337,371 matches
-
în situația absolut insolită a autorului lipsit de "filiații". Cele nouă scrieri, opt antischițe și o fabulă fără de afabulație, nemaipunînd la socoteală cele cîteva "însemnări răzlețe" descoperite de Sașa Pană în celebrul cufăr plin de pagini re- și răs-copiate, fac obiectul primei apariții editoriale, în 1930, și rămîn ca mostră a unor inginerii lingvistice fără precedent la noi și aiurea. Mutațiile așa-zicînd informaționale se produc prin specularea echivocului, prin dereglarea "cu metodă" a raportului dintre semnificant și semnificat și, nu o dată
MARTIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14116_a_15441]
-
trimită materialul respectiv aceleiași comisii parlamentare pentru revizuirea Constituției. Deși reprezentanții autorizați ai majorității partidelor parlamentare și-au exprimat spirjinul pentru inițiativa A.N.U.C., se pare că există deja un acord politic asupra câtorva domenii care vor face obiectul revizuirii Constituției, chestiunea culturală nefigurând, deocamdată, printre acestea. În legătură cu fondul problemei, publicăm mai jos textul ce ne-a fost transmis de domnul avocat Roland Cotârlan, cosemnatar alături de A.N.U.C. al materialelor privind necesitatea completării Constituției cu prevederile referitoare
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
fragile fiind, valorile culturale au nevoie, mai mult ca alte tipuri de valori, de intervenția regulativă a politicii și a statului. Că lucrurile stau într-adevăr așa, o dovedește împrejurarea că în țările democratice problematica culturală face, în mod substanțial, obiectul atenției oamenilor politici. În același sens, legiuitorul constituțional din multe din țările democratice n-a scăpat din vedere problematica culturală. Iată doar câteva exemple: Art. 44 al Constituției spaniole de la 1992 prevede că: "Autoritățile publice vor promova și vor ocroti
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
cîte o umbră de arhitectură, poartă în sine o irepresibilă energie panteistă. Pentru că Niculiu celebrează viața lăuntrică a pădurilor și a stufărișurilor sale, caută cu înfrigurare sufletul lor ascuns și nu se risipește în presupoziții generale și în invocații fără obiect. Cu un instinct de primitiv și cu o devoțiune în care se simt și fiorii unei anumite disperări, el face și un simultan exercițiu de autoidentificare, de contopire cu propriile sale viziuni.
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
înaltă rigoare științifică, acum, după un deziderat enunțat tot de el, dar rămas neîndeplinit pînă astăzi: "fiecare cuvînt pe care l-a așternut vreodată Eminescu pe hîrtie, în opera sa literară, publicată sau rămasă în manuscris, va trebui să devină obiectul unei fișe" Valorificînd pașii importanți, făcuți în această direcție de specialiștii în informatică și lingvistică de la Centrul de Analiză a Textului al Universității "Babeș-Bolyai", și beneficiind de o bună colaborare cu aceștia, cercetătorii de la Catedra "Mihai Eminescu" a Facultății de
O nouă perspectivă by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14136_a_15461]
-
de proiecte culturale ale organismelor europene sau efortul de a pune pe picioare instituții noi nu au niciodată în vedere programe editoriale de anvergură. Patrimoniul scris necesită, ca și cel plastic sau arhitectonic, protecție sistematică. Nu orice carte e un obiect de patrimoniu. Dar o ediție critică este analogă unei expuneri muzeografice. Și trebuie - fiindcă tot se vorbește de schimbarea mentalităților - îndepărtată opinia, îmi vine să spun șovină, potrivit căreia munca editorului nu este una de "creație", demnă de un prestigiu
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
va dezvolta în hermeneutica sa Hans-Georg-Gadamer, dar și de scepticismul hermeneuticii filosofice contemporane a lui Stanley Cavell. În concepția lui Cavell, a înțelege hermeneutic o piesă shakespeareană înseamnă nu atît a-ți propune să cunoști și să explici un impersonal obiect de cercetare, cît a te confrunta cu un Celălalt al ficțiunii reale, cu o altă persoană autonomă". Însă punctul de plecare al ideii e mult mai vechi: îl reprezintă concepția aristotelică. În temeiul său, Ionesco cultivă calitatea de "adevăr" a
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
La Midia stătea sus pe mal și pândea dacă unul dintre noi, istovit, se oprea o clipă; arunca îndată cu bolovani în el. Când s-a pensionat a fost numit responsabil al luxosului magazin Djabourov, situat pe Calea Victoriei, cu covoare, obiecte orientale, articole de voiaj... - Cum trecea o zi la canal? - O săptămână lucram de la șase dimineața la șase seara, iar în următoarea de la șase seara la șase dimineața. Ei bine, cerul nopților era feeric, n-o să-l uit. Eram cu
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
