369 matches
-
primi în casa lui, nevrednică de o asemenea cinste, după care îl conduse la primul etaj, pe o frumoasă scară în stil baroc, vopsită în albastru. La trecerea lui d'Arrast, se deschiseră câteva uși, prin care se iviră capete oacheșe de copii ce dispărură de îndată, cu râsete înăbușite. În camera de oaspeți, de o frumoasă arhitectură, se aflau doar câteva mobile, din crengi de palmier împletite, și niște colivii mari cu păsări ce făceau o larmă asurzitoare. Balconul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
era chiar în dreptul ferestrei mele, la câțiva pași de clădire, și m-am dat puțin înapoi ca să nu mă observe. O cunoșteam, firește, pe Laura, dar niciodată nu-i dădusem atenție. Mi se păruse o încrezută. Era înaltă, foarte subțire, oacheșă și semeață, cu părul tăiat scurt. Șarpele care dansează la capătul unui baston, cum am citit într-o poezie. Dar tonul ei mușcător, tăios, ironic cu care reteza orice elan celor care vroiau să se apropie de ea, mă făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o poezie foarte lungă. Strofele recitate de dânșii semănau între ele până la greață. Nici o dezvăluire mediumnică. Nici o sclipire de individualitate. Din toată șandramaua aceea amorfă s-au distins totuși două exemplare mai fistichii. Primul dintre ele, un individ delicat, subțirel, oacheș, taciturn, păpușesc, cu mișcări țăcănitoare și nevrotice de figurină mecanică, în poemele căruia toate zgârciurile, bubele, marile defecte și micile izbânzi ale Cenaclului de Luni se regăseau îngroșate. Cel de-al doilea, fonf, masiv, calamburgiu, tenisman, prahovean, c-o mustață
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
le dau cadouri prietenilor mei? Lui Vultur-în-Zbor Nicholas Deggle nu i se păruse niciodată geniu exceptând poate, faptul că avea un talent genuin când venea vorba să accepte cu grație generozitatea binefăcătoarei lui. Iar cu înfățișarea sa rafinată, zvelt și oacheș cum era, plin de inele și parfumat nici nu părea să aibă nevoie de cadouri. Cum el scăpase de ravagiile înaintării în vârstă, Vultur-în-Zbor nu înțelegea motivul dependenței Liviei de Deggle. Pe măsură ce femeia îmbătrânea, devenea tot mai interesată de supranatural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
s-ar veseli atât de tare Precum o fac în astă moarte vie. Ici vezi femeia plină și bălaie 130Ce lasă-ncet să cadă a ei straie; Zâmbind rămîne-n mijlocul mulțimei Precum ar fi ieșit din caldă baie. Ici una oacheșă se-ntinde-a lene În brațu-unui bărbat ce, de sub gene, Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, Setoși de patimi c-ale unei hiene. Iar una stă cu ochii ei să soarbă Pe-un vechiu ostaș cu-ntunecime oarbă Și degețele fine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
reciproc și-o Întrebă: Ce țî-a mai făcut curvariu’ ista de tata, mamă ? Anetă, am ajuns prea departe, sunt la capătu’ răbdării! Nu-i ajunge Lisandra din Poiană, de care huiește satu’! O mai găsit și o țigancă din Vaslui, oacheșă și care Îi mănâncă banii atunci când merge singur cu oale la târg! A adus-o la mine și a zis: Iată, femeie, de la doamna asta cumpăr eu jumalț pentru oale! Fă cunoștință, s-o știi de-acu! Se Înnoptase bine
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pentru că Victor, bărbat tânăr și frumos, era dorit de multe „ibovnice”. Tot umblând cu căruța să vândă oale prin satele apropiate, peste câteva luni, Într-o seară târzie, s-a Întors și a intrat În bordeu cu o fată mărunțică, oacheșă și cu o față curioasă și zâmbitoare, un fel de păpușă cam joasă și cam grăsuță, zicând: Va, Îți fac o surpriză! Îți aduc o mamă, spune-i „Săru’ mâna, mamă!” Copilul se freca la ochi și nu putea crede
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
puzderia de „cioricei care Îi rodeau stomagul”, așa cum spunea bunicu’ Ghiorghi atunci când „Îl năpădea foamia”. A mâncat două feliuțe de pâine cu parizer, s-a săturat și la un moment dat a surprins privirile sigure de izbândă și libidinoase ale oacheșului tovarăș de călătorie, a văzut fulgerele de supărare din ochii bunicii sale și, cuprins de neputința din Cociobana, și privindu-l furios pe celălalt ocupant al compartimentului trenului de noapte a strigat indignat: Ganu’! Ganu’ rău! Ganu’! Ganu’!, și tot
