835 matches
-
avea nici o semnificație. Căci după ce ai atins limitele vieții, după ce ai trăit cu exasperare tot ceea ce oferă acele margini periculoase, gestul zilnic și aspirația obișnuită își pierd orice farmec și orice seducție. Dacă totuși trăiești, aceasta se datorează capacității de obiectivare prin care te eliberezi, prin scris, de acea încordare infinită. Creația este o salvare temporară din ghearele morții. Simt cum trebuie să plesnesc din cauza a tot ce-mi oferă viața și perspectiva morții. Simt că mor de singurătate, de iubire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în momente de mare intensitate a tristeții păstrează în fizionomia lui crispări ce se adâncesc până în esența ființei. Aceste crispări, negații evidente ale frumuseții, dovedesc atâta părăsire și singurătate, încît te întrebi dacă fizionomia tristeții nu este o formă de obiectivare a morții în viață. Profunzimea impresionantă și gravitatea solemnă ce se degajează din această fizionomie a tristeții rezultă din faptul că acele riduri se adâncesc atât de tare, încît creșterea lor în adâncime devine un simbol pentru tulburarea și infinita
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
expresie, pentru ca încordările lui să treacă marginile subiectivismului normal. Lirismul absolut este lirismul clipelor din urmă. Căci în lirismul absolut expresia se confundă cu realitatea, expresia e totul, este ființa într-o anumită ipostază. Ea încetează a mai fi o obiectivare parțială, minoră și nerevelatoare, devenind parte din tine. Aici nu mai are importanță numai sensibilitatea sau inteligența, ci întreaga ființă, întreg corpul, întreaga viață din tine, cu ritmul și pulsațiile ei. Lirismul total, lirismul absolut este însuși destinul adus la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în îndoieli, în viziune și în atitudine, limita impusă de cadrul acelei culturi. Labilitatea acestuia demarcă un început de declin, un apus stilistic, o dezintegrare a direcțiunii lăuntrice. Este caracteristică micilor culturi - formații periferice ale devenirii, labilitatea, nu numai în obiectivări, ci și în sâmburele lor, în centrul primordial și iradiant, în esența lor deficientă. Ce înseamnă în univers: Suedia, Danemarca, Elveția, România, Bulgaria, Ungaria, Serbia etc.? Culturile mici n-au o valoare decât în măsura în care încearcă să-și înfrîngă legea lor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
apusurilor,ci se înmlădie pe ondulațiile vieții. Nu se poate crea cu conștiința universalității, fiindcă orice creație este un act nemijlocit al spiritului. Când în tine se întipăresc caracterele epocii și cu ele dai expresie unui conținut interior, realizezi o obiectivare ce n-are aderență teoretică și conștientă la însușirile vremii tale. Marii creatori n-au cunoscut poziția lor în timp. Creația presupune un infinit fond psihologic, dar exclude un orizont teoretic echivalent. Epocile istorice productive, desfășurîndu-se în naivitate, se adâncesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și mitologie rămâne insuficient precizată (Republica 379a). Cu Aristotel însă teologia devine o philosophia prot¶, fiind însărcinată cu reflecția asupra substanțelor separate, imateriale și nemișcate (Metafizica 1026a). Martin Heidegger a identificat această afirmație cu începutul tradiției onto-teologice, care păcătuiește prin obiectivarea divinului, ratând esența poetică a relației dintre Dumnezeu și lume. Nu este aici locul să cântărim justețea hermeneuticii heideggeriene 1, dar putem bănui că între premisele teologiei aristotelice și exigențele teologiei creștine, distanța rămâne considerabilă 1. Cum operează această judecată
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
problema alterității dispare. Înfometat de viața nemuritoare a celuilalt, corpul guvernat acum de pulsiunile dorinței nu ajunge decât să-și exercite dominația temporară asupra unui corp străin. Întâlnirea cu celălalt este imaginară („o semnificație noematică ireală” 1). Magia încetează prin obiectivarea reciprocă, dar retorica prefăcătoriei o poate substitui cu succes 2. Reluarea acestei ratări, ce se face cu unicul scop de a gratula dorința de plăceri izolate, caracterizează nihilismul culturii erotice. El orchestrează cu fast numai întâlniri din care Viața transcendentală
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lui Husserl, principiul corelației fenomenologice asimetrice (între intenția de semnificare și intuiția donatoare) canonizează un raport de transcendență factică prin care orice fenomen primește o descripție parțială, proprie unui existent. Însă existența este pentru Henry contradicția apariției pure, având apetența obiectivării. Pentru el, esențialul se petrece altundeva decât în teritoriul de vizibilizare al intenționalității conștiinței 4. În sistemul de opoziții pe care intenționalitatea le grupează, succesiv, raportul paradoxal al intenționalității cu sine e ocultat, atunci când nu este în mod eronat explicat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lui Michel Henry nu este reductibilă la un set de propoziții teoretice. Plecând de la fenomenologia vieții putem formula principiile critice ale unei filozofii a culturii, privită ca mod elementar de expresie a înțelegerii de sine a omului. Ultimele consecințe ale obiectivării trupului, canonizată în practica de inspirației galileană a științei moderne, pot fi uneori catastrofale. Instrumentalizarea embrionului uman în lumea medicinei contemporane evocă o situație paradigmatică. Urmând distincția lui Henry între lumea obiectuală și viața patetică, J.Y. Lacoste a marcat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
