1,297 matches
-
drept, nu sunt de calibrul celor de la sfârșitul războiului de independență. Inițial, Bismarck și-a manifestat Întregul sprijin, iar a doua zi după proclamare, a organizat o conferință cu ambasadorii, În care a precizat că Germania nu are nimic de obiectat, dar că, date fiind legăturile de rudenie dintre cei doi suverani, e politicos să nu facă ea primul gest de recunoaștere și, În consecință, așteaptă ca ceilalți să ia inițiativa <ref id="112">112 Liteanu c. I. C. Brătianu, Berlin, 6
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
numitul N. Stoian era, de fapt, agent al Securității (Neculau, 1999). Iată ce construcție regizorală fantastică s-a elaborat pentru a reprima niște intelectuali! Se pare că era un avertisment pentru o serie de academicieni și profesori care începuseră a obiecta contra politicii ruinătoare a clicii ceaușiste. În următorii ani, Securitatea, constatând starea de spirit foarte încordată a poporului, a evitat noi abuzuri. Se temea de o izbucnire, mai ales în condițiile în care în Uniunea Sovietică și în alte țări
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
partea, în mod evident, celor nou-numiți, mai ales când erau și activiști de partid înflăcărați. Aceștia știau că sunt protejați și exercitau, în multe catedre, o veritabilă dictatură. Într-o ședință de partid, un tânăr lector, bine pregătit profesional, a obiectat împotriva indulgenței unui conducător de doctorat din facultate care admitea lucrări sub orice critică. El a citat cazul unei teze care s-a întors de la un referent oficial cu peste 200 de observații- multe fiind foarte serioase. Or, autoarea tezei
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de o vădită înclinație spre exagerare tipologică și axiologică, adeseori pe un ton hiperbolic mai curând penibil, căruia nu i s-ar putea contesta bunele intenții, ci necesara prudență și relativitate a spiritului științific. Apoi - cum avea să i se obiecteze lui Edgar Papu mai târziu -, chiar dacă toate aceste aspecte invocate ar fi într-adevăr niște anticipații indiscutabile, ele nu au avut efectul scontat în peisajul culturii europene în momentul producerii lor. O restabilire post-factum se izbește pe de altă parte
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
lor. Comportamentul guvernat de reguli O întrebare esențială Dacă toate comportamentele umane ar fi direct modelate de contigențele de întărire, ar trebui să admitem că expunerea la contingențe este întotdeauna indispensabilă într-un anumit moment al istoriei individuale. Am putea obiecta că, din fericire, imensa majoritate a oamenilor nu-și omoară semenii și, deci, că aceștia n-au fost niciodată expuși direct consecințelor negative (morale sau sociale) ale unui astfel de comportament. Este deci legitim să ne punem următoarele întrebări: cum
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și B îl preferă pe y lui z, așa că y va deveni câștigătorul primei etape. Apoi, A și C îl vor prefera pe x față de y, și astfel x va deveni câștigătorul ales de regula majorității. Desigur, jucătorul C va obiecta la rândul său, insistând ca x să fie opus lui z în prima etapă. B și C îl susțin pe z față de x, iar apoi A și B îl vor susține pe y față de z, și îl vor face câștigător
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
posibile, o astfel de abordare nu poate asigura un test convingător. Prin contrast, noi trebuie să privim înainte, de la o cauză sugerată la o gamă întreagă de efecte pe care cauza respectivă le-ar putea produce. Un critic atent va obiecta că toate acestea sunt exemple în care nu există variație substanțială pentru variabila dependentă. Constituie oare o crimă metodologică alegerea observațiilor astfel încât să se asigure o gamă de variație pentru acea variabilă? Astfel, în loc să studiem doar cazurile revoluțiilor de succes
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de control. De exemplu, de obicei nu putem convinge oficialitățile dintr-un număr de orașe alese arbitrar să sporească nivelul represiunii poliției, doar pentru a ne ajuta să studiem cauzele resentimentelor cetățenilor și a rezistenței acestora. Părinții ar putea să obiecteze dacă am încerca să supunem unii copii la o propagandă nazistă intensă, pentru a studia efectele convingerilor extremiste asupra socializării politice. Atunci când sunt manipulate în mod intenționat, experimentele nu sunt practice, iar lumea, așa cum este ea, trebuie să devină o
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
