639 matches
-
și compozițiile - în special cele cu scene de muncă - sunt temele pe care artistul le abordează cu cea mai mare frecvență. Sub penelul său, materia se transfigurează activ încărcându-se de un lirism calm și dens structurat atât în lumea obiectuală, plasticizată de pictor, cât și în mediul ambiant al acesteia, în atmosfera ei. Sensibilul poet al naturii, în general, dar mai cu seamă al meleagurilor moldovene, al Iașului și al împrejurimilor sale, al vechilor cititorii și noilor construcții din această
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
elev. Putem vorbi de mai multe tipuri de întăriri: a) simbolice - obiecte care au o anumită semnificație pentru elev și care se pot preschimba în activități sau obiecte cu valoare recompensativă (jetoane colorate, bulina roșie steluțe, fețe luminoase etc.); b) obiectuale - jucării, cadouri, premii etc.; c) activități - timp suplimentar de joacă, pentru cinema, dans etc.; d) sociale - încurajarea, lauda, aprecierea, aplauze etc. Se impune stabilirea unui program de întărire prin care se va stabili strategia de aplicare a întăririlor și modalitatea
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
și, bineînțeles, nu avem în vedere identificarea simplistă a subiectivizării artei în concordanță cu rațiunea subiectivă. Comiterea unei asemeni greșeli este echivalentă cu ratarea înțelegerii dinamicii artistice în favoarea facilei plauzibilități. Arta își propune să dea glas non-umanului, eliberând de interferențe obiectuale natura. Opera de artă, rezultatul acestui demers creator, deține deopotrivă naturalețe și originalitate, nu este copia unui fragment din realitate, deoarece limbajul creației ține cont chiar de paradoxul inaccesibilității "modelului" reflectat. Arta conferă expresie unui obiectual ce nu conține inițial
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
non-umanului, eliberând de interferențe obiectuale natura. Opera de artă, rezultatul acestui demers creator, deține deopotrivă naturalețe și originalitate, nu este copia unui fragment din realitate, deoarece limbajul creației ține cont chiar de paradoxul inaccesibilității "modelului" reflectat. Arta conferă expresie unui obiectual ce nu conține inițial intenție umană și își creează propria transcendență. De pildă, zăbovim asupra câmpului arhetipal al Meșterului Manole, pe care l-am identificat și dezvoltat interpretativ prin perspectiva pe care o detaliem narativ și stilistic în acest capitol
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
in hora mortis nostrae, a omului ce nu ezită să străbată până la capăt traseul găsirii Minotaurului în Labirintul aventurii epice fără de sfârșit. Judele de instrucție, trimisul capitalei imperiale, dincolo de complexul de intrus, alimentat inclusiv de un complot agresiv al realului obiectual (preferat în schimb de Dr. Marcu), suferă de orbire. Intermitentă, parțială, progresivă oricum. Reală sau închipuită, orbirea judelui este un semnal de alarmă pe adresa formației sale mentale de a da crezare numai mecanismului aparent al silogismului. Prin orbire devine
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mai stins becul). Autoclaustrat într-un interior mizer, sordid, "eroul" proiecțiilor halucinante își actualizează de obicei, printr-un proces anamnetic à rebours, detaliile (ordinare sau de-a dreptul grotești) dintr-o existență provincială care îi augmentează angoasa. Exterioritatea, fie ea obiectuală sau umană, îl consumă, în fond, doar în sensul că îi potențează teribilul rău interior, măcinându-l într-un malaxor nevăzut, dar ale cărui rotițe se fac auzite în permanență. Fiecare dintre cele cinci cicluri ale cărții (și în special
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
capăt..." (Apariția Eonei. O uvertură). Indiferent de originea Eonei, însuși faptul apariției acesteia în orizontul eului poetic marchează, oricum, reinvestirea lumii cu sens. Și, măcar temporar, recuperarea unui timp auroral al ființei; poetul percepe, din nou, mai acut corporalitatea realității obiectuale și materialitatea grea a elementelor cosmice: "La stânga tu. Și eu la dreapta./ O fulgerare trecerea peste roua/ intrării prețioase/ căldura aurorală/ a grotei adumbrite/ strălucirea tijei de jad." (o nouă Ars amatoria). De aici și până la nevoia conservării, în eternitate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
adâncirea în fermentul imaginației dizolvă febra, angoasele, demonii ființei în viziune. Adică în creație. Am văzut că pentru poetul-pictor infernul sunt ceilalți, dar nici celelalte ipostaze ale alterității nu sunt străine de această încadrare. Propria identitate biologică, sau delimitarea ei obiectuală formează, spre exemplu, un demonic schelet exterior: trupul-carapace este marele despărțitor, marele separator ("nesimțitorul trup ca o carapace mă ascundea de binecuvântătoarea-binecuvântare cerească" Moarte curată), la fel cum casa, ascunsă de regulă sub un înveliș de pânze de păianjen, nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
