366 matches
-
o.... Morală: De-s niște ,,foști" și s ușori, Își dau greutate-n gâlceavă, Și azi se mai cred seniori! Când de fapt sunt...o pleavă! FABULA BERBECULUI Într-un târg sărac, undeva spre Vaslui, Un copilandru fiul...nuș'cui, Oacheș, murdar, pirpiriu, chiar... slăbuț, Oferea spre vânzare uitându-se șui, Un cățel ?, o...pisică?... era un mieluț Sărman ca...stăpânul lui, Și era...berbecuț; Un cioban din acel sat, De băutură...din milă, Cumpără făptura umilă De la sărmanul băiat. Trecând
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Vodă și călugărul Neofit se întreceau în vești tulburi, ce veneau atât din partea turcilor cât și din partea creștinilor, domnița Catrina, uitându-și rangul, îl îmbrățișa pătimaș pe tânărul diac: Cât te am așteptat, Radule! suspină ea dulce, acoperindu-i fața oacheșă cu sărutări. Mai încet, domniță, rosti el încurcat, că nu s-au culcat toți ai casei! Nu-mi pasă de nimeni! Iubirea-i patimă pentru mine! Ba pentru mine-o fi doar pacoste! zise încetișor tânărul, înghesuind fata domnului spre
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Riverside Drive și începură să cerceteze de la distanță clientela. Sachs îl apucă brusc pe Bell de braț și îi arătă lângă casa de marcat o pălărie de catifea și un bici de piele. Sachs se grăbi către patron, un individ oacheș, probabil din Orientul Mijlociu. - A fost o femeie pe aici mai devreme? întrebă ea, făcând un semn către cele două articole de călărie. - Da, dar a plecat. Acum zece minute. Era... - Era însoțită de un bărbat? - Da. - Bărbos și îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fier forjat care înconjura grădina școlii, privind bănuitor spre direcția din care sosise. Nimeni. Nici lucrători cu lădițe cu unelte, nici bărbați cu geci sport. Era... - Fiți amabil, părinte... Surprins, își întoarse rapid privirea și dădu de un bărbat masiv, oacheș și nebărbierit. - Da? - Ați venit pentru recital? întrebă omul, făcând semn către Școala Cartierului. - Da, răspunse el, încercând să-și controleze tremurul vocii. - La ce oră începe? - La 8. Dar porțile se deschid la 7 și jumătate. - Mulțumesc, părinte. - Nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
chestie, deși s-ar părea că întrebuințez o altă amintire, tocmai pentru ca să ocolesc cu dibăcie, noaptea nunții mele”: „Ca băiat mic, dintr-o joacă mi-am fracturat umărul stâng. Dus în grabă la spital făcui acolo cunoștință cu un băiețaș oacheș și ceva mai răsărit, care avea un genunchi albastru și umflat cât o pâine. A doua zi furăm amândoi aduși în sala de operație. Mi-aduc aminte de chipul unui medic bătrân, cu tichia și halatul alb, cu trupul gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o masă de spital. „Scrie o carte despre carne”, încercă să mă convingă el, pornind iarăși muzica gravă a graiului său cu vibrațiuni profunde. „Să vorbești, de pildă, despre carnea catifelată a fecioarelor din faza pubertății. De cea de muiere oacheșă cu sânii pietroși și cu pielea brună și aspră la pipăit. Despre carnea de om mort. De a mânzatului jupuit și trecut prin țeapa de fier a cuierului din hală; despre carnea de ciupercă, și câte ceva și despre cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
amputare și copilire, una de fiecare vers, a fost necesară În vederea sintezei care ne uimește astăzi. Prima ciornă era sonetistică și suna așa cum strălucește În continuare: Căpcăun din Creta, minotaurul sălășluiește În propriu-i domiciliu, labirintul: pe când eu, folcloric și oacheș, lipsit sunt de-adăpost la orice oră. În ce privește titlul, Să te trezești cu noaptea-n cap, el comportă o modernă elipsă a secularului și mereu proaspătului proverb Nu se crapă de ziuă mai devreme, oricât de cu noaptea-n cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de pâine și cu apă de la robinet. Tertio, a pus pe ele o mână de cremă de ghete, pentru ca pătrățelele să devină În Întregime negre. A avut, e drept, scrupulele de a trimite fiecare dintre creațiile sale, care rămăseseră la fel de oacheșe, cu numele scris corect, iar la expoziție puteai citi Cafeneaua Tortoni sau Chioșcul cu ilustrate. De altfel, prețurile nu erau uniforme; variau după minuțiozitatea cromatică, racursiurile, compoziția etc., a operei șterse. În fața protestului formal al grupărilor abstracte, care nu acceptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