evident, confuzionism, nestăpânire a noțiunilor și uzarea lor «după ureche». Ne amintim, aici, de cuvintele lui Bielinski. El spunea despre unii critici că la ei, «gândirea este călăuzită de cuvinte, iar nu cuvintele de gândire». (Ă). Ar mai fi de obiectat «cronicilor» literare, care apar În ziare, și alte carențe - de plidă, reducerea la simplu rezumat a unei cărți, ori stilul, adeseori, imposibil de care se servesc - dar observațiile ajung pentru ilustrarea problemei ridicate, a insuficientei actualități a acestora, așa cum sunt
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
unei bune părți a prozei. Dar să dăm citire documentelor celor mai reprezentative pentru acest caz, În ordinea producerii lor. Noiembrie, 1949, Viața românească 20: „Marin Preda și-a construit nuvela În jurul unui singur personaj: Ana Roșculeț. (Ă). Se poate obiecta că realitatea este sărăcită, Îngustată. Problema cea mai importantă rămâne Însă alegerea caracterelor esențiale, crearea unui tip puternic, un personaj - care să susțină Întreaga nuvelă. Ana Roșculeț se transformă. Devine un om nou. Ajutată de Comitetul de fabrică să-și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
făcut din eroina lui o figură excepțională. Procesul sufletesc al Anei Roșculeț nu se petrece numai la lumina clară a zilei, ci rămâne uneori obscur. (Ă). În Ana Roșculeț are loc o luptă Îndelungată dar explicabilă (Ă). S-ar putea obiecta că (Ă) Marin Preda se lasă În mare măsură sedus de idee a de a atribui Anei Roșculeț anumite comportări neprevăzute. Aceste gesturi și atitudini nu-și găsesc Însă motivarea În structura morală la care a ajuns În acel moment
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ei, critica literară a luat În discuție nuvela Ana Roșculeț. Încă În numărul din noiembrie 1949 al Vieții românești, prin recenzia semnată de Horia Stancu, se remarca apariția nuvelei. Arătând că În ceea ce privește construcția, nuvela «poate fi discutată», că «se poate obiecta că realitatea este Îngustă, sărăcită», că din când În cândă «scriitorul a trecut peste ceea ce este tipic, esențial». (Ă). Recenzia apărută sub semnătura lui J. Popper În Flacăra reia problema Anei Roșculeț: În loc să-și aleagă un personaj tipic, scriitorul a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
necesități care distinge legile de generalizările inductive, nu pe „calea descendentă” (route from above), adică pornind de la categoriile și principiile intelectului, ci pe „calea ascendentă” (route from belove), prin integrarea generalizărilor într-un sistem unificat. Acestei interpretări i se poate obiecta, și i s-a obiectat, că facultatea de judecare transcendentală are la Kant mai degrabă funcția de a integra într-un sistem legi empirice particulare, deja formulate, decât aceea de a da socoteală de faptul că ele sunt legi, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
generalizările inductive, nu pe „calea descendentă” (route from above), adică pornind de la categoriile și principiile intelectului, ci pe „calea ascendentă” (route from belove), prin integrarea generalizărilor într-un sistem unificat. Acestei interpretări i se poate obiecta, și i s-a obiectat, că facultatea de judecare transcendentală are la Kant mai degrabă funcția de a integra într-un sistem legi empirice particulare, deja formulate, decât aceea de a da socoteală de faptul că ele sunt legi, adică necesare corelații, în opoziție cu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sa neclintită în discernământul moral al omului de rând, Kant ni se recomandă și astăzi drept un autentic democrat.10 Împotriva asigurărilor insistente ale lui Kant că principiul suprem al moralității este ferm ancorat în rațiunea morală comună se poate obiecta și s-a obiectat că între oameni cu judecată sănătoasă pot exista dezacorduri persistente în probleme de ordin moral. Obiecției i se poate răspunde că asemenea dezacorduri privesc, de obicei, nu legea morală ca atare, ci aplicarea ei în cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
moral al omului de rând, Kant ni se recomandă și astăzi drept un autentic democrat.10 Împotriva asigurărilor insistente ale lui Kant că principiul suprem al moralității este ferm ancorat în rațiunea morală comună se poate obiecta și s-a obiectat că între oameni cu judecată sănătoasă pot exista dezacorduri persistente în probleme de ordin moral. Obiecției i se poate răspunde că asemenea dezacorduri privesc, de obicei, nu legea morală ca atare, ci aplicarea ei în cazuri particulare. Dezacordurile își au