punct de vedere, alterii textuali predilecți, precum insul cu o lingură de aluminiu sau cel cu haine de arlechin și buzunarele pline de pietre). În fiecare detaliere a acestei condiții transpare însă incongruența de profunzime a identității poetice cu alteritatea obiectuală și ontologică în care viețuiește și de care, nu de puține ori, este asediat. Sfârșește, prin urmare, a și-o converti într-o veritabilă poveste a maturizării (în sens biografic, dar și poetic), poveste când potențat dramatică, sumbră chiar, când
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
crin. Trebuie să-ți aurești manșetele cămășii cu fântâni ca să atingi inocența" (Testamentul detectivului Arthur). Retras la țară, unde așteaptă o dată la cinci săptămâni diligența poștală, Julien Ospitalierul își rememorează candid iubirile, fie ele pur virile, înalt spirituale ori pedestru obiectuale. Discursul său aglutinează referințe livrești (uneori se și adresează, direct, unor personaje mitologice consacrate, Odin și Euridice) și mărturisiri liminare spovedaniei sau psihoterapiei. Din toate reiese, în tot cazul, umbra apăsătoare a unei mari melancolii și "fărădelegi de vis, dorinți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
culoare întunecat expresionistă funcționează, și în cazul de față, ca mijloace auxiliare celor lingvistice, urmărind, împreună, să ofere imaginea unei personalități agresate de ordinea vizibilului, dar preocupate de esențial. A se urmări, spre exemplu, complicatele raporturi dintre artist și universul obiectual și uman care îl înconjoară, așa cum apar ele în pânzele reproduse în Veșnica împotrivire, Poema mâinilor înroșite de hohot, Solitudine sau Galeriile amare, titluri edificatoare din această perspectivă. La fel de emblematică mi se pare absolutizarea unor simboluri încărcate de sugestii metafizice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a oricăror gesturi care țin de contingent, printr-un proces de valorizare sau de amplificare simbolică. Obsedat de vestirea celeilalte ordini, poetul nu ezită nici aici să practice un soi de anamorfoză care să dea sens realității naturale și celei obiectuale, în numele unei credințe nestrămutate în transmundan. Planurile, Epistolele, Lunetele și Ringurile din această a doua carte a lui Nicolae Panaite certifică practic ancorarea poeziei sale într-un sol îmbogățit cu humus religios. Mai vechile sau mai noile înfățișări ale autorului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Poema ce dă titlul volumului nu este decât una dintre exemplificările de arte poetice deghizate în stampe delicate prin care se denunță totala încredere a autorului în reconstrucția textuală a unei lumi demult apuse, cu decorurile, personajele și realitățile ei obiectuale tipice; stilizarea afectivă sau stilistică a acestui univers în esență livresc devine sinonimă cu efortul de corijare a unui real contondent, imposibil de asumat până la capăt. Procedeul e, pe jumătate doar, deconspirat la finalul unui demn Protest: "Am amestecat otrăvuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
suficiente asociații surprinzătoare, construcții de o ironie subțire, dar se remarcă și printr-o anume ingenuitate bine conservată. Titlurile, redundante, clarifică ab initio tema și/sau morala istoriilor animate de personaje binecunoscute din regnul animal ori insignifiante reprezentante ale realității obiectuale greierele și furnica, ursul și vulpea, cocoșul și găina, lupul și oaia, fotoliul și scaunul: Cântărețul urecheat (sau: cântăreț nu poți să fii/ doar de ai urechi zglobii!); Apărătorul găinilor (sau: hoțul când ajunge paznic/ din păziți își face praznic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
multiplicitate de texte, toate rămânând centrate pe un sens" (Poétique: 1976, 277), dar Michel Arrivé lărgește sfera: "ansamblul textelor în raport intertextual". Michael Riffaterre acceptă ca intertext doar textul la care se face trimitere, în timp ce Pierre Malandain critică această dimensiune "obiectuală": "putem vedea în intertext mai degrabă spațiul fictiv în care au loc schimburile operate prin intertextualitate"19. Lipsa de fermitate în definirea intertextului a intensificat dezbaterea la finalul anilor șaptezeci. 1.2.3. Anii 1980: productivitatea și stabilizarea conceptului Intervalul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Kindness). Din păcate, există și o obiecție. Deranjează multitudinea de greșeli de tehnoredactare, atît în textul românesc, cît și în cel englezesc. Faptul ridică semne de întrebare vizavi de profesionalismul unor redactori de la Institutul European și strică, din nefericire, perfecțiunea obiectuală a celor două artefacturi culturale. Bibliografie Thomas Heywood. Femeia omorîtă cu blîndețea. Tra-ducere și note de George Volceanov. Prefață și tabel cronologic de Dumitru Dorobăț. Colecția Opera Magna, Institutul European, Iași, 2005. John Webster. Ducesa de Amalfi. Traducere și note
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de efecte artistice și estetice. Într-o completare inedită a acestei definiții, limbajul poetic s-ar caracteriza, astfel, "prin capacitatea sa de a evoca imagini. El nu formulează păreri, nici nu rezolvă probleme, ci evocă o lume într-o plenitudine obiectuală. Deoarece nu se referă, ca orice alt limbaj, la o obiectualitate existentă în afara limbii, ci mai degraba abia o creează el însuși, va folosi toate mijloacele lingvistice care îi pot fi de folos în acest scop"13. Mai exact, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
