714 matches
-
dark'ning clouds.] 30 "Leave all futurity to hîm. Resume thy fields of Light. "Why didst thou listen to the voice of Luvah that dread morn "To give the immortal steeds of light to hîș deceitful hands? "No longer now obedient to thy will, thou art compell'd "To forge the curbs of iron & brass, to build the iron mangers, 35 "To feed them with intoxication from the wine presses of Luvah "Till the Divine Vision & Fruition is quite obliterated. "They
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
monștri", transferul din real în imaginar, în oniric se produce pe neobservate, "binevoitorii" vecini de bloc ai profesorului devenind creaturi suprarealiste, întruchipări grotești ale fricii funciare, ale spaimelor acumulate pe traiectoriile unei vieți de supunere lașă, de compromisuri și alinieri obediente. Sub agresiunea acestor făpturi goyești, viața de familie a profesorului devine un infern, iar, iar ființa lui e supusă unei devastări catastrofale. Peste toate acestea, piesa lui Const. Popa, în întregul ei, e o amplă metaforă a agresiunii și ocupației
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Varșovia, România își asigurase în ultimii cinci ani o evidentă libertate de mișcare în consens cu promovarea intereselor naționale. România impusese soluțiile de compromis care îi protejau atributele statului suveran și independent în cele două structuri, se eliberase de dependența obedientă de URSS, mergându-se până la desființarea agenturii sovietice din România, se afirmase ca un actor de sine stătător pe arena internațională reușind să stabilească și să dezvolte relații substanțiale cu mai toate statele lumii, alegerea ministrului român de Externe ca
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Comitetului.6 Într-o primă fază, ce a durat până în anii 1963-1964, poziția României în problemele dezarmării, inclusiv cea referitoare la neproliferarea armelor nucleare, nu se diferenția de cea a Uniunii Sovietice. Susținerea propunerilor făcute de aceasta era constantă și obedientă. Ea se exprima, funcție de împrejurări, în declarații oficiale ale Partidului Muncitoresc Român și/sau ale guvernului român. În egală măsură, aceeași atitudine caracteriza luările de poziție ale delegațiilor României în Comisia politică și în plenara Adunării generale a Organizației Națiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
opera lui Teodor Vârnav, cu un răspuns de Al. A. Philippide. Noua serie, inițiată ca urmare a schimbării regimului politic și instaurării comandamentelor comuniste, începe în anul 1949. Virajul neașteptat se oglindește abrupt în conținutul și retorica publicației, devenită brusc obedientă noii conduceri. Centrul de greutate al preocupărilor academice se mută pe evenimente ocazionale, pe fondul unei priviri orientate nesmintit spre Răsărit. Câteva titluri de studii sunt suficient de edificatoare: Pușkin, făclie peste vremuri (A. Toma), Perspective deschise creației literare de
ANALELE ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
unei „implicări” utopice în realitate, construită doar pe o schelărie lexicală ce aparține exclusiv ideologicului. Comunicarea lui Geo Bogza, Perspective..., prezentată în ședința plenară din 25 februarie 1949, este simptomatică. Pornind de la derizoriul propagandistic al unui eveniment minor, scriitorul construiește, obedient, o utopie radical ruptă de literatură, a cărei inconsistență nu poate fi camuflată de nici un arabesc stilistic. Dincolo de „pitorescul” situației, relieful conturat de o asemenea retorică astupă orice libertate stilistică, impunând o poetică emfatică a triumfalismului și entuziasmului deontologizat, ce
ANALELE ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
mongolă nu au avut aceeași soartă (statut): ținuturile de câmpie de pe Volga inferioară și mijlocie și din spațiul ponto-caspic (dintre Marea Neagră și Marea Caspică) au fost efectiv ocupate și înglobate în Imperiul mongol, iar alte teritorii au devenit tributare și obediente politic. Teritoriile mongole din vestul Asiei (dincolo de Volga și Ural) și răsăritul Europei, incluse în Ulus-Djuci sau Hoarda de Aur, au fost concedate încă de Gingis-han fiului său cel mare și descendenților acestuia. La moartea prematură a lui Djuci (1227
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de o amploare și o vehemență ieșite din comun. Pamfletele, mai ales cele îndreptate împotriva monarhiei, denotă o inventivitate și o vervă pe care, în epocă, le mai arată doar Tudor Arghezi. Și concepțiile despre artă, profesate în public, sunt obediente față de ideologia susținută. În articolele Spre arta viitoare și Arta și socialismul, datând din anii 1908-1910, C. actualizează opinii gheriste, exemplificând tendința „pozitivă” cu operele unor Anatole France, Jack London, Upton Sinclair și Maxim Gorki. Tot atunci, recenza elogios volumul
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