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o agresară pe mireasa răvășită, trecînd printr-un Întreg repertoriu de acte sexuale dinainte pregătit. Chipurile lor nu apărură nici o clipă În cadru, dar am observat că bărbatul cu pielea Închisă la culoare era de vîrstă mijlocie, iar brațele lui oacheșe și musculoase erau ale unui mardeiaș angajat să dea nedoriții afară de prin cluburile de noapte. Cel mai tînăr, cu silueta aceea tubulară tipic englezească, părea să aibă puțin peste treizeci de ani. Avea mișcările unui dansator profesionist, manipulînd cu pricepere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu piele, cu fața ascunsă de o pălărie cu bor larg și voal, tot trăgînd de centura de siguranță cu mîna Înmănușată, de parcă voia să-i reamintească uriașei mașini cine-i era stăpînul de drept. La volan era maghrebianul cel oacheș, iar În spatele lui, pe strapontină, ședeau cei doi tineri germani. Mașina opri În dreptul treptelor, Mahoud claxonă, iar cîteva clipe mai tîrziu David Hennessy și surorile Keswick ieșiră din restaurantul thailandez; porniră Împreună În direcția clubului, cu o mulțime de pliante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe clanță și o deschise. Nu văzu nimic înăuntru, doar în sobă, limbile focului, fiindcă noul chiriaș era în altă parte. N-o văzuse pe maică-sa vreodată plângând, dar de-atunci își aminti lacrimile ei care străluceau pe obrazul oacheș precum niște sfori de catarg care îi trimiseseră copilăria în lume. — Ce e, mamă? o întrebase orbit dintr-odată de plânsul ei. Din acel moment învăță că femeile care lăcrimau îi istoveau inima și că nu trebuia să le vadă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a lăsat-o la poartă. Au vorbit puțin, că-i era frică să nu vină hapsânul din oraș. Lina i-a spus necazul. Nu se putea face nimic, trebuia să se supună. Băiatul ascultase cu capul în pământ. Pe obrazul oacheș se lăsase tristețea. Ar fi vrut să plângă, dar i se făcuse rușine. Își mușca buzele mici și scormonea țarina cu piciorul. La despărțire i-a întins repede mâna și-a fugit. Ajunsă acasă, a căzut pe pat, ostenită și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și goli păhăruțul ei. Soacra și Lina nu se îndemnau. De afară se auzeau glasurile gunoierilor. Mirosea a iarbă proaspătă și soarele sclipea încă în geamurile murdare. Aglaia tot mai trăncănea. Lina o privi ostenită. Avea o fată slabă și oacheșă, uscată de vânt, numai ochii vii, negri și mici jucau tot timpul sub niște sprâncene dese, ascuțite. Gura ei ca o pungă se deschidea și se închidea fără încetare. Când râdea, i se vedeau dinții rari, pe care muierea îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
limba la el. Dumitale-ți mai arde să glumești, zău! - Stai, să-ți aduc un șervet! Intră în casă. Veta trecu pragul după el. Afară însera. Procopie aprinse lampa. Îi întinse prosopul moale, care mirosea a săpun bun. Acum obrazul oacheș îi strălucea. Își scutură pletele negre și aspre, umezite puțin în margini. - Dă-mi și un pieptene! 266 Se apropie de o oglindă mică, atârnată într-un colț al odăii, și se pieptănă îndelung, cu mișcări leneșe. Când termină, veni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-l auzi pe învățător, destul de departe pentru a fi la adăpost de întrebările și de inevitabilele sale mânii. Alături de mine se afla cel mai drăcos dintre toți copiii din cartier: Harun, zis Iscoditorul. Era de vârsta mea, avea pielea foarte oacheșă, haine uzate și cârpite, dar mereu curate. Încă de la prima încăierare, am devenit prieteni, pe viață și pe moarte. Nimeni nu-l vedea fără să-l întrebe despre mine, nimeni nu mă vedea fără să se mire că el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de lanț de ancoră. Se Întoarse cu toate acestea, tot pe brînci, adăpostit acum de stînci și arbuști, și porni grăbit și silențios către apus, către zona cea mai sălbatică a insulei. În curînd, găsi ceea ce căuta. Bărbatul, mic și oacheș, fără Îndoială o corcitură de indian și alb, cu părul lung și negru, nasul incaș și gura și ochii de european, stătea aplecat deasupra unui mic rezervor de apă și Își umplea butoiașul cu ajutorul ibricului și al pîlniei. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
