din chilie / Fă colaci din nouă grâie / Și haidem la cununie. Că tu ce mi-ai poruncit, / Frumos toate s-au gătit! / Soră-sa Margalina / Din gură mi-i
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bine. Și chiar de-am făcut vreun rău, / Mi-a răsplăti Dumnezeu."132 Drumul inițiatic al împlinirii în social este transpus în planul ceremonialului cosmic, prin intermediul elementelor antropomorfice ale naturii care însoțesc umanul în pragurile de trecere. Astfel, în ceremonialul nupțial, natura participă activ la consacrarea trecerii: "Hai, pornim într-un noroc / Cu tot neamul la un loc: / Grădina cu florile, / Frații cu surorile; / Grădina cu flori bătute / Că-i frumos cu neamuri multe; / Și-i frumos și cu puține / Cine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cea dumnezeiască / Întinzând / Pe Adam din țarină / Cu cuvânt și cu suflare, / Dup-a sa asemănare."139 În orația de nuntă predomină această percepție a umanului ca microcosm, care face posibilă desfășurarea ritualică a evenimentului propriu-zis. Fiecare moment al ceremonialului nupțial formează cadrul ontologic al devenirii umanului. Astfel, "pețirea" presupune un ritual al "căutării" în care umanul suferă o transfigurare a identității proprii: Noi suntem trimiși domnești, / Sfetnici mari, împărătești. Tânărul nostru-mpărat / Pe aici c-a mai umblat, / Și primblându-se-n
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pedepsindu-le, când le găsește lucrând, întocmai ca Marți-seara."61 Timpul istoric este reînnoit periodic, prin intermediul timpului mitic, creația inițială a universului fiind repetată ritualic în actele magice care însoțesc pragurile de trecere. Astfel, "săptămâna" primordială este reamintită în orațiile nupțiale, tocmai pentru a reînnoi și sacraliza timpul profan: "Că numai Dumnezău e negreșit / Care toate-n lume le-a rânduit. / Luni a făcut sămn cu mâna / Și s-a făcut lumina; / Marți a făcut pomântul / Numai cu cuvântul, / Miercuri marea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în riturile de trecere, ouăle erau purtate în buzunar de plugarul finlandez, în timpul semănatului, estonienii mănâncă ouă în timpul lucrării pământului, iar țăranul român îngropa cojile de ouă în brazdă sau le aruncau înaintea boilor, când porneau la plug; în ceremonialul nupțial românesc, după ce se întorc de la biserică, mirele și mireasa trebuia să mănânce un ou. De Paști, pentru realizarea coparticipației cu strămoșii, cojile de ouă roși erau aruncate pe o apă curgătoare pentru a ajunge în țara blajinilor.249 Ca simbol
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și cocoșul, găina călăuzind momentele semnificative ale vieții, în plan uman, iar cocoșul, ca reprezentant al planului cosmic, vestind și drămuind timpul. Găina și cocoșul au încărcătură ritualică, fiind prezente, în ceremonialul de trecere, ca simboluri ale prosperității, ale comuniunii nupțiale sau sunt călăuze a sufletului pe lumea cealaltă. Pasăre htoniană, găina este un simbol al dragostei și al fertilității: "găină se cuvine să ducă mirele și mireasa preotului, înainte de nuntă, îndată ce s-a început a striga vestirile. Mirele se cuvine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
gătit pe păun și pe urmă pe păuniță. Ei i-a pus numai crucea în cap și îndată a cântat cucoșul, ș-a rămas neîmpodobită, de altfel ar fi avut și ea așa pene ca și păunul."265 În ceremonialul nupțial, păunul și păunița sunt prezenți ca element comparativ care resemantizează imaginea binară, devenită complementară prin paralelismul analogic: "Pe deasupra istui sat, / Zarea focului se zărește, / Mândru păun se rotește; / Nu mi-i păun rotilat, / Da-i mirele fermecat / De mireasa din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mai fi disprețuite. În țara Românească, logodna rămâne o etapă importantă înainte de căsătorie, iar răgazul apare ca foarte lax și lăsat la libera alegere a părților. Tinerii au vreme să se cunoască, părinții încep pregătirile și cheltuielile pentru fes ti nul nupțial. În fapt, de aceștia din urmă depinde prelungirea sau scurtarea perioadei; cu cât pregătirile sunt mai avansate, cu atât nunta se face mai repede. După cum am arătat în capitolul anterior, logodna este un moment foarte apro piat de ne go
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