de baseball. Jason spune că e ca și cum mintea lui ar găsi mereu și mereu noi motive de îngrijorare. Uneori, înainte lucrările de control, îl doare stomacul de teamă că nu își va aminti ce a învățat. Din cauză că sunt mult prea obedienți și muncitori, copiii cu anxietate generalizată ajung rareori la personalul școlar pentru tratament (Last și colab., 1991). Ei sunt îngrijorați atât în ceea ce privește școala și relațiile cu copii de aceeași vârstă, cât și sănătatea sau chestiuni globale vagi (Strauss, Lease, Last
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Tălmăcel sunt mai intoleranți, s-ar simți mai deranjați decât cei din Ludoș, dacă ar locui alături de ei oameni de altă religie. Oricum, nivelul de intoleranță în ambele sate este scăzut. Diferențele sunt semnificative și pentru obediență ludoșenii sunt mai obedienți (la nivel declarativ, cel puțin) decât tălmăcenii -, de asemenea pentru întrajutorare și pentru gradul de informare cei din Tălmăcel se ajută mai mult între ei și sunt mai la curent cu ce se întâmplă în țară și în lume. În ce privește
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
dar și în reproducerea inegalităților sociale. Pierre Bourdieu a arătat că, deși promovează o ideologie meritocratică, „marile școli” sunt foarte greu accesibile tinerilor care provin din clasele inferioare. Separarea predării de cercetare, accentul pus pe formarea de funcționari competenți, dar obedienți, au legat educația de nevoile statului, au sărăcit zonele de provincie din punct de vedere intelectual și, mai ales, au distrus facultățile de arte și litere. În plus, promovarea prin examene între diferite niveluri, prin sistemul examinărilor naționale introdus în
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
interacțiune, un sistem normativ aflat în conflict cu normele școlii, după cum există altele care adoptă norme conforme cu cerințele instituției școlare. Primele încurajează eșecul școlar, lenea, violența în clasă și au tendința de a-i pedepsi pe cei ce sunt obedienți față de profesori. În cadrul grupurilor din a doua categorie, eforturile de a obține performanțe școlare înalte și conformismul în raport cu normele statuate de profesori sunt valorizate pozitiv. Firește, elevii aparținând grupurilor din urmă obțineau performanțe școlare incomparabil mai bune (Forsyth, 1983). De
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de a reuși În toate domeniile vieții publice, cu condiția să li se ofere o șansă. O consecință directă a acestui fel de a gândi era posibilitatea ca o femeie să aleagă orice profesie, În dauna rolului său de soție obedientă și ocrotitoare a familiei. Astfel, feministele Încurajau femeile să devină Încrezătoare În propriile forțe și chiar competitive și să ceară recunoașterea de către bărbați a talentelor și abilităților lor individuale, chiar dacă aceasta ar fi Însemnat exacerbarea conflictelor dintre cele două sexe
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
prerogativele statului au căpătat un caracter tot mai paternalist. Dezbaterilor ulterioare asupra politicilor de control al căsătoriilor și al reproducerii au implementat măsuri mult mai radicale de reconfigurare a rolului femeilor din participanți deplini la un stat eugenic În supuși obedienți ai unui regim paternalist 35. Justiția ereditarătc "Justiția ereditară" Statul imaginat de Moldovan În Biopolitica depășea În prerogative orice discuții anterioare despre organizarea și guvernarea vieții publice. Noul stat eugenic avea atribuții care se refereau la toate domeniile vieții publice
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
se folosească de faima lui Dumitru Stăniloae. Lectura volumului de amintiri pare să aducă anumite clarificări și În privința raporturilor dintre membrii Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) În anii ’48-1950. Spre exemplu, În toamna anului 1950 se vădea atitudinea obedientă a ierarhiei ortodoxe: Sfîntul Sinod, În frunte cu patriarhul Justinian, consimțea să-l pensioneze În mod arbitrar, la comandă politică, pe Încă tînărul prelat Nicolae Popovici, episcop al Oradei (vezi Arhiva Serviciului Român de Informații, fond D, dosar 2488, ff
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
manifestă cu insistență aici și cultură benzii desenate, revista realizând cicluri după Arthur Conan Doyle, Jack London, Victor Hugo sau chiar după Cervantes. Pe parcursul ultimilor doi ani de apariție se renunța aproape în totalitate la evenimentul cultural, paginile devenind din ce in ce mai obediente ideologic, proletarizate, favorizând materialele economice și de divertisment. Colaborează cu poezie Olga Brateș, iar proza este semnată de Ana Cristea, Simion Săveanu, Radu Dinescu, Traian Coșovei. M. găzduiește sporadic și interviuri, realizate cu respectarea restricțiilor ideologice. Apar, astfel, foarte scurte
MAGAZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287951_a_289280]
-
numeroși colaboratori, masive antologii de „folclor nou”, ilustrativ fiind volumul Folclor poetic nou (1965), care conține texte pseudofolclorice, ocazionale, compuse de activiști culturali, prelucrări de poezii culte, versuri împrumutate - fără mențiuni bibliografice - din alte colecții de prelucrări, reflectând o atitudine obedientă ideologic și o mare disponibilitate pentru mistificare. Studiul Folclorul și educația estetică a maselor (1968) se adresează celor „care lucrează nemijlocit în sistemul culturii de masă”, deci tot activiștilor. O altă diversiune, „creația” poeților țărani în epoca socialistă, va fi
MEIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288080_a_289409]
-
1967), sub îngrijirea lui I.C. Chițimia. Substanța antologiei o constituia folclorul clasic din culegerile consacrate, la care s-au adăugat materiale inedite adunate de cercetătorii Institutului. Nici urmă însă de „folclor nou”, promovat de propaganda comunistă și favorizat de funcționari obedienți ai regimului. Acest fapt nu a trecut neobservat și, deși antologia a fost premiată de Academie, ea va fi dur atacată de ideologii partidului, în temutul oficios de partid „Lupta de clasă”, incriminându-se devieri de la linia ideologică oficială, îndeosebi
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
trompetă / - Tovarăși, faceți loc!” După 1946 J. scrie exclusiv proză, publicând un număr considerabil de volume, fără schimbări semnificative în ceea ce privește calitatea scriiturii. Paradigma tipologică simplistă, schematismul construcției narative, tezismul artificios sunt principalele caracteristici ale unor povestiri și romane tot mai obediente față de ideologia realismului socialist. O nuvelă ca Moartea lui Iosif Clișci (1948) ilustrează, fără talent, discursul postbelic de înfierare a hitlerismului. Într-o Franță ocupată de naziști, oamenii sunt incluși într-o tipologie dihotomică: nemții și partizanii francezi, apărători ai
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
În secolele XI și XII, drept criteriu pentru includerea în comunitatea ungară, gens Hungarorum, servea loialitatea față de regatul creștin. Din legile lui Coloman I (1095-1114) rezultă că era considerat ungur oricine s-a născut sau locuia în regat și era obedient suveranului, indiferent de limba pe care o vorbea sau de originea etnică. În baza acestei concepții, împărtășită și de Cronicarul Anonim, a fost stimulată integrarea reprezentanților altor culte și etnii în societate - se știe, de exemplu, că în legile emise
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
numai că, Întâmplător, este cel mai bun. În consecință, Îți reprimi aprehensiunile și Îl alegi pe el, știind că este cel mai bun pentru postul respectiv. La noi e invers: chiar dacă selecția este publică (de obicei nu e), se alege obedientul, băiatul de familie sau „de comitet”. Nici integrarea noastră În Uniunea Europeană nu va putea eradica această meteahnă: e indestructibilă, fiindcă urcă din fibra noastră levantină, pe care o iubim. Anca Hațiegan: Să deduc de aici că marea nemulțumire a generației
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
August” și se aude „Cântarea României Socialiste”. Titlul unui poem de aici va deveni titlul volumului următor, Sfera gânditoare (1967), care reprezintă un moment crucial în evoluția liricii lui H. Unei sensibilități expansive ce se risipea într-o retorică entuziastă, obedientă uneori față de modelul poetic al proletcultului, i se opune acum spiritul reflexiv „al reîntoarcerii în sine”, al retragerii, „al prăbușirii în sine însuși”. Atracția lumilor subterane, a „spațiului absorbit”, motivul seminței, al germinației structurează o viziune lirică nouă; tensiunile lăuntrice
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
în septembrie 1942. Va colabora la „Revista Cercului Literar” din Sibiu, „Revista Fundațiilor Regale”, „Almanahul literar”, „Steaua”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Jurnalul literar”. A semnat în perioada 1947-1957, folosind și pseudonimul impus Dan Costa, texte obediente față de canonul realismului socialist; un exemplu de o stridență extremă ar fi Naționalism și cosmopolitism în literatura română, publicat în 1949, în primul număr din „Almanahul literar”. Identitatea autorului se dizolvă în aceste pagini de poziționare ideologică a literarului, paupere
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
expresia ezitării unei conștiințe ce se raportează la două tipuri de lume diametral opuse. Primul pornește de la tradiția românească, celălalt reflectă un spirit al timpului postbelic, încătușat în dogme și rigori ideologice, față de care scriitorul are o atitudine nu o dată obedientă. Unele texte se apropie prin simplitate de poezia populară, dar tezismul unor idei oficiale supără. Pâlpâirile de talent nu lipsesc, ca atunci când lumea miraculoasă a eroilor din basmele românești se vrea transplantată în lumea poeziei: „totul e s-ajungi/ înaintea
RUSU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289413_a_290742]
-
-se de categoria scriitorilor care au practicat o lungă, chiar dacă fragilă disidență față de presiunile administrației și ale ideologiei comuniste. Acum își fac loc tot mai des numerele tematice care reduc la limită literatura, poezia și mai ales reportajul, devenind ostentativ obediente față de regimul politic. Revista își pierde credibilitatea și simțul valorilor, promovând o literatură fadă și autori dispuși să-și sacrifice talentul pe scena oportunismului politic. Anul 1989 este semnificativ pentru deruta redacției, care, până la ultimul număr (16 decembrie 1989), nu
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]