februarie 1953 PROCURORUL DE L.A. SE RELAXEAZĂ ÎN TIMPUL CAMPANIEI CU O FRUMOASĂ MULATRĂ de Sidney Hudgens Lui Bill McPherson, procurorul districtual al orașului Los Angeles, Îi plac fetele Înalte, cu picioare lungi, apetisante, cu pieptul mare - dar să fie și oacheșe, și brunețele. Din Sugar Hill, Harlem, pînă În Darktown, L.A., bărbatul de 57 de ani, Însurat, cu trei fiice adolescente, este cunoscut drept un tataie libidinos, care Își cheltuie fondurile secrete În locuri Întunecate, Însă foarte fierbinți, unde sondele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aparențele, faianța amplifica sunetul, iar Juliei Îi venise ideea că vocile lor, lipăitul apei și frecatul picioarelor În cadă ar putea fi auzite În camerele de jos. — Uite ce piele neagră ai, În comparație cu a mea, continuă Helen. Pe bune, ești oacheșă ca o țigancă. Presupun că apa mă face să par mai neagră, răspunse Julia. — Dar pe mine nu mă face să par mai neagră, zise Helen. Își Îndesă carnea rozaliu-gălbuie a stomacului. Mă face să arăt a șuncă presată. Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vagabond. Poliția s-a comportat cu destul de multă decență. Crezi că arăt ca o străină? Căuta o cheie, dar Își ridică fruntea cînd puse Întrebarea. Helen Îi privi fața, apoi se uită În altă parte. — Presupun că din cauza tenului tău oacheș. — Da, și eu cred asta. Acum ar trebui să fie totu-n regulă, de vreme ce ești cu mine. Tu ai o față de floricică britanică, nu-i așa. Nimeni nu te poate confunda cu altceva - arăți a Aliată. Iată-ne. Locul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plăcea că uniforma nu stătea bine pe el. Și-l putu imagina Într-o haină oarecare, cu o cămașă, o cravată și o vestă. Se mai uită o dată la mîinile lui de maimuță și-și imagină cum arată În rest: oacheș, cu fuoiare de păr pe piept, pe umeri, pe fese și picioare... MÎnerul de la ușă fu Încercat din nou și el tăcu brusc. Urmă o bătaie și un strigăt: — Hei! Ce tot faci acolo? Era unul dintre canadieni. Reggie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sînt treaz. Se uită la Încheitura lui goală. Era un punct În care părul Începea să crească din carnea străvezie de la baza degetului mare, și, din nou, se gîndi, fără să vrea, dar cu plăcere, la brațele și picioarele lui oacheșe... Întinse mîna și-l ciupi cu vîrful degetelor. Unghiile i se Înfipseră acolo și el Își retrase repede brațul. — Au! Ai exersat chestia asta! Cred că ești o spioană afurisită! Își frecă locul ciupiturii și apoi suflă acolo. Privește, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o agresară pe mireasa răvășită, trecînd printr-un Întreg repertoriu de acte sexuale dinainte pregătit. Chipurile lor nu apărură nici o clipă În cadru, dar am observat că bărbatul cu pielea Închisă la culoare era de vîrstă mijlocie, iar brațele lui oacheșe și musculoase erau ale unui mardeiaș angajat să dea nedoriții afară de prin cluburile de noapte. Cel mai tînăr, cu silueta aceea tubulară tipic englezească, părea să aibă puțin peste treizeci de ani. Avea mișcările unui dansator profesionist, manipulînd cu pricepere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu piele, cu fața ascunsă de o pălărie cu bor larg și voal, tot trăgînd de centura de siguranță cu mîna Înmănușată, de parcă voia să-i reamintească uriașei mașini cine-i era stăpînul de drept. La volan era maghrebianul cel oacheș, iar În spatele lui, pe strapontină, ședeau cei doi tineri germani. Mașina opri În dreptul treptelor, Mahoud claxonă, iar cîteva clipe mai tîrziu David Hennessy și surorile Keswick ieșiră din restaurantul thailandez; porniră Împreună În direcția clubului, cu o mulțime de pliante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ținu, într-un bocet amarnic, gălăgios și îndelungat încât, de după o perdea, unde stătuse ascuns un timp, ieși securistul, pe care goldăneștenii îl cunoșteau din vedere, fiindcă hoinărea, în civil, pe la crâșmele din iarmaroace și printre căruțele țăranilor. Securistul, un oacheș cu ochi albaștri, care vorbea cursiv atât rusa, cât și germana, îl bătu, de astă dată, prietenește pe umăr, zicând colegilor: E clar ce e cu ipochimenul. Are un sindrom disociativ. Vorbele acestea, care pe Iuga îl făcură să nădușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lor, de la Școala de reeducare. Șase! supraveghetorul! sparse unul gâlceava, creată pe terenul de joc, folosindu-se abil de această mincinoasă primejdie, cu rol de supapă pentru tensiuni minisociale. Uite-l, ăla e bun de portar! îl remarcă Labă cel oacheș pe Mircea, care privi cu dezamăgire la pantofii săi cu catarame de alamă galbenă și izbuti să declame împăciuitor: Numai zece minute băieți, fiin'că