19,332 matches
-
Cor. 6, 14). Aceasta o spune Sfântul Pavel, pentru că prin scurgere întinează însăși ființa trupului, fapt care e cu neputință să se întâmple în alt păcat. Iar eu întreb - spune Sfântul Ioan Scărarul de ce la orice alt păcat ne-am obișnuit să zicem numai că oamenii greșesc, dar când auzim că cineva a curvit, zicem, cu durere, că acesta a căzut 130. Părintele Stăniloae tâlcuiește în felul următor acest text: Se poate spune că cineva a greșit și s-a întors
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
care face ca ultimele bariere în materie de sex să dispară, astfel au crescut actele de incest, zoofilie, pedofilie și homosexualitate.205 Aceasta ultimă, cândva un subiect tabu ce provoca reacții de la proastă dispoziție la revoltă, este acum un subiect obișnuit de discuție în mass-media și în programele de învățământ privind educația sexuală, căutându-se explicația ei în genele umane, lucru ce nu este adevărat. În condițiile crizei spirituale a societății, mijloacele de informare în masă și produsele așa zisei culturi
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
boierul ieșean se gîndea să o împuște doar pe soția adulteră. Sau măcar să o expună oprobriului public, alungînd-o din casă cu lăutari care să-i cînte "Curvă ai fost, curvă să fii, / La mine să nu mai vii!", cum se obișnuia în Bucureștii de la începutul secolului al XIX-lea.14 În fine, poate că postelnicul Andronache - cu pistolul încărcat în mînă - se gîndea la sinucidere. "Să-și tragă-un glonț? Păzească sfîntul! / Nici gînd să-ncerce așa pas", spunea Pușkin despre
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
mai discretă în romanele lui decât în societatea și literatura vremii". Dincolo de un remarcabil simț al rezonabilului, ironia istoricului este necruțătoare în a dezvălui și a amenda absurditățile interpreților vernieni în cheie ideologică. Cartea capătă un umor nesperat. "Ne-am obișnuit să trăim cu ideologiile", spune în fugă și oarecum amar istoricul. Apelând la corespondența și la interviurile scriitorului, ținându-se foarte aproape de texte și, mai ales, raportând mereu cărțile la contextul socio-politic al epocii, Lucian Boia face "zdrențe" toate teoriile
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
ceva firesc, este un sistem de evidențiere a unor creații, este o sărbătoare, un joc pe care începem să-l învățăm și noi, cu învingători și învinși, cu dorințe și suferințe, cu erorile și nedreptățile lui. Încet-încet, artiștii s-au obișnuit cu valoarea unei nominalizări - noțiune încă străină în alte bresle - cu emoția aspirației la această distincție, în fond, ca și la premiul propriu-zis. S-a creat o tradiție și este bine să ținem cu toții la astfel de construcții. Dintr-un
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
istoriei, salvându-l, practic, prin oferirea unei vieți normale cu prețul minciunii. Alin este puțin mai mare și înțelege ce se întâmplă. Comunismul este, cum spuneam mai sus, o oroare pe termen lung cu care, mai degrabă, încerci să te obișnuiești decât să o ignori. Cum bine spune și Mircea Mihăieș în Prefață, romanul este "simultan, un elogiu adus tatălui, dar și lumii părăsite de autor în plină adolescență." Tatăl, Marius Teodorescu, este eroul puternic și inteligent, iar copilul martorul înțelept
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
întreaga sa operă în spațiul picturii românești, este un adevăr incontestabil în ordine strict civilă și genealogică, dar fără nici o relevanță în discursul istoriei artei. Neilyes este pictor român prin toate datele carierei sale, deși el rămîne francez prin elementele obișnuite de identificare a persoanei. La fel se întîmplă și cu nativii români care își construiesc exclusiv cariera în alte culturi și în alte contexte socio-profesionale. Care este, în aceste condiții, statutul unor artiști plastici care au ascendență etnică românească, dar
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
Canadianul din mine nu mai suportă praful. În ochi, în nas, în gât, pe cap, pe piele, pe haine peste tot se depune praful sufocant de pe pe străzile capitalei. De unde atât praf și ce componentă are el ? te intrebi nedumerit, obișnuit cu aerul curat și curățenia din alte părți ale planetei. În Chină din timpul Olimpiadei, am simțit poluarea care făcea să nu se poată vedea bine soarele, dar nu simțeam praf în aer. Ce se întâmplă la București ? Cred că
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
s-au adresat celor prezenți (în majoritatea lor sponsori bogați ai campaniei electorale a democraților). Nu m-a impresionat neapărat conținutul discursului fostului președinte american, cât maniera lui de a vorbi, cu care, așa cum am spus mai devreme, nu eram obișnuit. Nu ascult sau privesc discursuri politice decât strictamente profesional, ca să depistez strategiile retorice utilizate. Există oameni care, fără să fi învățat vreodată cum să vorbească în public, reușesc să își capteze audiența. Pe de altă parte, presupuși profesioniști ai oratoriei
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
