921 matches
-
fiindcă textul trebuie „blindat” cu bibliografie de ultimă oră. Blindat până la sațietate, ostentativ chiar, cu texte din postmodernism, foarte serioase. Altfel riscăm ca În momentul În care Corin ar publica textul, el să se lovească de o nemeritată deriziune. Sindromul obedienței academice internaționale Îl cunoaștem foarte bine: acum cinci ani, dacă venea cineva cu un proiect, evaluatorul Îl răsfoia să vadă dacă apare sau nu În el Fukuyama. Nu apare? Textul se aruncă, autorul e un retardat. Azi, de același oportunism
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
orice regim comunist - deci și cel din România (care, În plus, imita asiduu modelul sovietic) - Își propusese crearea „omului nou” (pe care analiștii fenomenului l-au văzut ca pe un homuncul), acest lucru s-a petrecut mai cu seamă prin intermediul obedienței rezultate din reacțiile pavloviene pe care s-a scontat: românii fuseseră supuși prin diferite mecanisme ale fricii, un rol aparte avându-l Securitatea ca instituție omnipotentă și omniscientă (automitizată și răspândindu-și propagandistic mitul confecționat). În ultima etapă a comunismului
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai ales În poziții-cheie, Întâlnim creaturile cele mai abjecte, atât ca limbaj, dar remarcabile și prin comportamentul suburban. Peste tot În România, limbajul violent, agresivitatea de tot felul și mârlănia cea mai frustă sunt fenonomene „piteștizatoare”. Un alt semn este obediența, slugărnicia dezgustătoare, ale cărei forme infame devin periculoase atunci când este vorba despre structurile decizionale politice sau când avem de a face cu instituțiile administrației publice. Piteștizarea se derulează continuu la ghișeele aparatului de stat, În orice contact direct cu birocrația
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Dacă modelul unic ar fi reușit, nimeni nu ar mai fi dorit o schimbare. Incapacitatea comunismului de a crea un model cultural a dovedit În cele din urmă eșecul unei filosofii. Teroarea nu a indus niciodată viabilitate societății, chiar În obediența totală a anilor 1947-1953. Mi se pare foarte interesantă și de succes educarea de tip comunist tocmai după anii ’60, când se renunță la violența fățișă și se urmează tactici mai subtile. Modelul omului nou a rămas spânzurat deasupra societății
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
unui neostalinism (ceaușist). Această reeducare cred că a izbutit la noi, prin diferite mecanisme ideologice, prin diferite instituții, cu ajutorul ramificațiilor și controlului Securității, dar și al populației Înseși, obosită și hărțuită de teroare, care devenise dresată sau acceptase (prin pasivitate) obediența și resemnarea. Sigur că au mai existat opoziții și revolte, dar În general poporul român a fost până la urmă reeducat. Momente esențiale de revoltă au fost greva minerilor din Valea Jiului (1977), apoi 15 noiembrie 1987 la Brașov, apoi decembrie 1989
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fier” care să facă ordine și se bucură paroxistic atunci când mai cade - foarte rar, din păcate - câte-un cap de sus. Nostalgia parului totemic, din vremea lui Țepeș, e foarte puternică și azi. Și ar mai fi ceva, legat de obediență. Amintea Marius de situația spirituală românească În comparație cu țările din jur - Polonia, Ungaria... Totuși, catolicismul nu este ortodoxism... Marius Jucan: Exact. Ștefan Borbély: Haideți să discutăm lucrurile acestea pe față. Iertați-mi această blasfemie, Însă unde a reușit educarea impecabil este
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ca model lui G. Călinescu în portretul consacrat istoricului. Nici V. Pârvan, „îmbrăcat în negru ca un pastor protestant” (detaliu preluat de Călinescu: „Pastorul Brand al lui Ibsen, cu haina neagră”), nu e cruțat, cu toate că i se recunoaște știința. Din obediența tânărului Pârvan față de Iorga, profesorul său, se trag concluzii defavorabile pentru caracterul marelui arheolog. În portretul în cărbune al lui Sadoveanu, ca și în cel al lui Pârvan, asperitățile, estompate discret, nu sar în ochi. Față de Camil Petrescu însă, „tânăr
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
tutun (1984). Istoricul literar, comparatistul și eseistul G. este precedat și apoi dublat de un scriitor polivalent. Inițiată prin placheta Anna-Mad, scrisă sub imbold avangardist, creația în versuri va continua printr-o serie de volume, marcând, în pofida unor gesturi de obediență față de imperativele ideologice ale epocii, dorința de evaziune dintr-un mediu constrângător, aspirația spre durabilitate, luciditatea trăirii, așteptarea și speranța, ca în Ultimul peisaj al Orașului Cenușiu (1946), Primăvară în Valea Jiului (1949), Întâmplări din Marea Răscoală (1953), Balade (1956) și
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
fi cooptați în conducerea săptămânalului până la numărul 9/1967, când se renunță din nou la menționarea colegiului de redacție, din care făceau parte Alexandru Oprea (redactor-șef adjunct) și Mihail Stoian (secretar de redacție, în locul lui Haralamb Zincă). Starea de obediență față de modelul cultural sovietic o ilustrează primii ani de existență a publicației. Apar lungi poeme politice, cum sunt Despre pământ (3/1954) și Ție-ți vorbesc, Americă! (39/1954) de Maria Banuș, Bădița Ion de Nicolae Labiș (8/1954). G.l.