grupate în sisteme de semnificație, iar logica lor este înțeleasă atât economic și funcțional, cât și (mai ales) cultural. Explicația sistemului cotidian al obiectelor este realizată pe fundalul relației dialectice dintre un subiect atras și chiar fascinat de o lume obiectuală aflată într-un continuu proces de augmentare; chiar dacă Baudrillard sugerează existența unui anumit control pe care obiectele îl au asupra individului modern, teoria "fatală" a obiectului va fi una de dată mai târzie. Baudrillard consideră totuși interpretarea obiectelor una destul de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
denotației și conotației lor nu sunt strict disociabile, astfel încât motivațiile indivizilor și interpretările lor vor fi probabil destul de diferite (unii comentatori ai Sistemului obiectelor lecturează aici intervenția unei analize de tip freudian, ce caută să identifice "sensurile ascunse" ale lumii obiectuale, dar și ale impulsurilor și dorințelor subiectului). "Noua ordine socială" se caracterizează astfel printr-un nou domeniu al vieții cotidiene, dar și printr-o "nouă moralitate" și o nouă formă de "hipercivilizație", care vin să contureze domeniul modernității. Pentru a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de funcție și de strictă utilitate derobată de orice simbolism anterior. Aceste considerații sunt susținute prin multe alte exemple lipsa ferestrelor, dispariția oglinzilor, a portretelor de familie, a orologiilor sau pendulelor sunt doar câteva simptome ale organizării unei noi lumi obiectuale, în care "obiectele nu mai sunt investite cu "suflet", și nici nu ne mai investesc cu prezența lor simbolică: relația devine obiectivă, fiind una de îmbinare și de joc. Valoarea pe care o ia nu mai este instinctivă și psihologică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
demonstra și constitui existența și prin posesia unor mărfuri. Prin aceasta el a desființat opoziția dintre universul mărfurilor lipsit de sens și individul plin de sens"352. De asemenea, "vegetația luxuriantă" a obiectelor pune problema relaționării umane în această junglă obiectuală în creștere, se pare că partenerii indivizilor moderni sunt mai mult obiectele decât oamenii, discursul obiectual întreținând un ritm care se impune. Baudrillard atrage atenția că senzația potrivit căreia obiectele sunt sclavii noștri din ce în ce mai performanți, asupra cărora avem o putere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
universul mărfurilor lipsit de sens și individul plin de sens"352. De asemenea, "vegetația luxuriantă" a obiectelor pune problema relaționării umane în această junglă obiectuală în creștere, se pare că partenerii indivizilor moderni sunt mai mult obiectele decât oamenii, discursul obiectual întreținând un ritm care se impune. Baudrillard atrage atenția că senzația potrivit căreia obiectele sunt sclavii noștri din ce în ce mai performanți, asupra cărora avem o putere deplină, este una înșelătoare dependența omului de obiecte este una mult mai mare decât aceea a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
putere deplină, este una înșelătoare dependența omului de obiecte este una mult mai mare decât aceea a "puterii noastre împietrite"353 și ne duce cu gândul la ideea obiectului ca pharmakon în ciuda sentimentului de putere, "efectele adverse" ale consumului "regnului" obiectual nu pot fi neglijate. 4.3.1.2. Societatea de consum și spectacolul său În această lume de obiecte la a cărei dezvoltare a contribuit din plin, subiectul se regăsește în postura lui ego consumans, condus nu doar de procesul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
laicizată de damnare, de consacrare pe dos. Prima trăsătură devine interesantă pentru pictură, în măsura în care portretele melancolicilor sunt extrase unui decor realist, înlocuit cu un cadru adaptat oniric stării melancolice, ruine sau ape litificate, sau un cadru neutru, lipsit de referenți obiectuali, ca desprindere de orice contingență. Pierderea interesului pentru lumea exterioară se traduce simbolist prin edificarea unei lumi corespunzătoare stării melancolice, care să întrețină "dispoziția dureroasă." Comparația cu doliul introduce în ecuație morbiditatea, căreia melancolicul i se consacră. Freud explică doliul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Însușiri etc. ale obiectelor și fenomenelor realității ce constituie mesaj pentru activitatea de Învățare, atât pentru formarea unor reprezentări sau imagini,cât și prin executarea unor acțiuni necesare În vederea formării operații-lor intelectuale.Mesajul didactic include atât informații,cât și acțiuni obiectuale. După conținutul mesajului didactic putem include În această categorie următoarele mijloace: -Materiale didactice care redau În formă naturală obiectele și fenomenele realității (colecții de substanțe, materiale; mostre diferite; utilaje; piese; scule;unelte-Mijloace de Învățământ de substituție (modele, planșe, scheme, schițe
Metode moderne in instruirea practica a elevilor by Mariana Burnaz () [Corola-publishinghouse/Science/1616_a_2939]