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lor, ci în funcție de mobilurile lor, în speță în funcție de faptul dacă sunt înfăptuite sau nu din datorie. Or, cine ar putea contesta că cel care minte pentru a salva viața unei ființe nevinovate a acționat din datorie? S-ar putea eventual obiecta că argumentarea lui Kant privește doar aspectul juridic, și nu cel moral. Kant însuși nu accepta însă că decizia juridică ar putea fi in genere despărțită de judecata morală, și cu atât mai puțin într-un caz ca acesta. Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de temeinicia elaborării, și nu de o recunoaștere publică cât mai grabnică și mai largă. Cine ar fi fost, prin urmare, mai îndreptățit decât Kant să vorbească despre efortul de autoperfecționare, ca o datorie față de sine însuși? S-ar putea obiecta și s-a obiectat că filosoful nu ar fi fost întotdeauna la fel de scrupulos în ceea ce privește datoria de a contribui la fericirea celorlalți. Se relatează, de exemplu, că profesorul Kant nu și-a vizitat mulți ani surorile de condiție modestă care trăiau
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu de o recunoaștere publică cât mai grabnică și mai largă. Cine ar fi fost, prin urmare, mai îndreptățit decât Kant să vorbească despre efortul de autoperfecționare, ca o datorie față de sine însuși? S-ar putea obiecta și s-a obiectat că filosoful nu ar fi fost întotdeauna la fel de scrupulos în ceea ce privește datoria de a contribui la fericirea celorlalți. Se relatează, de exemplu, că profesorul Kant nu și-a vizitat mulți ani surorile de condiție modestă care trăiau în același oraș, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
serii a ziarului Adevărul. La fel stă situația În cazul cotidianului Ziua, despre care se spune, În frontispiciu, că a fost fondat În 1930. Ce legătură ar putea avea actualul ziar Ziua cu omologul său din 1930? S-ar putea obiecta că și alte publicații din zilele noastre au preluat nume celebre cândva În cultura română: Literatorul, Dacia literară, Gazeta de Transilvania etc. Numai că, În cazul acestora, este vorba despre continuarea expresă a unui program literar sau social-politic, ceea ce nu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
întrerupere, a acestei publicații, al cărei rost e acela de a tipări documente pentru a consemna „momente de importanță deosebită în istoria nouă a Academiei”. Autorul anticipează și posibilele limite ale unei astfel de inițiative, căreia i s-ar putea obiecta „neuniformitatea prezentării institutelor, publicațiilor, personalităților”. Volumul se deschide cu expunerea conținutului documentelor care legiferează funcționarea forumului academic (decrete, statute, hotărâri). Tot de aici poate fi aflată structura Academiei Române la 31 decembrie 1990, pot fi consultate stenogramele adunărilor generale extraordinare din
ACADEMIA ROMANA. ANUAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285145_a_286474]
-
dar vag, rămânând originale - cu povestirile din primele volume ale lui D. Țepeneag. S-a presupus și că refugierea în ludic și hedonism ar fi fost o formă de evaziune în fața somației agresive a „istoriei”, în timpul regimului totalitar. Se poate obiecta că, totuși, există poeți „evazioniști” în orice timpuri istorice, chiar sub regimuri democratice, nu oricine e „obligat” să cânte politicul sau, pieptiș și explicit, să interogheze existențialul. E foarte probabil că, născut cu douăzeci de ani mai devreme ori mai
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
de luptă a chiaburimii. Îi putem reproșa unui autor că e prea puțin un singur chiabur în opera lui, dacă n-a izbutit să sintetizeze în el caracterele tipice ale chiaburimii, dacă e un personaj șters, schematic, stereotip. Îi vom obiecta dimpotrivă că opera lui a pus în mișcare prea mulți chiaburi, în cazul când nu toți sunt bine individualizați, nu «trăiesc» sau când unii se repetă și devin inutili”. O posibilă explicație privind penuria de volume de critică literară o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe de alta. A circulat masiv pe e-mail un fragment din eseul lui George Orwell din 1945 intitulat „Notes on Nationalism” („Note despre naționalism”). Citatul sună astfel: „Majoritatea pacifiștilor aparțin fie unor secte religioase obscure, fie sunt doar umanitarieni care obiectează la ideea de a lua viața cuiva și care preferă să nu-și ducă gândurile până la capăt. Dar există o minoritate a intelectualilor pacifiști al căror motiv real, dar nemărturisit, pare a fi ura față de democrația occidentală și admirația față de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
le ridică încercarea de a înțelege scrierile feminine atâta vreme cât se urmăresc criteriile-standard ale unei bune narațiuni (de exemplu, Bateson, 1989; Belenky, Clinchy, Goldenberger și Tarule, 1986; Duplessis, 1985; Heilbrun 1989; Rabuzzi, 1988; Woolf, 1929/1957). Mai mulți dintre ei au obiectat, arătând că standardele unei povești bine construite sunt stabilite de bărbați, fiind astfel, relevante doar pentru poveștile, viața și relatările bărbaților (Mason, 1980; Woolf, 1929/1957). Concluzionez deci că analiza structurii narațiunii ar putea constitui un instrument eficient pentru înțelegerea
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]