am o treabă! Cu o căznită diplomație, față de ambele echipe, apără spărtura din peretele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de prieteni zurbagii, care se dedau cu frenezie momentului de animație artistică și de fericire. Vladimir, român din provincie, se trezise, fără să știe cum, în acea frăție de pahar, majoritatea fiind localnici, provenind de pe întinsul Bărăganului, mulțime de bărbați oacheși și palavragii și de femei, care garantat fuseseră deflorate, încă din adolescență, în secvențe tulburi și ținute în secret de ele însele. Încercă să se încadreze episodului, să-și asigure confortul psihic necesar și să se acomodeze pe deplin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe pace. Daca tăcem, nu de răul și frica radicalilor tăcem. După aceea arată cum conservatorii au combătut războiul ofensiv și au crezut că și Camerele or fi contra lui, și cum s-au înșelat, căci națiunea, mai ales cea oacheșă de tot, reprezentată de d. Fundescu, au fost pentru război până în pânzele albe. Un singur lucru uită "Romînul". Națiunea, care urmează totdeauna porunca Domnului ei, precum se și cade, și înconjură steagul țării, oriunde va fi dus, acea națiune nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a început a se lega in spice și că e speranță că eventualul ministru al învățăturilor publice - care-o fi - bazat pe acele studii aprețuite în congresul filologilor de la Florența, va introduce în școli limba și literatura unui neam cam oacheș care pe noul ministru eventual îl interesează din cauze cu totul altele decât cele filologice; va zice un alt glumeț că evreii din Galiția au mare talent pentru finanțe chiar când n-au învățat decât patru clase primare și cursul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
am dezobișnuit. — Veniți din străinătate, nu-i așa? — Da, din Elveția. — Ptiu! Departe v-a mai împins soarta!... Brunetul fluieră și izbucni în hohote de râs. Discuția se înfiripă. Amabilitatea tânărului cu pelerină elvețiană, dispus să răspundă la toate întrebările oacheșului său vecin de compartiment, era extraordinară și cu nimic suspicioasă față de absoluta desconsiderație, față de caracterul deplasat și inutil al unora dintre întrebări. Răspunzând, îi spuse, printre altele, că, într-adevăr, a lipsit mult din Rusia, peste patru ani, că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și râse cu poftă când, la întrebarea: „Și v-au vindecat?“, blondul îi răspunse că „nu, nu l-au vindecat“. — He-he! Asta înseamnă că le-ați dat o groază de bani, iar noi, aici, îi credem, observă caustic pasagerul cel oacheș. — Ăsta-i adevărul gol-goluț! se insinuă în discuție un domn de alături, prost îmbrăcat, care părea a fi un funcționar încărunțit în rangul de uricar, de vreo patruzeci de ani, solid, cu nasul roșu și fața coșuroasă. Ăsta-i adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Parfionovici Rogojin, cetățean de onoare prin naștere 5, care a murit acum o lună și a lăsat un capital de două milioane și jumătate? Dar tu de unde ai aflat că a lăsat capitalul curat de două milioane și jumătate? îi reteză vorba oacheșul, necatadicsind nici de data aceasta să-i arunce funcționarului măcar o privire. Ia te uită! spuse el și îi făcu prințului cu ochiul spre celălalt. Ce folos au ăștia că-și bagă îndată nasurile ca niște lingăi? Dar e-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
copil sugar în brațe, o fată de treisprezece ani, tot în doliu, care râdea foarte mult, căscând grozav gura și, în sfârșit, un ascultător extrem de ciudat, care stătea întins pe canapea, un ins de vreo douăzeci de ani, destul de frumos, oacheș, cu părul lung și des, cu ochii mari și negri, cu tuleie de perciuni și barbă. Acest ascultător, s-ar părea, îl întrerupea adeseori și îl contrazicea pe Lebedev, care perora; probabil că din acest motiv râdea restul publicului. — Lukian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Reuniunii Muzicale ne-au dat nenumărate dovezi vii în privința aceasta. Deși poate să fi fost un contingent oarecare de frumoase vieneze pur sang printre numeroasele românce, această împrejurare n-a adus desigur nici un prejudiciu impresiunii generale a splendidei festivități. Tipul oacheș a fost amestecat cu cel bălan în modul cel mai armonic. Frumusețea feminină, toaletele bogate și pline de gust și multe riviere de briliante strălucite caracterizau balul. Coloane de mărgăritare și rânduri de perle figurate concurau împreună într-o lumină
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]