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
grad cu viața poetei, iar viața devine poezie. L. are o sensibilitate de seismograf la schimbările meteosociale, lăsându-se învăluită de o tristețe adâncă atunci când asistă la vânzarea de țară, la trădare „ca-n Miorița”, când detectează lichelismul bolșevic și obediența față de „ocupanți”, de demonii albi, lupii lăsați la „stână pentru pace”, când îi privește pe îmbolnăviții de sine și de neant. Timpul îi amintește clipa „căderilor ancestrale”, iar între Poet, identificat cu Geniul, Dăruitul suprem, Ascetul, și lumea schimbătoare se
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
O națiune este o comunitate de oameni care Împart o experiență de viață comună, În timp ce statul este o instituție politică care controlează sau posedă o regiune geografică În scopul exploatării ei și face aceasta folosind mijloace violente pentru a obține obediența sub conducerea sa. Ceea ce este unic În era modernă este uniunea națiunii și a statului Într-o singură entitate. În Europa medievală, existau mii de comunități mici și izolate, a căror experiență de viață comună avea caracter local, neextinzându-se
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
la Istanbul - 40.000 de aspri, „birul lui în țară”) și își lăsau rudele în mare sărăcie (ca albanezul Leca Racotă - mort înainte de 17 august 1606 - trădător de profesie - l-a părăsit pe Mihai Viteazul și pe alții -, pe care obediența arătată imperialilor nu l-a scăpat de paupertate ori ca alt alogen, grecul Cârstea Drăgescu [Scordocul], înrudit prin nevastă - Marica - cu Bălenii, care a fost închis și ucis din porunca lui Constantin Brâncoveanu). Văduva marelui logofăt Grigore Grădișteanu, Stanca, fiica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a cazului. În plus sunt explicate efectele pe care evenimentele vieții trăite de individ le au asupra ființei sale morale. Interiorizarea acestor evenimente modifică Persoana, sensul existenței sale și odată cu acesta și destinul. Noi suntem, din perspectiva acestei gândiri de obediență existențialistă, cei care „rezultă din Întâlnirile cu hazardul”. Acest punct de vedere schimbă complet modalitatea de a Înțelege Persoana umană. Destinul nu mai este ceva fixat anterior. Destinul, ca finalitate, este rezultatul, concluzia existenței noastre, al modului În care individul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
despre care vine din spectacolul morții celuilalt, resimțit ca o ruptură a comunicării, ca o despărțire definitivă. În ceea ce privește moartea mea, aceasta nu mai contează pentru mine, Întrucât „nimeni nu-și trăiește (În planul conștiinței saleă propria sa moarte”. Filosofiile de obediență existențialistă se recunosc În gândirea lui S. Kierkegaard, care transformă și concentrează tema morții În grija pentru viață și sentimentul de angoasă. Viața devine, În felul acesta, „o boală mortală” (S. Kierkegaardă. Un ultim aspect referitor la atitudinea omului față de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Republică și monarhie). Direcția cultural-literară impusă de strategia partidului unic răzbate și din beletristica propriu-zisă, căreia ziarul îi face loc din când în când în paginile sale: o literatură profund marcată de conjunctura politică, de canoanele realismului socialist și de obediența colaboratorilor. Uneori cu anume ezitare, alteori pe față, aceștia erau nevoiți ori considerau util să își adapteze scrisul canoanelor, pe care, de altfel, mulți au știut să le exploateze oportunist în beneficiul propriei cariere, ceea ce se vede clar din versurile
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
normele impuse de stat, care cultivă un „tip uman” specific unei autorități centrale unice, intolerant față de orice schimbare, restrictiv și represiv față de orice încercare de împotrivire și în care posibilitatea de afirmare liberă a individului este suprimată, fiind înlocuită de obediența absolută față de legile impuse; acesta este un tip de stat închis, static, rigid. În statul democratic, normele de comportament individual și colectiv sunt echilibrate între nevoi și realizări, liber manifestate de membrii societății, care sunt însă responsabili moral și social
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Biblioteca lui Virgil Teodorescu, L, 1993, 29; Dicț. analitic, I, 98-100; Micu, Ist. lit., 240-241, 338-339; Popa, Ist. lit., I, 252-253; Alex. Ștefănescu, Virgil Teodorescu, RL, 2002, 36; Dicț. scriit. rom., IV, 537-541; Marian Victor Buciu, Virgil Teodorescu. Provocare și obediență, CNT, 2003, 5-8; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003, 238-245. R. D.
