951 matches
-
reprezentînd absența ori insuficiența inteligenței ecosistemice, este În mod clar păcălit de creatura sa, care Îi este superioară. Omul n-a fost făcut pentru această lume și nici lumea pentru om. În esență, demnitatea specifică a omului nu provine din obediența, ci din Împotrivirea lui față de cosmos. Iar faptul că el se situează Împotriva lumii se Însoțește cu exaltarea naturii umane, care se Înalță deasupra lumii unde se află În exil. Astfel principiul antropic este negat, Însă dintr-o perspectivă pesimistă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aprecierile criticii anterioare; trebuie spus că demersul exegetic nu își propune să polemizeze, să avanseze ipoteze contrastante sau puncte de vedere opuse, ci doar să aprofundeze o latură insuficient explorată. De aici, uneori, senzația de prea-cuminte conștiinciozitate academică, de oarecare obediență în (re)-formularea aprecierilor. Rigoarea observațiilor relevă însă un ochi analist pătrunzător și predilecția pentru taxinomii pertinente, de care nici un cercetător al publicisticii argheziene n-ar trebui să facă abstracție. Cu o altă energie hermeneutică, abordarea Ruxandrei Cesereanu, focalizată pe
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
remarcat contrastul comic între pretenția de sobrietate, generată de statutul impozant al adversarului, și surprinderea lui în ipostaza declasantă a igienizării personale. Evident, câmpul semantic al cuvântului "pedicur" folosit și în alte texte antiiorghiste are conotații polemice, semnificând: lingușirea, servilismul, obediența compromițătoare, care-i caracterizează pe acoliții lui Iorga. Ironia debușează în parabola zeflemitoare ce exploatează, în continuare, aceeași contradicție, cu aportul oximoronului și al sugestiilor senzoriale: "Or fi ele îmbălsămite unghiile sacre de la picioarele apostolului, dar nu pentru mirosul tuturor
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
discursul parental când tatăl reamintește propria sa copilărie grea, făcând imposibilă orice repetiție pentru cel care are acum o "viață prea frumoasă"550. Trimiterea copilului la nulitatea sa îl umple de o rușine de nedepășit pe care o încearcă în obediența față de o putere arbitrară, în tentativa de transgresiune, în neputința de a asculta 551. Această datorie căreia nu ne putem sustrage și pe care nu o putem achita și care isprăvește prin a îngloba întregul spațiu familial într-o încâlceală
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cu statul, autoritățile locale, partidele politice, sindicatele, unele instituții precum școala 105. Mai mult, slăbirea semnificativă a ponderii partidelor politice și a sindicatelor sau a clerului catolic, etnicizarea crescândă a raporturilor sociale și politice generează o modificare a formelor de obediență și de supunere. Modurile de mediere a raportării la politic, care se consolidează de douăzeci de ani, se manifestă mai ales prin înmulțirea și generalizarea legăturilor contractuale dintre instituțiile statului și colectivitățile teritoriale apărute în urma descentralizării, pe de o parte
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
cotidian aflat în legătură cu FPI a publicat această frază cunoscută de toți în antetul fiecărui număr. 35 Acest etnonim (desemnându-i inițial pe comercianții malinké) reunește și conjugă în mod dinamic diferite moduri de identificare și tinde din ce în ce mai mult să indice obediența musulmană (incluzând numeroși străini) sau pe cei originari din nord. 36 Astfel, de exemplu, când Ouattara era prim-ministru, introducerea unui permis de rezidență obligatoriu pentru cei veniți din statele vecine a furnizat pretextul unor constante hărțuiri polițienești împotriva rezidenților
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
N-ai să vii și n-ai să morți / N-ai să șapte între sorți / N-ai să iarnă, primăvară / N-ai să doamnă domnișoară (N-ai să vii); Și s-auz cum urlă lin gornetul / lehuz, un aer trimbulind" (Obediență). Toate punctele de vedere stănesciene despre Cuvinte și necuvinte în poezie, cu variațiunile lor, se regăsesc regrupate sintetic într-o pagină din Respirări (Despre Renunțarea la cuvinte avea să mediteze și Ana Blandiana). Dar să-l urmărim pe Nichita: "Poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu calități, dar supuși unor câmpuri situaționale defavorabile parcurg un proces de schimbare care-i transformă și-i determină să facă rău, să Întreprindă lucruri la care În condiții obișnuite nici nu s-ar fi gândit. Zimbardo le enumeră: dezinvidualizarea, obediența față de autoritate, pasivitatea În fața amenințărilor, autojustificarea și raționalizarea. În timp ce scriu aceste rânduri, se Întâmplă să citesc Memoriile lui Valeriu Anania, mitropolitul Clujului, și să pot ilustra cu secvențe istorisite de acesta privind procesul de „reeducare”, organizat de administrația Închisorii Aiud
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