Bruce Willis, care nici în multiplele Die Hard, nici în super-dramaticul Armageddon nu a fost în stare să scape de rânjetul șugubăț atârnat în colțul gurii, reminiscență probabil a începuturilor lui artistice ca actor de comedie. E adevărat că sunt obișnuit să văd zâmbete nelalocul lor pe fețele politicienilor, președintele României fiind unul dintre aceia pentru care funcția politică pare o permanentă glumă, dar sincer să fiu nu mă așteptam să îl văd și la politicieni cu altfel de școală precum
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
amănuntele tehnice ale manipulării imaginii video. Nici nu m-aș pricepe să le explic. Dar faptul că acel moment a devenit una dintre multele controverse ale lui decembrie 1989 e, cred eu, indicativul gradului de încredere pe care ne-am obișnuit să o acordăm imaginii video. Tocmai pentru că nu avem imagini din acel moment, istoria lui (a momentului) poate fi scrisă și rescrisă; este deschisă interpretărilor, fără ca nimeni să se îndoiască de necesitatea interpretării în sine. Acolo unde există imagine însă
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
bunicului. Dar postura destinsă la tribună a secretarului general al PCUS, gestul energic cu care își punea și scotea ochelarii, modul în care își ridica și cobora tonul vocii, în funcție de importanța a ceea ce spunea, toate erau noi pentru bunicul meu, obișnuit cu un anumit gen de discurs televizat. Că Gorbaciov era unul dintre acei oameni politici cu înnăscut talent pentru oratorie, nu e, cred, de pus la îndoială. Dar că în crearea imaginii lui de lider "iluminat" al PCUS un rol
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
nu fie lipsite și de o legătură cu ceea ce aș numi "marginalitatea" mea. Fiindcă, atunci cînd m-am dus în România, am constatat că oamenii "funcționau" exact așa cum funcționez eu - altfel spus, nu tocmai conform modelului elvețian cu care eram obișnuit. Și am fost curios să aflu cauzele acestei "specificități". Mi-am dat seama că perspectiva asupra lumii - iată folosesc un cuvînt mare - este alta. Unghiul din care sunt privite lucrurile este unul diferit. Cred însă că trebuie să ne ferim
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
de spirit a celor fără speranță, adică a scriitorilor din exil, pentru care „vremea nu mai clădește nici un viitor, ci doar întârzie un Apocalips“. Într-un text destul de pretențios și filosofard, se demonstrează că șansa exilatului nu mai este în timpul obișnuit, ci într-o investiție în Eternitate: „De căile de ieșire din singurătatea lumii și de mersul spre izvorul de ființă și veșnicie, va trebui să vorbească de acum revista Caete de dor“. Refugiul scriitorului din exil în singurătatea sa esențială
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
idee nu avem de-a face cu revelații, se pot reține numeroase imagini, iar versuri splendide se găsesc aproape în fiecare poem. O carte plăcută ochiului și poeme care păstrează emoția și elegantă unei discreții cu care nu prea suntem obișnuiți și cu care e așa plăcut să te răsfeți din când în când! Orașul și prietenii De la cea mai elegantă editură de poezie vine o la fel de eleganță carte cu trei autori-prieteni, o carte închinata Timișoarei. Un tânăr și talentat grafician
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
compensațiile pentru sprijinul acordat aplicandu-se doar celor “grași”(bigwigs, cronies). Oricare ar fi situația, solicitantului ar trebui însă să i se dea un răspuns, măcar printr-un secretar de categoria III. Pe vremuri, cel puțin în SUA, așa ceva era obișnuit:. la începutul anilor '70, familia Parascheva și Iosif Brezean din La Canada, California, cei care îl găzduiseră mai mulți ani pe poetul Aron Cotrus, îmi arătau teancuri de scrisori, toate venite ca răspuns din partea politicienilor americani sesizați de acest cuplu
Relatia ales-alegator: o incompatibiliate? (Ajutor nesolicitat pentru cei care ajung la putere). In: Editura Destine Literare by Claude Matase () [Corola-journal/Journalistic/75_a_303]
-
cu afișele. Însă la insitențele familiei a lichidat puținul pe care îl mai avea la Sucre și și-a instalat farmacia la Barranquilla, lîngă hotelul Prado. Deși avea vîrsta părintelui meu, mi-a arătat întotdeauna o prietenie tinerească pe care obișnuiam s-o însuflețim la cîrciuma de peste drum, și nu o dată am ajuns să ne îmbătăm criță împreună cu toată banda la Al Treilea Bărbat. Mercedes își făcea pe atunci studiile la Medellín și venea acasă doar în vacanțele de Crăciun. A
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
avionul în aeroportul din Alger, ușa salonului de la clasa întîi se deschise pe neașteptate și intră un prinț arab cu tunica imaculată a seminției sale, ținînd pe pumnul strîns o femelă splendidă de șoim călător, care în loc de gluga de piele obișnuită la dresarea clasică avea o cască de aur încrustată cu diamante. Mi-am amintit, firește, de Cayetano Gentile, care deprinsese de la tatăl lui frumosul meșteșug al vînătorii cu șoimi, la început cu păsări autohtone, iar apoi cu exemplare magnifice aduse
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
să le afle toate înțelesurile, cărțile de proză ale lui Dumitru Radu Popa (fie ele volume de povestiri, romane sau pseudoromane) sînt niște incitante șarade epice, pretext pentru subtile dezbateri între specialiști, dar și o lectură plăcută pentru cei care obișnuiesc să citească o carte în metrou, pe drumul zilnic dintre birou și casă. Dumitru Radu Popa, Sabrina și alte suspiciuni, Ed. Polirom, Iași, 2004, 226 pag.