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
o mai veche conferință a lui B. Delavrancea). Răspunsul indignat al scriitorului este teribil, iar degetul acuzator pus pe semnatarul ignobil - Grigoriu Moldovan - îl arată „trădător de neam”. Pe aceeași linie este redactată rubrica „Lupta noastră”, excelând nu doar în obediența față de autorități, cât mai ales în insanități, atacuri la persoană și răfuieli - cele mai multe ale redactorului -, vizând cu precădere instituții din București, pe Ioan Slavici și revista „Tribuna” din Sibiu, alte periodice românești din Blaj sau de aiurea. Criptonime și pseudonime
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
punând în aplicare tot soiul de pedepse printre care și cele corporale, ghidându-se dupa proverbul :”frica păzește gospodăria”, adoptând o atitudine de superioritate, cel mai probabil că o consecință firească va fi aceea de dezvoltare a unei atitudini de obediență și supunere în raport atât cu părinți, cât și cu persoanele care semnifică autoritate (profesori, șefi), manifestând lipsă de inițiativă și încredere în forțele proprii. Mai mult decât atât, acest mod de disciplinare va crea un lanț de frustrări, intra
PĂRINŢII, MODELE ALE COPIILOR –CONSECINŢE POZITIVE ŞI NEGATIVE. In: Arta de a fi părinte by Roxana Tudorache () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1391]
-
educative, în sensul că părinți aparținând unor categorii socio economice diferite transmit copiilor valori diferite. În clasele mijlocii și superioare sunt valorizate autonomia și stăpânirea de sine, imaginația și creativitatea, în timp ce în „clasele populare” accentul este pus pe ordine, curățenie, obediență, respect al vârstei și al regulii exterioare, respectabilitate, capacitatea de a fi descurcăreț . Chiar dacă mult diminuat în prezent datorită educației școlare, rolul familiei de transmițător al cunoștințelor și abilităților profesionale, know how, savoir-faire, de constituire a identității profesionale are loc
STILURI EDUCATIVE ALE PĂRINŢILOR. In: Arta de a fi părinte by Luminiţa Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1403]
-
psihologică: • Inițierea unor programe de instruire a tutorilor, în scopul popularizării unor comportamente parentale eficiente, evidențiate de specialiști. Astfel de studii au arătat că un bun părinte este acela care reușește să răspundă adecvat nevoilor copilului sau să dezvolte, nu obediența, ci respectul individualității și autonomia de la vârstele cele mai fragede. Astfel, relațiile permisive determină comportamente uneori imprecise, alteori agresive și neascultare; cele autoritare determină supunere și lipsă de inițiativă și respect de sine, ori agresivitate, iar cele supraprotectoare tind să
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
nici să nu disprețuiești, ci să te străduiești neîncetat să înțelegi acțiunile umane”. Examinez „dosarul de cadre” al tatălui meu nu pentru a arăta personalitatea lui Ion Chelcea, pentru a elogia - eventual - verticalitatea lui morală sau pentru a-i justifica obediența - atâta cât a fost -, ci pentru a atrage atenția asupra unui tip de document social a cărui valoare pentru reconstituirea istoriei recente, a perioadei comuniste din România nu a fost remarcată până acum. Mi se pare curios că oamenii nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nomenclaturii și ale familiilor 13 acestora reprezintă, de asemenea, un factor important în pierderea încrederii în regim a populației. De aceea, ele sunt prea puțin făcute publice și funcționează, parcă, semiclandestin. Fără îndoială, ele au darul de a răsplăti fidelitatea/obediența sau pur și simplu de a cointeresa aceste persoane în menținerea regimului, însă sunt ținute, pe cât posibil, departe de ochii și urechile omului de rând, pe care este de presupus că îl revoltă. În cele din urmă, aș dori să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
adevăr astfel, atunci cazul Dobre este emblematic pentru acțiunea de spălare a creierului, care a izbutit, la nivelul maselor, în România comunistă. Nimic mai (anti)pilduitor decât un lider grevist care, după reprimarea protestului, schimbă baricada. Dobre a dovedit tipica „obediență de robot” pe care a mizat regimul comunist pentru a spăla creierul poporului român. Securitatea i-a confecționat lui Dobre, pentru cei rămași în Valea Jiului, un destin punitiv: a răspândit zvonul că acesta a fost judecat și trimis la închisoare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
domeniile vieții cotidiene: familial, profesional, relațional etc. (Ioniță, 2003). O analiză istorică de dată recentă a evidențiat existența unui fenomen caracteristic regimului comunist din România: violență extremă împotriva oricărei manifestări neconforme cu modelul comunist care a produs o reacție de obediență generalizată la nivelul întregii societăți și un efect pregnant de nivelare socială (Oprea, 2002). Oficializarea vieții publice și private prin întărirea controlului social, ritualizarea și birocratizarea societății au stopat procesele de afirmare a individualității și de promovare a valorilor (Chelcea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]