societăți vor să controleze totul este plasa psihosocială, amestec de presiune psihologică și formare dirijată. Scopul urmărit era identificarea, alinierea, supunerea, hipnotizarea. Dacă totul este prescris, dirijat, cenzurat - cuvântul, gestul, atitudinea, comportamentul public -, rezultatul este cel așteptat: conformismul, comportamentul duplicitar, obediența față de modelele servite. Acest mod de adaptare se prelungește apoi În ființa personală, pătrunde În viața privată, În relațiile cu cei din jur. Individul Își pierde treptat eul, renunță la propria personalitate, modelându-se după dorința celor care dețin puterea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nimeni nu era lăsat În grupul său, cu prietenii săi, se practica strategia „relațiilor interpersonale dirijate”. trebuia să te supui, să accepți această ingerință dacă voiai să fii acceptat la rândul tău. Abia mult mai târziu „aveam să descopăr că obediența față de abuzurile mărunte este școala care pregătește obediența față de marile abuzuri”. Supunerea se Învață, are regimul oricărei achiziții umane, iar prin exercițiu se transformă În practică socială durabilă. Unii dintre participanți Încercau o adevărată plăcere a supunerii necondiționate, inventau ritualuri
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
prietenii săi, se practica strategia „relațiilor interpersonale dirijate”. trebuia să te supui, să accepți această ingerință dacă voiai să fii acceptat la rândul tău. Abia mult mai târziu „aveam să descopăr că obediența față de abuzurile mărunte este școala care pregătește obediența față de marile abuzuri”. Supunerea se Învață, are regimul oricărei achiziții umane, iar prin exercițiu se transformă În practică socială durabilă. Unii dintre participanți Încercau o adevărată plăcere a supunerii necondiționate, inventau ritualuri (gesturi, limbaj), acumulând imense depozite de umilință pe
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
se transformă În practică socială durabilă. Unii dintre participanți Încercau o adevărată plăcere a supunerii necondiționate, inventau ritualuri (gesturi, limbaj), acumulând imense depozite de umilință pe care le vor revărsa apoi față de viitorii subalterni, colegi sau chiar de foștii șefi. Obediența nu este Însă decât mijlocul, nu și scopul. Fiecare individ trebuia să Învețe că practica politică presupune o relație de asimetrie conducător-condus, că este dreptul și privilegiul conducătorilor să-i controleze pe subalterni; iar acest drept desființa ideea de abuz
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
societăți care a ieșit din tovărășie i se potrivește ca o mănușă cartea despre societatea rafinată. Nu prea găsim această instituție la noi, Îmi pare rău să constat. Răsfoiesc cartea istoricului francez. După un excurs amplu despre fidelități nobiliare, onoare, obediență negociată, cultura politeții, mondenitate și spațiu public, riturile nobiliare și eticheta de la curtea de la Versailles, ajung la migrația politeții spre oraș, spre burghezie și clasele În formare. Democratizarea.politeții Înseamnă și revigorarea acestui obicei de curte de acum Îmbătrânit și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
tare, alteori doar șarje amicale, adesea deloc măgulitoare. Puține sunt Însă atât de vitriolate ca cel adresat ieșeanului Mihai Ralea. Bugetivor și profitor sunt cele mai blânde cuvinte, pe celelalte nu le pot reproduce aici. Și nici lista volutelor, mașinațiunilor, obediențelor interesate. Ceea ce-l supără peste măsură pe Pandrea este faptul că protejatul mentorului de la Viața Românească. și-a părăsit binefăcătorii, o listă lungă, Începând cu Ibrăileanu „care i-a dat catedra” și pe care, deși ajuns În situații Înfloritoare, l-
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
este bine de spus că „numai prin participarea plină de experiență la fidelitatea lui Cristos, creștinul, în le-gătura sa cu Cristos, poate rămâne fidel lui Dumnezeu”. Preotul, însă, trebuie să fie fidel și față de Biserică, onorând promisiunile de la Hirotonire (celibatul, obediența față de episcop, voința de a realiza în viața sa misterele pe care le cele-brează la altar, și ceea ce îi este cerut de Omilia citită de episcop în Pontificalul Roman). Este necesară, în aceeași măsură, cea mai deplină fidelitate a preotului
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
care slujește pentru a orândui viața fiilor și fraților, țintind să ajungă două scopuri finale: slava lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor. În consecință, ecleziasticul nu se luptă doar să susțină Biserica, ci o iubește în mod concret, prin mărturia unei obediențe depline și stăruitoare: „Omul bisericii nu este doar obedient, ci el iubește obediența. Nu ar putea să asculte niciodată «din necesitate și fără iubire» [...] Cel care îi poruncește în numele lui Dumnezeu poate să greșească sau să aibă dreptate, poate fi
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
scopuri finale: slava lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor. În consecință, ecleziasticul nu se luptă doar să susțină Biserica, ci o iubește în mod concret, prin mărturia unei obediențe depline și stăruitoare: „Omul bisericii nu este doar obedient, ci el iubește obediența. Nu ar putea să asculte niciodată «din necesitate și fără iubire» [...] Cel care îi poruncește în numele lui Dumnezeu poate să greșească sau să aibă dreptate, poate fi orb sau clarvăzător, intențiile sale pot fi clare sau încâlcite, poate să aibă