imaginea acreditată a artistei. Doar o îmbogățește și o consolidează. Unitatea recuperată Deși ilustrează genuri și limbaje diferite, Teodora și Ion Stendl au construit la galeria Apollo o lume unitară și perfect coerentă. Indiferent dacă inventarul preliminar înregistrează pictură, grafică, obiecte textile sau colecții inepuizabile de materiale, sonorități și forme de-a gata, același duh neliniștit și aceeași voluptate a cercetării și a edificării le străbat pe toate. La intersecția existenței inocente cu scepticismul lucid și cu stările de melancolie crepusculară
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
apoi în infinite ceremonialuri ludice, Teodora și Ion Stendl oficiază ambiguu și celebrează explicit. Mergînd cu pași de echilibrist care ține asistența cu răsuflarea tăiată, înaintînd cu mișcări abile pe acel fir subțire care separă visul de realitate, iluzia de obiect, gestul exterior de cutremurul din adîncuri și vocația creatoare de insațiabilitatea colecționarului, ei reușesc să aducă în același plan, așa cum o făcea și Ion Bitzan, într-un alt registru și cu alte instrumente, spațiul și timpul, memoria și tactilitatea, încremenirea
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
autogenerează cu forța irepresibilă a unui organism viu, toate granițile impuse de suficiența privirii și de limitele unei gîndiri excesiv de obediente se abolesc de la sine și creează premisele unui alt mod de existență senzorială și simbolică. Datele constitutive ale unui obiect, acelea care privesc direct materialitatea sa și ansamblul de tehnici care îl fac posibil, și realitatea lui simbolică, aceea care îi acreditează necesitatea și îl justifică în absolut, nu mai sunt secvențe diferite ale unui proces inaparent, ci componente simultane
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
cu publicarea cursurilor sale de la Collège de France, însoțite de diverse studii, toate acestea culminând cu o grandioasă expoziție la Centrul Georges Pompidou, unde corpus-ul lui este reconstituit minuțios printr-o împletitură de imagini, voci, texte manuscrise și tipărite, obiecte fantasmatice, deschizând neinițiaților universul în expansiune al criticului, semiologului, în fine scriitorului, ipostaze indisociabile de un Barthes plural în unul. Astfel pare să se împlinească dorința (cuvânt-cheie) pe care o enunțase chiar el în Sade, Fourier, Loyola: Dacă aș fi
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
instalație interactivă multimedia, după mod de utilizare a unei cărți precum Sistemul modei - pe care Barthes prefera să o conceapă ca pe un act poetic al omului structural, asemănător celui al unor Butor, Mondrian sau Boulez, când organizează un anumit obiect care se va numi tocmai compoziție. Din eseistica critică a lui Barthes ni se dau unele mostre semnificative, exemplificate prin relațiile lui elective cu noul roman, anume cu Robbe-Grillet, căruia i-a fost unul dintre primii admiratori, cum reiese dintr-
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
Despre Racine. Atracția lui Barthes pentru teatru, și mai cu seamă descoperirea lui Brecht, este evidențiată în mod deosebit printr-o documentare scenografică pertinentă care permite să se înțeleagă influența lui asupra înscenării textuale însăși. Dintre etapele următoare, câteva fac obiectul unei încadrări topografice speciale, cu un efect estetic fascinant. Una dintre ele este cea a Japoniei, imaginată de Barthes ca Imperiul semnelor și prezentată, nu ca o civilizație exotică, ci despuiată - prin acele trăsături care l-au sedus cel mai
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
valorilor, existența se desemnifică, se devalorizează. Ca urmare se instituie o lume exclusiv obiectuală, o lume moartă ce nu se poate decît înregistra mecanic pe sine, sugerînd o conștiință care tinde și ea spre reificare ("nu ești decît un biet obiect inoperant" - Scrin), aidoma unei oglinzi: "flacoane cu otravă albastră/ bere acră/ o felie de pîine cu unt// mic dejun în iarbă/ fursecuri/ totul fără miros/ nările îngerului dorm pe o mireasmă/ putredă (...) în spațiul degradat al obsesiei/ nu mă aștept
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
la nimic bun" (Intermezzo). Sau: "dumineci brînzoase/ arabescuri compact camuflate/ în mătasea broaștei/ oho se lățește greața/ ca laba libidinoasă a tîrfei/ pe reflexele apei" (Exil). În circumstanțele unui univers abandonat de ființă, însuși poemul nu e altceva decît un obiect între altele: "Doamne s-a făcut tîrziu/ în trupul lui Dumnezeu/ lumea e bătrînă și moartă/ poeții au abdicat/ poeții au plecat din Univers// piatra/ firul de nisip/ iarba/ valurile mării/ florile/ norii// par nelocuite de duhul/ albastru/ al zeilor
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
nu am chef de nimic/ scrisul e o pedeapsă inutilă/ mi-e scîrbă de litere/ o pulbere fină de aur/ se-așează pe amintirile incomode/ numai zgomotul metalic al apei/ țipătul isteric al vîntului de afară" (Jurnal de familie). Dar obiectele - refugiu al crizei ontologice - nu rămîn imuabile, ci se vădesc și ele supuse unui proces de degradare. Înaintînd implacabil, acesta alimentează imagini sordide, mutilante, descalificatoare în ordinea deopotrivă a moralei (au o factură ostentativ amorală) și estetică, promotoare, cu sistem