insensibili la imaginea eșecului. În iubirea prostituată nu există infidelitate 3. Refuz sistematic al alterității, al rușinii, al fecundității și al misterului nativității, erotismul contemporan nu e decât o tehnică a raptului ori o sclavie disimulată. În obscuritatea concupiscenței totale, obiectivarea celuilalt cauționează orice perversitate, noțiunea de „față” ori cea de „înfățișare” dispar. Comerțul sexual este indiciul decompoziției sistematice a exigențelor Vieții. În visul prelungit al lui Onan, condiția de bază a solipsismului este din nou reîntregită. Erosul prostituat nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
inspirație. Poeții și crucificații, proorocii Îngropați În mîzgă Între miracole și lei au cunoscut-o Întotdeauna” - citim În Radiografie. SÎnt termeni ce indică o Îndepărtare a poetului de acea futuristă (și constructivistă) „distrugere a eului din literatură”, de-subiectivizare și obiectivare a verbului - și o reorientare spre realitatea profundă, insondabilă a eului. „Neliniștea față de necunoscut”, „Întunericul din el [artistul] sau din afară” Își fac tot mai mult loc În scrisul militantului. Starea firească a poetului e definită acum ca așteptare a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
văzută În Înfățișările sale spectaculare, Întîmpinate cu uimirea și entuziasmul descoperitorului de ținuturi noi, În care se instalează dezinvolt, Înregistrîndu-le reportericește metamorfozele. Senzația primează (acea „senzație prinsă stea În cleștele poemului actual”), traducînd o voință de instalare În concret, de obiectivare a atitudinii lirice, eliberată de „sentimentalismului” romantic - dar un „concret” distanțat de simpla reproducere mimetică, comportînd restructurări esențiale, deschis spre un vast cîmp relațional, cîștigînd o nouă identitate, conferită de sinteza imaginativă. Considerată superficial, viziunea ar părea pur impresionistă (de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a realului), „cu raporturi de linie și culoare echilibrate”, care, transpuse În planul cuvîntului Înseamnă - la nivel reprezentativ-plastic - concentrare a „reportajului”, sinteză a „notației” În imagini dens materiale, „cristalizate” În linii ferme, - reducție la limită a confesiunii directe, În profitul obiectivării (Întărită de un relativ eliptism al frazei și de absența legăturii aparente În versurile-imagini); iar la nivelul substanței verbale ca atare, avem de-a face cu o unificare timbrală a versului, joc al aliterațiilor, propagare În vers a sonurilor, menită
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
apariția mediului inteligent, prezența sa provocatoare, intersecția de natură cognitivă dintre trăsăturile mediului natural și cele ale mediului informațional au determinat formularea unor noi ipoteze de redefinire a epistemologiei pedagogice contemporane. Cunoștințele umane nu se mai integrează numai procesului de obiectivare acțională în mediul natural, ci participă și la momentele obiectivării prin cunoaștere-comunicare ale gândirii umane. „Imperialismul științelor”, idee care a marcat conștiința epistemică a perioadelor istorice ale științei formale pure a Antichității, ale mecanicii clasice, ale experimentalismului secolului al XVII
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
dintre trăsăturile mediului natural și cele ale mediului informațional au determinat formularea unor noi ipoteze de redefinire a epistemologiei pedagogice contemporane. Cunoștințele umane nu se mai integrează numai procesului de obiectivare acțională în mediul natural, ci participă și la momentele obiectivării prin cunoaștere-comunicare ale gândirii umane. „Imperialismul științelor”, idee care a marcat conștiința epistemică a perioadelor istorice ale științei formale pure a Antichității, ale mecanicii clasice, ale experimentalismului secolului al XVII-lea și ale pozitivismului, a fost transgresat prin descoperirile fizicii
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
a democrațiilor neoliberale occidentale conferă acestei fisuri a dominației și reversului ei un fel de seducție inerentă tuturor fetișismelor capitalismului. Includerea cercetătorilor în acest consens încontinuu dedublat, acționând asupra unor retorici ale inversiunii, este puțin favorabilă interpretărilor care vizează o obiectivare relativă. O deplasare a problematicilor este deci necesară pentru a ieși din aceste forme unilaterale de diviziune. Nu se pune problema, desigur, să se revină asupra toposului unei neutralități golite de sens care să se poată ridica fantasmatic împotriva figurilor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
cunoscut nenumărate denumiri: "cultul întreprinderii 49", reabilitare 50, revalorizare, sacralizare, iată care au fost termenii cel mai des utilizați pentru a analiza această nouă "credință" în valoarea intrinsecă a întreprinderii și adevărata "conversiune" a atitudinilor pe care le putea implica. Obiectivare a avansului hegemonic al economiei de piață și al transformărilor economice și tehnologice în curs, producția ideologică ce înconjoară atunci întreprinderea se repercutează în mod contrastant asupra științelor sociale; printre acestea, etnologia ocupă un loc relativ singular, datorită atașamentului ei