perioadă. Să le luăm pe rând. Ges turi ri tu a le (sărutarea tinerilor sau sărutarea mâinilor), schimbul de inele, promisiuni de căsătorie sunt cele trei tipuri de comportamente care pecetluiesc simbolic acordul dintrecele două familii. sărutarea tinerilor ca gest nupțial important în rituaul de logodnă apare în Pravilă, dar în practică este mai puțin întâlnit. De asemenea, apare sărutarea mâinilor, gest întâlnit o singură dată și asociat cu schimbul de inele. Este însă posibil ca și sărutarea tinerilor să urmeze
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
toate riturile specifice: învoiala, foaia de zestre, sărutarea tinerilor, daruri de logodnă, ospăț și în final chiar „punerea de soroc pentru nuntă“. Din acest moment, tatăl începe să se pregătească de nuntă și să cumpere toate cele necesare pentru ospățul nupțial. Dacă în sufletul lui mai sunt poate câteva urme de îndoială, asupra ținerii promisiunilor schimbate, ele se risipesc încet, încet cu ajutorul Ilincăi Bucșăneasca. Ea începe deja să folosească limbajul specific acestui tip de re la ție și într-o scrisoare
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de fi ni re. Un soț respectabil, dar și o soție res pec tabilă consideră onoarea sexuală ca o parte in trinse că a reputației ce le asi gu ră res pec tul comunității. La sfîrșitul fes ti nu lui nupțial, soții con su mă căsătoria, petrecând nopatea îm pre u nă. bărbatul este singurul judecă tor al acestei situații, iar sângele vir gi nal îi con fir mă aș tep tă ri le. A doua zi, proba virginității, că ma
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
schimb amical de triluri. Raoul imită strigătele animalelor, în principal pe cele ale păsărilor. Primăvara, imitându-i cântul, poate face un cuc să se apropie la câțiva pași de el și să intre în transă mimând un fel de paradă nupțială. Idem cu o cucuvea, pe care o aduce într-o asemenea stare de extaz amoros, încât reușește să o captureze câteva nopți la rând. Fascinat de fauna sălbatică, pleacă adeseori în călătorii de descoperire în Africa, unde se apropie, observă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
reveniri spune Platon se produc atunci cînd ordinea eternă redă fiecărei specii revoluția sa circulară. Există un număr geometric a cărui virtute prezidează, pentru oameni, generațiile mai bune sau mai proaste. Dar problema definirii acestui număr denumit, în general, "număr nupțial" nu a fost rezolvată nici de Platon, nici de Aristotel și nici de cohorta de matematicieni moderni ce i-au urmat în această întreprindere. Considerațiile lui Platon prefigurează primele încercări de modelare matematică și econometrică din secolul al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fi Isabel. Milà își calcă pe inimă și acceptă dedublarea și travestirea, nu fără riscul de a-și pierde idenitatea. De milă, de silă, dar și din rațiuni practice, se lasă siluită de trista figură a cavalerului firului de nard nupțial, un amant căzut în fetișism, de vreme ce o îmbracă pe Milà în vetustele veșminte ale lui Isabel, spre a retrăi o imagine ce i s-a refuzat. După Revoluția Garoafelor, Milà, datorită acelei relații nefaste, va fi silită să revină la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prezența-absență a Celuilalt, convertită în aburire, întunecare, uneori chiar alienare totală de sine. Și, cel mai adesea, ritualul demențial al estropierii partenerului, amintind pe undeva de întunecatele cântece de dragoste și moarte ale Ilenei Mălăncioiu sau Angelei Marinescu. Autoarea Camerei nupțiale descrie cu aceeași voluptate lentele apropieri-depărtări, sfâșieri de sine și de celălalt, ca secvențe ritualice obligatorii într-o eternă antecameră a morții-iubire: "Lăutarii, dănțuitorii/ s-au îmbrăcat în negru și te caută./ Eu mă apropii temătoare,/ îmi sfâșii cămașa. Fâșia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
livrescă. În seria de topoï recurenți în texte ca Nunta patetică, Împărtășanie, Imn luminii se înscriu împărtășania și cuminecarea, îngerul, sfințenia, lumina și mai ales nunta, în sensul originar, biblic, al ceremonialului, de unire întru Domnul. Semnificația teologală a ritualului nupțial apare transcrisă direct, în terminologia specifică (nuntă, miel, Mire, Mărite), dar și prin aluziile religioase savante: undeva e invocat chiar sfârșitul Sfântului Maxim Mărturisitorul, altundeva Hipolit îi adresează Fedrei un imn liturgic ca cel închinat Fecioarei ("fericită ești tu între
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]