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
de vulpe" (Simfonie neagră). Sau cu un plus de sarcasm: "tu pozezi trei ore pe zi/ în atelierul pictorului orb/ ce pipăie formele/ sînii umflați de emoție/ nările inventariază culorile/ amprentele îngerilor" (ibidem). În schimb mirosul devine voluptuos-delirant: "aiurezi/ pe obiecte o peliculă de isop/ miresme dense/ distilării clandestine de mirodenii/ presă pentru frunze dementă/ pe jgheaburi de trestie picură rouă/ atavică -/ zeama metafizică/ a plăcerii..." (Aiurezi). Ori: "poezia iluziei aerul îmbîcsit cu mirosuri/ interminabile/ dense/ frunza de pătrunjel un deliciu
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
Stockholm, - decembrie 1952) Cine nu-și amintește de articolul lui Sartre publicat în N.R.F. în 1939, care era citit cu fervoare de studenții și absolvenții Școlii Normale Superioare? După ce a fost inserat în Situations 1, el mai face și astăzi obiectul unei adevărate devoțiuni în lumea literelor. "Domnul François Mauriac și libertatea", iată titlul unui text celebru care a bulversat cerul și pământul literelor. Când privim de aproape acest text, ne dăm seama că textul primitiv era "Domnul François Mauriac și
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
text care nu se însumează unei radiografii a "agoniei lumii rurale" pe care o intenționează. Un potențial la fel de ridicat de interes îl are observația că nu există o definiție unitară a realismului socialist, dar avatarurile termenului nu fac, din păcate, obiectul studiului despre Literatura între revoluție și reacțiune. Cel mai discutabil aspect al cărții Sandei Cordoș se regăsește însă în Addenda volumului, intitulată Proletcultismul n-a existat (e vorba, evident, de proletcultismul românesc). Lansîndu-se într-o cu totul justificată critică a
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
a rămas nesigură. Anul 1944 se impunea din rațiuni politice, deși 1948 era cu mult mai plauzibil. Din acest motiv, epoca de tranziție dintre 1944-1947, ai cărei scriitori au fost reeditați cu parcimonie și discutați așijderea, a făcut foarte tîrziu obiectul unor studii cît de cît temeinice. După 1989, lucrurile nu s-au schimbat radical, deși au apărut unele cărți de pionerat în materie. Cele mai multe se referă la anumite aspecte ale literaturii din regimul comunist. Între acestea, cenzura a atras îndeosebi
De ce lipsesc istoriile literaturii din comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14215_a_15540]
-
lipsească. În pofida dimensiunilor ei, nu poate fi luată în considerare cu seriozitate Istoria lui Marian Popa. Literatura română sub comunism (Editura Fundației Pro, 2002) a lui E. Negrici discută, în volumul apărut, doar proza (poezia, teatrul, critica, eseul vor face obiectul volumului ori volumelor următoare). Iar Literatura și politica în România după 1945 (Editura Fundației Culturale Române, 2001), de Anneli Ute Gabanyi se oprește la mijlocul anilor '70 (cînd a apărut versiunea germană a cărții) și lasă inevitabil pe dinafară protocronismul, literatura
De ce lipsesc istoriile literaturii din comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14215_a_15540]
-
autor în această enciclopedie, care înregistrează lunar noile ramuri adăugate arborelui citărilor, arată cât de mult este "băgat în seamă" autorul respectiv, deci cam care este valoarea sa. Pe această bază s-a dezvoltat o nouă știință, scientometria, având ca obiect măsurarea performanțelor științifice ale autorilor, ale revistelor, ale diferitelor țări etc. esigur, la prima vedere a măsura valoarea unui om de știință prin citările de care el beneficiază pare o operație naivă, ultrasimplificatoare. Putem aduce imediat o serie întreagă de
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
o distribuie artistic în perioade lirice, unele ușor oratorice, altele de o amploare în genul lui Pascal sau Nietzsche, vom avea oare neobrăzarea să spunem că această deznădejde e prefăcută?" Câteva dintre secvențele cele mai dense ale cărții au ca obiect opere-reper precum cele ale lui Balzac, Flaubert și André Gide. De fiecare dată, cititorul specializat acordă o particulară atenție complexei rețele de relații dintre creator și mediul său de formare, privilegiind însă puterea sa de reacție, a creației ca răspuns
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
România a critica înseamnă, pentru cel luat în vizor, semnalul de pornire al unei ineficiente lupte. Nu ne uimește, deci, faptul că scriitorii, în loc să-și vadă de scrisul lor, sar la bătaie în clipa în care cartea lor a devenit obiect de critică literară. Dar și criticii între ei fac același lucru, ceea ce nu ar fi deloc grav dacă ar fi vorba despre o luptă de idei și nu despre una care își propune să apere o tabără sau alta, un
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]