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
nu eram încă deplin familiarizat, dar prin ale căror hățișuri am reușit totuși să-mi fac drum. Foarte repede am ajuns să nu mai silabisesc, să citesc fiecare cuvânt dintr-odată, ca o siglă ușor de recunoscut. Ulterior m-am obișnuit să iau instantaneul unor fraze întregi. Așa a început cariera mea de cititor. Am citit, de atunci, timp de aproximativ optsprezece mii de zile, în cele mai diferite situații. Ca să le evoc pe toate, ar trebui să-mi reconstitui viața
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
mesele iudeo-indienilor. Mă simt extrem de îndatorată față de băieții care mi-au împachetat mobila pentru că m-au ajutat să scap de averea mea mișcătoare, să mă hotărăsc pentru o viață nomadă și să rup, astfel, cu pretinșii inși cultivați. Aceștia erau obișnuiți să mă vadă șezând pe canapelele lor îmbrăcate în stofe proaste de Sumatra, le plăcea să mă vadă cum stau de vorbă cu copiii lor idioți a căror tâmpenie e frumos încurajată de lecții de pictură, balet sau flaut în
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
și traducerea de la Editura Polirom, Iași, 2002, 61. footnote>. Cu siguranță că acesta, dacă a ales să fie creștin, nu se poate să nu cunoască unele lucruri din Scriptură. „Astfel de oameni, într-adevăr, nu așteaptă să devină creștini, ci obișnuiesc să se informeze cu exactitate încă dinainte și să-și împărtășească sentimentele discutând cu cei cu care pot face lucrul acesta”<footnote Augustin, De catechizandis rudibus, VIII, 12. Vezi și traducerea de la Editura Polirom, Iași, 2002, 61. footnote> (fără îndoială
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
nu la pagina din cel românesc. De asemenea, la Indicele de nume proprii, autorul - care o fi el - a găsit de cuviință ca, pentru unele persoane, să menționeze între paranteze statutul lor; faptul nu e greșit, deși nu se prea obișnuiește pentru izvoarele antice, dar e regretabil că, din nou, inconsecvența, care pare a fi trăsătura caracteristică a acestei ediții în toate compartimentele ei, se face resimțită: nu toate numele sunt însoțite de explicații - Apollo, Donatus, Esculap (sic!), Jupiter, Marte, Sibila
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
moment când începuse totul, însă mintea lui refuza să gândească. Tot ce reușise să-și amintească erau gustoasele sandvișuri din avion. Profesorul se miră că se gândea atât de mult la mâncare; intelectul lui primea aceste gânduri cu stângăcie - era obișnuit să fie invadat de idei instructive și abstracte care se instalau în el ca pe niște canapele confortabile. Iar acum în memoria profesorului se fixase imaginea magazinului cu gratii la vitrine și cu rafturile pline de marfă. Puse brăduțul în
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
și din puterea de iradiație nocivă, sensul morții se amână, așadar, indecis. Într-un fel, poezia lui Ioan Es. Pop câștigă aici un fatal surplus de luciditate. De unde și atenuarea (cu câteva excepții) a durității insolitelor reprezentări cu care ne obișnuise. Dar moartea, ca iluzie a sensului final, își arată perversul chip sub forma (doar a) unei aparent nevinovate și prietenoase suave bucle a timpului: „a fost destul, prea destul, / alergarea putea să înceteze de mult. / dar pentru că trebuia să consumi
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]