traversase eroic ineditul unei aventuri extraordinare, pline de capcane și pericole. La 6 dimineața, se dusese după lapte. Fusese cât pe aci să relateze povestea casieriței grase, amărâte că fiu-său nu intră de doi ani la facultate și vânzătorului oacheș, tânăr cu perciuni negri și inel gros de aur, calificat în alte ocazii "un individ obraznic". Își revizui însă în ultima clipă intențiile, considerîndu-le sub demnitatea sa. În consecință, dăduse târcoale magazinului vreo zece minute așteptând doi amici pensionari care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-n umed aur ici o stea, colo o stea Și așa senin e focul, cât le numeri păru-n barbă, Bătătura cea din țoale, pe cărări fire de iarbă, 505Și ca merele de roșii stau fetițele-n văpae, Două-s oacheșe ca sara, mijlocia e bălae, Iar Călin, lungit pe burtă și cu mînile pe coate, Cam cu chef le povestește întîmplările lui toate Și la capăt se chitește: - Măi fărtați, socot așa: 510Fata mare și cea mică le luați de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
brațe. Tot ce-ar zice i se cade, Tot ce-ar face bine-i șade, Și la vorbă de s-o-ntinde, Vorba dulce bine-o prinde, Și de tace iarăși place, Că are pe vino-ncoace; 94 {EminescuOpVI 95} Oacheșă și sprâncenată Și la îmblet alintată - Ar trebui sărutată. Pe când arde focu-n vatră, Lupii urlă, cânii latră, Iar ea toarce din fuior Legănând cu un picior Albia c-un copilaș, Adormit și drăgălaș, Alb ca felia de caș. Și ea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
te ții așa măreață, Că și eu sunt albineț Nu mă țin așa măreț. Ucigă-te toaca, drace, Cum nu lași dragostea-n pace, Ci tot umbli ca s-o strici, 192 {EminescuOpVI 193} Ce bătae - ai să mănînci! Neagră, oacheșă la gene, Potrivită la sprincene, Neagră, oacheșă cum ești Pe mine mă prăpădești. Foaie verde ș-o cucută, De dragostea mea cea multă, Mi-a căzut lumea urâtă Că mi-e mândra frumușică- Vedea-o-aș pe bătătură Să sbiere
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sunt albineț Nu mă țin așa măreț. Ucigă-te toaca, drace, Cum nu lași dragostea-n pace, Ci tot umbli ca s-o strici, 192 {EminescuOpVI 193} Ce bătae - ai să mănînci! Neagră, oacheșă la gene, Potrivită la sprincene, Neagră, oacheșă cum ești Pe mine mă prăpădești. Foaie verde ș-o cucută, De dragostea mea cea multă, Mi-a căzut lumea urâtă Că mi-e mândra frumușică- Vedea-o-aș pe bătătură Să sbiere ca o nebună, Și eu, dragă, peste
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din care răsărea ca un cuib alb o cetate frumoasă, care de albă ce era, părea poleită cu argint. Din zidurile arcate răsăreau ferestre strălucite, iar dintr-o fereastră deschisă se zărea, printre oale de flori, un cap de fată, oacheș și visător, ca o noapte de vară. Era fata Genarului. 321 {EminescuOpVI 322} - Bine-ai venit, Făt-Frumos - zise ea, sărind de la fereastră și deschizând porțile mărețului castel, unde ea locuia singură ca un geniu într-un pustiu - astă noapte mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pentru ca să mă fac iar frumos și strălucit. Făt-Frumos îl ascultă. Se dete jos de pe cal și-și așternu mantaua pe năsipul încă fierbinte. Dar ciudat... ochii fetei se-nfundase în cap, oasele și încheieturile feței îi ieșise afară, pielița din oacheșă se făcuse vânătă, mâna grea ca plumbul și rece ca un sloi de ghiață. - Ce ți-i? o întrebă Făt-Frumos. - Nimica, - nu mi-i nimica, zise ea cu glasul stins; și se culcă în năsip, tremurând ca apucată. Făt-Frumos dădu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Înfloriți, ale căror flori erau atât de atrăgător de pline de sevă, se schimbau deja sărutări. —Cine e aia? Lângă mine stătea proțăpită pe un scaun de bar o tipă cu trăsături foarte exotice, care săruta de zor un bărbat oacheș. Ea Îl Împingea din ce În ce mai mult În muchia blatului de la bar. Părea să fie cât se poate de neconfortabil pentru el. În timp ce era presat astfel, o tichie Îi căzu deodată de pe cap și ateriză pe bar. El nu băgă de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fac? Apropo, soața lui a terminat liceul? Demult. Cred că are mai bine de un an, poate chiar doi, de când este încadrată la "Librăria Noastră" ca vânzătoare. Am văzut-o și eu. Să nu o mai recunosc. Cum era ea oacheșă cu... [...] Cu părul despletit și oxigenat, completă Bidaru. Când intru în librărie, se face că nu mă cunoaște. În realitate, mă doare-n cot. Păcat însă de Mișu. El e băiat bun și tocmai din acest motiv a și căzut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]