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Bronsted). Nu știu nici turca, nici araba, am cunoștințe rudimentare de ebraică. Dar mă voi apuca de ele când mă voi elibera de teza mea (La Dacie sans Rome). Situația istoricilor ruși, de ieri și de azi și cu toate obediențele, este într-adevăr tragică. Nu cunosc un alt caz în istoria mondială în care să se falsifice trecutul într-un mod atât de deliberat și cu șatâtaț tenacitate. Nefericiții - le lipsește secolul al XVIII-lea! Am câteva articole la tipar
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
comune de inspirație și chiar o anume aură de veridicitate legată de acest subiect. Este interesant de urmărit cum se desfășoară acest proces de creație în cadrul primei cărți biblice Facerea -, Dumnezeu poruncind luminii să existe, iar aceasta, în semn de obediență, există: "Să fie lumină! Și a fost lumină." (Facerea, 1, 3). Pasajul biblic prezintă pentru fiecare dintre elementele create doar prima și ultima dintre etapele acestui proces. Dacă în primă instanță verbul (logosul) "Să fie..." cere haosului să se transforme
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cărei credințe s-au remarcat printr-o complexă viziune simbolică, conform căreia orice lucru era dominat de o divinitate guvernatoare, destul de apropiată de conceptul de numina 356. Altfel, religia oficială, fundamentată în principal pe divinizarea împăraților, considerată un act de obediență față de autoritatea romană 357, le permitea cetățenilor de rând ca în viața particulară să venereze orice divinitate doreau, asigurând în acest fel și supraviețuirea cultelor locale 358. Însă, înclinația spre narativism, naturalism și individualizare, deosebește arta romană de cea greacă
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de altă parte, logica subiacentă strategiilor de punere în act a reformelor și provocările cărora guvernele trebuie să le facă față sunt diferite. Așa se și explică de ce raporturile multor state cu organizațiile internaționale sunt marcate de compromis, manipulare, neîncredere, obediență, decuplare, izolare... Gradul de apropiere între sistemele de guvernare ale statelor naționale și modelele în afirmare la scară internațională Puterea de negociere a statelor Ridicat Scăzut Ridicată Compromis Manipulare/ Neîncredere Slabă Obediență Decuplaj/Izolare La compromis rezonabil poate ajunge guvernul
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
organizațiile internaționale sunt marcate de compromis, manipulare, neîncredere, obediență, decuplare, izolare... Gradul de apropiere între sistemele de guvernare ale statelor naționale și modelele în afirmare la scară internațională Puterea de negociere a statelor Ridicat Scăzut Ridicată Compromis Manipulare/ Neîncredere Slabă Obediență Decuplaj/Izolare La compromis rezonabil poate ajunge guvernul unui stat cu putere ridicată de negociere, aproape de noul management public, de modelele în afirmare la scară internațională. În aceste condiții, strategia sa de punere în aplicare a reformelor va putea ține
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
va prefera utilizarea unor comparații de nivel ordinal (de genul: pe dimensiunea X, în cultura națională A se obține un scor mai mare decît în cultura națională B). Vom evita cel mai adesea să afirmăm, de exemplu, că scorul la obediență obținut pe eșantionul românesc este cu 12% mai scăzut decît cel obținut pe eșantionul din Belarus, ci doar e mai rezonabil epistemologic să afirmăm, daca avem date care să ateste asemenea diferențe, că scorul obținut pe eșantionul românesc la obediență
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
obediență obținut pe eșantionul românesc este cu 12% mai scăzut decît cel obținut pe eșantionul din Belarus, ci doar e mai rezonabil epistemologic să afirmăm, daca avem date care să ateste asemenea diferențe, că scorul obținut pe eșantionul românesc la obediență este mai scăzut decît cel obținut pe eșantionul din Belarus. În egală măsură, se impune să se țină seama de problemele care decurg din procesul de eșantionare a subiecților din culturile naționale investigate. Cel mai adesea, eșantioanele pe care se
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
descria ca un proces prin care individul, născut cu potențialități comportamentale considerabile, este condus de grupurile de apartenență spre dezvoltarea unui comportament dezirabil, conform standardelor acestora. Forme specifice de enculturație sînt, de exemplu, duplicitatea expresivă în exprimarea emoțiilor, reacția de obediență la autoritate, favorizarea simbolurilor asistențiale ("părintele 54 PSIHOLOGIE INTERCULTURALĂ care trebuie să păstorească turma"), toate învățate implicit și la scară de masă în vremea comunismului, generînd azi, celor care și le-au însușit, serioase dificultăți în privința asumării rolului de actor
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]