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
fuziune prin intermediul individului? Există o împărțire a sarcinilor de producție (în cadrul separării sexelor îndeosebi), întrajutorări, schimburi. Această fuziune se situează la nivelul satului. La modul general, viața materială nu depășește grupul de contacte directe reprezentat de comunitatea sătească. Procesul de obiectivare rezumat mai sus este imposibil aici; nu putem decât să rămânem închiși în grupul de contacte directe, adică într-un univers al raporturilor personale. Ne aflăm în fața a două realități străine una de cealaltă: pe de o parte, ansambluri obiective
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
asupra acestor evidențe: această activitate nu are nimic creator, din ea nu poate rezulta niciun context material umanizat. De unde caracterul artificial al consumului, non-integrarea mărfurilor și a numerarului. Această imposibilitate a activității de producție de a servi ca principiu de obiectivare a unui univers material umanizat exclude toate manifestările concrete ale economiei monetare: consumul și producția însăși, care nu poate decât să rămână în impasul raportului de forță. Exploatarea culturii de palmieri sălbatici nu a putut depăși suprimarea coerciției în virtutea naturii
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
descriere a vieții cotidiene în care se situează observatorul însuși. Poate părea surprinzător faptul că am adoptat această perspectivă de anchetă în cadrul unui studiu de dezvoltare: înotam parcă în mod neobișnuit împotriva curentului, o asemenea anchetă necesitând, prin definiție, o obiectivare regională, o imagine științifică (și cifrată, pe cât posibil) a zonei. Totuși, apare aici o problemă: de ce acest eșec reiterat, în ultimii ani, al anchetelor științifice, statistice în general? Ele necesită cheltuieli apăsătoare, mobilizează o mulțime de anchetatori și se termină
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
obiectelor" (Yvon Lamy, "Le patrimoine culturel au regard des sciences sociales", în Les Papiers, nr. 9, primăvara 1992, p. 24). Munca sociologică întreprinsă aici va consta, în mare parte, în a da un sens expresiei "bunuri de cultură". Procesul de "obiectivare" a culturii (de concretizare a ei), dacă se justifică pe un plan teoretic, corespunde mai degrabă unei realități economice: dezvoltarea industriilor culturale determină "comercializarea" și confirmă că, în primul rând, cultura ține de obiecte (Warnier, 1999). Câteva exemple ilustrează acest
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
loc, în acest sens, o "alchimie", altfel spus, o operațiune magică care ia mai multe forme: patrimoniul înglobează valori naționale și istorice, de interes general, care depășește particularismul și interesele private; aceste fenomene de "ridicare la generalitate" (Boltanski, 1990), de "obiectivare" (Heinich, 2000) și de colectivizare duc la atitudini specifice: sacralizare, respect, atenție (Lamy, 1996); asta implică dezvoltarea conjugată a unei etici a responsabilității și a unei etici a convingerii: generațiile devin depozitarele și păzitoarele unui lucru care le depășește, ale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
modul în care fiecare individ își trăiește viața culturală în realitatea construcției personalității sale (în Rioux și Sirinelli, 1997, p. 304). Trebuie, în fine, înțeleasă noțiunea de "indicatori" în cele două sensuri ale termenului: cel de "indice" statistic, care permite obiectivarea prin statisticile faptelor sociale, dar și cel de "indicație", în sensul că nu are altă pretenție decât să furnizeze "tendințe" (cf. Louis Dirn, La Société française en tendances, PUF, Paris, 1999) și piste în vederea unui studiu mai aprofundat. Descrierea prin
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
unei societăți comuniste în care nu ar mai exista artiști, pentru că toată lumea va fi devenit astfel (Ideologia germană, 1845). Artiștii sunt concepuți ca figuri inversate ale muncitorului alienat. Analizând fetișismul mărfii, Marx arată că munca lucrătorilor are ca rezultat o obiectivare (marfa) care este apoi pusă în circulație în lume ca atare, cu propria valoare de schimb, fără a mai face referire la originea sa umană. Această viață obiectivă a mărfurilor este emblematică pentru modernitate: valorile lucrurilor care circulă și se
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
1989; Moulin, 1992), alții, pe modalitățile de rezistență (Becker, 1988; Heinich, 2000), după cum aceasta se exprimă în reprezentări sau în modul de viață. Reprezentări persistente Creatorii se definesc foarte frecvent ca ființe unice, singulare și, în consecință, refractare la orice obiectivare (Heinich, 2000). În plus, grupările artistice (companii, ansambluri muzicale...) se concep în termenii opoziției cultură de creație/cultură de reproducere. Analiza lui Becker din Outsiders (1985) arată că muzicienii de jazz se autodefinesc prin opoziție cu plebea, denumire devalorizantă care
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]